Ați clocit vreodată personal?
Despre Povestea Pușculiței v-am mai zis. E o poveste pentru copii, pe care am scris-o pentru o campanie Volksbank.
După ce s-a terminat campania, am publicat-o și pe blog și a avut un uriaș succes. Aici. Mi-au scris enorm de mulți părinți sau bunici, cerându-mi cărticica, iar vreo sută dintre ei au și avut norocul s-o primească de la Volksbank. Dar mail ca săptămâna trecută n-am mai primit în viața mea. Fiți atenți aici ce mi-a scris o fată mișto, care are o fetiță de 8 ani.
“Aseară am găsit pe calorifer o mănuşă cu un ou de găină în ea. Şocată, o întreb pe fiică-mea ce căută oul ăla acolo. Mi-a smuls mănuşa din mână şi s-a aşezat repede în genunchi, cu oul undeva sub fund, strigându-mi că e oul ei şi îl cloceşte personal (“personal” spus apăsat). Speriată, am început să descos copilul, să pricep de unde ni se trage, de unde și până unde ideea asta. A început să şi plângă: “Fetiţa aia a avut voie, ei i-a clocit taică-său personal ouăle, pentru că a vrut puiuţi. Îmi clocesc şi eu, personal, oul”. Procedura ei de lucru zice că, atunci când nu poate să stea ea deasupra oului, trebuie pus pe calorifer, la căldură. Îi place clar cum sună “a cloci personal”, accentuează mereu, cu un ton foarte important, cuvântul “personal”. M-am apucat să-i explic copilului că nu se poate aşa ceva, că nu ştiu despre ce fetiţă a auzit, dar că sigur nu a înţeles ea bine. Înlăcrimată, mi-a strigat că “Ba da, se poate, ştie ea de la Simona, dacă a scris aşa Simona în carte, atunci se poate”. Tot nu pricepeam de unde, din ce carte, aşa că mi-a băgat “Povestea puşculiţei” sub ochi, ca să văd probele și să nu mai comentez. Am râs cu lacrimi. Încă are oul în mănuşă. Era târziu şi ea prea obosită şi plânsă ca să mai pot să-i explic mare lucru, n-am reuşit să o conving că ai glumit şi că e doar o poveste, aşa că oul e tot la căldură, în mănuşă. Atașez foto cu “incubatorul” și cu probele.
Nu știu cât de tare ați râs voi, eu am râs și încă mai râd. Și atât de adorabilă mi se pare istorioara, încât îmi vine să mă apuc să clocesc și eu, personal, un ou.
Le-am povestit-o și celor de la Volksbank și așa de tare le-a plăcut și lor încât au hotărât să mai ofere cititorilor mei încă 100 de bucăți din “Povestea Pușculiței”. Așa că aștept, în cele ce urmează, comentariile celor care își doresc cartea. Primele 100 de cereri vor fi onorate. 😉
Mă duc să mai clocesc, personal, măcar vreun text, ceva, că ouă n-am în frigider. :))) Voi ați clocit vreodată ceva, personal?
LATER EDIT: Cele 100 de cărți au fost date, altele nu mai există, din păcate! Gata! 😉
Personal, am “clocit” doi copilasi frumosi. Mi-ar place sa le citesc si lor povestea 🙂
As dori cartea pentru baietelul meu David, care adora sa i se citeasca povesti. Multumim :*
Tare aș vrea și eu să citesc ”Povestea pușculiței” :))
Am ras cu lacrimi la birou, de ma cred colegii nebuna. Asta pt ca nu e prima data cand iti citesc articolele si rad (uneori pe infundate, dar alteori nu ma pot abtine).
Fetita mea are numai 5 ani, dar nu m-ar mira sa vrea si ea ce si-a dorit fetita din mail 😀
Doamneee cat am ras! 🙂 iar vara-miu e singurul “copilas” pe care il mai vad capabil de asa ispravi nevinovate 🙂 Asta dupa ce a facut praf vreo 2 cartoane de oua, in incercarea de a elibera puii. :))
Acum cum facem sa ajunga “Povestea Pușculiței” si la mine? 😀
Îmi doresc si eu cărticica…
Si da, imi doresc cartea. Am tinut sa precizez asta, in mod clar si concret 🙂
Ce poveste haioasa! :)))) Adevarul e ca mereu mi-a fost teama de chestia asta, ca va incepe si fata mea sa puna in practica ce vede la desene sau in povesti (auzisem povesti de groaza ca un copil i-a infipt maica-sii o furculita in fund ca asa vazuse el la tom si jerry 😀 ) dar din fericire n-a fost cazul. Cand ii citesc, la unele povesti, simt nevoia sa accentuez “stii ca e doar o poveste, da?” Mai mult pentru siguranta mea mentala 🙂 Ar fi fost o idee buna sa faca Volksbank si o campanie in scoli legata de bani, de economisire, de cheltuit cat ai, in saptamana Scoala Altfel. Decat sa se duca la fabrica de chipsuri, mai bine le explica cineva circuitul banilor in natura si le dadea cate o carte de-a ta 🙂 Pacat ca nu mi-a trecut prin cap mai devreme, ca le scriam 🙂
Am clocit personal un baiat. Se pune ? Mi-a luat fro 9 luni de cloceala si de cuibareala dar rezultatul a iesit super ok.
Acum clocesc un blog si niste scrisori pentru rezultatul clocelii de acu 10 ani si in fiecare zi clocesc tot felul de nazbatii ;).
As putea vrea cartea pentru maria sa plodul, poate asa il mai incurajez la cititul in romana ?
Multzam fain
ahahaha foarte tare!!! din pacate nu am citit cartea dar sunt curioasa cum e
Minunat! E interesant sa știi ce te poate aștepta. Nu știu ce va cloci ,personal’ bebele meu dar sigur va găsi el ceva! Deja îl văd cum I se învârt ochișorii în cap după tot felul de prostioare și are abia 9 luni!
Viitorul se anunță minunat!
Mulțumim, Simona!
Aş vrea şi eu o carte pentru “gălbiorii” mei 🙂 mulţumesc!
Eu imi doresc cartea cat se poate de personal 😆
Mi-ar plăcea și mie cărticica pentru cele două fetițe ale mele care tot timpul clocesc câte o năzdrăvănie 😀 . Mulțumesc
ne dorim tare mult cartica asta! chiar daca are numai 4 ani, intreaba tot si vrea sa stie tot!
Personal, nu. Dar pisica mea personala, cand aveam vreo 7ani (deci acum vreun secol! ) a clocit vreo 2! Din pura mea decizie personala – citisem ca ouale, ca sa se ranforme in puisori, au nevoie de caldura, Mitza mea facea o caldura infernala cu blanita 😥 asa ca, prin deductie, am transformat-o in incubator live! 😀 Am luat 2 oua infernal de reci din frigider si i i-am pus sub burtica. A rezistat vreo 2 ore (dormea bustean) dar puisori tot n-au iesit…! 🙄
Am clocit la clocitoare o promotie de ratuste. Pentru ca bunica-mii i se tot lua curentul, si o pana de curent putea duce la un genocid pufos, daca dura prea mult.
Asa ca am preluat ouale, clocitoarea, instructiunile (pus apa pt umiditate si intors de 2 ori pe zi) dar am uitat ca practic vor ecloza vreodata. Le intorceam mecanic ca pe niste pietre.
Pana cand peste cateva sapt am auzit oaresce fosgaiala sub capac. Am deschis si mi-a tasnit o ratusca din clocitoare. Spre uluiala noastra, ratustele lesesti se pare ca sunt foarte vioaie imediat dupa eclozare.
Au stat cu noi inca o luna, timp in care s-au cuibarit langa un fel de “mama” – un pulover vechi cu un bec deasupra. Era rasu-plansu. Au iubit enorm puloverul ala. L-am si trimis cu tot cu ratuste la bunica-mea.
cica 4 sapt. e perioada de eclozare la rate. A uitat sa iti zica mamaie 🙂
Fiica-mea are un set de oua pe care le cloceste tot personal 🙂 cam o data pe saptamana. Cotcodaceste superb inainte sa iasa puii din oua. Cred ca aceasta carte ar pica la fix pentru ea.
Si eu doresc carticica 🙂
Imi doresc si eu cartea!!!
super povestioara cu fetita care cloceste oul 🙂
foarte draguta si educativa povestioara ta, Simona, as vrea si eu cartea Povestea Pusculitei daca se poate… multumesc frumos!
Buna ziua,
O poveste foarte haioasa! Ce dulci sunt copiii cu inocenta lor! Daca se poate , as vrea si eu cartea dvs. pentru baietelul meu, Andrei.
O zi placuta!
.. si noi vrem cartea!!!!
:)) ce ma bucur cand vad ca nu doar copilul meu are idei din astea ciudate!
Va pup oameni frumosi! si da! as fi bucuroasa sa primesc o carte misto pentru baiatul meu (chiar daca personajul principal e o fetita)!
Si eu doresc carticica pentru nepotica mea, care, desi are abia un an, o va citi cu placere la timpul potrivit. Pana atunci, o va citi puiul personal (un pic mai mare, 12 ani), caruia ii plac si acum povestile, dar si 29 de pui, tot ”personali” si toti clasa I. Multumim anticipat!
Vreau și eu cărticica. Mulțumesc.
Fii-miu e convins ca domnul cocos cloceste ouale si nu reusesc deloc sa il conving ca nu este asa. Cocosul e mai frumos si de aceea el trebuie sa aiba o misiune atat de importanta. Acum daca afla ca si tatii clocesc oua… 😆
Dar tot imi doresc si eu carticica pentru piticii mei.
Personal, in copilarie, eram convinsa ca o batranica de pe ulita bunicii mele, poate sa scolceasca ouale intr-o caciula roasa si rupta din blana de miel. Doar am vazut eu cum a scos de acolo doi pui nou-nouti si le-a aruncat gaocele
Vreau si eu cartea, te rog frumos 🙂
cand eram mica eram curioasa sce se intampla sub closti. Cu cat erau mai agresive, cu atat curioasa mai eram. Cand plecau sa manance (10-15min) urmaream ouale, le inveleam, urmaream closca (ciupeste!!) dar sa ma puc eu la clocit, nu m-am gandit.
Am doua bucăți copii care și doresc f mult sa citească cărți scrise de autori în viața :)))). nu susțin ca poveștile clasice sunt out of fashion dar pe acelea le știu deja, vor altceva. Și sa știi ca l ai bucura f mult și pe copilul din mine!:)
Daca tot suntem la “idei nastrusnice” vreau si eu o carticica…. poate ne mai vin si alte idei :)))
Vrem si noi cartea – si promitem sa o dam mai departe (dar din dar se face rai) ,dupa ce o terminam, bibliotecii de la scoala. 😉
Am si eu fetita careia ii plac foarte mult povestile si vom fi bucuroase sa primim carticica. Multumim!
Si noi dorim carticica, avem 2 fetite carora le- a placut mult povestea.
M-ai facut curioasa in legatura cu Povestea Pusculitei 🙂 O doresc si eu, merci!
Buna Simona
As dori si eu carte daca se poate te rog, poate ne apucam si noi de clocit :). Multumesc
Vrem si noi cărticica … Sa vedem, poate învățam sa clocim oua 🙂
Am clocit 2 bobocei..care acum asteapta sa le citesc povesti …deci dorim si noi carticica!!!
Tare haioasa este povestea asta asa ca imi doresc si eu o carte daca se poate . 🙂
Clocesc un ou-gand perfect. Pentru ca imi place golden ratio al lui Fibonacci.
vreau si eu o carticica!!!
Eu personal nu am clocit oua, dar am nimerit intr-o bucatarie de vara la mamai-mea la tara, unde iesisera vreo cinci bobocei de gasca ce se plimbau dezorientati de acolo, iar curca-mama (pe bune!) statea nemiscata pe restul de oua de curca, rata si gasca. Cum m-au vazut astia micii, si-au zis ca eu sunt mama lor, iar mie mi-a placut asa tare experienta, ca i-am adoptat. Mergeam in gradina in sir indian, le ofeream firisoare de iarba sa le ciuguleasca, ii luam unul cate unul si ii balaceam intr-o galetusa cu apa. Iubire mare… se tineau dupa mine mereu. Nu stiu cand s-au prins ca nu vorbim aceeasi limba, dar o vreme a fost placut sa fiu Mama Gasca, sefa de stol, cu boboceii dupa mine.
Daca nimeresc si eu printre primii 100, mi-ar placea si mie cartea sa le-o citesc copiilor din dotare…
am primit! sunt superbe! diseara citesc povestea baiatului, apoi ii dau pusculita, sa vad ce reactie are. Fetita e inca mica, dar peste un an-doi va pricepe si ea.
Foarte draguta doamna de la Volksbank, m-a intrebat cati copii am si mi-a trimis pentru fiecare! 😆
Si noi ne dorim carticica. Sigur este minunata.
Wow!!!!:) Minunata povestioara! Si eu vreau cartea sa o vad pe fiica-mea cu ouale sub fund:))
Multumesc!
Si eu vreeeaaaauuu! O vreau pentru mine si o voi pune la pastrare pt primul copil care-mi intra-n casa (ma mai gandesc daca sa fac asta sau nu) 😳 !
As dori si eu carticica 🙂
Suna a ceva ce ar face si nepotul meu de aproape 5 ani, asa ca mi-ar placea sa ii pot oferi carticica. 🙂
Felicitari pentru carticica Simona si pentru modul cum reusesti sa ne bucuri aici!
Simpatica tare intamplarea. 🙂 As dori si eu cartea pentru fetita mea. Ca de-acum vine primavara, asa ca avem manusi disponibile. 🙂
Cred ca si fetelor mele le-ar placea foarte mult povestea.
Si eu imi doresc cartea, sa se bucure copilasul meu de asa poveste frumoasa 🙂
Si eu as vrea carticica pentru cea mica si pentru mine. Personal am clocit un bebelus, cateva prietenii frumoase, o familie, din astea…
tare-aș citi și eu povestea asta verișorilor mei, deja mi-i imaginez cum ar cloci și ei doi ouăle prin casă
Vreau si io unaaaaaaa! Pentru nepoata-mea, care are trei ani si-unpic, deci e numa’ buna de clocit
Draga Simona, anul trecut, prin bunavointa celor de la Volksbank, 100 de exemplare ale povestii tale au ajuns la copiii de la Fundeni. Crezi ca se poate ca o parte din carticelele de acum sa ajunga la copiii de la Marie Curie? Multumesc mult!
Cele 100 de cărți au fost oferite pentru cititorii blogului și, sincer, nu mi s-ar părea ok ca acum să le deturnez. O să întreb însă dacă mai pot da câteva și pentru copiii de la Marie Curie. Ceva îmi pune că se vor găsi câteva cărticele și pentru ei. Îți dau de veste, ok? 🙂
Eu am o fata si un baiat. Fata e cam mare pentru carticica asta dar baiatul cred ca e la varsta potrivita. Dar acum am o nedumerire. Daca va vrea si el sa-si cloceasca un ou? 😉
Daca am imediat 24 de ani, mai pot sa zic ca sunt copil? 🙂 Daca ai o carte in plus, o sa o citesc cu drag.
ps: nu m-am gandit sa clocesc vreodata ceva, dar pazeam caciula fermecata care era plina de pui mici, galbeni si galagiosi.
Oare, daca am castigat deja un premiu, pot primi si cartea asta haioasa si educativa pentru fiica mea? Asa, ca sa ne bucuram impreuna 😉
M-am tot gandit daca am clocit vreodata ceva. Si mi-am amintit ca in copilarie mi-am clocit cartile preferate. Daca imi placea o carte, o purtam peste tot dupa mine, afara, la joaca, la scoala, la masa, dormeam cu ea sub perna. Iar noaptea, dupa ce adormeau toti din casa, o cloceam in incubator, sub plapuma, la lumina lanternei 🙂
Si eu vreau carticica pentru buburuza mica!
Vreau si eu 🙂
Copiii au dreptul sa viseZe in lumea lor …. Ca si noi adultii . Si eu imi doresc carticica!
Oua nu am clocit, dar as fi fost in stare, la cat de indragostita eram de pasarile bunicii, in copilarie (aveam vreo 5-6 ani). Alarmata, bunica i-a povestit intr-o zi mamei ca imi petrec timpul numai prin cotete si cuibare, scarmanand gainile, hranind clandestin gaina motzata (preferata mea) sau punand capcane pentru a prinde si a smotoci pufosii puisori (mult prea rapizi pentru mine). Mama m-a bagat rapid in sedinta si m-a amenintat ca ma scoate de la scoala si ma face “gainareasa”, si nici n-o sa mai am voie sa dorm in casa, deoarece in mod sigur am luat purici de la gaini. Primele doua asa-zise amenintari erau exact ce imi doream…insa partea cu puricii si cu dormitul afara m-a pus pe ganduri 😆
Foarte simpatica fetita
🙂 si noi vrem o carte!!!
Buna,
Mezina mea, Smarandita, a facut o pasiune pentru Povestea Pusculitei ca, in fiecare seara, la culcare, le-o citesc de pe telefonul meu, ei si surioarei.
Sunt convinsa ca ar incanta-o cartea pentru ca este ilustrata.
Multumesc!
Vreau si eu una….cum ar spune fie-mea ,,te log mumos”
Nu am numarat comentariile, dar daca asta e peste al o sutalea, unde as putea gasi cartea? Sau e editie f limitata?:) povestea cu clocitul personal este foarte foarte adorabila!
Și eu vreau, Simona 🙂
Haios de tot!
Induiosator! 🙂
As dori si eu o carticica, poate invat sa clocesc ceva …
Atat de curioasa sunt… Vreau o carticica 🙂
Si eu, si eu. Te rog
UUUUf. Ok, am numarat. “Doar” 72 de commentarii inaintea mea. 🙂 Acum pot sa rasuflu si sa-ti povestesc si eu una patita de mine. Acum cativa ani aveam oua in laborator, pe care le tineam in incubator, pentru un experiment. SI trebuia sa tin evidenta, cat de vechi e fiecare ou, pentru ca pe la 7-10 zile ar fi iesit un pui daca nu le foloseam. Si daca treceau 4-5 zile, trebuia sa le pun in congelator, metoda care trecuse baremul de “humane termination”. Dar intr-un weekend am uitat. Si am venit la laborator Luni dimineata si am auzit sunete din incubator. Speriata ca o sa ma dea afara, am luat oul abia crapat acasa. A iesit din ou la noi in sufragerie, mic si ud. Si i-am facut culcus intr-o cutie, si am incercat sa mergem sa-i cumparam mancare. Dar nu am gasit decat la saci, asa ca am luat unul de 50 Kg 🙂 Si puiul se tinea dupa noi de parca eram mami si tati. Si noi incercam sa umblam in spatele lui, tinand un servetel in mana si incercand sa prindem din zbor rahatelele care cadeau la fiecare 2-3 minute. Lots of fun. Dar am decis ca nu putem sa-l tinem la bloc. Si am gasit o doamna, care avea un “animal sanctuary”, adica le salva pe animale. Si am condus 2 ore cu masina pana la tanti sa ducem puiul. In masina, a stat mai mereu la mine pe umar. Nu parea speriat de idea de masina. Tanti avea vreo 10 gaini , 5 cocosi (pe care ii salvase de la unul care facea lupte cu cocosi, ilegal) si vreo duzina de pisici. Pasarile dormeau in copaci. Si ne-a zis ceva f interesant, cam care e diferenta dintre un pui nascut la tara si unul care merge la abator. Cei care merg la abator sunt mult mai mari (asta am observat si noi la ea in curte, cu ochiul liber). Dar pe masura ce cresc fac artrita, ca picioarele lor nu sunt facute sa tina atata greutate. Si ca aceste pasari aleg cu predilectie mancare care are in componenta analgezice (anti-durere). Iar uneori nu mai pot sa mearga pur si simplu. Si ne-a arata una care nu mai mergea 🙁 Ne-am luat la revedere de la puiul nostru (trebuie sa recunosc ca am plans putin) si am plecat cel putin impacati cu idea ca puiul va trai pentru o perioada (poate scurta) o viata frumoasa la tara, la aer liber.
Pentru prietena cu fetita cu caloriferul, ma intreb daca (cine stie) poate iese ceva din ou. Te rog, tine-ne la curent.
Mi-ar plăcea și mie cărticica pentru cei doi copii ai mei care tot timpul clocesc câte o năzdrăvănie . Mulțumesc
In copilarie stiu ca am avut idei legate de clocitul oualor,dar povestea mea de azi e legata de prima zi acasa a gemenilor mei.I-am nascut la sfarsitul lui aprilie ,in plin sezon de clocit al pasarilor.
Ajung cu micutele comori acasa si ies sa iau la cunostinta ce mai e prin curte.Intr-un cuibar o closca se batea la propriu cu pisica.Amarata , o cuprinsesera durerile facerii si a fatat in cuibar,fara sa se astepte ca puii vor fi adoptati de closca.
As dori si eu o carticica, daca se poate.
As vrea si eu carticica pentru fetita mea de 7 ani. O vom citi inainte de somn. Multumim! 🙂
Vreau și eu cărticica minune 😀 Mulțam fain!
Avem si noi o istorioara cu clocit. Baietelul meu, Laur, care are acum 7 ani jumatate a vrut cand avea vreo 4 ani sa cloceasca un ou de lemn de Pasti in ideea ca vor iesi si mai multe oua colorate, tot de lemn.
Mai mult, e un “bancher” innascut, strange bani de cativa ani in pusculita si ajunge la sume destul de considerabile, pe care le cheltuieste din cand in cand. Am dat la un moment dat peste niste bani intr-un portofel uzat decare uitasem si cand l-am intrebat de unde ii are si de ce nu sunt in pusculita a raspuns:”de la mamaie ii am si nu i-am pus in pusculita ca sa nu-i mai cheltuiesc si sa uit de ei. Asta numesc eu “economisire”! 🙂
Daca nu s-a epuizat, ne-am bucura sa primim si noi carticica.
Si inca o remarca: apreciez foarte mult, ca om de marketing, atat initiativa Volksbank, cat mai ales contributia ta. Felicitari!
Tare mi-as dori carticica! Multumesc frumos
Daca ma uit la desene animate inseamna ca sunt copil? Vreau si eu cartea . Dupa ce o citesc ptomit ca o daruiesc unui copil adevarat
Si noi!!!
Asta cu clocitul imi aduc aminte ca eram inebunita cand picau closte la bunica-mea sau la nasa mea. Si eram atat de moarta dupa puiutii care se iteau din oua incat sfarseau cu nume si traiau cel putin pana plecam eu de acolo, ca altfel nu mai avea trai bunica-mea cu mine.
De clocit nu am clocit singra nimic, decat poate niste nazbatii uneori. Dar cartea mi-ar placea sa o am, mai ales pentru viitorul strmpf care va veni anul asta si care va fi si asa confuzat de multitudinea de limbi din casa noastra.
I-a placut tare mult Alexutei povestea cand i-am citit-o de pe blog. Daca o sa aiba si carticica cu poze, stiu deja ce voi citi in fiecare seara:)
Mi-ar placea sa ii citesc Teodorei povestea. 🙂
Oare de data asta prindem si noi un exemplar? Se apropie ziua de nastere a mandrei (3 ani), ar pica la fix 🙂
PS te citesc cu drag de ani buni, jos palaria, Doamna!
Daca nu s-au epuizat carticelele, sunt sigur ca fiul meu (Andrei) ar fi incantat.
Eu nu prea, nu stiu ce o sa-i treaca lui Andrei prin cap si ma astept la mult mai mult decat un ou intr-o manusa pusa pe calorifer. 😉
Si baietii mei s-ar bucura sa primeasca cartea.
Am lasat si ieri un comentariu, probabil a intrat in spam…
Imi doresc si eu cartea pentru fetita mea!
si eu am clocit personal oua , la bunica , foarte serios vorbesc , am clocit 3 oua ,2 zile , stateam pe vine sa nu le sparg , erau intr-un cos mai maricel decat fundul meu – in a treia zi , m-am dezechilibrat si le-am spart , a fost jale mare , ca ooooooof am omorat puii , pana m-a convins bunica sa nu plang ca inca nu se formasera puii – dupa care m-a si troznit usor , ca am murdarit hainele
Oare ar ajunge si peste ocean o carte?
Simona, te rooog, trimite-mi si mie o carticica. Am un pui de om ce a iesit din “gaoace” de un an jumatate si adora toate ovestile cu animale. Iar asta mi se pare superba!
Si eu as dori carticica pentru a o citi cu fratele meu. Multumesc!
Buna, dorim si noi o carticica minunata. Multumim.
copil fiind am incercat si eu sa ascund un ou in pat pana mi l-a spart mama din greseala cand a schimbat lenjeria la pat…explicatia nu a fost la fel de duioasa:)
am deja carticica si vreau sa spun ca e faina si ca experienta de la Volksbank l-a facut pe strumf econom cu banii si ai lui,dar mai ales ai nostri.
tot povestea l-a facut darnic cuc ei ce nu au.
e faina, faina experienta pentru un strumf.
Am lasat si eu ieri un comentariu dar din pacate nu a fost afisat.vreau o cartivica pentru baietelul meu de 6 ani.te rog 🙂
Hi-hi-hi, credeam ca nepotul meu e singurul, mai ales ca el avea treaba cu oua imaginare:
Ma suna frate-meu intr-o zi sa mi-l parasaca pe fiu-su (stie ca e nepotul meu preferat). Erau impreuna in parc, si, brusc, copilul dispare intr-un boschete si nu mai iese de acolo. Cand s-a dus vada ce-i cu el, pustiul statea pe ciuci intr-o cutie de carton pe care o tocmai o descoperise si l-a rugat pe ta-su sa nu-l deranjeze, ca tocmai cloceste un ou de dinozaur, ca sa aiba propriul lui dinozaur.
E innebunit dupa dinozauri si dragoni. Asa ca, de Craciunul trecut, ii cumpar si-i trimit prin curier o carte de genul “Cum sa cresc si sa ingrijesc propriul meu dragon”. Ma suna sa-mi multumeasca (e foooarte politicos si protocolar) si, dupa poezia recitata frumos, imi tranteste: De ce nu mi-ai trimis si oul? Eu, cazuta din luna, pasez responsabilitatea: La noi la librarie nu era decat cartea, fara oua, oua sa-ti cumpere maica-ta. Si dupa aia mi-l da pe ta-su la telefon, care incepe sa se vaicareasca: Ce mi-ai facut, sorela? cartea incepe ceva de genul: intai pregatiti camera pentru noul dragon :)))))
Mă tem că s-a cam depășit numărul și că s-a epuizat stocul. 🙂 Voi transmite adresele de mail ale primilor 100 de solicitanți oamenilor de la Volksbank. 😉
Personal am clocit si eu o fetita micuta care peste mai putin de o luna va implini 2 ani si as vrea sa ii citesc carticica ta.
Tot personal, as we speak (as I write) mai clocesc o fetita micuta care se va naste in mai si careia as vrea sa ii citesc carticica ta. Deci te rog, daca mai ai vreuna, trimite-o la noi.
Multumim
Emilia
yey! am primit mail ca primesc si eu carticica pt fetitele mele! Multumesc! mi-ai facut ziua fff senina!
O intrebare, va rog: copiii nostri au parinti care sa citeasca bloguri si sa prinda astfel de oferte.
Pentru cei care nu au acest noroc, nu putem sa facem noi asta?
Eu as fi de acord sa platesc pentru un exemplar costul a doua exemplare, de exemplu.
Nu sunt un om bogat, dar greutatile zilnice nu trebuie sa ne faca sa-i uitam pe cei mai necajiti decat noi.
Macar din egoism sa o facem, daca nu din bunatate. Un om extrem de sarac si fara educatie, traind in medii dure, poate (nu se intampla neaparat asta) sa devina un pericol pentru ceilalti membri ai societatii, sa ia prin forta sau siretenie ce nu are.
Vorbeste cu cei de la banca, poate au si ei copii. Poate sunt de acord, mai ales daca nu-i costa nimic.
nu este la vânzare cartea, deci nu, nu se poate ce propui tu, din păcate. și nici nu cred că mai au exemplare, ca să le dea cadou
Si noi ne dorim mult de tot carticica ..
din păcate, s-au cam închis urnele, adică s-au epuizat cărticelele 🙁
Te rog sa stergi acest comentariu dupa ce il citesti, nu este intentia mea sa fac reclama proasta cuiva care-mi face un cadou.
Am fost informat ca o sa-mi fie trimisa cartea acasa. Multumesc.
P.S.: Am primit un e-mail de la Volksbank, era adresat unui numar mai mare de persoane. Poate ar fi bine sa fie folosit Bcc pentru aceasta insiruire de adrese de e-mail in loc de Cc, intrucat mi s-au “servit” mai multe adrese de e-mail. 😉 La fel, adresa mea de e-mail a ajuns la mai multe persoane.
O alta castigatoare a raspuns catre toate aceste adrese de e-mail, asa ca-i stiu adresa, numarul de telefon si e-mailul. Si nu numai eu, toti la care a ajuns e-mailul. 😉
Mare grija cu adresele de e-mail si alte date personale, e bine sa fie protejate.
De curiozitate, m-am uitat pe site-ul Volksbank si am cautat partea cu protectia datelor personale, nu am gasit asa ceva (poate nu am vazut eu si exista). Mi se pare o mare scapare din partea unei banci.
Mi se pare ca, tinand cont de importanta activitatii sale, o banca ar trebui sa fie paranoica in privinta securitatii datelor.
Iata o idee pentru un nou articol: cat de important este sa ne protejam datele personale.
Interesanta intamplarea cu oul! Daca nu s-au terminat exemplarele cartii, am dori si noi una pt fetita mea Irina 🙂
Offf, pare tarziu, dar daca mai sunt carticele ne-am dori si noi una 🙂
Multumesc, am primit. 😉
Am primit carticica si o pusculita porcusor acum 5 minute. Multumesc mult.
Vreau sa clocească un ou si Catinca Budinca, nepoata mea. Oare se mai poate? 🙄
Aseara am inceput impreuna cu Andrei sa citim carticica. Foarte bine scrisa. Marturisesc ceva, dar sa nu spuneti la nimeni: cand fetita bogata a saracit si mergea la chiosc dar nu-si cumpara nimic spunand ca nu-i este foame, mi-a intrat in ochi o musculita sau nu stiu eu ce. Sigur era o musculita, barbatii sunt duri si nu se lasa impresionati asa usor. 😉
Simona Tache, ai incurcat-o! 😉 De acum punem noi mana frumos manichiurata si scriem povesti, ca nu mai e cale de scapare! 😉
Exista http://www.self-publishing.ro. 😉
Noi (cititorii) punem cate un banut fiecare si se naste urmatoarea carte.
Noi la citim povesti copiilor nostri si ii inconjuram de dragoste, dar mai exista si astfel de oameni: http://cioaravopsita.ro/aur-amar/
Vreau si eu doua carticele. Am doua case cu nepoti. 🙂
De cand i-o clocesc eu lu’ Nutzi de la Contabilitate….
Nu de lasa, a naibii!
Da’ nici io.
Foarte tare. Daca mai ramane si pentru noi o carticica ar fi super. Multumim.
Am primit! Multumesc