Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Care e obiectul vostru preferat de mobilier?

Când eram mică, am fost îndrăgostită de canapeaua din casa bunicilor. Era amplasată perpendicular pe patul lor, iar eu fusesem repartizată să dorm în ea, împreună cu păpușa Ciupuita (Ciufulita), pe care o mai pierdeam noaptea prin așternuturi, drept care mă trezeam musai să o cer, de era bunică-mea nevoită să se ridice din somnul cel mai dulce, să aprindă lumina și să mi-o caute. Ziua, canapeaua trebuia să fie tot a mea, iar dacă se așeza mamaie în ea, să se odihnească, eram instantaneu călare pe ea. Într-o vreme, a fost chiar destul de bolnavă, sărăcuța, și se așeza cam des la odihnă. Eu – hop, țop, călare la propriu. Doar când mă mai interceptau tataie sau unchiul meu, mă mai dădeam jos de pe biata femeie, s-o las să respire. Ceva mai târziu, a apărut concurența (soră-mea, vărul meu, verișoara mea) și a început bătaia pe canapea. Și acum, când ne mai ducem să-i vedem pe bunici, facem ce facem și ajungem să o testăm cu rândul.

Nu mai sunt de mult mică, dar obiectul meu preferat de mobilier rămâne tot unul pe care-ți poți tolăni oasele. Doar că nu mai e o canapea, e un divan.

divan

 Îl iubesc de mor, nu doar pentru că e frumos, ci și pentru că e foooaaaarte comod. Nu poți să dormi în el, findcă e mai scurtuț, așa, și nu-i loc să întinzi picioarele, dar e perfect pentru citit. Perfect, perfect, perfect! Am petrecut chiar o sesiune întreagă în el și a fost o plăcere reală să stau cu laptopul în brațe și un ceai alături, spre deosebire de vremurile în care învățam în patul din dormitor și ajungeam să mă contorsionez în tot felul de poziții care mă rupeau de spate.

Și, pentru că a venit vorba de mobilă, o să vă dau un pont. De fapt, e chiar invers: a venit vorba de mobilă, pentru că am să vă dau un pont. 😛

Dacă vreți să faceți cadou un obiect mobilier sau aveți nevoie voi înșivă de ceva achiziții noi, Lem’s vrea să vă anunțe că e pregătit cu reduceri de până la 50% să înfrumusețeze casele, de Paște. Oferta lor conține mobilă fabricată în România și gândită pentru casele românilor. Au un site pe care puteți arunca o privire, o rețea de magazine în toată țara și soluții de cumpărare în rate. Pe site au și un soft cu ajutorul căruia vă puteți configura bucătăria, plus diverse alte informații care v-ar putea interesa.

Gata, pont am avut, pont v-am dat, fie numele pontului lăudat. 😆

Acuma, înainte de a vă duce să studiați oferta Lem’s, spuneți-mi dacă v-a plăcut divanul meu și, mai ales, care e obiectul vostru preferat de mobilier.

58 comentarii

  1. Bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca, a avut un set de dormitor, singurul care a scapat nevandut sau neconfiscat de comunisti. O frumusete, din lemn de trandafir, imi aduc aminte ca eram fascinata de sculpturile de pe ea. Si avea setul asta o masuta de toaleta cu un scaunel splendid, din acela de iti aducea aminte de canapeaua inventata de madame Recamier.

    Cand a murit bunica, s-a vandut dormitorul (i-am urat pe cumparatori) si m-am rugat cu cerul si pamantul sa imi pastreze mie scaunelul cu pricina. Maica-mea, nu si nu ca face parte din set (de parca ala de il cumpara stia ca e un scaun daca nu ar fi fost acolo). Si acum ma gandesc ce cool ar fi fost sa fi ramas scaunul cu pricina. As fi mostenit si eu ceva de la bunica-mea (restul a avut grija maica-mea sa le vanda in decursul anilor cu motivul ac “nu aveam bani”_).

    • ce păcat că nu ți l-a păstrat, offfffff 😥

    • Eh, Simona, mama nu prea a inghitit-o pe bunica si din cauza asta au fost multe chestii care ar fi trebuit sa imi ramana mie si care au fost vandute pe nimica toata anumitor persoane pe care le simpatiza ea. Dar asta este o alta poveste.

      Dupa scaunelul acela si acum suspin. Ca sa nu mai povestesc de intregul set de dornitor, comandat de bunica de la Viena in anii 30 si pentru care as fi dat orice ca sa il am astazi.

    • și n-ai mai găsit tu niciodată unul identic să-ți cumperi? un scăunel, zic, nu chiar un dormitor întreg

    • Am gasit ceva care aducea, departe insa se calitatea si frumusetea aluia (cadrul era din lemn de trandafir, iar tapiteria din matase, mi-aduc aminte ca se mentinuse perfect), din pacate era prea lung pentru masuta mea de toaleta, asa ca m-am multumit cu un taburet. 🙂 Din fericire, sunt indragostita de mobila mea de dormitor (e alba si pictata cu fluturi si flori). Compe seaza.

  2. De când aşteptam postarea asta cu divanul! Îmi caut si eu ceva asemănător, îl văzusem fotografiat intr-o postare anterioară si m-am dat peste cap sa găsesc ceva care sa-i semene, dar nu stiam unde sa încep a căuta. Aşa că merci de sugestie 🙂 Altfel, banca bunică-mii, pe care o aşeza in curte, sub zarzărul înflorit, a ramas, probabil, piesa de mobilier preferată. Plus o canapea din bucătăria de vară si patul enorm, înalt, garnisit din belşug cu aşternuturi proaspete si frumos mirositoare. Tot ale bunică-mii. E ceva cu bunicile astea 🙂

    • ah, bunicile, zarzări înfloriți, așternuturi apretate, uoooooƒ, ce frumos! 🙂
      pe Facebook văzusei divanul meu. 😉 îți dau pe mail info despre locul de unde l-am luat.

  3. Vai, ce-mi place blogul acesta :). De aici am aflat ca sunt reduceri la emag si mi-am achizitionat toate electrocasnicele pentru apartament la preturi mult reduse, acum cand aproape terminam cu renovatul, uite vine si mobila! 🙂 Multumeeeesc de ponturi!

  4. Divanul tău e superb și, când l-am văzut, recunosc că m-am și imaginat cu o cărticică în mână, citind! Obiectul meu preferat de mobilier este „colțul colțarului” din sufragerie, care arată asemănător cu al tău. Și pe care îl iubesc pentru că mă încap foarte bine acolo să citesc!

  5. Exista o intreaga epopee cu mobilierul din casa parintilor mei, pentru ca a reprezentat decorul perfect pentru cele mai frumoase jocuri pentru mine si fratele meu. Unde existau neajunsuri, intervenea imaginatia noastra de copii pasionati de carti de aventuri 😉

    Am avut, in dormitorul meu, un birou mic, cu sertare si spatiu de pus ghiozdanul, amplasat langa masina de cusut a mamei – una veche, cu roata, marca “Ileana”. Acest ansamblu se transforma instantaneu in cabana de munte, pestera de haiduci, magazin de dulciuri, pit-stop de formula 1, goeleta cu panze (mai ales in perioada cand urmaream serialul “Toate panzele sus”) si orice altceva ne mai trecea prin minte.
    In sufragerie existau doua fotolii (= casute, sali de clasa, palate, nave spatiale) si o masa mare cu vreo 6 scaune (= o padure infricosatoare) 😆

    Acum, insa, prefer orice obiect de mobilier unde te poti tolani: canapea, fotoliu, divan, coltar, si in ultima instant, patul cu saltea superortopedica 🙂 O fi varsta de vina? 😀

  6. Recent ne-am luat de la ei 2 noptiere si o comoda la pret bun, adica am gasit ceva asemanator la Ikea dar mai scump plus ca ne costa transportul de ne usca. Avem si o canapea cumparata de cateva luni de la o firma din oras dar produsa de fabrica lor, e foarte faina si comoda. Obiectul meu preferat e noptiera asta pe care am asteptat-o ca pe o minune, ca n-aveam unde sa imi tin lenjeria, mi-o tineam in pungi, iar dimineata cand sa merg la lucru scotoceam prin pungi ba dupa sutien, ba dupa chiloti… 😀 Acum e vis…

  7. Divanul tau e recamier, de fapt, de la madam Juliette mostenire. Frumos, de altfel.

  8. http://www.lemet.ro/produse/dormitoare-si-camere-tineret/%20/comode-extensii.html
    Pe site nu pare asa faina, mie imi place de ea de numa numa si e atat de utila. E toata nuanta ciocolata, eu is mama dulciurilor, cand am vazut nuanta si mi-au zis ca se numeste si ciocolata am zis haideti cu ea… 😀

  9. Casuta din Povesti

    In viata mea de adult cel mai mult imi place dulapul de pantofi. Facut pe comanda, mare, ca un dulap normal, imi incap TOATE perechile de incaltaminte, le vad frumos asezate, practic dimineata mai intai imi aleg pantofii si apoi hainele cu care ma imbrac :-)) Ce daca ocupa TOT holul de nu pot trece 2 persoane in acelasi timp pe acolo, a costat o mini avere, toata lumea ne intreaba a cui a fost ideea sa ne facem ditamai dulapul si mai ales ce tinem domnule in el?

    Dar altfel au stat lucrurile in adolescenta. Atunci mi-a placut la nebunie canapeaua pe care dormeam. Loc era suficient pentru mine, nu ingramadea camera si la nevoie puteam sa iau cearceaful si perna si sa primesc musafiri. Acolo am dormit, citit, invatat, etc. Ce sa mai, aveam o relatie atat de speciala cu piesa aia de mobilier incat am luat-o pe post de canapea in sufragerie in momentul in care m-am casatorit si mutat. Discutii peste discutii, ce ne trebuie noua canapeaua ta care oricum are 10 ani, ca nu se potriveste, ca e greu de carat, ca e incomoda, deabia incap 3 oameni inghesuiti etc. In fine, am trecut peste si am instalat canapeaua in noua casa. Imi place in continuare, desi e incredibil de incomod sa stai efectiv pe ea, dar asta e, nu pot sa o abandonez acum cand sfarsitul ei e aproape 🙂

  10. Patul pe care l-am cumparat ieri!!!!Si salteau!!! Abia astept somnoace grase de duminica dupa-amiaza in formatie de trei!
    http://m.ikea.gr/ypnodomatio/krevatia/krevatia-me-apothikeutiko-horo/skeletos-krevatiou-psilos-4-apothikeutika-koutia-47781/74111/

  11. Obiectul meu preferat de mobilier este patul. Orice pat. Sunt un somnoros extraordinar, centura neagra la somn. 😉
    De cand m-am insurat si a aparut Andrei, e mai greu cu somnul, dar m-am adaptat. 😉 Cred ca pot sa adorm si ca liliacul, atarnat cu capul in jos. 😉
    Si masa. In copilarie, ca orice copil, poate am fost mofturos la mancare, dar acum m-am apucat de sport 😉 , ma duc la sala (la sala de mese 😉 ).
    Sa revenim acum la treburi serioase: bunicul meu a cumparat (cred ca inainte de razboiul mondial) cateva piese de mobilier de la boierii din comuna noastra (comuna Plescuta, judetul Arad).
    A mai ramas un dulap si o masa. Sunt foarte frumoase si acum, desi sunt foarte vechi si sunt folosite normal.
    Cred ca au peste 100 de ani, nu stiu exact.

    • nu, EU sunt cea mai somnoasă din țară. am și o superputere, reușesc să mă adorm singură în 2 minute maximum. cum mă prind, cum îmi dau cu superputerea-n cap :mrgreen:

    • somn???????????? 2 minute???da de ce va ia,maica, asa mult?
      eu, dupa 4 ani si 7 luni d enesomn, adorm oricunde, cu oricine, oricand.
      sunt ca strumf, numa ca el e cu mancare asa.

  12. Am si eu un divan pe care l-am plasat in fata sobei, dar e mai mic decat al tau, cel putin asa pare din poza. L-am cumparat de la un second-hand de mobila si l-am re-tapisat, pt ca nu gasisem in niciun magazin de mobila unul nou.
    Dar mobila mea favorita sunt doua geamuri vechi de stejar(de vreo 100 de ani), care provin de la casa veche a bunicilor (intre timp demolata), si pe care le-am gasit in pod la maica-mea, le-am reconditionat si mi-am facut din ele un raft de carti super-misto in living.

  13. Voiam sa iti trimit o poza. E un fotoliu. Care se lasa pe spate. Si are suport pentru picioare. eu sunt pispirica.deci incap perfect 🙂 most comfortable chair eva’ .

    • cum adică se lasă pe spate? trimite-mi poza pe mail, c-o încarc eu aici, la comentariul tău 😉

    • Una din Bucuresti

      Te referi la La-Z-Boy? Adica recliner? Eu am 3 din astea, parte din canapea, care e praf la suprafata, s-a uzat pielea, dar marca nemteasca nu se dezminte. Si acum functioneaza perfect, adorm mereu la tv pe canapea. Celalalta parte din canapea se face pat, dar nu-l mai folosim de ani de zile, i s-a rupt si un picior, de la atitea mutari. Dar o persoana incape perfect. Oricum, nu o arunc pina nu se face pulbere, adica pina nu mai functioneaza fotoliile extensibile din ea. Pot dormi pina la 5 copii acolo, sau 2-3 adulti. Am avut si un bebe pe coltar 😆

  14. La mine orice e saltea fie ca e vorba de canepea sau pat e mai mult decat speciala…. ce e drept ma descurc bine si atunci cand am un birou asa ca nu pot decat sa fiu adevarat multumit de un pat dublu:D

  15. Fotoliul care se lasa pe spate si se intinde la picioare, fara a deveni insa pat, tot fotoliu ramane 😀

  16. mie cel mai mult imi place scaunul de la masina cand conduc.
    e foarte confortabil
    cred ca o sa-mi cumpar unul sa-l pun in sufargerie pntru privit TV( poate cu tot cu bord 🙂 )

    • Achiesez ! Mai ales cand te intorci la masina dupa ce ti-ai rupt piciorusele prin oras, la shopping sau altele.. esti ca-n rai ! 😉 plus ca asta e mobila plimbatoare 🙂

  17. Draga Simona,
    din nou un articol publicitar … Poate pe unii ii intereseaza, dar eu nu mai vreau ! Nu sunt prea multe reclame peste tot ? Ma simt agresata, invadata de ele pe toate caile. Iti citeam articolele pt. umorul tau, pt. destoinicia ta in ale scrisului. Crezi ca poti face ceva in privinta acestui gen de articole ? Desigur, intrebarea e pur retorica.

    • Da, ar putea sa puna taxa la intrarea pe blog…sau ar putea chiar sa nu mai scrie deloc 🙂

    • Draga mea, cele publicitare sunt marcate, le poți ocoli. Altfel, aș putea fi de acord să nu mai public niciun astfel de articol, doar că… din asta trăiesc. Ești dispusă să plătești pentru articolele alea cu umor? Crezi că reușești să îi convingi și pe TOȚI ceilalți cititori să plătească, astfel încât munca mea să fie retribuită și să pot refuza orice contract publicitar? 😉

    • @Ella K: cand te uiti la Pro Tv, de exemplu, cum faci cu publicitatea? le-ai scris la aia s-o lase mai moale, s-o scoata, ca te indispune? nuu? de ce? fiindca ai inteles ca ala e modul lor de a valoriza un continut pe care tu il consumi GRATIS? pai si de ce nu ar fi chestia asta valabila si pentru bloguri? simona e obligata cumva sa produca continut pentru tine, gratis? 🙄

    • ella k traieste cu aer si buna dispozitie. de aceia nu intelege. Bate din picior ca ea nu mai vrea dom´le.
      Ok, ma calmez.

  18. Daca ati vazut episodul (episoadele) din Friends cu Joey si Chandler cu cele doua fotolii asezate in fata televizorului, care trage mai repede de maneta sa se lase pe spate si cu piciarele ridicate… de alea am si eu doua, din piele, cu canapeaua aferenta, in living. Acolo ma simt f. bine (cu exceptia verii cand prefer pe iarba in gradina, intr-un sezlong banal, la umbra si cu o bere in mana).
    DAR, cele mai placute amintiri le am tot cu patul stramt si incomod din camera de camin la facultate. Guess why???

    • nu mai știu episoadele alea, dar azi chiar am reluat Friends, am văzut primele două episoade.
      da’ ce se întâmpla așa inetersant în patul ăla de la cămin? că nu mă prind deloc! :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

    • Te referi la Rosita:)

      sper ca ai botezat barcalounger-ele in consecinta..:))

  19. Trebuie sa recunosc ca si pentru mine piesa preferata de mobilier e tot..patul 😛 Cel mai mult imi place (si ma si odihnesc cel mai bine) in cel din dormitorul bunicii..de fapt imi place tot setul, cu un dulap mare si o masa, toate din lemn masiv de nuc..si ma bucur ca cel mai probabil imi vor ramane mie 👿

  20. ha..eu am avut o pasiune pentru un fotoliu care se afla in dormitorul parintilor mei; era maare, se facea pat (cu tot dichisul, saltea..mecanisme complicate ..era greu cat 3 divane cred); nu era un fotoliu frumos dar era foooarte vanat de mine si surorile mele; cine primea premiul cel mare = sa doarma in camera parintilor ( !! de ce naiba ne-om fi dorit atat de mult asta??) icnea juma de ora sa desfaca acest fotoliu si sa il transforme in culcus.. celelalte oftau invidioase si , de regula, nu o ajutau pe fericita privilegiata sa isi faca patul..
    Inca se afla in casa parintilor si cand merg acolo – recunsoc ca, pe ascuns cumva..fac fente sa stau pe el cat mai mult :))
    si m-am indragostit iremediabil de o oglinda cu rama din lemn de trandafir ..superba..pe care am vizionat-o intr-un anticariat mai bine de un an ; noroc ca nu aveam bani sa o cumpar ca altfel, in garsoniera comunista in care stateam cu chirie pe atunci , ar fi poposit cu siguranta oglinda aceea fabuloasa (era mare cam cat o usa); si acum imi vine sa suspin dupa ea (unde o fi ajuns oglinjoara mea???)

    • Dom’le, se faceau niste obiecte de mobilier din lemnul de trandafir …

    • tare aș vrea să știu ce era așa interesant în camera părinților 🙄

    • nimic, tata sforaia ingrozitor!.. dar eram noi convinse ca e un mare privilegiu 😀
      cand am mai crescut nu mai era asa..o chestie. Uneori, cand era tata in delegatie, ne indesam sa dormim cu mama in camera ( doua cu mama in pat si una pe fotoliul mult dorit); erau vremuri cand se lua curentul si ne imbracam toate in camasile de noapte colorate, din milanez ale mamei, rochii de nunta si zorzoane si faceam “spectacol”. Mama era mireasa sefa :mrgreen: , ce inseamna sa faci copii de foarte tanara..
      E ciudata ca, desi casa era foarte mare ne doream sa stam..inghesuite. Am avut dorinat asta de..inghesuire multa vreme – ma atrageau familiile cu multi copii care stateau adunati in spatii mici- eram motz printre ei mai mereu. Imi amintesc cum ma certa mama foarte des: “dupa ce ca oamenii aia abia au loc si abia au ce pune pe masa te mai duci si tu care mai esti si o mare mancacioasa 😳 “

  21. De-abia m-am mutat, de o luna, in casa noua, unde am momentan amenajate doar bucataria (mai imi trebuie masina de spalat si cuptorul cu microunde si am terminat), dormitorul (pat si un sifonier, noptierele intr-o zi cu soare), iar in sufragerie doar un covor, doua scaune, o masuta si o masa mare, de 6 persoane. Ma uit la toate modelele de biblioteci de pe site si salivez incontrolabi, ba chiar incepe sa imi pulseze si-o vena, ooof, ooof! Cu toate astea, urmatorul lucru pe care mi-l doresc e o canapea de colt, maaaare, comoda, sa ma pot tolani in voie, caci dintotdeauna canapelele au fost piesele mele de mobilier preferate si indispensabile, nimic nu mi se pare mai dumnezeiesc decat sa ajungi acasa dupa o zi obositoare, sa te descalti si sa te trantesti pe canapea, cu picioarele sprijinite de masuta de cafea si o cana de ceai in brate…

    • Eeeeh, sint tabureti care pot functiona si ca masuta de cafea…. si sint moooi – adica, daca te pui cu picioarele pe ei, te simti foarte confortabil.
      Mi-am luat si eu un coltar de curind, Doamne, ce comod e…. poti sa stai si-n cap pe el, si tot te simti bine!

  22. Si eu imi dores un divan numai bun pentru citit. In casa noua e musai sa am 😀

  23. Simonettã, doar aterizez, las bagaju’ si-am plecat. Kassai zburãciosu’ român.
    Mie mi-a rãmas “la casa sufletului” DORMEZA din Casa copilãriei ( rãpusã de cei care-au fãcut ordine, dupã Cutremurul din ’77, casa ne-având decât un cos rãsturnat ).
    Ei bine, Dormeza mea aducea cu ce e în pozã, dar. Era îngustã, pentru o singurã persoanã (si trebuia sã fii atent sã nu pici), era mai scurtã decât as fi vrut eu – dar AVEA piesa de cãpãtâi A EI ! Nu era vorba de o pernã, sau ceva adãugat, asa era ea, Dormeza, cu un capãt ridicat-ondulat, ca sã poti tu alege cât de jos vrei sã dormi. Asa am putut reface pozitia lui Napoleon (dacã mai puneam o pernã plinã cu fulgi de gâscã, peste cãpãtâi) sau sã încerc pozitii de “copil-speriat-de-bombe, ghemuindu-mã, cu genunchii la gurã).
    Diferenta, cred eu, e cã Dormeza mea (vienezã?, de prin 1910?) era acoperitã cu un plus gri-souris si AVEA picioare ! Puteai sã te si târãsti pe sub ea. Si era usoarã ! O luai pe umãr si o duceai vara afarã, sub bolta de vitã, chiar dacã trebuia sã risti atacurile tântarilor sau trezitul la 4 dimineata, când venea acasã motanul casei (negru tot, doar cu un fir de mustatã alb! ) si se ghemuia lângã tine ca sã-ti toarcã proaspetele lui aventuri.
    Nothing about to say about Scaunul negru de la pian (cu rotite care-l ridicau sau îl coborau) – care era a lu’ frati-mio. Când am vãzut cum cântã Fane la pian, si cu degetele mici !, am lãsat baltã ideea de a mã lega de pian. Atâta doar, l-am demontat de vreo trei ori, doar pentru MIROS !! Extra-ordi-nar ! ce aparte miros au piesele de lemn din burta unui pian !
    No, asta e. Cer scuze pentru intervenzion. In ultima vreme s-au împutinat, pe Net, Locurile pentru minte-inimã-si-ochi. Am vrut sã-mi aduc si eu aportul. Locul ãsta meritã “activat”.
    Exilat în Nord – nu pot spune decât cã mã bucur când vãd cã mai existã Sudisti “de suflet”, chiar dacã Simonetta rãsuceste cutitul în ranã, de cele mai multe ori.

  24. Eu fac parte din categoria celor care nu au nicio piesa de mobilier preferata. Pentru ca toata copilaria mi-am petrecut-o in sufragerie, din cauza de apartament cu 2 camere. Mobila din camera este (ca rezista perfect si acum si veti vedea de ce) din lemn masiv, cu incrustaturi si un strat de lac in care te vezi ca in oglinda. Si cum mama mea e o femeie obsedata de curatenie (de cate ori nu i-am zis ca in viata anterioara a fost femeie de serviciu la Muzeul Ceasurilor!) nu aveam voie sa: stau la masa si sa pun mainile pe stratul de lac, pt ca las amprente, sa imi insir caietele si cartile direct pe masa, ci numai pe mileul mostenit de la bunica, sa las patul nefacut (a se citi canapeaua extensibila) , sa lipesc postere cu Backstreet Boys pe usile sifonierului etc. De bunici nu se pune problema, nu prea stateam pe la ei, pentru ca mama a fost cadru didactic si aveam amandoua vacante. Acum, ca m-am facut mare, imi doresc un balansoar, sper ca dupa ce voi mai strange ceva bani la pusculita, va deveni obiectul meu preferat de relaxare.

  25. Piesa mea de mobilier preterata este sifonierul din dormitor cu usi culisante , imbracate in oglinzi. Si de cand ma stiu am fost fascinata de biblioteci, de etajere pentru carti. In copilarie adoram o masuta pt. cafea sculptata, cu picioare curbate, cu intarsii. Si acum mai este in apartamentul parintilor mei.

  26. Divanul este foarte frumos..Eu am avut un balansoar preferat in care stateam si citeam cu mare placere.

  27. Imi puteti spune,va rog, de unde este divanul? Caut de foarte mult timp unul si nu am gasit in romania

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green