Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Despre petrecerile aniversare. Și câte ceva despre cum vă puteți schimba jobul

 Pe vremea mea, maică, petrecerile aniversare erau cam așa: câțiva prieteni erau invitați acasă la sărbătorit, în sufragerie. Gazda masculină începea imediat să servească băuturi. O țuiculiță pentru domni, o vișinată pentru doamne. În timpul ăsta, soția aducea platouașele cu aperitive. Chifteluțe, măslinuțe, o sălățică de vinete, o sălățică de boeuf, o brânzică, ceva legume, murate sau proaspete, în funcție de sezon, și ceva mezeluri (astea din urmă doar dacă era foarte șmecheră și avea pile prin industria alimentară). Invitații se dezghețau încet-încet, începeau conversațiile, obrăjorii începeau să se coloreze de la țuiculiță. După aperitive, gazda aducea ceva fripturică, mai ales dacă avea rude la țară, deci și porcuțu’ în congelator, încă de la Crăciun. Cu garniturică de cartofiori prăjiți și o sălățică. Domnul scotea sticlele cu vinul ăla bun de la tata socru. Vinul curgea, gâl-gâl, porcuțu’ aluneca pe gâtlejuri, inimile gazdelor tresăltau, văzând lucirile mulțumite din ochii invitaților și viteza furculițelor. Dintr-un casetofon mic și obosit se auzea mai o Maria Dragomiroiu, mai o Gabi Luncă… De pe masă plecau resturile de friptură și veneau cafelele și prăjiturile de casă. Albă ca Zăpada, biscuiți făcuți cu untură, nuci umplute, toate piesele de rezistență ale gazdei. Câțiva invitați mai chercheliți împingeau masa mai către perete și își luau soțiile la dans. Mai încolo un pic venea și vreun tort, începea cântarea de “La mulți ani”, sărbătoritul sufla în lumânări, iar petrecerea continua până spre miezul nopții.

Varianta pentru copii a petrecerii aniversare era mai fără fripturi. Cu sandvișuțuri, prăjiturele, suculeț și invitați mici, gălăgioși și puși pe joacă.

Petreceri de corporații nu existau, că nu existau nici corporații, deci, practic, numai oamenii se sărbătoreau.

Dar au trecut anii… Au trecut anii și viața s-a schimbat, iar petrecerile de azi sunt muuuuult mai sofisticate. Cele de copii sunt cu program artistic în toată regula. Cu clovni, cu magicieni, cu profesori care fac experimente științifice hazlii, împreună cu micuții invitați. Există firme specializate în organizarea de petreceri pentru puștime, care oferă tot, de la spațiul în care se desfășoară distracția, până la program și catering. Nu mai stă mama în bucătărie 3 zile, doar duce puțin mâna la portofel.

Petrecerile contemporane de adulți? Și astea pot îmbrăca orice formă și pot conține orice nebunie, de la party de apartament, cu tematica anilor ’30, la party câmpenesc, sub ploaia de Perseide, de la clasicile gagici care ies din tort la un concert privat Patricia Kaas, de la petreceri în avion la închirierea unei săli de teatru, cu tot cu spectacol și actori, numai pentru invitații celui care se sărbătorește. Cu cât sărbătoritul e mai creativ, cu atât petrecerea poate fi mai originală.

Adevărata extravaganță începe însă, de-abia când e vorba de petrecerile de corporație, căci și ele se aniversează, și ele suflă în tortuleț, atunci când împlinesc un număr de ani. Iar aniversarea unui brand are întotdeauna un ditamai bugetul și presupune punerea în mișcare a unei echipe consistente, în jurul unui concept.

Te poți aștepta la orice, atunci când intri pe ușa unei petreceri de corporație. Poate să te întâmpine holograma lui Freddy Mercury sau poți să dai mâna cu maimuțe costumate în subrete, în timp ce, pe cer, niște piloți-acrobați execută un dans cu avioane. Exagerez, dar nu foarte mult, ideea fiind că, atâta timp cât bugetul e mare, doar cerul e limita, se poate face orice-și dorește aniversatul.

De exemplu, cine a fost vinerea trecută la Player Summer Club, la aniversarea de 10 ani a companiei Genpact*, a putut să vadă, pe lângă un concert Loredana, și un… dans acvatic în sincron, dublat de lumini și lasere și executat de 5 campioane din echipa de înot sincron a Bulgariei, împreună cu instructoarea lor. De ce dans acvatic? Pentru că petrecerea a fost una marinărească, construită în jurul ideii că, înainte de a fi căpitan, oricine trebuie să fie mai întâi marinar.

Mai ziceți și voi câte ceva despre petrecerile astea. Ce momente demne de păstrat în amintire sau de povestit mai departe ați mai trăit pe la cele de copii, de adulți sau de corporații?

___________________________________

* Am menționat aniversarea Genpact, deci normal e să vă spun și cu ce se ocupă această companie.

Genpact e cel mai mare angajator și dezvoltator de talente din industria serviciilor de business din România. E lider global în industria de outsourcing, oferind servicii în domeniul proceselor şi operaţiunilor. Prin cunoştinţele fundamentate în domeniul proceselor, tehnologia şi metodele avansate de analiză, compania își ajută clienţii să devină mai competitivi, mai adaptativi, mai inovativi, mai eficienți și mai conectați cu clienţii lor. Iar “clienții” înseamnă 100 de companii din top 500 Furtune la nivel global (dintre care 10 se află chiar în top 25), din domeniile auto, financiar-bancar, asigurări, farmaceutic, telecomunicaţii, transport şi logistică.

 La nivel global, numără peste 68.000 de angajaţi şi are un istoric pe piaţă de mai mult de 18 ani. În Europa Genpact este prezent în 5 ţări, iar în România are peste 2500 de angajati, în cele două centre din București și Cluj, fiind cel mai mare furnizor internaţional de servicii pentru clienţi globali și unul dintre cei mai activi angajatori de pe piață.

 Petrecerea despre care v-am zis i-a marcat cel de-al zecelea an de succes pe piața de la noi,

 De ce v-ar putea fi util să știți toate astea despre Genpact? Păi, poate vă aflați într-un moment al vieții în care vreți să vă schimbați jobul, caz în care experiența lor de angajatori și platforma lor de recrutare, YouYourself, v-ar putea fi de-adevăratelea de folos. Ia intrați pe-acolo să aflați ce joburi sunt listate și să și aplicați, dacă vă surâde vreunul!

118 comentarii

  1. Eu abia asteptam jocul cu sticla! Stiti cum era?

  2. Pe vremea mea…zilele de nastere se serbau acasa la fiecare si decurgeau cam ca in povestire: mancam sandviciuri si prajituri, beam suc..apoi se aducea tortul, apoi joaca..la mine stateau cu placere, ba chiar un coleg a sunat acasa si s-a milogit la sora-sa sa-l mai lase “numai oleaca..numai olecutza, te rog eu muuuult” 🙂
    Prin clasa a Va m-am tot rugat de prietena mea cea mai buna din vremea aia sa ma invite pe la ea acasa si pana la urma m-a chemat, chipurile de ziua ei…Fiindca statea tocmai in capatul celalalt al orasului m-a dus taica-meu cu masina, cand sa coboram a prins buchetul de flori in usa 😛 Era sa nu nimerim apartamentul, imi zisese ca are romburi pe usa (eu credeam ca sunt desenate, cand colo erau sculptate in lemn)..
    La majorat mi-am chemat prietenele la o ceainarie din cartier care avea si librarie la parter, se numea chiar asa “Libraria mea” si ele au crezut ca e libraria mea proprie 😆 Iar eu, ca o desteapta ce ma aflu, le-am intrebat direct pana la cat vor sa stea 😳
    In facultate imi chemam colegii tot acasa in chirie unde stateam si mai mergeam si la altii pe unde stateau (chirie/camin)..a fost asa de frumos…
    Anul trecut mi-am chemat colegii de la cardio la o cafenea din oras..si mai departe nu mai spun nimic!! 😛
    Cat despre party-uri “corporatiste” la noi se organizeaza de 8 martie..la medicala nu a fost cine stie ce, la cardio anul asta a fost chiar fain, seful de sectie ne-a intampinat cu trandafiri rosii 🙂 si am facut si after party la o colega acasa si ne-am jucat activity..eu am tras din gramada de carti tocmai cartea cu expresia “perete gastric” no atunci sa vezi distractie :)) stomacul l-am desenat eu cum l-am desenat (mai tremurat asa…) dar peretele..nu a ghicit nimeni din echipa mea 🙁 si am iesit pe ultimul loc 😛

    • ahahahahaaaaa, ce jocuri profesionale aveți! funny! o să deschid un topic cu asta, s-ar putea să iasă drăguț.
      dar, totuși, cum adică “mai departe nu mai spui nimic”, legat de aniversarea din cafenea? spune tot, spune tot!!!! :mrgreen:

    • Ok, la cererea publicului…well…am exagerat otzar cu licorile (si cum am imbatranit…) si am devenit mai vesela decat de obicei 😉

    • doar atât? credeam că s-a întâmplat ceva mai grav! 😉

  3. Astea multe-s joburi de/în call center?

  4. Pe vremea mea…. E-he-he, dansau sclavele nubiene la petreceri, taica. Si Tutankhamon (Tutki pentru amici) le privea mangaindu-si barba. E-he, taica, cum era….

  5. Ha haaa, genpact dezvoltator de talente si leader in outsourcing? Nu vi se pare nimic bizar in fraza asta? Talent la ce? Adica bai, indienii Europei, care lucrati pe joburi de nivel maxim liceu desi aveti facultati si mastere, luati o ciosvarta de-aici si bucurati-va la party ca va facem onoarea de a va baga in seama 😈 😡 . Culmea e ca la unii chiar prinde.

  6. Ceaiul era una din ocazii. Practic era singura bautura care lipsea de la petrecere. Unul dintre baietii din gasca (de regula, cel cu casa mai incapatoare si cu “babacii” mai mondeni) facea anuntul catre nucleul dur, se stabilea componenta si perechile. Perechile erau deja “inchegate” cumva, dar putea sa mai apara fisuri ici-colo. Se cunosc cazuri in care unul venea cu o gagica la ceai si pleca cu alta. Ori i-o “sufla” vreun sulfan mai mare, eventual student si cu verbul la el si posesor de magnetofon portabil, Grundig gen, ala cu role mici. As fi dat orice sa am si eu unul. Ala aspirator!
    Ziceam de organizare. Se adunau banii prin contributie fixa din partea fiecarui participant, baiatul achitand, normal, si pentru fata din dotare, Se cumparau bauturile “la vedere” (sucuri, cateva sticle de vin maxim un lichior, mizelurile si prajiturile. Mama gazdei plusa cu niste prajituri marca proprie, asezonate ici-colo cu mere, pere, nuci sau alune salbatice. Greii aduceau pe sub camasa whisky si tigari. De jointuri n-am idee. Pe la jumatatea petrecerii incepea jocul cu sticla. Stiti voi care … 😳

    • paty, chef, chindie, ceai – cam astea erau denumirile; de unde sunt eu era chef

      Ale parintilor earu exact, dar exact ca in descrierea Simonei- la ei se auzea si Aznavour si Gica Petrescu.

      Matrixbarin are dreptate: cand aparea un student fetele erau in delir..

      Baiatul care punea muzica : ” ala cu mag-ul” ( de Kastan ati auzit ? ) – avea succes nebun;

      Sa va zic de cel mai tare chef din perioada liceuui: am avut si noi un soi de banchet dar la orele 22 s- aterminat ca asa erau vremurile si restaurantele
      Intr-un act de curaj am decalarat: mergem la mine!
      Asa s-au trezit ai mei cu 25 de omusori gatiti pruna la usa lor; panica totala ..
      A fost cel mai tare chef ever: mama a bagat clatite si floricele de prumb la tuci toata noaptea, tata a facut rost de niste lazi de bere ..un fin de-al meu posesor se “Scule” si storboscop ( bila d-aia cu oglinzi) s-a prezentata la prompt la apel . A fost demential. Un cuplu format atunci are doi copii mari si sanatosi 😆

    • @Iosdevino:
      Clar ca ai tai erau, si sigur sunt si acum, mondeni. Nu exclud ca ei faceau uitata sticla prin zona 😆
      Clatite? Uffff! Umplute cu …? Nu ma face 😳 !

      Infine … sa redam culoarea epocii:
      Prototipul studentului “delir”:
      Facultatea de drept sau informatica-automatica, slab scandurica, suplu, bun dansator, cu bonus pentru https://www.youtube.com/watch?v=NpAYBsWcLuM sau pasaje din Jimi Hendrix, plete cat sa-i bata umerii, precum coama de cal salbatic, vesnic nepieptanat, camasa inflorata si lalaie, vesta cawboy blugi rupti de atata purtat, pantofi din piele intoarsa, gen cioc de rata … subtil si mucalit, roackar neaparat …

      Cand am fost la prima dicoteca din viata mea, Atmosfera era cam asta: un tanar rebel, cu plete blonde-carliont, dansa in genunchi, aplecandu-se mai-mai sa atinga podeaua cu fruntea si scuturand umerii ca o maimuta electrocutata, de ziceai ca se intr-un ritual salbatic de matanie perpetua. Mamele care insoteau fetele (obicei preluat de la hore, petreceri dansante de familisti si ne~, de la care familistii se retrageau dupa ce se dadea marsul – ultimul dans permis lor, sa poata ramane doar flacaii care incercau sa-si ademeneasca viitoarele!) scuipau in san. Fetele insa ramaneau cu gura cascata si ceva anume le atragea atat de tare incat isi implorau mamele sa mai ramana, doar-doar s-o scula odata si-odata dementul … astaaaa, studentul … de pe podea.

    • da, da erau si eram invidiata de prieteni pentru asta. Acum..unul nu mai este deloc

      descrierea studentuliui e delicioasa. Vad imaginea 😀
      //imi amintesc si dansurile acelea lipicioase pe Scorpions :mrgreen:

      Din fericire am parte si acum de cate un chef foarte tare ; diferente e ca ma refac cu mult mai greu asa ca nu abuzez. Astea au ca protagonisti personaje nascute intre ’60 si 75 asa…inca stiu sa petreaca ca pe vremuri. la ultimul m-am cam temut ca se lasa cu chemat salvare , puteam sa pun pariu ca pana dimineata vom avea cel putin un infarct daca nu si vreun AVC; la din astea ne cam uitam varsta si greutatea si toata lumea se scutura si se simte iarasi rocker-ul rebel care a fost o data .
      La d-alea de de corporatii – desi am mers si mai merg la destule ( cica se numeste obligatie profesionala) – sunt o Doamna sclifosita si ma retarg repede pt somul de frumusete ;

    • Si … dormi mult? 😀 Intreb asa … :mrgreen:

  7. Mda de Genpact am auzit numai chestii nasoale, toti pe care ii stiu si au lucrat acolo erau speriati de bombe. Cand te duci la baie de deloghezi ca sa te poata cronometra cat stai la baie, sarbatorile oficiale nu se respecta (de parca poti serba Craciunul in februarie), etc.

    • Nu e chiar asa.Eu am lucrat la Genpact,da,este mult de munca si de multe ori daca nu chiar de fiecare data cand muncesti peste program nu esti platit.Cat despre pauzele si cronometrarea nu am auzit sa se intample in vreun departament.De sarbatori am lucrat pe 25 si 31,dar asta pentru ca am ales sa cedez locul unor colegi cu familia in alt oras.Este o companie pentru tineri care sunt la primul job,salariile sunt mici dar ai foarte multe traininguri si chiar arata bine pe cv.In general se sta cam un an si dupa fiecare pleaca pentru bani mai multi in alta parte.

    • Confirm..am lucrat acolo! Simona ai un mare unlike pt articol ..:)

  8. fratilor,care e jocul ala cu sticla? matrixbraine, ametisto, fie-va mila!

    • mai nike! cred ca se refera la ala in care te asezai in cerc se invartea o sticla si se pupau cei care erau in dreptul ..fundului si al gatului? 😳 ouf, cred ca ma fac de ras, habar nu am de fapt!

    • e cu sarutat ! 💡

    • rosesc.nu am jucat.of, maica, pe vremea mea

    • Da, da, e asa cum zice iosdevina 🙂 am jucat si eu asta la sfarsitul clasei a 7-a si baiatul de care-mi placea mie (eram topita, ce mai!) nu voia sa ma pupe 😥

  9. @Simona:
    Am omis (o miss?!) sa precizez ceva … la nici o discoteca n-am intalnit picior de studenta filoloaga … D-aia Simona … d-aia nu stii! 😆

    • In calitate de filoloaga, confirm si subscriu. Noi ne ”petreceam” cu Electra si trubadurii de secol 17. Nu din dorinta excesiva de afirmare la seminar, ci din imposibilitate de prezentare la examen fara teancul de plicuri continand fise cu lecturile obligatorii, in numar de vreo 20 de titluri de critica, la curs si tot pe atatea de teatru maxim plictisitor, la seminar. Sincer, imi lipseste partea de „fun” din perioada studentiei si ii invidiez pe cei care vorbesc cu nostalgie calda despre ea.

    • @De departe:
      Ca adusesi voroava, mainile la spate! Ia o foaie de hartie si scrie:
      Se da: https://www.youtube.com/watch?v=W_kiV_SOKmw
      Se cere: Recenzie.
      Sa vezi tu critica ce-ti iei daca nu-ti faci tema!
      Titlul piesei poti sa-l iei si ca intrebare concreta, asa … ca un caprit! Departe, departe, dar sa stim si noi cat de ~. Nu de alta, dar daca nu maine, precis poimaine organizeaza Simona adunarea de blog si ne facem naibii de rusine cu doar 40 de insi-inse, precis Cruella retine 100 de scaune … stii cum sunt economistii, mai dintr-o bucata … unii chiar buna! Nu le da cu virgula, adica!

    • @matrixbrain
      Raspunsul la intrebarea de la examen poate fi de fapt doua raspunsuri, depinde cum vrei sa o luam. (asa-ti trebuie daca provoci un filolog la raspuns…). Prin urmare:
      1. Daca e dupa locul unde m-am nascut, sunt fix din Bucuresti, mai precis de la Polizu direct. Pentru nota 10 cu steluta, completez ca n-am mai fost in Bucuresti din 1989, de cand eram copil. Asta, daca nu punem la socoteala un popas de o ora juma’ pe aeroport, acum vreo 4-5 ani, intre 2 avioane. Am mancat atunci cea mai buna inghetata de ciocolata amaruie din univers. La pret corespunzator universului. Nu am mancat-o intre avioane, ci stand pe o bancheta si plimbandu-ma pe wi-fi.
      2. Daca e s-o luam dupa locul in care ma cert zilnic cu timpul, ca n-avem rabdare reciproc, sunt de prin Ardeal. Ma plimb asa intre oraselul copilariei mele, cam cat un cartier mediu din Bucuresti, si Cluj-Napoca, orasul care mi-a mancat adolescenta si tineretea, dar m-a facut si sa-mi doresc un loc’sor numai al meu in el. Pe care intre timp il am.

      Predau foaia, ca eu cam atata am invatat de pe fisele alea, e portocaliu de cald afara, si astept afisarea notei.

    • Am avut eu un presentiment ca daca te iei … (e o expresie, infine 😳 ) cu filologii, risti sa fi “articulat”, uneori chiar hotarat. Dar nu-i nimic, cata vreme functioneaza aeroportul de la Cluj, tot e o sansa sa articulez (poate chiar sa baigui sau, de ce nu? sa declin, conjug etc., mai citim si noi!) si eu ceva la intalnirea de blog. 😆
      In aceeasi ordine de idei (din dulapul lui Adi, care e un dezordonat notoriu, crede-ma, l-am citit!) raspunsul tau dual e olecusoara cam prea punctual, ca subiectul, care raspunde la intrebarea cine sau ce? Ma asteptam la nuante. In alta ordine de idei, welcome to the club! Cearta cu timpul ni se intampla si noua, astora, nefilologilor 🙂 ! Si da, si noua ne place, culmea! universul … . Dar la intalnirea de blog, daca vii (tin degetele incrucisate la spate!), sper sa nu comanzi inghetata cu ciocolata amaruie. Cruella e la cura de slabire si-i stricam socotelile. Fiind deja o dulce, ne punem rau cu dg-iul si-l bagam pe om in diabet. In fond, ce treaba avem noi cu economistii? Noi comandam si ei platesc, cum am tras teapa la prima intalnire 👿

    • Ca sa colorez un pic raspunsul, fac precizarile necesare intr-o ardeleneasca pura. Inainte de asta, sa stii ca ai nimerit-o, specializarea mea e pe lingvistica, felie filologica ce seamana putin asa cu o felie de geometrie in spatiu uneori, de aia e mai lipsita de nuante. Adauga si canicula, si poti sa imi dai un punct in plus numa’ pentru ca m-am prezentat la examen. No’, si acuma’, sa sthii ca indietata aia de ciocolata amara la ‘cos’, die aia ii amara, ca nu ingrase. Si nu ridhica gnici glicemia. Dieci m-am pus binie si cu Cruiela si cu dg’u. Multam’ fain ca ma primniti in clubu’ aista die oamini faini si tare vesalosi. Is die oarice vreme p’aci, Simona sthie, da’ n-am pre’ scris, ca no…

    • Ni la iea.
      Apai ii fi avand de stire, tu fata, ghe bancu’ cu gheparte.
      Amu’ un baghe care merea pe un drum cu caruta, numa ce veghe un om cu straita-n bat, calca-l-ar nghevoia, mergand agale, cum mere Somesu’ la Cluujjj. Cand ajunje in dreptu-i, omu’ intreaba:
      – Baghe, ii mult pan’la Cluujjj?
      – Apai, ii.
      – Ma iei si pe mingie in caruta?
      – Poi, mno … Urca.
      Si mere caruta, si mere. Dupa ceva timp (cu accent grafic pe e)
      – Baghe, ii mult pan’la cluujjj?
      – Apai, ii.
      Si mere caruta, si mere. Dupa ceva timp (cu accent grafic pe e, am mai zis)
      (Mama lui de editor, ca doarme diacritica cu sforaituri si hodineli … o spun asa, amical, ca-ntre filologi, no! Dar ma ganghesc ce zic pretinii nostri, academicenii. Ne facem Rozul de ocara, fechelor!)
      – Baghe, mai ii mult pan’la Cluujjj?
      – D-apai sa tot fie.
      Omu’ cu straita gheveni usor panicat, ceva (cu accentul ala) ii spunea ca nu-i a bigne.
      – Baghe, da’ incotro-i Clujuuuu’?
      – Ii incolo!
      Si facu un semn discret spre spatele carutei.

    • mingie, migne … ce mai concheaza!?

    • api,’ ase’i cum zâci, nu mai contiaza 😆

    • @De departe:
      Vezi, daca m-ai luat feelologic, uitai 🙁
      Nota mea preferata e 7.
      La

      Fisele alea merita actualizate, puse in alta lumina. Aburii unui ceai ar fi ca un … must.
      Aaaa, consulta-te cu Ces, am constatat ca e toba de jocuri, in secundar.

    • Nu stiu de unde a aparut “La”-ul ala … sa-mi scartaie diapazonul?

    • Ceaiul se accepta daca e proaspat scos din frigider. La mine, chestia aia cu “bea ceva cald, si o sa te racoresti” nu vrea sa functioneze. Si daca il dau eu. Nota e deja pusa, camerele de supraveghere n-au ce sa mai vada si sa ma trezesc luata pe la DNA, DIICOT si altele de gen cu autobuzul.
      Ma uit la nota si ma gandesc ca m-au ajuns blestemele fostilor mei elevi. 🙂 Noroc ca dupa 9 ani am zis ca-mi ajunge. Si mie, da’ si lor 😆

  10. Simona,
    Da’ poezia lui Matrix Brain dedicata Blogului Roz nu te-a impresionat ?
    😀 😮 😆
    😳
    ( dicolo ,la “femei la cabina..”)

  11. Proful de matematica incepea cam asa testul:
    Mainile la spate! Luati o foaie de hartie si notati!
    Asa si eu acum.

    Cum era jocul cu sticla?
    Normal ca asezarea era aleatorie … deci logica lui IK https://www.simonatache.ro/2015/08/10/despre-petrecerile-aniversare-si-cate-ceva-despre-cum-va-puteti-schimba-jobul/#comment-752467 nu se aplica din lipsa de logica geometrica. Cum dracu sa asezi fetele si baietii fix diametrali opusi? Procedura, ca sa zic asa, era urmatoarea (depinde si de aplicanti, ce-i drept). Eu o descriu pe cea din leaganul limbii romane (atestata de lingvisti si istorici de renume). Unul din combatanti, el/ea, nu conta sexul (sic!), invartea sticla in pozitia CULCATA pe covor … (oooffff , greu mai e sa explici romaneste, cu atatea sensuri pe cap!). Cel/cea care se afla cat mai exact in dreptul gatului sticlei ALEGEA cu cine merge in camera alaturata pentru exersare. Cum ce exersare? Intrebati-o pe Iosdevina! Cica era topita 😈

    • Noi aveam un pedagog la internat (ma rog, cine a stat intr-un internat stie ce-i aia, cine nu…) care tuna catre noi astfel: si in dulapuri vreau sa vad ordine SI DISCIPLINA!!! :mrgreen: Disciplina in dulapuri era o chestie tare de tot. :mrgreen:

    • matrixbrainule, incep sa banui ca ne stim :mrgreen:

      p.s. am avut si eu un prof care urla: “si acum vreau sa aud liniste!!!”

    • Se puneau băieții pe un semicerc si fetele pe celălat semicerc, dacă vrei îți fac si un desen!

    • @ iosdevina
      dar pe aia cu “o mana criminala a dat cu picioru’ in chiuveta si-a spart-o” o stiai?

    • daaa! si p-aia cu : si acum sa incercuim cu un dreptunghi aceasta formula!

    • Ha haaaaaaaa… mai stiu si eu cu profu: vineri va dau extemporal neanuntat! Si inca una: taica-meu deranjat de un copil care fluiera cu o fluierice din aia zgomotoasa de vreo jumatate de ora la noi sub geam: “termina cu fluiericea, ca ti-o bag in gura!” 😯 😯

    • Doamneeeeeeee…. cum am putut scrie 😯 😯 😯 😯 … Sa fie clar, taica-meu nu vorbeste “buruienos” ca e de moda veche, cu rusinea la purtator 😳 😳 … exprimarea corecta era “termina cu fluieratul, ca-ti bag fruiericea aia in gura!” … de parca copilul nu o tinea in gura cand fluiera… 😆

  12. Probabil vroia sa auda cum creste iarba!

    Tu doar banui? Pe mine ma roade certitudinea. Ii fi din “leagan”, te pomenesti. Sper ca nu ma mai intrebi inca o data care leagan. Hein?

  13. Oooooooooo… pe vremea copilariei mele (nascuta in 80), aproape-aproape cum zici tu, Simona…

    Aniversarile parintilor, rare; in schimb toti erau cu ziua onomastica. Abia asteptau sa fie vreun sfant (Vasile, Ion, Nicolae) sa petreaca! (pe vremea aia te trezeai acasa cu musafirii – ca, cica, la ziua numelui nu se invita! Asa ca se pregatea omul, de bine de rau, cu ce avea si banuia el cam cine ii calca pragul 😆 ). Se mai faceau si chefuri fara motiv, pornind de la ideea… “nu veniti duminica la noi, ca vine si cumnatu’?” Si da-i cu chefuiala! Vara erau mai dese, deh, mai putin deranj. Se faceau traditionalele gratare de porc, cu mujdei si vin/tuica de casa. Prajituri de casa (chec sau prajituri cu fructe de sezon). Muzica, in surdina, din vreo rabla de casetofon. AI mei erau amatori mari Abba, Smokie, Beatles… Nu le placea muzica populara nici in ruptul capului, dar mai rulau si Angela Similea, Corina Chiriac sau Aurelian Andreescu. Bucuria noastra, a copiiilor, ca ne jucam si alergam prin curti si prin gradini din zori si pana-n seara (am copilarit la tara, minunate vremuri!)

    Aniversarile copiilor, rare si ele, iar cand se faceau, era traditionalul tort (cu frisca adevarata, din smantana de la piata, nu ca acum, frisca vegetala, bleah!) si cate un pahar cu sirop de casa cu apa minerala (in cazul fericit) sau cu apa de la fantana… Nu erau sucuri, iar daca erau, se gaseau rar si nu taman cand iti era ziua! Imi amintesc de Pepsi, Brifcor…. Au ai mei pe undeva prin pod la sopron si acum vreo 2 casete cu sticle de Pepsi din alea vechi!

    Aniversari de corporatii, nicidecum… poate ziua fabricii? Dar nu tin minte, ca ai mei nu lucrau la fabrica…. probabil, petreceri cu staif erau insa alea de la partid (ca nici acolo n-au fost ai mei fruntasi!) si 23 august, 1 mai, ce se mai sarbatorea. Venea Mos Gerila (parca am primit ceva la scoala o data)…

    Cam astea erau petrecerile de odinioara… 🙂

  14. Nu ma pot abtine sa nu spun ceva si de nebunia din zilele noastre.

    Nici eu nici printul consort nu suntem amatori de aniversari, petreceri etc. Cel putin, nu asa cum sunt acum. Mno, drept sa zic, ma bucur cand e ziua mea taman miercuri, sau joi, sau marti…. in afara de traditionalele urari, nu ma freaca nimeni la cap.

    In schimb, desi de vreo 3-4 ani am lasat-o balta cu aniversarile (1-2 ani dupa nunta cica a fost musai, cu nasi, cu tambalau), altii nu se sfiesc sa ne invite. Si inca cu pretentii “nu puteti pleca acum, vine tortul, sa sufle sarbatorita in lumanari…” Desigur, sarbatorita nu are 5 ani, ci 35…. Sa ne fie cu iertare, dislike. Vin, imi fac “datoria” de bun simt cu cadoul, dar nu ma obliga sa stau pana la final…

    Nu avem copii… inca. Dar suntem invitati sistematic la aniversarile copiilor rudelor, prietenilor si cunoscutilor! Unde vin cupluri cu copii indeobste. Si suntem intrebati daca nu facem si noi copil. Intr-o zi o sa ma satur si o sa zic ca nu putem face. Parca vad ca sar vreo cativa sa ne recomande cutare sau cutare doctor… De altfel, aniversarile copiilor par si mai pompoase decat ale parintilor. Pe langa cele enumerate de Simona mai sus (fix asa sunt!), as adauga sampanie pentru copii, torturi pline de chimicale (nu conteaza, bine ca e cu figura nu stiu carui personaj de desen animat), domnisoare care picteaza copiii pe fata si intretin atmosfera, pizza pentru copii (o risipa, ca oricum ei nu prea mananca) etc etc. Cea mai interesanta chestie pe care am auzit-o: petrecere pt copil de 5 ani, la munte, iarna, cu inchiriat ditamai cabana, 60 de invitati (adulti!)+ copii. Musai sa zic ca nu-s oameni de afaceri, nici politicieni, sunt oameni simpli (el electrician, ea asistenta)… doar figurile sunt mari! Mai stiu una: o prietena s-a dus la aniversarea fiicei nasilor ei si i s-a spus din start: “100 de lei pt adulti, 50 de lei pt copii. Nu se iau cadouri.” Reactia mea (si a prietenei mele care nu s-a prezentat reglamentar la aniversare, ca a zis ca nu are bani de aruncat chiar asa!): WTF???

    Despre corporatisti, nu stiu, nu lucram in domeniu. 😛

    • vine tipul acasa :
      iubitoooo, surpriza! o sa avem un copil!!!

    • “petrecere pt copil de 5 ani, la munte, iarna, cu inchiriat ditamai cabana, 60 de invitati (adulti!)+ copii”????
      “100 de lei pt adulti, 50 de lei pt copii. Nu se iau cadouri.” ??????

      OMFG!!!!!

    • Nu dati banii pe prostii,
      Luati Fortune la copii!
      (Cam 500!) 😳

    • Nadine,
      cum era expresia aia :” ba ej nebun” ? aniversare cu intrare?

    • exact. sunt in bransa de cand cu strumf. ti se spune dins tart: 60 de lei tacamul pt adulti, 30 copil sau 120 daca e de super fite.tre sa confirmi cu nu stiu cat inainte,ca se inchiriza un loc d ejoaca. un pusti a patit-o nasol,ca toata grupa facuse varicela. nu poci pt ca sa zic cum a iesit..
      dar asa se face. Acum strumf a decis clar ca de 5 ani vrea tort cu mamaie si tataie, plus una bucata traseu pe munte,cel mai lung. evident ca am pus botul ca fraierii,ca ce poate sa fie cel mai lung pt un traseu. Va zic io,ca inca sunt in reparatii capitale, 18 km,din care 8 km de catarare,poteca de 30 de cm plus prapastie bonus in stanga,perete in dreapta. tipul tinea discursuri motivationale: nu exista frica, de ce sa te temi! Nu am obosit ca nu am ajuns la finalul traseului, nu mai imi propuneti sa renunt ca nu e cazul! Poti,stiu eu ca poti! sau formula: e un traseu cu belele mari,dar ma tenteaza. 18 km…………………….

    • @ Nike
      ca sa vad daca am inteles :
      copil de 5 ani, traseu 18 km,pe munte ?din care 8 catarare ? stinga prapastie ? 😮

    • da, mers 8 km pe picioare, pietre,s tanci, traseu total 18 km. din faptele lui citire: 1 an si 9 luni, traseu de 45 de min, 2 ani si 11 luni,traseu de 3 ore. 4 ani, traseu de o ora si jumatate numai urcus, dar l-am oprit,ca era sotul sa lesine de oboseala. Deci tipul are antecedente. Cred ca se incarca wireles de la Fukushima sau functioneaza pe principiul dinamului: se incarca prin frecare cu aerul.

    • Nike:
      mi-a amutit si tastura 🙂

    • Yes, indeed, Simona! Asa am zis si eu… Daca nu as cunoaste personal pe organizatorii acestor petreceri, n-as fi crezut…

    • Da, andu YY, nike stie! 😛

  15. Ce va mai arde de petreceri! Dadadaaaaa … La munca nu se inghesuie nimeni.
    Pai cum sa care saracuta, singura 500 de furtune la adunarea de blog pe care , inca, vad ca ezita s-o anunte … ca pofte cine nu are? Caci una e sa dai la fiecare invitat un furtun si alta e sa-i asiguri 5 … unul pentru bere, unul pentru schweppes, unul pentru plata si tot asa …
    Unfortunately, ma vad nevoit sa atrag atentia … Toata lumea mana pe furtune 😆
    Mobilizareaaaaaaa!
    http://fortune.com/fortune500/

  16. matrixule,
    pt poemul – epopeea- odiseea sau ce mm drk a fost mi-am calcat pe cord si tzi-am dat un like.
    nu te umfla in pene, ca te costa doo berici. am facut asta finca m-am vazut erou de poezeala, adica un fel de coleg cu unu romeo, unii cunoastei, erou al unuia, secspir.
    doi la mana, eu personal nu prea am fost la multe chestii d-astea pt ca m-a pus drk sa fac facultatea la seral, si cand aveam duminica liber… somn, tataaaa….
    trei sau cat o fi. la firma ce cu onor ma munceste, se fac partyuri dastea, mai ales de craciun.
    dar cand ii aud pe colegii mei zicand hai ba degeule ca se da friptura si bere… le ut muma in gand… daca voi care aveti leafa care o aveti va bucurati la o amarata de friptuira, evit sa ma duc…
    si ultimul punc pe ordinea de zi, vreau sa organizez o petrecere foarte privata , doar eu cu cruella… da nu stiu unde o disparut…
    ps. care o fi frustratul ala sau aia care da minusuri pe aici? simona, scoate butonul ala cu deshtu in jos.
    daca nu poti sau vrei, ala sa shi-l bage in ………… scrieti voi pe linia punctata.
    hai, ordine si disciplina si pregatirea pt ceai.

    • Vorba lui Dom’Profe @Adi:
      Vreau sa vad ordine si disciplina in dulapuri!

      @dg-iule:
      A propos!
      Cruella nu dispare, se reinventeaza!
      Cred ca acum negociaza cu o firma de transport s-o salveze pe Simona cu furtunele alea!
      Si nu-i de colea 500, chiar si la nivel global, tot e ceva? Simt ca mi se face pielea de gaina 😮 !

    • nu stiu ce e cu cru, dar eu duc dorul clipuletzelor ei.
      sper sa fie sanatoasa si sa se fi maritat cu unu care sa o merite, nu ca strumful lui nike.
      ala mai are mult de mancat orez cu lapte pana sa o multzumeasca pe cruella noastra cea de toate zilele, da–ne-o noua astazi… na ca ma crestinai fara sa vreu.

    • Draga degeule, eram puţin în concediu, mă scuzaţi şi petreceam şi io în diverse feluri şi diversw locuri cubsiverse persoane şi personaje, mă scuzaţi! 🙂
      Şi acum mă scuzaţi, că mă duc să fac găluşti cu prune ! 😉
      Că am diseară o petrecere, una mâine şi una duminică!
      Hai noroc !
      ps:am crezut ca nike glumeste când mi-a zis aseara ca am fosr pusă aPsentă…

  17. Baieti, pe Cruela am vazut-o io pe saitul de cultura la cotcodaci, da’ mai demult.
    Matrixe, danke shoshon pentru versificatia cu Luminita/veveritza,
    n-ai gasit alta rima, stiu. 😳

  18. Simona, ai fost la petrecerea Genpact? Cum ti s-a parut?

  19. De la serile distractive din generala cand dansam lambada cu o colega provocand cascade de saliva la baietii de pe margine 😮 :eek:, trecand prin chefuri intr-a noua de se lasau cu baie (semi)dezbracati si (semi)alcoolizati in râu la 5 dimineata 😳 , paranghelii la mare calare pe boxe, tropaind prin nisip pe plaja la 2 noaptea 😎 , si pana la bairame de 100 de insi in apartament de bloc, cu politia la usa de nspe ori 🙄 si pana la chefuri cu consulu’ in vremurile mai updatate, le-am facut pe toate 😉 😎 😎 .

  20. I pak … imi zboara mouse-ul la alea 500 de Furtune … chiar stam asa, cu mainile in san? Nu se ofera nimeni sa le care? Cata comoditate 😮 !

  21. Ma aflu tocmai in mijlocul unui party. Cultural as putea spune, caci sotul, aflat in plin proces de perfectionare a limbii franceze, s-a dezlantuit pe si rage acolo in sufragerie. Ma trec fiorii.

  22. Da’ despre ce cadouri se duceau pe vremuri, la aniversari, nu zice nimeni?:))) Cum noi, copiii, luam de prin casa produse nedesfacute si le duceam cadou la alti copii?:))
    Combinatia clasica de spray+ sapun , de obicei Impulse si Camay era la ordinea zilei. Cine se ducea cu B. U. avea tratament preferential. Iar daca te duceai cu set de sampon si balsam, erai cel mai sus in ierarhia invitatilor 😎 😎
    Cel putin asa am prins eu treburile..la vremea mea 😆 😆

    • He heee… am prins si vremuri cand ai mei mergeau cu o sticla de “ceva mai bun”, Ricadona poate, un pachet de Kent (tulai ce bucurie pe sarbatorit!) si/sau un sapun/spray Fa sau 8×4. La copii bucuria putea fi un pachet de guma Wrigley sau ciocolata nemteasca (nu mai tin minte numele). De asemenea, revista Neckerman (ceva de genul se scria???) trecea din mana in mana la toate femeile din familie+vecine+colege de munca….

  23. Din ceai dedus adancul acelor calme agape intrate-n amintire ca niste dulci supape, din grupurile noastre, obscur extravagante, un joc de rock mai dur. Fachir latent, vecinul, suna de adunarea cirezilor albastre, ce-n zbor invers le pierzi …

    • Puteai sa ne dai si traducerea in casti, zic. Incerc sa fac un scurt (sic!) rezumat.
      Ce vrea sa ne transmita poetul /poetesa?
      E clar (obscur) ceai la ceas de seara, mult peste ora 5, nu care cumva sa se autosesizeze CNA-ul ca o concuram neloial pe Almasanca. Ceaiul e de dus din adancul noptii pana spre dimineata, cand toate sticlele sunt (absolut ?) goale si zac pe covor, fiecare cu gatul la fundul alteia, intr-un nesfarsit dans al pinguinului. Preaplinul va fi fost irumpt prin supape netezind rocile dure si ordonand dendritele in lungul drum catre sinapse. ,Ti-s ochii asa de negri” e versul fanion de leitmotiv, calcaiele saruta marea leoaica tanara in delirul covalentei. Magia se prabuseste apocaliptic. Intr-o criza vecina cu isteria, fachirul suna azzurii, semn ca e timpul pentru verticalizare, cu finalizare pe poarta si bagat in ate. E vid,! Tocmai ce ne-am infrant.

  24. Nu era cu nadir latent? Iar “de”-ul ala inainte de adunarea cirezilor … vezi daca n-ai editor?
    Ce-ti mai place parafraza, ermetico!

  25. Generatia mea a fost ultima care a fost facuta soim al patriei – afirm asta cu destul de multa convingere, avand in vedere ca umblam cu mama si bunica precum descreieratele cautand uniforma in decembrie ’89. Tot asa e interesant de vazut cum am prins noi ultima tura de uniforme la primara si deja in clasa a 2-a nu se mai cereau. Am inceput cu asta ca poata face unii si altii o imagine mai clara dpdv cronologic. 😀

    Chefurile de cand eram mica, de prin 89 pana prin 93-94 aveau aceeasi tema: tort de capsuni – nascuta la inceput de iunie si nebunie cu colegii de la gradi, de la scoala, prieteni, ce-or fi. Am fost intr-un fel norocoasa ca aveam casa in centrul urbei si gradina, asa ca prima zi de nastere pe care nu mi-am tinut-o acasa a fost majoratul si tin minte ca atunci cand am facut 17 ani am facut o frumusete de gratar in curte la care a participat si tata :D. Povesteam cu o prietena recent si isi amintea cu drag ce misto e tatal meu ca ne dadea tigari si bere, cu portia loogic, dar ne dadea. Alte zile de nastere tot la fel se desfasurau pana printr-a zecea, cu mici exceptii. Un singur coleg, cu parintii care facusera bani dupa revolutie, ne-a chemat in clasa a 7-a sau a 8-a la Castelari, cine e din Cluj stie, dar la cina si prajitura, un pic fitos pentru niste copii de gimnaziu, parerea mea 😀

    Chefurile cu sticluta, Coco Jambo si alea alea erau in tabere si excursii cu clasa. Acolo nervi si suparare, ca lui X ii place de Y, ca la Y nu ii place de X, stiti voi.

    Daca bat campii nu e nimeni sa ma opreasca, dar la noi toate majoratele s-au lasat cu niste chefuri destul de crunte, iesit in club si uneori excese alcoolice, si deja si alte activitati 😉

    Fiind nascuta in iunie dupa aia nu am mai prea pupat chefuri pana in anul 5, pentru ca sesiune si cand ai examen a doua zi nu iti arde de chef. Acum se “abuzeaza” de gradina pe principiul – nu facem un gratar la tine?

  26. de dinainte de strumf, chefuri cantate la chitara, cu sarmale in oala de panat, fierte taman la cuptor, trei zile in trei feluri de vin, carnea tocata la barda. dezmat cu salate de nspe feluri, peste tras prin lamaie, gogosi unguresti mai catre dimineta, vinuri si palinca ( cu margelute, cunoscatorii stiu), bere si lichiruri, toate facute in casa.sa nu uit slana afumata de moa, muschiulet si alte cele si cantat pana in zori.
    intentionez sa reiau de ziua mea,daca oi putea.

    • nike ce descrieri poti sa faci 😛 sa-mi lase gura apa in Qatar 😮 47 la umbra :mrgreen:
      unde gasesti porc doar pe cartela ,cu inscris de la companie :mrgreen:
      si cine sa le faca asa cum zici 😮
      imi vine sa ma urc in avion si sa ma parasutez in Transilvania ,pe undeva
      unde se gasesc bunatatile astea? cam in ce judet?

    • Sa ma chemati si pe mine 🙂 ca-s aproape :))

    • le fac eu, personal, cu porcul crescut in batatura. slana poci pt ca sa trimit,dar sa nu te aresteze aia din Qatar

    • ba da , te aresteaza , sau ti-o confisca
      E naspa rau
      Au o piuitoare la aeroport cand intri cu bagajul ( la fel cu aia care te controleaza cand pleci de pe orice aeroport) si simte a naibii tot tot ce nu e voie sa ai la tine.
      am luat odata 2 sticle de vin *( ca aici cu cartela e minimum 12 euro ) si am avut noroc ca am scapat doar cu confiscatu’ brrr

    • ‘ai de capu’ meu! ce bine suna!!! n-am mai facut de mult din astea. Ai mei, cum am mai zis, stau la tara, undeva in judetul Alba, si iarna slanina, afumaturile si alte cele sunt la loc de cinste, insotite de o tuica buna de casa. Bucuria colegior mei din facultate cand veneam de acasa, unii de la camin se prezentau la gara sa ma ajute cu bagajul, ca doar stiau ce e in el 😎 Daca tot m-ati pornit, in facultate nu era nevoie de aniversare ca sa ne strangem la o seara de chitara, cu tigari facute posta, cu berile tot asa… cartofii prajiti nu lipseau. Nu prea ne permiteam sa cumparam nu-stiu-ce, cate un suc, ceva alcool si cam asta era. Rar ceva dulciuri (napolitane) si chipsuri.

  27. @ ametist
    cum aproape? esti in Bahrein? asta e cel mai aproape

    • “aproape” de nike 🙂 ca doar ea face bunatatzile :))

    • bai , la naiba, numa’ sarmale fierte 3 zile in 3 vinuri am visat toata noapte a 😎 .
      chiar striga unu’ la mine : maaah , nu manca acu’ din ele ca azi e abia ziua a 2a 😆

    • imi pare rau. dar cand vii in tara,da si mata semne.utai d ecarnatii cu carnea tocata tot la barda, dar acu e vara si merg verdeturile……………………….

    • sar’mana
      poate face si nevasta-mea niste chinezarii de-ale ei sa va oferim la schimb,daca va place

  28. @nike: imi explici si mie te rog cum vine treaba cu sarmalele alea? si eu am visat cu ele 😀

  29. este simplu:
    varza musai se acreste in batatura, cu sare fara iod, soiul de varza sa fie roamnesc. se mai pun porumb, marar uscat si gutuie.
    bon, carnea, porc de tara, pulpa si oarece piept cu putina slana, si putina pulpa de vitel. ambele carnuri sa fie de la tara. pe un fund de lemn,cu o barda meseriasa, se toaca . separat se dau prin masina de tocat 2 cepe, un morcov. se adauga tocate extrem de fin o legatura de patrunjel si una de leustean. se mai pun ierburi uscate in casa,adica niste cimbru si se adauga piper engru pt carnea d eporc si verde pt aia de vitel. Bon se infasoara. intre straturile de sarmai se pun crengute de marar uscat alternativ cu foi de fain. se compelteaza cu oare rosii tocate.
    vinul sa fie alb, roze, alb, dulce, demidulce,sec, 1/4 vin, restul apa. se pun in oala de pamant si se dau la cuptor trei zile. dupa ce au dat in clocot se mai fierb 1 ora, prima zi, 2 a doua zi,3 a treia zi. ies bunicele. eu mai obisnuiesc sa arunc printre ele oarece costite sau ciolan de ramator,afumat de mine.
    sa aveti pofta!

  30. Nike,
    cred ca asta se poate chema tortura prin reteta de sarmale 😛 😮

  31. Nike, multumesc si wow. Acuma sa ca fiu sigura ca am prins toata ideea, mai bine intreb mica nelamurire. Da in clocot oala in prima zi, o mai lasi o ora. Se raceste, o pui pe unde poti si a doua si a treia zi repeti procesul, da? Si se consuma numai dupa a treia zi?

    Presupun ca fierberea se face departe de nasurile “soarecilor” personali, ca la mine in casa daca miroase bine, inseamna ca trebuie consumat atunci. 😀

    • il las in cuptor pana a doua zi. le las o ora sa clocoteasca. da, mirosul,ce sa zic, pana in vecini se duce. sa nu aiba probleme cu glicemia sau sa nu fie pofticiosi pe o raza de 1 km ca se duce tot feng shuiul.

    • nike
      pai nu spusei ca veni mirosul pana aci in Doha? 😛

  32. Aniversarile de oameni mari mai sunt cum mai sunt, dar cele de copii sunt “cu dichis”, petreceri la locuri de joaca, cu animatori (diverse personaje) si tot tacamul.
    Le-am invatat si pe astea de cand a aparut Andrei, in 25.11.2008.
    Eu am si facut un catalog online cu locurile de joaca si firmele care organizeaza petreceri pentru copii, sunt deja cateva zeci si nu sunt toate inscrise, doar care au vrut asta.
    Daca simona ma lasa, pun linkul, daca nu, il rog sa il stearga: http://www.petrecericopii.eu.

  33. Cine e “Freddy”? Ca io sunt roacher de vreo trejdeani si nu l-am auzit. O fi ala de la Queen? Da’ parca se numea altfel. Cred ca-i ala din filmele de groaza.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint