O tânără talentată dăruiește un tablou
În octombrie 2015, v-am povestit despre bursele StART, adresate tinerilor talentați la muzică, pictură sau desen, ocupațiuni foarte scumpe, pentru care, din păcate, nu e suficient talentul. Nu te poți apuca, practic, să pictezi, fără să investești cel puțin 1.000 de euro în materiale, iar, dacă inima și aptitudinile te-au apropiat de un instrument muzical, lucrurile se complică și mai tare din punct de vedere financiar. Vă rugam atunci ca, dacă știți copii talentați, să îi invitați să aplice la bursele StART, implementate de Școala de Valori și Provident, cu sprijinul Ministerului Educației. Ceea ce ați și făcut. A sosit momentul ca una dintre bursierele de anul trecut, să vă arate rezultatele ei și chiar să vă dăruiască ceva: un tablou.
Nu glumesc, tabloul de mai sus chiar va ajunge la unul dintre voi, doar că, înainte de a vă da detalii despre asta, o să vă povestesc puțin despre autoarea lui, care se numește Livia Greaca. De fapt, o să vă povestesc și despre Livia, și despre sora ei geamănă, Laura, pentru că amândouă sunt pasionate de pictură și amândouă au fost, doi ani la rând, bursiere StART.
Laura și Livia și-au descoperit bucuria de a așterne culori pe pânză, încă din clasa a II-a, când au participat la un concurs de arte plastice și au urcat și pe podium. După premiere, părinții au hotărât că să le ajute să își urmeze pasiunea și le-au înscris la cercul de pictură și desen de la Clubul Drăgășani, din județul Vâlcea. Apoi, amândouă au urmat Liceul de Arte Victor Giuleanu din Râmnicu Vâlcea, secțiunea “tapiserie și design vestimentar”, pa care tocmai l-au terminat. Urmează vara cu emoții a admiterii la facultate. Pe Laura o inspiră marii pictori ai lumii și natura și îi este recunoscătoare profesorului ei de tapiserie din liceu, care a ajutat-o să capete o altă perspectivă asupra lumii. Livia vibrează în fața naturii, a vegetației și a omului, cu toate sentimentele pe care el e capabil să le încerce. Își dorește să meargă cu studiile mai departe, pe același drum, și să-și construiască o carieră în domeniul artelor plastice. Laura vrea să urmeze Facultatea de Design Interior din cadrul Universității de Arhitectură, să convingă și să ajute cât mai multă lume cu talentul ei și să își deschidă o agenție de design interior. Amândouă au participat, în ultimii ani, la multe concursuri, urcând aproape întotdeauna pe podium, pe treapta I, II sau III. Iată și o fotografie cu ele:
Livia e în partea dreaptă, iar Laura e în stânga.
Iar tabloul Liviei va pleca la acela dintre voi care îmi povestește cel mai frumos în ce loc din casă s-a gândit să îl amplaseze, dacă îl câștigă. Mi-ar plăcea să văd că îl prețuiți și că v-ați gândit bine la un loc în care să se potrivească atât cromatic, cât și ca tematică, și care să îl pună în valoare. Cine mă convinge printr-un comentariu că și-l dorește de-adevăratelea, primește tabloul și, odată cu el, responsabilitatea de a găzdui frumos o frântură din munca și din visele unui copil talentat. 🙂
Cât despre bursele StART, vor continua și în 2016, cu o nouă ediție. Momentul în care se va da startul, precum și condițiile pentru înscriere vor fi anunțate pe această pagină de Facebook și în această secțiune de pe site-ul Școlii de Valori. Proiectul, ajuns în 2016 la cea de-a treia ediție, va oferi 50 de burse anuale, împărțite astfel: 15 burse x 500 euro pentru desen, 15 burse x 500 euro pentru pictură și 20 de burse x 1.000 de euro pentru muzică. Cu ajutorul lor, tinerii talentaţi își vor putea achiziţiona materiale, instrumente, echipamente şi orice altceva este necesar pregătirii lor ca muzicieni, pictori sau artişti plastici. Bursierii vor mai beneficia şi de consiliere pentru dezvoltarea lor profesională şi personală.
Gata. Acum vă invit să mă convingeți că vă doriți tabloul semnat de Livia Greaca. De-abia aștept să vă citesc comentariile și să deliberez. 🙂
Later edit 18 iulie 2016: Absolut minunate toate comentariile celor care își doresc tabloul. M-au impresionat. Cu greu am ales persoana care îl va pune pe perete. Fetița Simonei Stoica. Vă mulțumesc tuturor și îmi pare rău că nu am avut câte un tablou pentru fiecare. Simona, vei primi de la mine un e-mail pe adresa cu care te-ai logat, sper să fie funcțională. Dacă cumva nu e, te rog să îmi scrii tu pe simona@simonatache.ro.
Later edit 27 iulie 2016: Din păcate, nu reușesc să dau de Simona Stoica, nu-mi răspunde la e-mail. O să aleg un alt câștigător. Cătălina Chingaru. 🙂
Felicitari 😉 😉 😉
il vreau eu. mi se potriveste in living unde am mult gri deschis, mult bej si mult alb, spre disperarea lui barbate-miu care vroia culori. na ca poate ii ofer in sfarsit culori. nu multe, sa nu i se faca rau. 😛
In primul rand felicitari pentru campania de promovare a burselor StART si success celor doua fete talentate.
Si-acum, de ce vreau eu tabloul: pentru ca-mi transmite o stare de bine, de optimism, de bucurie, de chef de joaca.
Stau intr-o garsoniera luminoasa, iar locul acestui tablou ar fi pe peretele din stanga, deasupra canapelei. Lumina bate direct pe acel perete, iar cand intru in casa ar fi primul obiect pe care-mi cade privirea. Mobila e alba si draperiile rosii, iar pe peretele opus am o dansatoare de flamenco, pe nuante de rosu, careia ii lipseste fix evantaiul din acest tablou.
Daca nu-l castig, exista vreun site/pagina de fb unde-as putea vedea si alte lucrari ale fetelor si de unde-as putea cumpara?
întreb și revin
îți trimit într-un mail privat adresele de mail ale fetelor.
Felicitari! Nu numai ca sunt talentate dar sunt si foarte frumoase! ca bonus:)
O bucurie sa vezi/auzi despre astfel de tineri. Avem nevoie sa ii vedem, sa ii popularizam, avem nevoie de ei
Si mie mi-ar placea sa am un astfel de tablou in casa , l-as pune in locul cel mai vizibil ca sa aminteasca intregii familii ca avem motive sa fim optimisti
Felicitari si parintilor, ma gandesc cate sacrificii vor fi facut.
eu nu stau in tara, deci mi-e mai greu sa vreau tabloul, dar vreau sa felicit fetele si sa imi exprim admiratia. sunt frumoase si talentate, ce bucurie mai mare pentru parinti poate exista?
Cum se numeșt tabloul?
întreb și asta și revin 🙂
“Iubire”, daca ar fi dupa mine.
Il botez dupa ce-l voi primi.
Meandrele iubirii, matrixe!
se numește “Împletiri”.
Eeeee, tzine-i desteapta, tzine, tzine? hihihi!
meandre, adica impletiri.
@Simona,
raspunsurile corecte se iau in considerare, adica se puncteaza in concursul asta? 😎
@luminița: “Meandre adică împletiri” ? Ești sigură? DEX-ul zice altceva…
Imi plac lucrările făcute cu pasiune, care spun ceva despre autor. Tabloul ar sta pe peretele opus bibliotecii, iar o culoare din tablou se regăsește pe acest perete. Tematica imi amintește de Spania, pe care nu am văzut- o, dar mi- aș dori s- o vizitez.
Foarte frumos. Tabloul cred ca se potriveste celor din Zodia Pesti. 😉
Felicitari celor doua domnisoare frumoase si talentate.
Corect. Eu sunt peste.
Dar mai e si Matrix.
Il tine el un an iar eu restul. 💡
Tabloul este superb !… L-as pune in camera (locuiesc intr-o casa tip garsoniera) pe peretele principal !…
Insa trebuie sa recunosc ca s-ar potrivi mult mai bine intr-o vila cu living spatios unde in weekend ar fi privit de multa lume care vine in vizita, sau de familia care se aduna de peste tot ca sa ia masa in familie !
Eu nu am in casa nimic pe pereti deoarece nu am gasit nimic care sa merite sa stea acolo, m-am inscris pina acum la 3 astfel de concursuri dar nu am avut noroc… Nu am avut noroc nici sa pot “indupleca” unul dintre artistii plastici care organizasera un astfel de concurs, sa-mi faca un tablou cu maci rosii… (la care visez de 20 de ani ) din cauza ca nu am putut plati pretul ca garantie de la inceputul lucrarii :))) Asa ca peretele mi-a ramas tot gol ! :)))
Lasati tabloul sa vina la mine. Pentru ca drepturi de autor.
Cat timp am pozat (sunt pestele urcator, ala din dreapta) mi-am tinut respiratia ore in sir. Degeaba ma racorea cu evantaiele alea, mai tare mi se uscau solzii. Singura rasplata a fost ca Livia ca mi-a desenat margareta aia pe cap. Si-acum numar la petale: ma iubeste, nu ma iubeste … Simona, adica!
Locul?
Deasupra pianului, zic, in sufragerie (gresie egipteana 50 x 50, mai mult maro inchis decat negru, cu scrijelituri antiderapante), langa fereastra, lumina din dreapta pentru partitura, glaf lat de marmura alba la fereastra, cat sa incapa frapiera, iar la capatul glafului, un trandafir japonez cat lumina geamului … sa tot aiba 7-8 octave inaltime). Pe vazute, trimit poze daca nu ma cradeti!
Ce mai lipseste la acest look?
Tabloul, fireste!
Credeti, evident!
Sunt si peste (am mai zis parca, d-ala urcator). Eu inchei iarna, cum ar veni!
Tu inchei iarna, eu incep primavara. 😎
ha,
luminița și MB, mai încet cu peștele pe scări 😛
nu incepe si nici nu se termina ceva!
e o rotire continuă
și sunt pesti gemeni
adica cele 2 fete din poza
@andu yy, zi si tu ca iti doresti tabloul fiindca se potriveste la fix cu iPod-ul pe care l-ai castigat recent, norocosule!
știu și eu dacă se potriveste cu ipodul?
ăla e cu baterie, iar tabloul cu foarte inaltă încăcătură… artistică.
plus ca la ipod. ca sa pui ceva pe el tre să-ți faci pagina la ei, eventual cumperi muzica pe termen limitat si mai tre sa spui si ce lapte ai supt de la mama si mama de la bunica si tot asa
@andu, hihihi!
” încăcătură… artistică.” !!!!!!!!!!!!
cred ca dg se simte razbunat la faza asta.
😮 😮 😮 😯 😯 😯 😛 😛 😛
uufff
încăRRRRRcătură
neintenționat, dar nici măcar nu eram cu elicopterul pe autostrada
😛 😛
Felicitari! Uite, asta este o dovada in plus ca lumea e plina de frumusete si minunatii care pot fi vazute, admirate si incurajate numai deschizand larg ochii si mintea.
Mi-ar placea sa pot face cadou cuiva acest tablou (urmeaza o casatorie intre doi oameni superbi care, culmea, sunt in zodia pestilor). Dar nu zodia este importanta, ci faptul ca sper din suflet sa nu uite nicio clipa ca dualitatea sufletului poate fi o comoara de nepretuit daca se intampla ca sa se sincronizeze cu cealalta dualitate.
Din pacate, nu iti pot descrie locul unde ar putea sa troneze aceste tablou, dar tinand cont ca in 2-3 luni e gata si casuta lor, sunt ferm convinsa ca vor avea grija sa il puna in locul potrivit.
Ochii mi se plimba peste postarile diverse. Se opresc la imaginea acestui tablou.
Andreea, fiica mea de 10 ani, imi spune: “renunta, noi n-am castigat niciodata nimic”. Ii raspund ca eu am castigat-o pe ea. De fapt am luptat sa o am.
Asadar insist, daca iti doresti ceva trebuie sa incerci intai. E primul pas.
Indraznesc sa visez ca as putea castiga. Il doresc. Nu-mi doresc foarte multe, dar uneori visez.
Imi plimb ochii prin casa: in salon – nu (e decorat in stil usor vintage, culori de pamant, prea linistit), in dormitorul nostru – nu, nu ar fi pus in valoare; in camera de oaspeti ar fi parca inchis intr-o vitrina, in birou e un colt alb, multa lumina… dar, nu. Fiica-mea zice: de ce nu in camera mea. Merg repede sa vad. Ma orientez greu si trebuie sa vad la fata locului. Daaaa, este peretele roz. E gol. In fata lui troneaza patul Andreei, acolo unde visele ei de adolescenta au nevoie de putere, energie, claritate, inspiratie, echilibru. Din punct de vedere cromatic, stilistic, ideatic se potriveste perfect in aceasta bucatica de casa. Nimic mai potrivit decat un dar de la un copil care a invatat sa-si realizeze visele si sa-si puna in valoare talentul, catre un copil care trebuie sa invete toate acestea acum.
Sortii sa decida.
Mult succes si o viata plina de reusite Liviei si Laurei. Si asemeni lor, tuturor copiilor care indraznesc sa viseze frumos si sa lupte pentru visele lor.
succes! 🙂
Pai nu e cu sortii aici sa decida.
Simona decide la cine-i dau lacrimile
Fetele sunt absolut superbe.
Iar tabloul mi s-ar potrivi si mie, ca peste zic, dar daca s-a bagat @matrix in fatza….asta e, fraiera.
Las ca io am castigat aseara, cu Portugalia. 😎 😆
@Lumi:
Vrei sa zici ca suntem amandoi pesti, dar nu si lunatici. eu asa inteleg! 😆
Io urcator, am mai zis!
Asta nu mai stiu, eu, de felul meu sunt si cam extraterestra, dar si cam lunatica, noaptea invatam pentru examene si retineam totul, de-un parexamplu. Ziua haihuiam. Ceea ce fac si in prezent.
Superb tablou! Felicitări artistelor, sunt sigură că vor ajunge departe!
Îmi doresc enorm acest tablou! Sunt o mamă tânără de doi copii (unul are 4 ani şi şase luni iar celălalt are aproape 1 an), iubitoare de artă, frumos, pasiune, elemente marine, eros, originea omului, yin şi yang, asimetrie şi culoare! Evident, pentru mine acest tablou le conține pe toate şi încă multe altele în substrat! Ar fi o adevărată evadare pentru mine să-l privesc zilnic în living, deasupra canapelei vişinii, în lumina naturală ce pătrunde pe cele 3 ferestre mari. Ar fi o oază de terapie prin frumos pentru o mamă ce momentan stă mai mult acasă cu copiii şi apoi o evadare din cotidian odată reintoarsă la serviciu. Iar pentru copii se fi prima operă de artă autentică la care se fi expuşi zilnic, o adevărată lecție de artă pentru înfrumusețarea sufletelor lor! Îmi şi imaginez cum am dezbate împreună cu copiii, ce ar reprezenta acest tablou: originea omului, fundul oceanului, ape învolburate, agonia de dinainte de moarte… ? Cromatic se potriveşte de minune livingului cu canalea vişinie şi geamuri vişinii ale mobilei ivrorie de sus şi cafea cu lapte de jos.
Daca eu as castiga (merita) acest tablou, dupa ce l-as tine un moment in mana ca sa-i simt mirosul si textura l-as face cadou doamnei de mai sus al carei copil de 10 ani trebuie sa vada si sa creada ca visele sunt realitati care asteapta doar un strop de vointa pentru a prinde forma!
Felicitari celor doua frumoase !
L-as pune in dormitor pentru ca se potriveste cromatic si l-as pune in locul televizorului sa il privesc pe indelete in fiecare seara inainte de culcare, sa fie terapia mea de zi cu zi.
… fiind cu pesti, tabloul ala ar sta cel mai bine PE televizor, nu in locul lui … 🙂
… ca o legatura intre “traditii” trecute si viitoate… 🙂
Si o atentionare pentru colegii care se lauda in gura mare p-aici ca sunt pesti: aveti grija, ca acum vine “polutia romana” la usa si va ofera o excursie gratuita, cu cazare, masa etc pentru proxenetism… 🙂
… etc = sapun … 🙂 🙂 🙂
Felicitari fetelor!
Mi.ar placea sa castig acest tablou si sa.l pun in camers fetitei mele,Raisa care este pasionata de frumos si care adora sa coloreze si sa picteze. Mobila din camera ei contine culoarea rosu iar un perete are tapet albastru. Cred ca i.ar placea sa aiba acest minunat tablu care ar inspira.o sa creeze asemenea capodopere.
Multumesc!
Impresia mea este ca reprezinta, stilizat, cele doua surori.
Modul de identificare dupa silueta pestilor imi indica o nuanta de ironie fina la adresa Laurei.
Interesante sunt liniile mai groase din cadrul “ochilor” ce par a indica ora de nastere a fiecareia (dar astea sunt mesaje ascunse si fiecare poate sa inteleaga ce doreste).
Mi-a placut utilizarea pestilor Orengi Ogoi Koi, culoare ce arata dragostea si afectiunea intre membrii familiei.
Asezarea lor in pictura sugereaza modul in care se completeaza surorile in atingerea perfectiunii (forma cercului).
Sunt trepte de urcat, sunt drumuri de strabatut presarate cu perle ale intelepciunii, sunt valuri ale marii pe care sa plutesti.
Insa e multa raceala in fundal, sunt sugerate adancimi nebanuite.
Mi-ar fi placut linii mai drepte, sunt foarte multe meandre acolo, dar probabil vor aparea cu varsta.
Una peste alta e un tablou bun. Sunt multe promisiuni acolo. Sper sa se indeplineasca.
Bravo Livia. Mult succes Laura.
Felicitari doamna Greaca.
aloooo, domnu’ gicone, scriu (și subscriu la felicitări după cum mă exprim mai jos) în calitate de viitor tată de fată: da’ domnu’ ce-are? ochi dă sticlă și picior dă lemn? auzi la el: felicitări doamna Greaca…nu că n-ar merita și dumneaei ?
Domnu” Costica M – nenea tatal nu apare nicaieri in spatiul public. Nu stiu cine e, deci nu pot sa-i transmit nimic, banui ca nu-l intereseaza felicitarile mele pentru fetele lui.
In rest, poti gasi.
Simona, eu unul nu inteleg nimic din tabloul prezentat. Asa ca, te rog sa nu contezi pe mine. Cu toate astea, mi se pare normal sa le spui doritorilor si ce dimensiuni are tabloul. Asta pentru ca, daca ar avea 2 metri lungime si 1 metru latime, cred ca multi dintre ei ar bate in retragere. ( din lipsa unui perete pe masura care sa-l poata gazdui).
întreb și asta și revin, dar nu cred că are 2 m
35/ 50 cm este dimensiunea tabloului
Dimensiuni i-de-a-le.
Pentru mine, evident.
Ca pentru cei care au crezut ca o sa umple un perete din dormitor, ghinion de nesansa.
@Lumi:
A propos de marime (aici chiar conteaza), ma ia rasul cand ma gandesc la aia care si-au demolat deja bibliotecile sa faca loc tabloului.
Îmi doresc mult acest tablou! M-am mutat de mai bine de un an în apartament propriu, iar livingul este aproape gol (o canapea și un covor am doar). As putea “construi” în jurul acestui tablou designul camerei în viitorul apropiat.
Acest obiect pare a avea viață proprie. Cere să fie singur, pe un perete fără culoare și substanță, în care ființele fantastice din interiorul lui să poată înota libere și nestingherite la orice oră din zi. Sau din noapte. Din păcate nu am așa ceva în casă, ci doar în mintea mea – care mi se pare a fi mai corespunzător mobilată pentru a acomoda împletirile Liviei. Întrebarea corectă nu este dacă Eu vreau să am acest obiect, ci dacă Lui i-ar face plăcere să locuiască, înghesuit, în compania mea și a celorlalte obiecte miraculoase de care m-am lăsat adoptată…
M-am gandit bine si il voi pune in birou la munca si iti spun si de ce: Acest splendid tablou nu merita vazut doar de ochii mei, ci de toata institutia in care lucrez. De aceste doua fete minunate vom mai auzi. Le vom promova, deoarece sunt talentate si merita sa ajunga in top. Ele sunt cele ce ne reprezinta. De oameni ca ele are nevoie tara noastra. Suntem mandri de voi Laura si Livia! Si nu in ultimul rand de Simona, care si-a castigat respectul si simpatia mea cu mult timp in urma. Sunt optimist ca ne indreptam in directia buna daca deschidem ochii si privim cerul. Mi-ati transmis stare de bine 🙂
O tanara talentata daruieste un tablou, o persoana fericita se va bucura sa admire zilnic impletirile. Fetele nu au site? Tablourile trebuie daruite, dar si vandute ca ele sa prospere. Si sa promita ca ne cheama cand au expozitii in Bucuresti 🙂 Si sa mai promita ca urmasii lor vor fi tot artisti, cel putin la fel de talentati. Si tu sa tot descoperi tinere talente!
E proaspăt?
de pește întrebi?
io tabloul nu-l vreau (că nu mi se potrivește în casă) însă vreau să zic ceva apropos de oltenia (aia profundă pe care o simt eu, moldovean sadea di la vaslui) și care, pentru mine este cuprinsă în triunghiul Cozia (călimănești)-Drăgășani-Baia de Aramă…păi cînd stai, așa, pe dealurile alea de pe lîngă Baia de Fier și te uiți către Dunăre, surd să fii și tot o auzi pe Maria Lătărețu https://m.youtube.com/watch?v=XOQvmVnAZz4…să nu se supere craiovenii că Bănia îi altă mîncare de pește, tot profundă da’ altfel, mai boierească…
să nu divaghez…păi oltenii iștea, zic, îs ori ai dracului cum n-ai mai văzut ori îs niște oamini di să-i pui la rană (am întîlnit mai mulți din această ultimă categorie)…
cum artistele noastre par a aparține acestei categorii eu le doresc nemăsurate succese!!
PS io operă de artă din oltenia asta am: căsuța poștală, făcută nu-știu-cum cu șervețele creponate și pictată manual cu flori și păsărele…nu știu artista, eu am plătit decît…da’ place-mi…
Musulmane, tare fain ai zis-o.
@costica Mama era olteanca de pe Gilort si tot neamul din partea ei e imprastiat pe Amaradia si Jiu. La noi se asculta Maria Lataretu ca slujba la biserica: nu indrazneste nimeni nici sa respire. Nu stiu cum se transmite gena asta olteneasca, dar eu, verisoarele mele si fiica mea, nascute, crescute, scolite la Bucuresti, vorbim cu perfectul simplu, desi niciuna nu mai suntem oltence pure. Cred ca e adn-ul dominant. De firi nu mai zic, ca, vorba tatalui meu, parca ne-am fi nascut intre Stoina si Turburea, nu in buricul capitalei. Asa ca, pentru felul in care ai vorbit de Oltenia, iti doresc sa fii cel mai fericit tata de fetita.
Si, ca sa te fac invidios, eu, opera de arta olteneasca am costumul popular cu ie si marama de borangic tesut si cusut de strabunica si pe care l-a purtat bunica in ziua nuntii.
@marna-gena olteneasca se transmite foarte eficient 👿 cum a specificat si d-nul costica mai sus, atitudinea e duala: (fara sa ma laud-bine, hai, ma laud putin…mai mult :P) sunt cea mai dulce fiinta…pana ma calci pe coada! atunci gena se activeaza in sensul negativ si devin “sarpe de Dudau, d-ala mic ce musca rau, mai! ” 😀
Musulmanu e moldovean și vorbi așa frumos de Oltenia profundă că ma mișcă pe mine, ardelean sadea. Ce mai, hai să dăm mână cu mână!
eu mă declar pierdut 😕
ofer recompensă
Hei, superb mai e tabloul acela! Sincer, il vad invaluindu-mi camera intr o poveste…cred ca ar ajunge sa ma impleteasca si pe mine in reveria sa! Mai fetelor, norocoase mai sunteti sa va puteti trai pasiunea! Va pupacesc!
PS: Peretii mei sunt goi, de un alb mult prea solemn! Ii vreau plini de culoare. Please, help them!
Pe mine ma duce cu gandul la Dali, care este preferatul meu, bine el si Giger ocupa locul 1 in suflet forever!
Sotul meu este pesti, foarte sentimental si cred ca s-ar potrivi foarte bine in studioul lui(e producator muzical si cred ca l-ar inspira) in plus, s-ar potrivi fata in fata cu tabloul cu familia de pisici pictat de o fata la fel de minunata precum aceste doua frumoase artiste carora le doresc din suflet sa ajunga atat de departe incat, sa lase in urma nu doar un nume, ci istorie 🙂
Iar tie, pentru ce faci pt oamenii din jurul tau, numa’ bine! E greu de tot sa faci bine, ma inclin!
In primul rind, felicitari pentru promovarea burselor StART! Fetele sint foarte dragute si vreau sa le felicit si pe ele pentru ca se pun pe creat de frumos.
Revenind la tablou, cred ca ar fi foarte bun pentru peretii mei de un alb imaculat. Tocmai ne-am mutat in casa noua acum un an si este binevenit. Consider insa ca locuind in Canada, ar fi foarte greu sa il obtin, asa ca mai bine sa il aiba cineva din tara. As fi insa dornic sa pot vedea si alte lucrari ale fetelor, eventual sa pot intra in contact cu ele si vedem cum putem cumpara ceva direct de la ele (un site ceva).
Le urez succes si mult noroc!
iti voi trimite intr-un mail adresele lor de mail
Felicitari Liviei pentru talent si munca! Tabloul l-as pune in living, in apartamentul abia cumparat, unde momentan nu am decat mobila de culoare maro inchis. As putea apoi decora in functie de culorile si tematica tabloului. Ar fi un punct de inceput, unul de bun gust si nu in kitsch.
Sustin tinerele talente in pictura! Nu doar moral ci si financiar. Am si o sursa de picturi diverse; fetita prietenei mele picteaza cu pasiune si diverse persoane cu deschidere si potenta (financiara) o ajuta sa expuna in cadrul diverselor vernisaje. Nu o face pentru bani insa de fiecare data reusim sa avem un soi de licitatie (mama ei i-a deschis si un cont si fiecare banut strans o poate ajuta sa urmeze facultatea visurilor ei in tara visurilor ei – acum are 16 ani si am initiat acest soi de licitatie acum 4 ani).
Provin dintr-o familie (de fapt un neam mai extins) iubitoare de pictura dar si facatoare de pictura (unchi, matusi, in trecut si eu).
Ador fiecare lucrare in parte, ador sa am tablouri pe pereti.
Cum nu pot sa tintuiesc tablouri peste tot (mobila, aspect, zonalitate si feng-sui/mai mult sui decat feng etc) am reusit ca unul dintre holuri sa il transform in semi-muzeu de admirat (doar un apartament de 2 camere for me & my hubby). Inramez si diverse articole, spre exemplu am inramat cateva articole foarte reusite din ultimele numere printate ale diverselor reviste, drept moment marcant al trecerii din offline in online (chestii si treburi legate de psihologia consumatorului). Da, sunt psiholog. Nu, nu mai practic.
Cum sa nu-mi placa ideea de a castiga acest tablou? Dar cum ma stiu, nu am castigat vreodata ceva for free asa ca nu-mi pun la suflet pierderea lui.
Fetele gemene sunt frumoase foc! Va doresc, dragi fete, multe impliniri, si prin pictura.
*un alt clenci (pe langa cel cu vernisaje finalizate prin licitatie) este sa isi achizitioneze o stanta, astfel incat fiecare tablou (chiar daca ramane lor sau va fi dat) sa aiba propria lui identitate (stanta este similara acelor stampile puternice ale notarilor care emboazeaza hartia/cartonul; iar acest carton se lipeste pe spatele fiecarui tablou; este cnp-ul unui tablou).
Simbolistica tabloului l-ar face potrivit intr-un loc al casei, ales dupa principiile Feng-Shui. Ca mamă al unui copil talentat, muzician in devenire, stiu ce inseamna sa fii martor al devenirii de zi cu zi, sa vezi eforturile sustinute dar si sa te bucuri, alaturi si impreuna cu el, de rezultate. Nu pot decat sa fiu solidara cu toti acei parinti care recunosc scanteia de dumnezeire in talentul copiilor lor si le sunt martori tacuti ai desavarsirii artistice, pregatiti sa le fie sprijin oricand, oriunde…Felicitari frumoaselor artiste si le doresc din tot sufletul, mult, mult succes in continuare, pe masura talentului si eforturilor!
Eu am o casuta de vacanta intr-un loc mirific, napadit de gunoaie. Dincoace de gard, locul e un mic paradis, dincolo de el, se desfasoara lacul unde zecii de pescari isi lasa zilnic resturile pe mal. Tabloul ala este perfect! Una, pt ca nu am nici un tablou in casa, doar poze de familie. Si doi, pentru ca lacul si-r regasi comorile in casa mea, caci, dincolo de ea, este sugrumat de peturi, cutii de conserve si zeci de doze goale de bere. Dimineata le strang, la pranz lacul este impovarat la loc. Dar, uitandu-se pe fereasta mea, si-ar regasi pestii. Si briza mangaiata de evantai. Zici tu ca nu s-ar potrivi perfect? Ti-as trimite si o poza, dar n-am cum. Sa te convingi singura cat de bine se asorteaza cu lacul in amurg.
Nu-mi vine in minte decat un cuvant cand vad tabloul: “Iona” – un Iona naiv care s-a impletit cu “fatele” pe care incerca sa le pescuiasca.
Eu nu as pune tabloul in casa, l-as lua cu mine pe banca descrisa de mai jos. Dupa ce ma uit bine la el, procedez conform naravului cu cartile*: ii dau drumul (nu in mare 😉 ).
<> (M.S.)
*Licenta poetica, sper ca nu prea devreme.
Madalina
Scuze, intre parantezele de mai sus trebuia sa apara urmatorul citat: “Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: “N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”