Sunt o ființă iubitoare de orașe. Voi?
Dacă m-ați pune să mă definesc în funcție de tipul de spațiu în care prefer să viețuiesc, m-aș defini, fără să clipesc, ca ființă urbană. Îmi place să mă duc câteva zile la munte, să zac într-un hamac și să citesc (cu condiția să nu îmi cadă gâze în cap 😛 ) sau să mă plimb prin păduri (cu condiția să nu mă pape ursul 😛 ), dar nu m-aș duce să trăiesc pe termen lung departe de oraș.
Îmi place și ideea unui sejur la țară, desigur. Mi-aș pune o pălăriuță și mănuși și, într-o închipuială maximă, aș planta niște floricele într-o grădiniță, nu înainte de a căuta pe Google un tutorial, ceva. 😆 Poate aș culege și via și sigur-sigur m-aș tolăni pe iarba din livadă (cu un izopren sub mine, ca să nu mă murdăresc 😛 ), dar, după niște zile, nu multe, m-aș întoarce tot acolo unde sunt cel mai în elementul meu.
Nu voi locui niciodată în altă parte decât într-un oraș, iar vacanțele mele preferate vor rămâne cele urbane. Să bat un oraș nou la picior, timp de câteva zile și preț de zeci de kilometri pe zi, asta e distracția mea preferată. Ultima oară am măsurat Stockholm-ul la pas, preț de 50 de km, în două zile jumate. E un oraș perfect pentru asta, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.
Distracția numărul 2, după explorarea per pedes a unui oraș nou, e explorarea per pedes a unui oraș vechi. Măsor la picior, cât de des pot, Bucureștiul în care m-am născut. Dacă am o vizită de făcut în celălalt capăt al orașului și ceva timp la dispoziție, sunt șanse mari să o iau pe jos și să ajung acolo după 2 ore jumate și vreo 14 kilometri. Fac asta pe soare, pe nori, pe ceață sau pe zăpadă, dimineața, după amiaza sau seara. Drumul trece, de cele mai multe ori, prin cel puțin un parc și îmi dezvăluie, după caz, locuri noi și nemaivăzute ori locuri foarte familiare, pe care aș putea să le parcurg și cu ochii închiși.
Din perspectiva asta, de ființă profund urbană, amatoare de descoperiri și veșnice redescoperiri, vreau să vă povestesc puțin despre campania Ciuc Radler din acest an, o campanie care vrea să redescopere România Modernă. Găzduită pe acest site, povestea României Moderne se va contura treptat, pe măsură ce un fotograf, Sorin Onișor, și o naratoare, Diana Cosmin, se vor deplasa prin diferite orașe ale României și ni le vor arăta așa cum le văd ei. Nu este o poveste despre locuri noi, ci despre locuri redescoperite, privite prin ochiul omului modern, care, în loc să stea în casă, cu fundul în canapea, iese, explorează, își trăiește viața dinamic și interesant, își hrănește curiozitatea și își onorează hobby-urile.
Între 6 septembrie și 6 octombrie, Diana și Sorin vor călători prin București, Timișoara, Brașov, Iași și Constanța și ne vor povesti cele cinci orașe în imagini și cuvinte. Să-i urmărim, zic, poate ne vor face poftă să o luăm pe urmele lor.
Voi cum sunteți și unde v-ați dori să trăiți? Dac-ar fi să redescoperiți orașele din țara asta, cu care ați începe?
În foto, Parc Aventura, Brașov
Obligat si fortat si eu ma simt o fiinta urbana.Daca ar fi sa aleg insa nu as alege o metropola supraaglomerata si poluata 😆 😆 😆
io aș alege așa, în detrimentul unui orășel mic 🙄
Indiferent unde as locui, sau pe unde as calatori, n-as bea radler, chiar de-ar fi sa mor de sete.
Este cea mai stupida bautura, asociata brandurilor de bere, desi nu e nici suc, nici bere.
mulțumesc pentru informația nesolicitată, e bine de știut.
când a apărut sintagma *lovitură sub centură* oare ce-o fi avut în vedere ?
luminita, ma sacrific si bea eu si portia ta! si mananc si pastele alea de nu le mananci tu! 😛
Laic luminita!
Mai bine beau apa din prima baltoaca filtrata prin sosete decat abominatia aia numita “radler”.
Sau mai degraba m-as imbraca in roz in public decat sa fiu vazut cu un supozitor de radler in mana 😀
Am locuit 3 ani la oras cu chirie pina cind sotia mea m-a parasit si atunci nu mi-am mai permis chiria si a trebuit sa ma reintorc la sat… Si de atunci (20 de ani in urma ) si pina acum, desi am facut eforturi supraomenesti nu am mai reusit sa pot sa ajung iar inapoi la oras !… Urasc satul, praful de pe drumuri, babele clevetitoare, mizeria, mirosul de grajd si vaci de la vecinii mei, mor cind ii aud cum isi schingiuiesc animalele, ma enerveaza cetele de betivi care stau de la ora 7 la usa barului pina la opt cind se deschide ca sa-si poata bea alcoolul zilnic si sa se poata opri din tremurat.. ma deprima prostia majoritatii locuitorilor de la sat si nepasarea lor, mizeria in care traiesc… lipsa locurilor de munca, (la oras unde am stat lucram la un ziar, aici nu am fost primit nici pe postul de bibliotecar comunal, ca era ocupat de nepoata primarului care era semianalfabeta si nu citise nici o carte in viata ei ! )… Iar satul in care traiesc eu… (nu stiu altele cum sunt ) este un soi de localitate spital, tinerii au plecat de aici si au lasat in urma doar batrinii bolnavi…muribunzi… in fiecare iarna populatia se injumatateste… Pe strada mea mai suntem doar 3 persoane…. Incet, incet ne ducem toti…
uooooooof. îmi pare rău. 😥
nu ma pot abtine, merge la fix poezia lui Toparceanu, e geniala. Sper ca am voie sa pun aici 😳
Locuinta mea de vara
E la tara…
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!
Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.
Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.
Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
– Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?…
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)
Langa foc o baba surda
Si absurda
Spune ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
http://Versuri.ro/w/ggjdjd
Cosanzeana
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adanc comuna…
N
3455
umai luna
Galbena ca un bostan
Iese mare si rurala
La iveala
Dintr-o margine de lan.
Cand si cand un cane urla
Ca din surla…
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…
Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal!
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma sa matai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai!
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate
Maturate, –
Dati-mi cinematograf!
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva!
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin!
ninulescu, vorbesti vreo limba straina?fluent, vreau sa zic!:)
Vorbesc fluent limba Engleza ! Cind am fost in vizita la prietenii mei in Germania, timp de 2 luni am vorbit doar engleza, germana nu stiam decit la nivel de incepator, partea buna a fost ca acolo toata lumea stia engleza, chiar si casierele de la magazine, te puteai intelege perfect cu ele in limba Engleza !
CE meserie aveti?
Absolut identic. Poate chiar mai rau decat tine. Desi am trait intr-un orasel mic si primii ani de viata i-am petrecut chiar la tara (dar intr-o comuna suburbana in care toata lumea lucra la oras si erau curse locale din juma’ in juma’ de ora catre oras) nu as putea sta la tara. Nu asa cum e la noi viata la tara. Daca as avea tot confortul de la oras, cu toate utilitatile, si distanta pana la oras ar fi mica, probabil ca da. Dar la distanta mare de oras, in mijlocul naturii, cu WC ecologic, cu incalzire pe lemne si apa calda la boiler de 100 de litri, NU! Chiar si cateva zile intr-un astfel de mediu imi provoaca disconfort. Cand ma duc la munte sunt atent sa ma cazez la un hotel cu toate facilitatile, nu la vreo pensiune mai vintage (sau mai eco, cum sa-i zic?). Ultima data cand am stat rupt de civilizatie a fost intre 31 decembrie 2001 si 2 ianuarie 2002 si a fost infiorator. Era si frig, era si zapada mare, am stat 3 zile nesfarsite intr-o cabana 4 persoane, am crezut ca mor. Nu vreau sa mai repet experienta. Asa ca, recunosc cu mare rusine ca sunt un tip ultra urban. A, da: nici macar mancarea eco-bio de la tara nu ma incanta in mod deosebit. Mananc, dar fara tragere de inima, paine de la tara (bunica facea cand traia) in schimb produse lactate de la stana, NU! Rudele mamei se ocupa in proportie de 80% cu cresterea animalelor (mama vine dintr-o veche zona de oieri din Calimani) dar mie nu mi-a placut niciodata acolo. Ma deranja inclusiv mirosul persistent de branza si lana din casele de pe acolo. Iar daca ati vedea cum arata stanele in care se face branza eco (eu am vazut) cred ca ati fi si voi mai reticenti cu eco-branza. Dar nu vreau sa insist.
ia insistă puțin măcar… când ai văzut ultima oară acele stâne și cum arătau? 🙄
Acum… hmmm… 22 de ani??? Cam asa. Poate 23…
Oricum, daca vrei sa spui ca lucrurile s-au schimbat… In varful muntelui nu exista dusuri pentru ciobani, sa stii. Si tot ei prepara branza. Deci, OK, las-o asa. Nu ma poate convinge nimeni.
eu te cred, să știi. trăgeam doar nădejde că s-au mai schimbat treburile
unii au impresia ca la culesul strugurilor este veselie mare unde se merge cu cosuletul pe mana si palarioara pe cap
dom* Shoric
Adi si Simona vorbeau despre dușurile de la stână – dușuri care nu există
tu vii și zici de struguri 🙄
strugurii se culeg la stâna 😕
…. strugurii se (s-)mulg si ei, no?
Prefer sa fac diaree/toxinfectie alimentara mancand produse de la stana decat sa fac cancer la colon/stomac mancand produse pline de E-uri nocive…
Apropo de igiena din uzinele de fabricare a branzeturilor : o nepoata facea practica intr-o asfel de uzina (sau combinat chimic mai degraba ?) si imi povestea despre colegii ei care se distrau scuipand in paharele de iaurt.
Români ei, așa-i ?
Si eu ma consider tot o fiinta urbana. Mi-ar fi greu sa ma incadrez ca suburban, fiind nascut si trait in Bucuresti. Desi, alaturi de bucuresteni traiesc o droaie de neaveniti, in principal provinciali si tarani. Taranul mai are o urma de respect si bun simt, provincialul insa … cine mai e ca el, baiat de oras de provincie, descurcaret, bun de coleg la firma, il dai afara pe usa si iti intra pe geam, tupeu cu clientii. Prima generatie de orasan de provincie: ta-xu lacatus si ma-sa magazionera la uzina constructoare de masini din oraselul natal, mandrie a industriei socialiste. A doua generatie: el, progenitura, mers la studii la Bucuresti, la privat si ramas acolo, normal. Insurat cu o tanara moldo-vlaha tot provinciala si ea (ca doar nu era sa ia o taranca), credit si locuinta la vila ieftina, cvadruplex in residential Adunatii-Copaceni, 1-2 copii educati de ea, “sa fie descurcareti in viata”.
Mie mi-ar placea sa traiesc la tara, in apropiere de Bucuresti, intr-o casa noua, construita pe locul casei bunicilor, pe pamant stramosesc, inconjurat de vecini, rude indepartate mai toti. Internet, cablu, centrala, ventilatie naturala, confort, serviciu home-office 80% si 20% deplasari. Flori, gradina, arabil, vie, gazon des, caine, pisica, poate si cateva pasari. Beci zidit alaturi de casa (nu la subsol) din caramida plina, boltit, mortar de var, terasa vitrata cu pereti culisanti, vizite ale prietenilor. Plantat stejari pe 1-2 ha, drumetii prin cele doua paduri invecinate, observatii astronomice, statie meteo. Trandafiri, muscate si tufanele. Lalele si irisi. Asteptat nepoti 🙁
nu ai deloc multe pretenții, ce să zic. 😆 😆 😆
1-2 ha de stejari? Parc in toate regula, deci. Un fel de mosier sau de mare burghez interbelic. Nici macar imbogatitii tranzitiei nu isi permit ce vrei tu. Auzi la el, hectare de parc pe langa casa in apropierea Bucurestiului. Vorba Simonei, n-ai deloc pretentii. Cine te crezi, Malaxa?
Pai in afara de casa mostenesc si cateva loturi de arabil. Cum se invecineaza cu padurile pe o latura, am dreptul sa plantez copaci. Iar dintre copaci, favoritul meu e stejarul, by far. Nu are nicio legatura cu casa, ea sta pe vatra satului, cum am precizat.
Deci chiar esti Malaxa.
Frate, oi fi eu Malaxa, insa doar la conditional-optativ: “mi-ar placea sa …”. Pana atunci, umblu dupa credite pentru proiect, demolare si casa la rosu.
Franklin
***mai are o urma de respect și bun simt, provincialul însă … cine mai e ca el, băiat de oraș de provincie, descurcăreț, bun de coleg la firma, îl dai afara pe ușă și iți intra pe geam, tupeu cu clienții***
dar de tupeul de condus prin București nimic-nimic?
PS amendament : descrierea asta a ta se aplică de fapt prostului arogant , indiferent de areal
( posibil din categoria *2 la bac*)
@andu
Corect. La condus ii recunoasti cel mai usor, nu neaparat dupa numarul de inmatriculare. Ai dreptate si cu arealul, recunosc ca am slabiciunea (si defectul!) de a generaliza. A conduce curat, legal, politicos, cu zambetul pe spoilerul masinii, nu e de nasul oricui. Exista o anumita eleganta in traffic, din ce in ce mai rar intalnita, astazi, necunoscuta de catre cei la care ne referim amandoi. Vreau sa spun ca nici macar nu realizeaza ridicolul din comportamentul lor, inclusiv la volan
dar de ce sa nu plantezi pe aia 2 ha pomi fructiferi si sa angajezi firma de paza sa nu-ti fure copii fructele din pomi .. de ce stejari ? ce satisfactie ai daca plantezi stejari ?
… COPIII?!?
… la copiii ĂIA le zice puradei, mâncaţi-ar … pomi fructiferi .. sau stejarii, dupe (ne-)caz… 😆
Pentru ca mie imi plac copacii, nu pomii. Padurea si livada sunt la categorii diferite de biosfera. Atat material, cat si temporal.
E ca si cand m-ai intreba de ce vreau goeleta si nu iola ca sa plimb copiii. Simplu, cu goeleta mergi oriunde pe Planeta cu iola nu prea. La fel si cu stejarii, sunt de categorie maxima. Peste ei sunt, probabil, doar de cedrii, daca or mai fi si astia
Ooo, da!
Ai uitat de lacul ce straluceste sub lumina difuza a lunii!
Cu oracait de broaste si pesti ce sar din apa……
Si tantari ce zumzaie pe la ureche si braconieri ce trag navodul.
Sa nu uiti drujba ce susura lin, noaptea, cand padurarul e la amanta, prin padurea ta de stejari. 🙂
@Gicone
1. Nope, lac, nope. Nu am boala luciului de apa. Le las placerea lui alde Truica & friends & camarads. Lacul e un tinut jos, nesanatos, cu multe “entitati” malefice, cunoscute si necunoscute. Oamenii civilazi isi faca casa sus, nu jos, la lac sau mlastina. La noi sunt multi complexati din copilarie, sarantoci si parveniti, de regula descendenti ai fostilor securisti recrutati de comunistii de pionierat romani dintre sarantocii satelor. Pentru ei a putea da la peste e mare lucru, dar a avea lacul tau, e MAXIMUM. Asta e si explicatia pentru care clasa politica a introdus pe sest o modificare in Constitutia din 2003, potrivit careia, numai apele cu potential hidroenergetic valorificabil fac parte din proprietatea publica, excluzand apele curgatoare de la ses. Pesonal, mi-ar fi fost rusine de o astefel de modificare constitutionala si m-as fi spanzurat de lustra in casa scarii de la Cornu.
2. Nu e vorba de padure de stejari ci de o pepiniera. Toata lumea ar trebui sa fie induiosata de o pepiniera si chiar este. Nu cred ca cineva s-ar pune problema sa taie niste stejari tineri, cu “trunchiul” cat coada maturii. L este frica de proprii lor copii, sunt oameni care chiar stiu ce este ala un pacat. Problema ridicata de tine cade pe umerii celor din zona peste 50 de ani. SIGUR, lumea va arata altfel, nu zic mai mult!
” Desi, alaturi de bucuresteni traiesc o droaie de neaveniti, in principal provinciali si tarani. ” – beșini clasice dă “capitalist”. Am trăit doar un an la voi în cacapitală, dar n-am reușit deloc să-i deosebesc pă ăștia nativi și cu bun simț ca tine de “neaveniți”. Poate pentru că toți îmi pareați la fel de ghiolbani.
@cada
Ave, algonkinule mic di la Vaslui! Si pentru noi e greu sa-i deosebim pe provinciali, noroc ca se agita singuri, capitala e excitanta pentru ei. Ai rezistat doar un an la capital? Nu e rau, altii sunt cu mult mai nesimtiti si se uita pe sine, acilea, cu anii si cu generatiile. Hai, delo delo dolla, frate. Canada dolla.
Vezi ca Vermont nu e de pe timpul lui John Cabbot.
Da, doar un an am rezistat. Cu greu. Apoi mi-a venit viza de emigrare și m-am suit în primul avion.
ps : de unde stii că-s din Vaslui și că am pula mare ?
@canadianu
“De unde stii ca-s din Vaslui …”
Simplu. Pentru ca doar voi va laudati cu ea “mare”, noi, pe aici, o apreciem sa fie “tare”.
Draga Franklin,
Din pacate, la un moment dat, rasa pura din care faci parte a fost alterata de provinciali. Cu totii deplangem acest fapt regretabil. Deasemenea, migratia economica a facut ca un tip elegant ca tine sa fie transformat intr-un intolerant frustrat. Ce te faci ca progenituri de lacatus mecanic si magazionere din orase de provincie au venit in Bucuresti, in orasul tau si numai al tau. Si uite, ca sa iau un exemplu simplu, majoritatea actorilor de la Teatrul National sunt niste indivizi de genul asta. Au venit aici sa te distreze pe tine, cel din rasa pura, nealterata de la Brancoveanu incoace. Niste provinciali care au venit doar ca sa te oftice pe tine.
Si mai sunt draga Franklin si colegii tai de la firma. Au credit si locuinta la vila ieftina in orasul tau si numai al tau. In Drumul Taberei.
Franklin, eu iti urez sa cazi cu nasul intre tatele unei moldovence (bai, sa stii ca e de bine! sa nu ma injuri). Dar bai, sa nu astepti nepoti asa cum zici. Indivizi ca tine n-ar trebui sa se inmulteasca.
“ps : de unde stii că-s din Vaslui și că am pula mare ?”
O, da, ai dat măsura inteligenţei tale!
Pula mare si creier … pula!
… bine că ai plecat, stai acolo, poate ăia nu bagă de seamă … dacă nu zici sau nu scrii nimic ai putea să pari chiar inteligent…
Adica te iei de taranii “neaveniti” insa vrei sa traiesti ca unul. Taranii au invadat bucurestiul insa matale bucurestean pur sange vrei arabil si gaini. Tare 🙂
@ provinciala
Doare, asa-i? Off, chiar n-am vrut sa provoc atata suferinta. Poate ca m-am exprimat un pic cam prea direct, iar exemplele ating pe unii, din intamplare (colateral). Ai dreptate, lipsa de civilizatie nu poate fi atribuita, a priori, nici taranilor si nici provincialilor. Despre tarani, am precizat ca ei au mai mult bun simt, atunci cand ajung la oras. Despre provinciali … sa zic. Le este caracteristic sa-i privesca cu superioritate pe tarani. Iar asta spune tot!
Nivelul de civilizatie al unui oras este o functie complexa de tip medie statistica a nivelului de civilizatie al indivizilor din populatia respectiva. So, daca vedem la tot pasul prin Bucuresti golanie, marlanie, cocalari, parasute, adica o populatie traint intr-o atmosfera permanenta de balci, o facem pentru simplul motiv ca aceste tipologii comportamentale sunt, oarecum, in opozitie cu cele general acceptate pentru Bucuresti. Altminteri, nu le-am remarca! Gresesc? Iar daca sunt in contradictie, ma gandeam ca persoanele respective vin, sau sunt veniti, cu alte valori, din alte zone ale tarii, numite cu un termen general acceptat, “provincie” si care, inca, nu au avut timp suficient sa se integreze. Intamplator, Bucurestii sunt, totusi, o metropola europeana si ma gandesc ca standardul sau de civilizatie il depaseste pe cel existent in alte orase de provincie, sa zicem pe cel din Pitesti (de unde si butada ca in Bucuresti poti sa te pitesti, dar in Pitesti nu poti sa te bucuresti). Tot ceea ce trebuie sa faca cei care ajung intr-o zona mai civilizata este sa se comporte in conformitate cu cerintele sau macar sa incerce sa o faca. Iar standardele nu se stabilesc la Pitesti, ci la Bucuresti, daca vrei sa traiesti aici, sorry! Si eu, atunci cand ajung la Konigstein (Ts) ma comport ca nemtii de acolo si crede-ma, imi dau toata silinta. Dar si in tara, in alte orase ma comport cat se poate de respectuos, indifferent daca trec ca sofer, prin Targu Secuiesc, Baia de Arama sau Targu Ocna. Pur si simplu imi face mare placere sa circul cu viteza redusa, sa dau oamenilor prioritate, sa nu-i claxonez si sa-i apostrofez si asta chiar la ei acasa, sa le admir locuintele si sa le inteleg obiceiurile. Unde gresesc atunci cand am pretentia, la randul meu, sa nu mai vad in Bucuresti soferi bezmetici, navalind peste mine si proferand injurii, taindu-mi calea cu masinile lor Opel Astra ’95, cu numere de VN, GJ, BN sau BT?
Referitor la actorii Teatrului National, marturisesc ca actorii, in general, nu se numara printre preferatii mei si, in niciun caz, nu constituie un model de urmat pentru mine.
Moldo-vlaha e o romanca din Regat, adica fie din Moldova, fie din Valahia. Dar daca faci cinste cu o moldoveanca …ce sa zic, inseamna ca ti-ai raspuns singura 🙂
@Franklin: si atunci cum explici faptul ca toti “provincialii” care ajung in Bucuresti observa aspectele negative imediat si sunt scarbiti de ele? Daca ar fi asa si la ei acasa nu le-ar observa, daca e sa urmam propriul tau rationament.
@Alex
Nu cred ca toti cei ajunsi in Capitala sunt scarbiti, daca ar fi asa s-ar intoarce si nu s-ar mai inhama la credite pe aici. Cred ca mai degraba realitatea nu se ridica la inaltimea asteptarilor lor, nu este in concordanta cu eforturile pe care le fac. Ia dubleaza-le salariile si sa vezi ce frumoasa si civilizata li se va parea Capitala!
Un alt aspect este este ca majoritatea bucurestenilor s-au indepartat de modelul arhetipal de capitala, de oras de referinta. Astazi, orasul arata foarte diferit in mintile noastre, vreau sa spun ca avem in minte reflexii diferite ale realitatii, asteptari si planuri de viitor diferite in raport cu orasul. Si chiar ni se servesc tratamente diferite. De exemplu ni se explica ce beneficii adduce toaletarea copacilor, dar se toaleteaza doar cartierele si periferia. N-ai sa vezi toaletare pe Kiseleff, in Cotroceni sau in zonele rezidentiale de vile adevarate (Aviatori, Promaverii, Dorobanti…). Nu in “complexul” Stejarii unde s-au aciuat toate toapele, in frunte cu toapa sefa
Franklin, prețiosule, ești bucureștean get-beget atunci când ai patru bunici născuți-crescuți în București. Tu n-ai, ești prima generație de încălțați după cum însuși recunoști în voma ta de text plin de complexe.
Știi ce i-ar spune Franklin 2016 lui Franklin Senior? (ta-su): “progenitura, mers la studii la Bucuresti, la privat si ramas acolo, normal. Insurat cu o tanara moldo-vlaha tot provinciala si ea (ca doar nu era sa ia o taranca)”
Ha ha, banuiam eu la postarile “pro-gay” ca m-am mai intersectat cu cretinul Franklin pe undeva … deci el e din cacapitală si urăste provincialii care i-au stricat micul Paris. Bine te-am regasit, amice.
Cunoscuții mei, din mai toate orașele și regiunile țării, se împart în două categorii: sunt cei care s-au mutat temporar, au stat un an-doi, nu au suportat mizeria, bădărănia din trafic, timpii lungi la volan, aglomerația de la metrou, faptul că n-au pe unde să se dea cu bicicleta sau că taximetriștii nu dau rest și au părăsit capitala, ca să-și salveze viețile. A doua categorie este cea a prietenilor care mor încet, în fiecare zi, precum broaștele puse la foc mic: au accese de furie la semafoare, fac o oră și 20 de minute până la locul de muncă dus, tot atât la întors, se plâng că nu au pe unde merge la plimbare cu copiii, nu mai suportă poluarea, urăsc aglomerația artificială, dar rămân aici. Se sufocă în fiecare minut. Și totuși, aleg să rămână. Recunosc rareori că în fiecare zi viața lor se degradează, că le este tot mai greu să-și păstreze calmul și că stau într-un oraș pe care-l urăsc.
https://republica.ro/crima-lenta-in-imagini-martor-ca-sa-nu-ziceti-ca-v-a-luat-prin-surprindere-tragedia-ce-va-veni
In principiu orasul e ok si pentru mine dar depinde mult de oras. Majoritatea oraselor din Romania au blocuri gri comuniste cu apartamente inghesuite si nicio dependinta, parcarea e un cosmar, depinzi de vecinii din asociatia de locatari care ba te obliga sa dai bani pe chestii inutile ba refuza sa plateasca chestii folositoare. Dau manelele la maxim cand vrei sa dormi (si prin peretii blocurilor romanesti se aude tot, cand stai pe tron in baie auzi toate problemele de cuplu ale vecinilor ca si cum ar fi langa tine), iar cand inviti si tu niste prieteni si pui muzica iti bat in calorifer si fac scandal.
Copiii ti-i tii fie in casa (si te duc la disperare cu energia lor pe care nu au unde sa si-o consume si iti ocupa 100% din timp) fie trebuie sa ii supraveghezi in parc sau in alt loc de joaca. Dupa ce mai cresc stau tot timpul la calculator ca nu au unde iesi. Ca alternative le pui cheia de gat si ii lasi sa se joace printre blocuri, masini, caini etc.
Pe primul loc in preferintele mele e locuirea la oras, dar la casa (in niciun caz la bloc!). Pe locul doi e o comuna suburbie iar pe locul trei un sat mai spalatzel (sunt sate cu canalizare, gaz si asfalt). Repet, la casa, ca de bloc m-am saturat ca de mere acre.
cu copiii ai mare dreptate. eu, neavând copii, nu mi-am pus deloc problema asta
eu ma pot considera norocos , am copilarit la tara si am crescut la oras . dar nu as sta niciodata iarna la tara , este un fel de test de supravietuire daca nu ai un minimum de confort adica apa curenta , si buda in casa .
urbana si eu. Berea nu e de mine 🙂
Iarna la tara in ro e de munca, deci nu e de orisicine. Am rude ce si-au facut (cu efort) inca o camera pt baie si fosa si trag apa din fantana, i-a costat materialele si au si muncit.
gresit . daca stai la casa si ai doar 5 oratanii prin curte 1 catel si pisici cat cuprinde , este de munca 24/24 , nu doar iarna . trebuie sa fii responsabil pt. toti si toate . daca traiesti urban , toata grija ta este sa observi ca parcul pe unde pe plimbi nu este bine ingrijit si sa ai grija sa nu calci in cacateii facuti de cacatei . daca calci , te poti revolta pe bloguri sau pe faicebuc
așa e, e enorm de multă muncă într-o curte. și noi am cochetat cu ideea unei căsuțe la câțiva km de București, dar, după ce ne-am documentat temeinic, am decis că ne vom multa într-un apartament mai mare, lângă un parc.
eu ma gandesc la bunica din fundul Moldovei care cum dadea ninsoarea, iesea la 2-3 ore sa curete zapada nou depusa sa ajunga la alte cele pe langa casa omului.
De oratanii, sa va pove cum la 70 de ani ea singura avea cateva vaci, peste 100 de gaini, gradina de legume (mica), flori (medie) etc. Repet, singura.
Am copilarit la tara. Amintirile sunt selective. Cele frumoase raman. Cele mai putin frumoase se estompeaza. Dar raman si astea. Parerea mea e ca nu e chiar asa de simplu: ce preferi, apa calda, mediu aseptic, buda in interior fara sa-ti inghete chestiile cand “meditezi”, lipsa insecte felurite si agasante, sau opusul tuturor acestora. Mai degraba as zice ca e despre fiecare. Ce vrea de la el. Ce pretuieste mai mult. Nu ilustrez cu “apusuri” / “rasarituri” sau “linisti” de tot felul. Tine de structura intima a fiecaruia. Iar aici, chiar ar fi multe de pus in balanta…
și eu am copilărit la țară. și totuși…
comentariul tau este foarte obiectiv , bravo !!
Corect. Cu imensa diferenta ca daca esti orasean si ai nevoie de liniste gasesti un parc sau pleci undeva la tara in week-end pe cand daca stai la tara si vrei confort de oras te costa si nu depinde doar de tine – daca nu exista retele de gaz sau apa-canal nu poti decat sa improvizezi cu butelii, fose septice (sau mai putin septice, de obicei) si apa la norma – cat duce un boiler sau un instant de apa calda. Iar de restul neajunsurilor de care se vorbea pe aici nu prea poti scapa nicicum. Sigur, nici de unele neajunsuri de la oras nu poti scapa nicicum. Ideal ar fi la tara dar cu conditii de oras sau la oras dar la casa si intr-o zona linistita (ceea ce e foarte scump).
Iar daca ti-as spune ca ma bate gandul ca la un moment dat sa ma duc intr-un sat atarnat pe vreo coasta de deal si sa predau istorie, limba si literatura romana, franceza, engleza si ce -o mai fi de trebuinta unor copii amarati, sa le starnesc dorinta si placerea de carte? Ma gandesc tot mai des la asta. Cu toate cele ce presupun o astfel de alegere, y compris…
@Adi: problemele la tara nu sunt cele pe care le-ai descris tu, atat apa curenta cat si canalizarea se pot rezolva relativ usor. O casa batraneasca la tara + amenajarea costa comparabil cu un apartament echivalent ca spatiu – interior ca de gradina nu mai vorbim – in oras.
La absolut toate problemele pe care le-ai enumerat exista solutii (vesticii care au case de vacanta la dracu in praznic cum crezi ca se descurca?) hidrofoare, fose, centrale termice pe lemne cu gazeificare sau cu peleti (tine cont ca in casa poti investi si izola termic foarte bine pe cand la bloc daca vecinii nu au resursele tale financiare trebuie sa taci si sa rabzi).
Problema mare la tara e un venit decent. Mai toti sunt sensibil mai saraci decat cei de la oras. Si la noi deocamdata nu functioneaza chestia cu locuitul la tara si naveta zilnica in oras, asta pentru ca orasele noastre sunt de toata jena si nu au legaturi bune pe sosea sau cale ferata cu localitatile limitrofe.
@ alex
Apa curenta si canalizarea sunt usor de rezolvat??? Daca exista retele la care sa te racordezi, da. Mai usor sau mai greu in functie de cati bani ai. Dar cand nu exista retele… Sau tu ai senzatia ca toate satele au retele? Cat de putine stiti despre viata la tara, totusi…
@ alex
Celelalte substitute ale retelelor, de care vorbesti, le-am amintit si eu sau macar le-am sugerat, dar nu sunt nici pe departe atat de confortabile. Daca ar fi poate le-ar folosi si oameni din zone care au retele dar nu vor sa plateasca sa se “intepe” (care costa intotdeauna mai mult decat inlocuitorii de care zici tu).
@Adi: si eu ti-am explicat deja ca romanii care traiesc la tara nu isi “upgradeaza” casa pentru ca nu au bani nu de altceva. Cu banii pe care ii spargi pe un apartament in oras iti amenajezi si casa dar iti trebuie salariu de oras si ala lipseste. La noi la tara se traieste de azi pe maine populatia e imbatranita, cu pensii mici sau deloc, agricultura de subzistenta sub forma de pasari de curte.
Cat despre inlocuitori, am vazut un sat din Franta care arata ca un orasel mai bogat din Ro, iar casele aveau fosa septica, deci canalizare din parti. Si oamenii traiau confortabil.
Invitat acasa la un coleg din Germania, casa avea incalzire pe lemne (brichete facute din resturi vegetale). Oamenii traiau confortabil.
In multe sate din Ro (in sud e adevarat ca nu am fost, dar presupun ca e cam la fel) exista fie retea de alimentare de apa (dar nu canalizare) fie fantani in fiecare curte. Satele alea rustice unde e o fantana la 3 ulite sau cara apa de la parau sunt izolate si cu oameni foarte saraci. Chiar daca nu ai inca putz in curte exista firme care iti foreaza. Si de aici e doar o problema de bani, ca tehnologie e cat incape. Daca te tine punga poti sa iti faci pompa de caldura, panouri solare si alte SF-uri, chestii care la bloc sunt doar vise.
Eu am tot vrut sa imi fac o casa de week-end/vacanta/pensie la tara sa mai scap de vecini si m-am interesat si de locatie si de ce posibilitati am sa traiesc comod. Si sunt o groaza, dar nu imi permit inca sa tin si apt in oras si casa de la tara, plus ca o casa nefolosita se degradeaza, deci bani aruncati degeaba. Daca as renunta la oras atunci da, dar, asa cum am spus naveta ar fi groaznica.
adi draghe, toata floarea cea vestita a vilelor din Otopeni, functioneaza cu fosa septica!si inca mai traiesc!
😉
Tot nu ma las, dragilor. Pentru ca apa curenta, daca nu exista, poate fi doar aparent inlocuita. Orice substitut e o poveste. Vreau sa va vad facand un dus cand stii ca ai numai 100 de litri de apa (din boiler). Care se incalzeste dupa ce ai pus lemne pe foc. Lemne pe care trebuie sa le tai, sa le cladesti, sa le… sa le… Sa te duci dupa butelie, sa o duci in casa, sa o montezi, etc. Pentru brichete (care sunt foarte scumpe daca va uitati prin magazin dupa ele, dar sigur nu va intereseaza – avantajul calaretului) ai nevoie de masina care sa ti le aduca din oras. As mai putea adauga multe.
Legat de chestia cu Germania, @ alex. Si verisoara mea locuieste in Germania intr-un mic sat la vreo 50 de km de Stuttgart. Exact cum zici tu, incalzirea se face pe brichete. Cu o mica rezerva: da telefon, vine camionul de brichete. Are o trapa in pamant, o deschide, iar soferul rastoarna brichetele toate in compartimentul special pe care casa verisoarei mele il are la subsol exact pentru asta. Iar pe urma o mica usita care face legatura intre acel compartiment si centrala se deschide pentru a lasa sa cada in arzatorul centralei brichetele necesare. Beneficiarul nici nu pune mana pe brichete. E un sistem care m-a impresionat, recunosc. La noi insa asa ceva nu exista. A, inca ceva ce am vazut tot acolo. Panouri solare pe casa: ziua, cand are exces de energie produs de panouri acest exces este trimis in sistemul public iar noaptea primeste de acolo energie electrica. In sfarsit, vreau sa zic ca situatia la tara e mult mai complicata decat in Pipera sau Otopeni, @ cruela. Credeti-ma. Intrebati-l si pe @ niculescu, de pilda. Viata la tara in Romania profunda (nu periferia Capitalei) in ciuda unor imbunatatiri in ultimii 15 ani, sa zic, e inca foarte departe de secolul XXI. Si foarte departe de ce isi poate imagina un bucurestean pentru care singurul contact cu viata la tara e Voluntariul sau peisajele ce se perinda in drumul spre Paraul Rece.
Adi, ai perfectă dreptate, dacă acest confort este scopul tău suprem în viaţă. Pentru alţii însă pot fi lucruri mai importante decât camionul cu brichete care se deşartă într-un compartiment special şi pot trece cu uşurinţă peste lipsa acestuia, crăpând lemne cu securea şi alimentând cu propriile mâini un foc. Spre exemplu prăpădita de musculiţă beţivă care face vinu’ ghiurghiuliu, şi care cică (Shoric dixit) ar fi dispărut din fauna unor locuri, ca urmare a urmăririi confortului suprem, cu orice preţ…
@ marius
Aici nu e vorba de scopul suprem in viata. Nu stiu ce ai inteles tu. Eu, de pilda, am trait la tara. Inclusiv dupa ce ne-am mutat intr-un asa-zis oras a trebuit sa montam soba de teracota in apartament pentru ca altfel inghetam. Deci nu trebuie sa imi explici superior-ironic cum sunt eu calauzit in viata de unicul scop al confortului urban. Discutia era pur si simplu despre confortul de la tara vs. confortul de la oras si mi se spunea ca nu e mare diferenta. Iar eu am spus ca sunt localitati (in Romania, nu in Afganistan si nici pe luna) in care diferenta e foarte mare. Apropo, un bun prieten din facultate venea dintr-un catun din Hunedoara, pe nume Caraci, in care nu exista nici curent electric. Si nu e singurul sat in aceasta situatie. Mai sunt… De curent electric n-am mai spus. Nici de faptul ca prin sate din Botosani – si poate si altundeva, dar de BT stiu concret, se folosesc coceni de porumb sau turte din gunoi uscat amestecat cu paie pentru incalzirea sobelor (pentru ca lemnele sunt prohibitiv de scumpe). E frumos traiul la tara cand ai toate utilitatile dar as vrea sa vad cati din cei ce-l idealizeaza chiar sunt dispusi sa-l si incerce. Sa vina in Ardeal – sunt multe case sasesti disponibile in multe sate. Iar problema locului de munca tine doar de naveta (care, apropo, poate dura uneori mai putin decat un drum din Drumul Taberei in Pantelimon, sa zic, deci nu e chiar o asa de mare problema). Si totul e mai ieftin. Garantat.
Iata ce a devenit o discutie despre bere (nu la o bere). Dar e numai din vina Simonei, ea a manipulat discutia astfel. In concluzie, Simona e di_vina.
Hei Adi, nu am intenţionat să fac referiri personale legate de scopul tău în viaţă, deşi am realizat după postare că din formularea mea exact asta se înţelege. Respect opiniile pe care le împărtăşeşti aici, chiar dacă uneori sunt de acord cu ele iar alteori nu.
Ai perfectă dreptate când atragi atenţia despre locuri în care nici măcar electricitatea n-a ajuns, dar cred că nu despre astfel de locuri vorbim noi, cei care mai scriem pe-aici când zicem că ne-am dori un trai la ţară. Pe de altă parte, voiam să atrag atenţia şi asupra faptului că şi la ţară poţi avea confort, deşi acest cuvânt nu defineşte pentru fiecare dintre noi aceleaşi lucruri.
Pe lângă acest confort, urbanismul oferă în plus accesul facil la cultură, educaţie şi servicii de sănătate.
@ marius
OK. Si ai dreptate si in legatura cu celelalte chestii. Imi amintesc ca unul dintre primele lucruri pe care le-am facut cand am plecat la Cluj, la facultate, a fost sa imi fac abonament la opera si la teatru. Desi locuiam la oras nu aveam asa ceva. Imi amintesc ca in oraselul statiune in care mi-am petrecut copilaria si parte din adolescenta erau mai multi medici. Majoritatea la bazele de tratament ale statiunii, una mare pe vremea raposatului (Sangeorz Bai). Ei bine, TOTI medicii barbati (vre
Ghinion… Continui. Toti medicii barbati, vreo 15, aveau mania alcoolului. Toti beau foarte mult. E pe verificate. Singura explicatie logica e blazarea.
Eu cred ca-s de acord cu Adi. Sunt orasean, si cumva vad viata la tara probabil mai idilica decat este cu adevarat. Sa tai lemne cu toporul e fun cand o faci ca asa ai tu chef, insa sa TREBUIASCA s-o faci indiferent ca ai sau nu chef, si inca la modul regulat e altceva. Orice chestie care pare distractiva pentru un orasean gen dat zapada e haioasa o data, insa cand e o rutina probabil devine repejor demoralizanta.
@Adi: cu apa calda pe baza de boiler (electric) mai mic de 100l am trait si eu LA ORAS. 4 persoane faceau baie pe rand, cu pauze de vreo ora ca sa permita apei sa se incalzeasca. Diferenta dintre oras si tara e mai mica decat iti inchipui la capitolul asta. Alternativa la oras erau costurile imense cu incalzirea centralizata unde jumatate erau pierderi.
Spartul lemnelor nu mai e o operatiune obligatorie (se pot cumpara si lemne gata sparte, problema e, cum am spus, de bani). In plus spartul lemnelor e o activitate fizica excelenta (scutesti banii de sala de fitness) si nu se face tot timpul anului (spre exemplu iarna nu).
Satele alea izolate unde nu au nici curent si se incalzesc cu coceni nu sunt neaparat in Romania profunda (Borat a fost filmat undeva la periferia Capitalei si sunt cartiere din Bucuresti unde traiul e mai greu ca in Romania profunda) si nu sunt media (varful clopotului lui Gauss). Alea sunt cele mai sarace si pe cale de disparitie. La polul opus ai comune care au si asfalt si canalizare. Prin contrast, multe orase din Romania profunda de abia sunt demne de acest nume (si nu e vorba de Botosani et co. ci chiar de zona Bucurestiului).
Daca facem o comparative apai trebuie sa o facem corect.
@ alex
OK, nu asta era ideea mea, de a spune ca unii o duc rau si altii, rasfatatii sortii, nu stiu ce inseamna raul. Chiar nu asta am vrut sa zic, ci ca imaginea idilica despre viata la tara (sau intr-o cloaca de la marginea Bucurestiului, sunt de acord) nu e tocmai ceea ce pare. Trebuie sa o “gusti” din plin, cativa ani, ca sa vorbesti in cunostinta de cauza. Asta era ideea mea, nimic altceva.
@ alex
Nu puteam exemplifica decat cu lucruri pe care le cunosc, de aceea am vorbit doar despre sate mai izolate din anumite zone.
Ceea ce nu inseamna, de pilda, ca viata la tara, chiar cu frustrarile ei, nu poate fi frumoasa. Eu nu-mi amintesc de nicio trauma provocata in copilarie sau adolescenta de vreunul dintre neajunsurile de care vorbeam. Din contra, imi amintesc perfect ca am avut o copilarie fericita. Ulterior am ajuns la concluzia ca totusi nu mi-ar mai placea sa stau ca atunci. Mai ales ca trebuia sa ma ocup eu de toate treburile (cand eram copil o faceau altii, eu doar mai ajutam cu ce puteam si oricum nu prea mult ca eram “ocupat” rau cu joaca).
“Ulterior am ajuns la concluzia ca totusi nu mi-ar mai placea sa stau ca atunci.” – pai tocmai asta era ideea pe care voiam sa o subliniez, ca nu mai e “ca atunci”. Viata merge inainte si la tara si – speram noi – si la oras.
M-am născut şi am copilărit la ţară, şi m-am urbanizat acum aproape 30 de ani (liceu, facultate, însurat, adjuecat), într-un oraş de provincie, pe care-l iubesc mult. Da, pot să mă definesc şi eu ca fiind o fiinţă urbană, că îmi place tot confortul şi sunt conştient de el, deşi n-am nici o problemă şi chiar savurez din când în când câteva zile departe de el. De asemenea, sunt perfect conştient de avantajele creşterii şi educării fetei mele în condiţii de confort şi siguranţă (accesul facil la educaţie, cultură şi servicii de sănătate).
Cu toate astea, îmi doresc ca la batrâneţe să mă retrag undeva mai departe de agitaţia oraşului, într-o casă cu tot confortul şi acces la informaţie, cu o bibliotecă imensă, lângă un lac de pescuit (al meu sau în apropiere), unde să pot face un pic de grădinărit şi pomicultură, şi să citesc şi să scriu în voie. Nu mă deranjează să mă încălzesc cu lemne, un şemineu chiar e în plan…
si ca sa intelegeti ce insemna sa traiesti urban , eu tocmai am ramas fara apa in urma unor lucrari .tocmai ce luasem o pastila de chef de lucru de dimineata pt. ca pun gresie in aprtamentul meu shucar de la bloc . asa ca tot stau si ma dau pe blogu` lu` Simona cu 1 bere in nas 😆
O data, de nervi ca nu aveam apa, mi-am bagat picioarele si mi-am luat silicon la tub si am fixat cu el gresia. Nu a iesit chiar rau si cel mai multumit am fost ca nu am urcat ca salahorul sacii cu adeziv (nu-mi place de loc greutatea lor – mai bine merg la sala – si apoi gresia am montat-o pe o suprefata plana, la ce s-o mai incarc si eu cu ciment si nisip).
Şi eu prefer zonele urbane din considerente de … că au transport public, care este hobby-ul meu.
Dacă există transport public, pot locui şi la ţară, nu mă deranjează cu nimic,
Ca oraşe pe care le-am vizitat şi unde mi-ar place să locuiesc, pe locul întâi e Londra care mi se pare realmente fascinantă din toate punctele de vedere, mai puţin “ţigănizarea” care are loc şi acolo, în sensul “importării” de apucături specifice de la numărul tot ami mare de imigranţi.
A doua locaţie e Budapesta, care îmi place foarte mult şi e şi aproape de noi, iar pe locul 3 Singapore, locul unde dacă mesteci gumă de mestecat iei amendă, iar pentru droguri eşti împuşcat, La propriu. Ceea ce a dus la o combinaţie fascinantă de populaţie asiatică care trăieşte într-un mod aproape englezesc. Curăţenie şi ordine.
Din România, tot Bucureştiul mi se pare habitatul ideal, cu toate că am locuit perioade îndelungate în Medgidia, Feteşti, Slobozia, Constanţa şi Buzău.
Constanţa a fost o mare dezamăgire, ăia n-au învăţat nimic de la turiştii străini, tot la nivel de cocalari manelişti au rămas. cel puţin mare parte din ei… iar dobitocul ăla de Mazăre şi-a pus poate definitiv asupra oraşului, readucându-l la stadiul de banală “staţiune” dintr-o ţară bananieră, desfiinţând tramvaiele şi troleibuzele de acolo.
Alta problemă, pentru mine un oraş care are maxi-taxi, pentru mine e “câh”,
serios ? transportul public din zonele urbane este hobby-ul tau ?
daca ai fost ca turist in Londra , Budapesta sau Bucuresti nu cred ca esti obiectiv
???
… nu îngroşa şoricu’ … 😆 😎
Singapore?
cam dictatură pe acolo
nu stii că daca treci in Malaezia cu masina, iti filmeaza indiatorul de benzina si nu ai voie sa vii inapoi cu rezervorul plin?
si daca ai mai mult de 2 pachete de tigari la aeroport platesti amenda si ti le confisca?
da, aia cu guma e adevarată, dar cu mizeria de dupa blocurile alea frumoase ce zici?
dar oamenii aia batrani de 80 de ani care lucreaza de saracie prin fastfooduri iți plac si ei?
Da, Singapore mi-a plăcut tare mult.
A fost şi ceva care m-a deranjat: peste drum de hotel era o “budotecă” 😈 , adică un fel de “biserică” şi ne-am trezit noaptea în orăcăituri … oamenii se rugau, cred, da’ cre’ că îi durea tare … 😈 😉
Mă temeam că se va repeta scenariul, dar nu.
Să-i mai aud io p-ăia care se plâng că-i deranjează că la noi se trag clopotele … 😀
Altă chestie amuzantă e cu mâncărurile lor extrem de condimentate, faţă de care am 2 poveşti:
1. Îmi plac foarte tare mâncărurile condimentate. Alea de la noi şi de prin Yooropa. Deci mă credeam “bun”. “Bazat” chiar.
Aşa că, ajuns în Singapore, mândru tare, la terasa unde serveam masa, am ales dintre sticluţele cu condimente pe cea caracterizată ca fiind cea mai tare. Am fost inspirat că am pus întâi pe limbă … 😆
Prima dată mi s-a desfundat nasul. A doua oară când am pus pe limbă, mi s-au desfundat ochii – dacă se poate aşa ceva! – mă ustura prin acele canale (?) existente între ochi şi nas sau gură … 😆
2. Tot de la condimente: în aeroportul din Singapore stăteam la coadă, bine sănătoşi, să lăsăm bagajele. Deodată am simţit o tăietură pe/în burtă … 😆 nu pot descrie senzaţiile încercate la budă, cred că am stat juma’ de oră şi tot nu mă “înduram” să plec, cum mă ridicam mă şi reapucau crampele … 😆
Şi cum am ieşit din budă, s-a şi năpustit un “nene” înuntru… pe acolo se face trafic cu droguri, înghiţite, şi unii, fie de frică, fie din cauză că fac “greşeala” să bea băuturi carbogazoase, gen cola, ajung să “avorteze” biluţele înghiţite… probabil că “nenea” ăla pe asta miza de s-a repeziz să ia “probe”, deşi trăsesem apa… 😆 😆 😆 😈
O sa las asta aici, si nu pentru ca locuiesc in Vancouver 😀
http://www.cnbc.com/2016/08/17/melbourne-vienna-vancouver-ranked-top-three-most-livable-cities-by-the-economist-intelligence-unit.html
Și-o să mai las unul
Asta e proaspătă
http://m.digi24.ro/stiri/actualitate/social/bucurestenii-printre-europenii-cei-mai-nemultumiti-de-orasul-in-care-traiesc-562449
Eh, lasă ca nici la Vancouver nu stau lucrurile prea bine … https://www.google.ca/search?q=vancouver+unaffordable 🙂
Pentru mine, teme este incitanta pentru ca, de curand, am fost nevoit sa fac o astfel de analiza si sa aleg, la modul virtual, intre viata la tara sau cea de la oras. Trebuie sa mentionez ca m-am nascut, acum aproape 62 de ani in Bucuresti, dar am si la tara, in Arges o casa care asigura tot confortul necesar! Si am citit toate postarile de mai sus! oameni foarte hatarati: toti vor la oras! Acuma, daca as fi nevoit sa iau o decizie, cred ca tot orasul l-as alege! Imi vine in minte un episod petrecut pe cand eram student si indragostit de o fata din provincie, care m-a invitat sa stau la ea in vacanta de vara! Dupa o luna, venind spre Bucuresti cu autobuzul (asa era pe atunci!), cand am ajuns la intrarea in oras si am vazut Bucurestiul, mi-a venit sa plang! De dor! Acum, insa…. Bucurestiul nu mai este ce a fost, nici pe departe! Traiul in acest oras este plin de dificultati, ca sa zic asa! Si, desi as avea tot confortul la tara, din cine stie ce motive misterioase ( nunul dintre ele ar fi acela ca nu as avea unde sa joc bridge!) cred ca tot Bucurestiul l-as alege! POate si varsta o fi de vina…..
asa, si as vrea sa bat la picior IASI-ul. Nu am fost niciodata si ma bate gandul sa fac un city break acolo.
la prima vedere am citit IAS -ul , dar e IASI , pe care l-am vazut doar din imprejmuirea garii . e adevarat ca in Iasi nu sunt semafoare ?
am înțeles…ai auzit tu că dau cu var în casă și vrei să verifici calitatea lucrărilor…?
hai că pun berea la rece pentru eldevină
shoric! să-ți fie rușine!
ăla-i (era) vasluiul…
serios ca la Iasi vreau sa merg. N-am fost nicodata si cred ca trebuei sa merg.
Eldevina e de acord ( si cu berea , desigur 😆
Stii ca i se spune orasul celor 7 coline? Si crede-ma ca nu e la figurat.
Dar Palas-ul e reusit rau, nu gasesti altundeva asa ceva si cine nu merge in gradina botanica e cel mai mare fraier.
Atentie – organizeaza aia in noiembrie (cred) expozitia de toamna – e o miunatie.
sa ma iei si pe mine, ca n-am mai fost din secolul trecut!
😉
Du-te,frate, du-te! Dar du-te in septembrie si cu un fraier pe care-l iubesti! E o atmosfera romantico-melancolica in orasul, de-ti indoaie sufletu’!!!
multzam de incurajari, in rolul “friaerului” : eldevina
octombrie sau noiembrie, mai devreme n-avem cum; notat festivalul!
oricum, o sa ma asigru ca musulmanu’ e pe pozitie , n-as vrea sa ratez o bere cu el 😎
oricum , fericiti sunt aia care stau la casa in buricu` unui oras . am vecini care au casa la 50 de metri de bloc . desi imi fac viata amara iarna ca ard carbune iarna si stau cu geamurile inchise am un avantaj ca stiu cand se ivesc zorile gratie cocosului personal de curte . iubesc cocosu` ala pentru ca imi aduce aminte de copilarie .
am fost tentat sa-mi iau o pusca cu luneta sa-l vanez .. cu timpu` mi-am dat seama ca nu cocosu` era problema ci cacatelu care hamaia toata noaptea la luna si la pisicile bagaboante .. dar nu ma las . eu traiesc urban 😉
Casa in cartier de blocuri e miezu’. Mai ales cu cocosh si catzel. Elimini fara drept de apel tot farmecul urban din vietile vecinilor.
“Oras mare” person here 🙂
Visul meu e sa aterizez, candva, in inima Manhattan-ului si sa-l explorez. Pana atunci, ma simt impresionata de metropole mai apropiate, ca Londra, Paris, Barcelona, dar si prea-familiarul Bucuresti, pe care nu l-as schimba niciodata cu un oras mai mic.
@andu yy,
vad undeva mai sus ca ai o nelamurire si nu vreau sa te las asa.
Eu am comentat strict ontopic, subiectul fiind radler-ul, mascat intr-o poveste urbana.
Verifica si tu daca din 55 de comentarii macar unul a scris ceva despre radler si apoi mai vorbim.
nu e absolut nimic mascat, luminita, e marcat textul ca toate celelalte publicitare de pe blogul ăsta, în deplină transparență. si nu, subiectul nu e radler-ul, ci noua campanie propusă de acest brand, constând dintr-un tur prin orașele României. nu te-am invitat nici să bei radler, nici nu ți l-am băgat pe gât în vreun fel, nici măcar nu am vorbit despre această băutură. am relatat, marcând cu Publicitate, despre o campanie și atât, iar, în contextul ăla, am povestit ce înseamnă pentru mine orașul. e ok, poți să te relaxezi. 😉
@Simona, am vazut ca e publicitate, n-am nimic impotriva, mi s-ar parea insa frumos sa se comenteze si cu privire la produsul Ciucradler, care face obiectul campaniei, si caruia i se face astfel reclama.
ești liberă să comentezi despre ce vrei tu. nu înțeleg însă de ce ți se pare urât că nu comentează ceilalți referitor la produs.
“Verifica si tu daca din 55 de comentarii macar unul a scris ceva despre radler si apoi mai vorbim” – spui mai sus. îți spun eu, mai sunt încă 2 comentarii referitoare la radler. dar ce îți spune ție faptul că nu sunt multe comentarii despre asta? că pare că încerci să ne comunici ceva grav.
Luminița deci ori 50 de oameni sunt niște pussy și tu ești o dare devil or pe 50 de oameni ii doare la basca de berea aia și ție îți fileaza o lampa. Eu merg pe varianta 1. Luminița președinte!
luminița
ref. reclame pe blog
mie dacă îmi place o chestie, spun că-mi place, în cazul în care mă simt confortabil s-o spun.
dacă nu-mi place , NU spun că nu-mi place ❗
mi se pare nepoliticos
e pâinea ei până la urmă
Am zis ca:
“mi s-ar parea insa frumos sa se comenteze si cu privire la..”
iar asta nu inseamna ca ceea ce s-a scris mi s-a parut a fi urat.
Pace!
Luminita
Eu am scris despre radler 😀
Simona
Treaba cu reclama e OK si nu prea, in sensul ca vezi ca e publicitate abia dupa ce dai click pe link, nu inainte. Daca ai pune un “R” mic de exemplu dupa data postarii, ar fi mai OK.
Insa daca iti bati putin capul in general poti ghici unde-i reclama si dupa tema sugerata de titlu… de exemplu acum n-am ghicit dupa titlu ca o sa faci reclama la posirca, insa stiam c-o sa fie reclama… banuiam eu la ceva imobiliar sau credite 😀
@ luminita: Ce tare! Ai reuşit să fii on topic şi să trollezi în acelaşi timp.
Pace!
pentru martianul: dar in ce a constat reclama la posirca? ti-a spus simona ca e buna? ti-a spus ca ea bea? ti-a laudat-o? ti-a infipt-o pe gat? tu ai vazut cam cum arata reclamele pe alte bloguri? pai fata asta e chiar decenta si isi trateaza cititorii chiar cu respect. de ce nu ar merita si ea putin respect din partea lor si intelegerea faptului ca din asta traieste, din reclamele de pe blog? de ce ti se pare ca ea trebuie sa iti ofere tot si tu sa nu-i oferi nimic ei? de exemplu nici macar o atitudine mai prieteneasca si mai putin ciufuta vizavi de niste reclame care nu te agreseaza cu nimic si nu incearca sa te pacaleasca cu nimic?
@anduYY: jos palaria prietene si perfect de acord cu tine. se numeste politete si bun simt fata de cineva in casa caruia vii zilnic
@martianul: chiar nu vreau să te supăr și să îți fur click-uri. poate ai puține și eu te-am jefuit deja de câteva, cu reclamele mele, futu-i.
uite, am și scris un text, la un moment dat, pe tema asta cu click-ul furat: https://www.simonatache.ro/2016/04/05/cititorul-care-are-un-singur-click-si-dupa-ce-ti-l-da-se-muta-pe-strada-in-cartoane/
Nu va enervati asa, ca n-a dat nimeni cu parul. N-am spus nicaieri ca ma simt furat.
Ba chiar am precizat de la inceput ca stiam c-o sa dau peste reclama, si totusi am dat cu clickul unic ala primit de la ursitoare, deci ati sarit in sus “absolut” degeaba.
Am reactionat atunci cand Simona a incercat sa se dezvinovateasca (desi nu era nevoie) spunand ca nu e “absolut nimic mascat” si ca texul e marcat ca fiind publicitar. Am spus doar ca marcajul apare abia dupa ce-ai facut click pe el si nimic altceva. Treaba asta n-are vreo legatura parerile mele si nici cu ce-au decis ursitoarele. Parerea mea, daca tot am ajuns la ea, pe care am spus-o si mai devreme este ca asta este partial OK, insa se putea si mai bine. E OK ca e marcat, daca era marcat si mai devreme era si mai OK, atata tot. Poate na, avem interpretari diferite ale cuvantului “absolut” …
E vineri, cred ca toata lumea ar trebui sa se mai relaxeze putin
@ loveandhatedamaimultahate :
loveandhatedamaimultokthx
Ca fiinta rurala, eu cred ca diferenta dintre viata la oras si viata la tara e ca diferenta dintre un Ciuc Radler si o carafa cu vin. Inclusiv cu E-urile din dotare respectiv cu musculitele Drosophila M. din dotare. La pachet cu betivul soft de oras care face discret pipi in sifonierul familiei vs. betivul grobian de la tara care isi videaza vezica pe musamaua jegoasa a carciumii. In concluzie, e bine peste tot. 😉
cum să facă, domne, bețivu’ de oraș pipi în șifonier? nu ne cunoști pe noi, bețivii de oraș, zău, facem pipi în tot felul de locuri, numai în șifonier nu…
gaza aia , Drosophila . pe romaneste musca betiva sau de otet . au avut probleme unii prin Austrlia sau Canada care au cultivat vii si nu stiau de ce nu le fermenteaza vinu`. …pt. ca nu aveau in fauna asa ceva . .prostia de radler vs un vin bun nu are comparatie ..
de exemplu pipi în frigider:
– John , când te duci la WC se aprinde lumina?
– Nu Sir
– Oh, atunci iar am făcut pipi în frigider
… acuma, na, faci şi în şifonier, că “dăcât” să faci la pişoaru’ ăla ‘spăimântător de ni l-a prezentat Simona în alt topic… 😈 😆 😆 părerea mea, hâc!
Am iubit din totdeauna orasul, fiind nascuta in Bucuresti. In ciuda griului omniprezent peste tot in Bucuresti, mai ales in anii ’90, nu am putut sa zic ca vreau sa ma mut in mediul rural. Intamplator a fost ca dragostea mea pentru orase sa fie insufletita mai puternic in facultatate si asa am devenit urbanista. Ador sa ma plimb prin centrele vechi ale oraselor europene, iar Florenta este orasul meu de suflet. Prefer un citybreak intr-un oras decat 3 zile la munte (desi nu ma deranjeaza cateva zile la mare sau la munte, dar in conditii ok, sa am toate facilitatile).
uite că pe mine nu m-a dat pe spate Florența, deși am fost de 2 ori. prefer Londra la orice oră.
sunt o fiinta iubitoare de orase , dar la ora asta inca nu am acces la apa care curgea din perete . sa fac un put in fata blocului ? sa apelez la firmele care fac putze ?
am văzut un articol care spune că 40% dintre bucureșteni vor rămâne fără apă. uppppppppppps… 🙄
tocmai acum, când preamăream confortul urban?
Simona , eu am auzit ca 81% din bucuresteni vor ramane fara apa calda pt. ca au ales un primar de la psd 😉
Vreau și eu.. Poate ne fac o reducere ceva… Nu știu dacă sa ma bucur ca nu mai lucrează în iulie (la 40 de grade) sau sa injur ca de la 3 zile s-au extins la 7. Incalzesc apa la aragaz, viata la bloc ca la tara…
orășean fără scăpare:
– la 5 ani ajutam muncitorii care turnau asfalt pe strada mea : le aduceam sticle cu apă sau le înmânam diferite scule –
– la 6 ani ajutam muncitorii să pună cărămizi pe banda rulantă în timpul construirii unei școli din vecinătate
– la 7 ani am intrat în clasa I-a la aceea școală 😉
– îmi plăcea să aspir mirosul de benzină , când treceam pe lângă benzinării ( copil inconștient ,ce poți să zici?)
– când căpătam bani destui, o țineam într-o fugă până la cinematograful unde rula ceva ce doream eu, chiar dacă mai erau 2 ore până începea filmul
Uite vezi daca nu ai avut prenadez? Tragea-i pe nas benzina!
Cunosc sentimentul de a-ti construi jucariile.
Apropro de jucarii: cate apartamente nu au ramas cu conductoarele electrice fixate direct in tencuiala datorita mie….aha, noi sa fim sanatosi 🙂
asta am vrut sa zic si io , de la prea multa benzina i se trage 😆
taranca get beget:
– la 5 ani ne plimbam cu masinaria aia care babatoreste asfaltul ( la tara da, dars tateam in centru si incepuse asfalatrea satelor:)
– la 7 ani moseam scroafe si catele; plus closti- dar nu stiu daca se pun, procesul tehnoogic e altul
– in scoala primara ne agatzam de carute ( stiti ca are osia sau ce e aia mai lunga si stateam pe ea – un soi de taxi gratis)\
– aspiram mirosul din padure , nu stiam ce e aia ghena ( am fost fascinata s avad la matusa- mea la bloc- dar si oripilata de miros; blcourile alea in care aveai pe fiecare etaj camera infioratoare unde duceai gunoiul); in schimb eram cvasiexperti in excremente de diferite animale; distractia mare era sa pacalesti copii mai mici ca alea de oaie erau masline
– cand era o nunat in sat deveneam pioni prinicpali la ornatul cortului, gatitul miresei, furatul de fursecuri de pe platouri
Andu yy, cate ai mai pierdut si tu 😀
“și ne vor povesti cele cinci orașe în imagini și cuvinte.” – vi le povestesc (și) eu, din perspectivă personală, că le-am vizitat pe toate : sunt de câcat, ca orice oraș din România
*puts on flame suit*
ai facut analiza pe text profesore ?
Completare : sunt de câcat, ca orice oraș din România, dar măcar merge internetul repede, cu 500 Mbps :)))))))))
Amice, prin Cluj când ai fost ultima oară?
Ah da, Clujul, această exceptie de normalitate, unde duduie industria IT, Electric Castle si bunul simț e la el acasă … chiar ma întrebam când or să apară clujenii sa-mi explice cum ei e altfel, nu ca mujicii din Vaslui.
Maniera în care te-ai referit la alţi vizitatori şi locurile de unde provin ei mă face să nu apreciez deloc aprecierea ta.
locuința mea de vară (că iarna nu locuiesc, sunt afară la lopătat omătu’)
e la țară (haparțîni hadministrativ dă comuna ciurea, mînca-ți-aș)
da’ acuma dăm cu var…
pe cale de consecință
în oraș o locuință
cu greu am închiriat…
gata cu poezia…
la oraș e o feerie; 3 uși dășchid ca să fumez o țigară, ar trebui să spăl mașina zilnic dacă aș vrea s-o am neprăfuită…mai am o zi și învăț programul curselor aeriene după frecvența taxiurilor care-mi trec pe sub ferestre în drum spre aeroport;
dar cel mai tare îmi lipsește…bideul…
Bideul il poti suplini cu un dus cu furtun foarte lung. La mine capul de dus aproape atinge fundul cazii 😀
Fiindca tot s-a vorbit de stâna si oi… https://www.youtube.com/watch?v=2CjHKOwsKrM
bine ca esti tu dastept si stii cum se mulg oile corect gramatical 😆
Scruela de vila, vrea la vila, nu la ville!
caci s-a saturat de Bucuresti si de blocurile sale…
mai nou , in fiecare an se muyta cineva in bloc; si ce credeti ca face el prima si intaiasi data?
🙄 🙄 🙄 🙄 🙄
renoveaza si bormasineaza!
apoi ne batem pe locurile de parcare
apoi ne omoara tot felul de alte zogomote ( poluarea sonora in Bucuresti a depasit de mult limitele admise)
sa va zic ca sed vis-a vis de minunatul park lake mall?
sa va zic cum se simtea asta vara diferenta de cateva grade celsius daca mergeai pe trotuarul cu mall-ul, cand depaseai santierul si ajungeai in zona cu pomi?
sa va zic cate zgomote am indurat noapte de noapte pe vremea santierului, desi nu stau cu vedere la santier, ci dimpotriva? cred aia de stateau vis-a-vis de santier au dat de mult in depresie
sa va zic cat de nobil s-a futut deja circulatia din cauza mall-ului?
sa va zic cat ma enerveaza distantele [pe care trebuie sa le parcurgi sa ajungio de colo-colo si nu atat distantele, cat timpul in care ele sunt parcurse?
sa va zic cum se anvelopeaza perpetuu blocurile din cartier?
doua zile se descarca schele ( cu bufnituri si trosnituri metalice), vreo 3 zile se monteaza ( cu ciocanelile aferente), dupa care , elementar draga watson, se bormasineaza, se striga , de face mizerie, se aia- aia, dupa care se desfac schelalaind schelele si apoi evident se incarca cu troznituri si bufnituri si se reia procesul la blocul de alaturi…
sa va zic cum schelalaie schelalaitorii adevarati ( adevarat, mai putini decat odinioara)
sa va zic cat nobil urla sirenele? alarmele masinilor? claxoanele? franele? motocicletele tunate?NOAPTEAAAAA?
doamne doamna președinte parcă ai citat din apocalipsa 😕
nope, “dkt” frumoasa capitala si binefacerile ei!
vrei sda-ti povestesc si despre o colega, bicilista, pe care a lovit-o o masina, in frumosul oras, de-a ajuns la neurologie? 😥 😥 😥 😥
si daca vorbim de apocalispa, vrei sa-ti-o pomenesc pe arhanghelitza Firea?
Pentru mine e clar, de-aia mi-ai zis ca esti in stare sa bei si radler! ❗ 👿
am uitat sa precizez miile de grade generate de invazia betoanelor; mama lu negoita betonita sughite non stop!
siiiiiiiiiiiiiiiii
iubirea mea de nestins : praful de la catralioanele de santiere!
Tzantzarul Zika iti mai lipseste, pe bune, m-ai facut sa plang.
In anul ala cat am locuit in cacapitala m-am harjonit cu o tipa care intr-o noapte, cand eram pe balcon si fumam dupa harjoneala, mi-a zis ca ei ii plac sirenele cu ninonino, o fac sa simta ca orasul “e viu” … nu m-am chinuit sa-i egzplic ca e posibil ca ninonino sa mearga la un accident cu 7 morti sau la o bataie intre clanuri cu 7 morti sau la un incendiu cu 7 morti, ca vroiam sa ne mai harjonim si alta data 😀
Scruela, textul ăsta echilibrează perfect apocalipsa rurală descrisă de Ninulescu mai sus. Sunt de acord că toate aspectele expuse în acest topic despre urban vs. rural sunt fapte cât se poate de concrete. Faptul că le percepem ca fiind pozitive sau negative ţine de cum ne raportăm noi ca indivizi la aceste realităţi şi ce aşteptări şi priorităţi avem în diferite momente ale vieţilor noastre.
si tineti cont ca sunt antrenata: am trait in Constanta, linga gara: trenurile fluierau all day long, cand veneau si cand plecau, etc, vapoarele, vis-a vis, in port fluiereau, sireneau si ele, tramvaiele intorceau in scrashnet de sine, iar vara, cand incepea sezonul, pe suPt geamurile noastre , pe soseaua pricipala, urlau toata ziua si toata noaptea sirenele salvarilor si politiilor care plecau in misiune in sud; colac peste pupaza, in balcon ne batea ( stroboscopic) lumina de la far!
o feerie!
deci io vreau la tzaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! acolo unde face omul ala padurea de stejari!;)
eventual la tara in Bulgaria, pe malul mariii… 😎
vrei padure de stejari pe malu marii >? ceva puisori de panda in coctieri plini de banane , nu vrei ?
daca tu poti, eu vrrrrrrrrrrrrrrreaaaaaaaaaau! 😈
am uita sa precizez: sunt bucuresteanca din motive de certificat de nastere! copilul asfaltului; acilishea am crescut! ( pa flaks, pour les connoisseurs)
dar m-as muta la Venetzia , de exemplu…si intr-adevar, multa lume mi-a laudat Singapore…
vezi că în Veneția cam au probleme cu canalizarea
prea multa apa pe străzi
si cimitirul pus pe o insula… si tooti sticlarii aia dinMurano… si nu sunt masini…si aqua alta si toti turistii invadatori si preturile cat casa din cauza asta… 😥 😥 😥 😥
Aoleu, haideti, bre, mai terminati o data, ca mi se face rau!
luminitza: ai rau de mare, de la apa din venetzia sau de la campanelle? nu-ti prieshte big-bang-ul?
sau porumbeii? ca sunt mancacioshi, selfie-cioshi shi cacacioshi?
Nu de asta, io sunt mai empatica ashea, si atata te-ai vaicarit incat mi s-a ramforsat fengshuiul.
cru, la VEnetia nu ai unde sa iti intanzi nici underwearii!!! am vazut io niste sfori intinse pe nici un metru ( distanta dintre cladiri); nu e bine! mergi cu barca la servici, ai rau de barca, gondolele alea parca sunt dricu-ri cum erau la tzara pe vremuri cu ciucuri rosii si covoare rosii flausate!
hai la mini la tara, e traficul nasol rau, tu stii deja in rest am ciocanitori in copacei si mierla baga triluri la cafeaua de dimineata; nu mai zic de apa curenta indestulatoare si caldurica pe gaze. N-am stejari dar am braduti si flroi multe .
Bine ca mi-ai amintit ce nasol e sa stai in oras, ma batea un gand de cand tot repara astia la starzi dar asa ce-a fugit! nu mai vreau sa ma dispere gandul ca ajung acasa si nu gasesc loc de paracare. Asa cevaaaaaa..
pune cafeaua aia pe fooooc!
🙂
Eu sunt fata de oras, dar m-am maritat cu un baiat de la tara. 😀 Mereu mi-am zis ca nu ma voi marita cu cineva de la tara, am detestat ideea de sat cu drumuri colbuite, wc-uri in fundul curtii si tot tacamul. In copilarie nu am avut bunici la tara, dar in adolescenta bunicii mei pensionari au fost reimproprietariti dupa revolutie, si am ajuns pe la tara destul de des. Mergeam doar de mila bunicilor care tocmeau oameni la munca (munca pamantului), iar satenii de puturosi ce erau, nu binevoiau sa vina, chiar contra oferirii unei sume frumusele per zi/munca. Asa ca bietii de ei erau nevoiti sa munceasca mai mult singuri…munca exagerata cred ca e si una din cauzele care le-a adus sfarsitul, dar asta e alta poveste.
In legatura cu casatoria, m-am vazut imprietenindu-ma cu al meu sot cunoscut la oras, iar mai apoi cand a devenit treaba serioasa intre noi si am inceput sa vorbim despre un posibil viitor impreuna, i-am impus de la inceput ideea ca eu nu voi locui la tara si nu voi face nunta la tara. Cu nunta a fost o intreaga aventura pt ca initial el a arvunit caminul cultural din localitatea in care salasluiau ai lui fara sa ma consulte in prealabil. Intr-o buna zi m-a sunat la munca si mi-a zis ca a arvunit localul pt nunta acolo in sat, iar eu l-am intrebat la a cui nunta se refera. I-am spus raspicat sa se insoare cu cine vrea acolo si i-am inchis telefonul. Cred ca o saptamana a umblat dupa mine mai apoi sa ma imbune si pana nu am gasit (impreuna) local la oras, nu am acceptat continuarea relatiei. Si cu locuinta la oras la fel, ne-am luat un apartament in momentul in care eu am pierdut locuinta de serviciu, fara sa las loc de negocieri cu el, care inca se visa la tara. Sotul meu nu e deloc genul papa-lapte (nu m-as fi casatorit cu un astfel de om), ci dimpotriva, dar eu stiu cum sa-l iau astfel incat sa il conving sa-mi urmeze ideile. 😀
Acum locuim in Norvegia intr-un oras micut, dar macar e oras, plus ca zona in care locuim e foarte aerisita (langa un teren de golf) si satisface si dorinta sotului de a trai in dulcele stil rural. 😉
Mi-ar placea sa locuim intr-un oras mai mare, si sigur ne vom muta candva. Mai asteptam sa creasca fata si sa ma pun pe picioare dupa accidentul rutier care mi-a cam retezat visele. Nu ma las, intr-o buna zi voi fi aproape de ce am fost candva.
da` in oraselu` ala mic din Norvegia nu e cam frig 12 luni pe an ?
este un banc , cu o scrisoare a unei tanati care era casataorita cu un print norvegian catre o prietena din Romania
imi satisface toate poftele , este superb in relatia cu copii , viata e superba … dar mii dor de plla ca de mama
Noi locuim in sud-vest si nu e foarte frig, iarna e asemanatoare cu cea romaneasca, doar ca bate vantul mai mai tare, pt ca stam pe coasta, aproape de fiorduri. Vara e racoroasa, dar uneori se ajunge si la 30 de grade cu noroc…dar sunt putine zilele astea intr-adevar, insa noi ne-am adaptat.
In legatura cu celalalt subiect, pot sa spun ca multe prietene din Romania m-au intrebat in legatura cu sexualitatea masculilor norvegieni, dar din pacate nu pot vorbi in numele meu, caci al meu om e 100% latin in sange si-n simtiri. (oricum nu as fi vorbit in numele meu :D)
Pot spune din auzite ca norvegienii nu sunt prea romantici, in schimb sunt mult mai atasati de activitatile casnice decat barbatii romani. 😉
Ah, si inca ceva, se pare ca vikingii puneau mai mult pret pe cantitate, mai putin pe calitate. 😀
@ niconor
Nu ai acceptat continuarea relatiei pentru ca el a vrut sa faca nunta la tara????????? (asta inteleg din “pana nu am gasit (impreuna) local la oras, nu am acceptat continuarea relatiei”). OK, solid motiv. Aia cu casa la tara o pot pricepe, e vorba de o viata intreaga si e nevoie de multe compromisuri pana sa gasesti un modus vivendi cu alt om pentru toata viata, dar asta cu nunta de o noapte pentru care ai fost dispusa sa renunti la viitorul tau sot (asta se intelege) chiar ma depaseste. Ce ma depaseste insa cel mai mult este ca pare ca multa lume e de acord cu tine. E clar ca sunt din alta lume.
Se pare ca ai inteles gresit. Era vorba de principii. Eu am spus de la bun inceput ca nu imi doresc nunta la tara si el a fost de acord cu acest fapt, iar ulteorior a trecut peste aceasta conventie a noastra si, influentat de ai lui, a arvunit localul la tara.
Daca m-ar fi consultat si am fi cazut de acord, ar fi fost una, dar sa ia decizii in ceea ce ne priveste pe amandoi de unul singur (sau cu ai lui) era inacceptabil. Unde eram eu? Era ca si cum ar fi zis: tu esti materie neglijabila, iar noi am hotarat asta… Imi pare rau, dar nu sunt o fiinta supusa. 😀 Sotul meu stie asta foarte bine.
OK, m-am gandit si eu ca nu e chiar cum ai scris dar chiar ai spus “nu am acceptat continuarea relatiei”. Ca sa fie clar, nu m-ai socat tu cu afirmatia asta atat de tare, mi-am dat seama ca e o mica licenta “poietica” si ca nu era vorba sa mergi pana la ruperea relatiei (ar fi fost vorba de un caz patologic si nu cred ca Simona are astfel de cititori), mai mult m-a surprins ca nimeni nu te-a taxat pentru scaparea aceea. Dupa like-uri mi s-a parut ca toata lumea e de acord cu ruperea relatiei din motiv de camin cultural. Mai mult asta m-a pus pe ganduri… 🙄
@niconor: îmi pare tare rău de accidentul acela, sper să devină cât mai curând doar o amintire.
@Simona: Multumesc pentru gandurile bune! 🙂
@Adi: Nu stiu daca stii, dar atunci cand iubesti pe cineva, esti dispus sa faci multe (daca intr-adevar iubesti). Daca sotul meu ar fi stiut sa ma ia, probabil ca as fi cazut de acord sa facem nunta la tara, daca mi-ar fi adus argumente in sensul acesta. Eu am avut argumentele mele si la 1 an dupa nunta (cand am fost la nunta fratelui lui, care a a avut loc la tara) sotul meu mi-a dat dreptate spunand ca nunta noastra a fost mult mai reusita, el (ca frate al mirelui) trebuind sa alerge cu diverse sarcini toata noaptea, in loc sa se distreze. Stii ca la o nunta de la tara rudele apropiate servesc nuntasii? (asa e traditia la noi in zona, cel putin). Crede-ma, si eu am fost ospatarita de ocazie la nunta cumatului meu. La nunta noastra toata lumea s-a distrat, iar personalul specializat si-a facut treaba.
In momentul in care i-am spus ce i-am spus, stiam ca ma iubeste si va fi de acord sa facem cum am hotarat initial, adica sa facem nunta la oras..iar faptul ca anul asta s-au implinit 10 ani de la casatorie, e dovada vie ca ne iubim, altfel relatia nu ar fi rezistat. Nu sunt o persoana exagerata sau ciudata, nici pe departe, pare greu de crezut, dar cand ii ajutam pe bunici la tara in vacantele de vara, am facut o multime de munci ale pamantului (sapat, prasit etc), am muls vaca si alte munci de care nu mi-e rusine. Am facut multe compromisuri in viata, dar nu m-am lasat niciodata calcata in picioare. Se pare ca dumitale iti plac femeile supuse, care fac intocmai cum le dicteaza barbatul si eventual socrii. Pun pariu ca esti si singur. Multa sanatate iti doresc! Si ai grija ca atunci cand ii judeci pe altii, sa te uiti mai atent in propria ograda.
p.s. De la ceea ce am exprimat eu pana la cazuri patologice e o cale lunga si ma bucur ca majoriteatea celor care au citit au inteles ideea.
@ niconor
Ar fi senzational daca ai incerca sa comentezi doar ceea ce am spus. Daca se poate. Eu am pornit strict de la ce ai spus tu: “nu am acceptat continuarea relatiei”. E foarte-foarte clar, rezulta ca pana nu a fost de acord sa faceti nunta la tara NU ATI MAI FOST INTR-O RELATIE! Ceea ce, DACA ERA ADEVARAT, ar fi fost un caz patologic. Asa cum am si spus mi-am imaginat ca ai exagerat tocmai pentru ca eram convins ca nu e un astfel de caz patologic. Insa, se pare ca, pe langa faptul ca nu prea esti atenta la ce spui, nu prea reusesti sa intelegi nici ce ti spune. Dovada ca pierzi o gramada de timp ca sa-mi explici cat de naspa e o nunta la tara. NU ASTA ERA SUBIECTUL! In plus tragi si concluzia ca imi plac femeile supuse pentru ca am sugerat ca nu e chiar OK sa OPRESTI O RELATIE (te citez din nou: “nu am acceptat continuarea relatiei”) pentru un motiv ca acela. Intre ce am spus eu si ce ai inteles tu e o distanta atat de mare incat nici macar nu am de gand sa-ti recomand sa revezi ce-am spus. E inutil. Faci si tu ce poti.
“… pana nu a fost de acord sa NU faceti nunta la tara …”. In sfarsit, m-am enervat degeaba.
A, si inca ceva, ca nu ma pot abtine: hai sa-ti spun si ce imagine mi-ai lasat tu din ce-ai spus aici (crezi ca numai tu poti eticheta?). O femeie batand din picior isterica daca nu i se face pe plac cu texte de genul “relatia noastra nu mai continua daca nu-mi faci pe plac” si care abuzeaza de dragostea omului de langa ea pentru a nu ceda niciun centimetru din propriile capricii. Asa te vad eu. Daca ai senzatia ca orice femeie care nu face ca tine e “supusa”, asta e, nu am cuvinte. Inca o data, banuiesc ca nu e deloc asa, dar am argumente sa trag o astfel de concluzie din felul in care ai povestit tu totul.
@Adi: hai, frate, pe bune? de la ce s-a pornit și la ce s-a ajuns. era o formulare mai plastică, îți dai seama că nu l-ar fi părăsit din cauza nunții, nu pot să cred că te-ai blocat într-o FORMULARE și că ați reușit astfel să duceți discuția până la jigniri.
Simona. Eu chiar am spus ca nu cred ca ce spune acolo e conform realitatii. Si ca ce m-a frapat e ca dupa numarul de like-uri pare ca lumea e de acord cu acea formulare. Ca “caz patologic” se referea doar la o anumita ipoteza pe care am respins-o apriori. Ori e clar ca ea n-a inteles nimic din mesajul meu. Despre jigniri insa ai dreptate. Nu numai ca sunt dator cu niste scuze dar ma tem ca se poate spune si despre mine cu indreptatire ca fac si eu ce pot. Nici nu stiu cum sa procedez. Imi cer scuze, asta e evident, dar nu stiu daca asta repara ceva. Mintea putina, ce sa zic…
@Simona, mi-a mers la suflet acest topic, pentru că deschide un câmp de dezbatere atât de vast şi în acelaşi timp atât de personal pentru fiecare dintre noi, încât acele aserţiuni care nu le fac cinste celor care le-au emis devin pur şi simplu insignifiante.
amin 😉
Eu locuiesc intr-un oras care dintr-un anumit punct de vedere este perfect: suficient de mare cat sa se intample intotdeauna ceva, suficient de mic cat sa nu stai cu orele in metrou si sa-l poti strabate fara probleme cu bicicleta sau chiar cu talpa. Si suficient de colorat cat sa fie interesant, si tolerant, aproximativ o treime din locuitori sunt straini, nu se uita nimeni la tine chioras daca vii din fundu’ europei, de la granita cu URSS-ul. La fiica-mea in clasa sunt sunt copii de pe toate continentele, cu exceptia Australiei si a Antarcticii. Singura imperfectiune este clima…. insa las aragazul mergand, poate reusim s-o incalzim si pe asta cat mai repede 😀
…a, da, si se pare ca si scoala profesionala de terorism kamikaze european e tot pe aici insa nu le poti avea pe toate.
La modul ideal mi-ar placea sa traiesc intr-un oras asemanator, insa cu o clima mai insorita, cu anotimpuri adevarate si la poalele unui munte 😀 Cam ca Geneva, care e asa, cam cat Ploiesti, insa m-as putea acomoda cu asta 😀 Insa cu conditia sa am un job care sa-mi ofere o putere de comparare similara…
toate bune, cu excepția metroului.
nu se stă cu orele la metrou, că d-aia s-a făcut : să nu stai cu orele în trafic
La Paris de exemplu poti sta si cu orele in metrou, mai ales daca ai de luat conexiuni si strabati gari gen chatelet ca furnica prin labirintul ala de tuneluri, sau daca s-a mai sinucis unu’ pe linii. Nici metroul londonez dealtfel nu mi-ar placea sa-l servesc zilnic, inainte si dupa o zi e birou.
@martianul: Belgia? 🙄
Daaa, insorita Belgie…
hai ca a fost soare in ultimile sapt. in Belgia cat nu o fost in juma de an!
m-am decis. Ma mut la tara in Franta. Undeva mai spre Provence dar un pic mai sus, sa am si soare sa am si ploaie de la muntele aproape. Daca nu e toaleta, sap una.
oare gasesc ceva job?
Cultivi lavanda. Simplu.
vin si euuuuuu!
ok, atunci suntem 2. Incepem sa strangem bani de casa si sa ne antrenam de sapa 🙂
Locuiesc la tara, intr-o localitate draguta unde modernul si rusticul se imbina perfect. Dimineata cand deschid fereastra vad muntii, peste tot verdeata, curcubee foarte des, aer curat si curatenie. Periodic trece masina sa mature strada desi nu locuim pe principala. In 40 minute sunt la Graz, intr-o ora si putin la Viena. Este o delectare sa conduc pe autostrada si sa admir peisajele. Nu m-as mai putea obisnui intr-un oras mare, merg la cumparaturi, la vizitat diverse, la plimbare dar sa locuiesc, no way.
Mi-a ajuns, am stat in Romania frumos, pe malul unui rau, cartier linistit la inceput pana s-au mutat ceva cocalari de stiam cu cinci minute inainte cand ajung acasa, urla muzica de te dureau urechile. Plus discutiile din fata blocului, plus semintele mancate seara, plus aerele de oraseni puturosi.
Ce fac vecinii mei ? Pai singuri toata treaba in casa, curte, gradina desi au bani de si-ar permite un ajutor platit. Ele fac gradinarie, este o ordine de farmacie, ele frumos imbracate si cu manusi de gradinarit, nu vezi o frunza pe strada. Apoi da, urca pe bicicleta sau in masina si merg sa faca miscare sau la film, sala, etc. Si nu vorbesc de pensionari. In Romania nu pot nanele nici la posterior sa se stearga din cauza unghiilor cu gel. Stau in case si rup netul pe diverse grupuri in timp ce se vaita ca nu au timp de viata personala si le creste burta. De poluare ce sa mai zic…
Una peste alta, nu mai vreau la oras.
tu nu mai vrei de fapt in Romania , nu la oras 😉
nanele? ce-i aia?
Și eu locuiesc la țară, în apropierea unui mare oraș, beneficiind de confort ( gaz, apă, canalizare), însă am încă nostalgia satului natal, cu toate neajunsurile lui. În cazul meu, percepția asupra locului în care trăiesc a rămas profund înrădăcinată de educația primită în copilărie; indiferent de orașul în care am trăit, cuvintele bunicului meu despre rodul pământului și bucuria pe care o simțeam seara când mă întorceam acasă în căruța trasa de bivoli nu a fost înlocuită nici de cultura orașului, nici de confort…
Bunicul tău era doar un țăran prost. Țăranii deștepți își împing(eau) copiii (și nepoții) spre educație și oraș. Oricât de idilică ni se pare viața la țară (vorba vine, de fapt majoritatea vorbesc de viața în suburbie), progresul omenirii vine din orașe, nu țin minte să se fi descoperit leacul cancerului printr-un sat din județul Botoșani.
Daca nu am avea si eu si sotul joburile pe care le avem, ne-am muta la tara maine. Ce inseamna insa “la tara”? Am vizitat mult, ai mei stau la tara de altfel… Cu siguranta Transilvania (unde stam si acum, intr-un oras mare), apa, gaz, canalizare. Teren suficient sa avem gradina cu pomi si iarba; nu m-ar deranja nici 2 straturi de ceapa si 2 de morcov, dar fara agricultura intensiva, doar cat sa fie de placere. O mica afacere de familie eventual; nu excludem ca pe viitor, in 20 de ani, gen aproape de pensionare, sa facem pasul asta… Sa citesc in liniste… Ma deranjeaza acum praful, zgomotul cu zi cu noapte (si nu stam in centru!), aglomeratia… acum 15 ani, orasul nu era asa. A “crescut” din toate punctele de vedere, economie, populatie… De exemplu,nu m-as muta in ruptul capului in Bucuresti, unde toate cele mentionate sunt si mai accentuate, doar e capitala… deci eu sunt mai “rurala” 😆 😆 😆
Cu riscul de a mă repeta, ce descrii tu (și alții) nu e “la țară, e în suburbie. La țară activitatea de bază e agricultura. La “țară” nici în Canada n-ai gaz sau canalizare, cel mult curent electric și
Cu riscul de a mă repeta, ce descrii tu (și alții) nu e “la țară, e în suburbie. La țară activitatea de bază e agricultura. La “țară” nici în Canada n-ai gaz sau canalizare, cel mult curent electric și sistem septic. Și nici internet de mare viteza nu e, doar prin mobil. Tocmai am “scăpat” de la țară și sunt în al 9lea cer că am revenit la oraș.
Judetul Cluj a racordat la apa 90% din locuinte. Oare inseamna ca mai e la tara sau nu? 🙂
Altfel, codasi raman judete ca Vaslui si Botosani ( o zic mai ales acum ca maica mea s-o certat cu vecinii pe o instalatie de distilat rachiu).
In vaslui si botosani apa e inutila si plina de microbi.
Si mie mi-a placut mereu la oras… dar cum in ultima vreme totul e relativ m-am hotarat sa stau o luna la tara sa vad mai exact ce imi place asa mult la oras.
Si celor mai multi dintre noi ne place la oras pentru ca avem la indemana tot ce ne dorim. Socializarea e la doi pasi, magazinul la trei pasi, ne place aglomeratia…si multe altele
Si eu prefer zonele urbane (nu as locui niciodata la sat sau la periferia unui oras), excursiile mele preferate sunt cele in orasele europene.
200 cu sanatate sa fie
O sa las asta aici, pentru visatori (ca sa nu zic prosti, ca dupa aia se supara lumea) https://www.google.ro/search?q=saracie+rural+romania
Da da, stiu, toti sunteti programatori si lucrati pentru Microsoft de acasa …