Mâncare versus alinare și siguranță
Nu știu câți dintre voi cunoașteți experimentul lui Harlow. Pentru a descoperi ce anume e mai important pentru puii de maimuță, psihologul Harry Harlow a construit două mame-maimuță artificiale. Una era rece, cu o structură din plasă de sârmă, dar pe ea era montată o sticlă de lapte cu suzetă, din care puiul putea suge. Această mamă oferea mâncare, dar nu și alinare, siguranță și confort. Cealaltă mamă nu avea lapte, dar în cazul ei plasa era îmbrăcată în pluș, iar corpul îi era încălzit. Ea oferea alinare și siguranță, dar nu și hrană. Ce au preferat puii de maimuță? Ați ghicit: alinarea, siguranța, căldura, protecția. Stăteau agățați de mama caldă perioade îndelungate, pe la cea de sârmă treceau în viteză, doar când le era prea foame. Mai mult, dacă li se arăta ceva înspăimântător (un ursuleț de pluș, să zicem), se refugiau întâi în brațele mamei calde, se încărcau acolo cu curaj, după care se aventurau în explorarea intrusului. Dacă mama caldă lipsea, atunci când apărea intrusul, nu se duceau la cea deținătoare de mâncare, se refugiau speriați într-un colț al cuștii, până când pericolul dispărea. Nu își mai găseau nicăieri curajul să-l exploreze.
Interesant, nu?
Acuma să ne amintim că mamele noastre, în perioada comunismului, erau obsedate să ne ofere mâncare-mâncare-mâncare și, de multe ori, doar atât… 🙁
Foarte induiosator filmuletul. Bietele maimutele, cum se agate de asistentele care le manevrau de colo-colo… 🙁
Pe de alta parte, in comunism mamele era obsedate de mancare si pentru ca nu era destula, si constant era nevoite sa improvizeze. La randul lor, in copilarie nu au avut nici ele cine stie ce abundenta de mancare, ca doar au copilarit intre razboaie sau in timpul celui de-al doilea, sau dupa ce cel de-al doilea s-a terminat, o perioada grea pentru majoritatea oamenilor din Romania. Parintii incearca sa ofere copiilor ceea ce lor le-a lipsit in copilarie. Asa incerc sa imi explic si unul dintre motivele pentru care avem inflatie de diplome – multi parinti fac eforturi sa isi trimita copii la facultati sa aiba o diploma pentru ca ei nu au avut sau pentru ca in ochii lor era un semn de ascensiune sociala.
Ce ma bucura sa vad la generatia actuala de parinti cu copii pana la 18 ani este ca majoritatea sunt implicati impreuna in cresterea copiilor. Tatii mai ales sunt efectiv implicati, schimba scutece, dau biberoane, duc copii in parc, citesc povesti seara si explica copiilor lucruri pe intelesul lor din placere. Este extraordinar. Generatia noastra a avut tati faini, insa in majoritatea lor absenti. Trendul cu nascut fara interventie medicala semnificativa, alaptat si co-sleeping, gentle discipline si altele asemenea sunt usor de dus la extrem, insa sa nu uitam ca incercam sa compensam lipsa de afectiune pe care credem ca am trait-o in propria copilarie (amintirile sunt mereu inselatoare, iar mamele noastre in mod sigur nu se considera vinovate ca nu ne-au cocolosit mai mult, ca doar uite ce bine am iesit, nu?!). Nu e un lucru rau, si daca nu ii pamperim acum cat sunt mici, cand sa o facem?
E de inteles ca puii isi doresc afectiune si alinare si incearca mereu sa obtina noi dovezi ca sunt in siguranta, de orice fel ar fi puii respectivi, de animal sau de om. Ma bucur foarte tare, dupa cum spuneam, ca intre timp ne-am dat seama de toate treburile astea si ca actionam in consecinta. Evident or sa aiba si copii nostri probleme lor cu noi, insa macar sper sa putem discuta despre ele, sa avem acel gen de relatie cu ei bazata pe incredere si respect, care sa permita un dialog onest. Mie asta mi se pare cel mai trist, ca multi dintre noi nu avem o astfel de relatie cu parintii nostri. Sper sa nu uitam treaba asta, iar cand copii nostri or sa fie adulti, sper ca varsta sa fie blanda cu noi si sa ne lase mintile acasa, sa ne putem bucura de copii fara sa le scoatem ochii pentru tot ce am facut pentru ei. 😉
de acord cu tot ce zici 😉
Foamea din comunism e trauma transgenerationala. Si acum, la 27 de ani de la revolutie, nu pot uita rafturile goale din magazine si cel mai mare cosmar al meu, acum, e gandul ca nu as putea oferi mancare copiilor mei.
Legat de experiment, daca instinctul de supravietuire le spune puilor sa stea langa o alta fiinta si nu langa un dozator de mancare, instictul fiintelor mature e sa asigure supravietuirea puilor.
Pe vremea lu comunismu, ai mei scăpau ușor de mine cu clătite.
Daca aveam clătite nu mai îmi trebuia nici ceafa de porc cu bere, nici salam de sibiu, nici icre negre sau alta culoare, nici banane sau ananas, mici sau alte minunății d,astea.
Si acu tânjesc după o gagica care sa știe sa îmi daca clătite, ca io când încerc sa fac nu mai reușesc sa le dezlipesc după tavan nici cu spaclu după ce le întorc.
Ma rog, acum ma mulțumesc si cu bere care, slava zeilor, se găsește.
Daca aveau din ce sa faca aceste clatite era bine, eu insa imi amintesc faptul ca mama mea lua fidea cu ou si le lasa la dizolvat in apa si din mazga rezultata facea clatite. Asa ca….
faina aveam si noi, dar ouale si laptele erau o problema.
Serios acum, nu sunt total de acord cu concluzia simoniei.
Iată de ce.
Fratimiu avea la un moment dat o jarlă de câine, rău de nu se poate. Scăpat din țarcul lui, nu mai era chip sa intre înapoi, musca, făcea ca toate alea, era de groaza.
Si atunci domnu frate a luat o strachina cu mâncare si i,a pus,o in țarc, după ce toată ziua il lasase pe diavol fara mâncare.
Vine animalu la ușa țarcului, și gandeste : mâncare sau libertate ?
A ales mâncarea, ușa țarcului închisă, poveste terminata.
Povestea simoniei e cu pui de maimuțe, aia sunt mici, nu judeca ca un adult.
Uite, pe mine daca m,ai încuia într,o stațiune de lux numai cu fete frumoase si allinclusiv versus serviciu si datorii, as alege prima varianta.
Dar daca te-ai incuia singur-singurel acolo? Asta e o comparatie mai potrivita.
“daca m,ai încuia într,o stațiune de lux numai cu fete frumoase si allinclusiv versus serviciu si datorii, as alege prima varianta.” – adică mai bine bogat și sănătos decât sărac și bolnav, nu ? Unde semnez ? 😀
si noi intrebam rodu` in fiecare zi daca a mancat ceva 🙂 o fi ceva in adn-ul nostru ?
…doar atat . am avut cel mai mic frate cu sindromul down si probabil ca toata dragostea energia si sufletul ei sa dus spre el . singurul lucru prin care mama mea isi putea dovedi dragostea era …mancarea . ce dor imi este de placinta cu dovleac sau sau branza dulce facuta de ea cand mergeam in concediu pe la tzara . am ramas cu niste amintiri …doar atat
compari merele cu perele 🙁
Nu le-as acuza atat de mult pe mamele obsedate de mancare din comunism, si-n ziua de azi sunt destule mame care habar n-au sa le ofere afectiune REALA copiilor, chiar daca nu mai e penurie de mancare. Si mame si tati. Parerea mea e ca majoritatea parintilor de pe planeta sunt niste idioti care s-au reprodus doar pentru ca asa a zis mama natura, si implicit nu sunt cu mult deasupra animalelor cand vine vorba de relationarea cu progeniturile. De fapt intreaga specie umana nu e cu mult desupra animalelor, cu tot avansul tehnologic de care ne bucuram.
Simona, ieri, imediat dupa comentariul ăsta, am incercat să mai las unu și mi-am luat un 403 de toată frumisețea. Am trecut și pe Firefox, tot aia. Pe pi-si eram. Doar zic … 🙂
Si inca ceva, de ceva vreme nu mai primesc mailuri cu notificari pentru comentarii noi. Cele de subscribe le primesc, da’ dupa aia ciuciu.
Dupa cum ziceam, animale …
ieri am văzut niște maimuțoi la știri
dar nu sugeau lapte și nici nu căutau căldurica mamei
sugeau banii clienților care veneau la service auto, ca mieii la tăiere.
pentru un furtunel mititel cereau maimuțoii de la service sume de la 1000 în sus
( cu camera ascunsă)
io, cand o sa am copii
nici nu ma gandesc sa le dau ceva de mancare clasica, ca cafeaua, carnea, laptele si berea.
o sa fac pachetele mici cu dragoste , dragoste cruda sau preperata,
si o sa le dau cu portia, zilnic.
la doua zile si o salatzica de iubire.
asa vor creste de la mici la mari, si vor avea grija de mine la batranete.
singurul lucru care nu il stiu este cate calorii are 100 grame de dragoste paterna ?
ca nu vreau sa am copii obezi.
Foarte frumosi puii de maimuta, e de inteles faptul ca preferau alinarea.
Pai cind vii de la munca trebuie sa hranesti familia. Cu mincare 💡 . Eu mai pregateam de mincare dimineata, ca plecam la munca la 11. Le lasam pe aragaz, calda, sau facea barbate-miu ceva de mincare. Veneam acasa la 8:30-9:00 seara, si mai incropeam ceva daca era cazul si mai faceam si lectii cu copiii. Si munceam uichenduri si sarbatori, cam 14 ani la rind. Pina acum citiva ani le citeam in fiecare seara, le bibileam, masam, gidilam, le faceam baie etc. Barbate-miu avea rabdare sa se joace cu ele. Acum ca sint capre, ma dau afara din camera 😆 . Dar lectii inca mai fac, cu cea mare mai ales, ii explic la chimie, mate, franceza…si masaj la picioare citeodata.
Si eu ma agit cu mincarea, in fiecare zi ma gindesc ce sa mai gatesc, ieftin, sanatos si gustos. Ieftin nu prea e, dar e bun 😀 . Si n-am suferit de foame copil fiind, dar tin minte cum se descurcau ai mei si cum incercau sa ne asigure produsele de baza. Eu si acum, daca iau ceva scump, gen salmon afumat, fara conservanti, maninc mai putin si le tin lor. Sau fructe organice si alte smecherii din astea. Mi-as fi dorit sa platesc si facturile cu iubire, dar n-a mers, fir-ar sa fie tztztztztzz!
Noi sintem si mincai, din ambele familii. La noi nu merge cu supitza, ciorbitza, cartofiorul si alte dragalasenii din astea, gatim pt 6-8 oameni la patru, sa fie!! Mama deja a copt ardei si vinete pentru mine si le-a congelat. Cica sint mai ieftini la ea 😉 Iar vine cu caramizile in bagaj, mor de ris! Dar stiu sigur ca din iubire le-a facut ♡♥♡ 😉
Sint de acord cu canadianul, multi se reproduc “de-a-n pulea”, ca sa zic asa, finutz, dar nici noi nu cred ca sintem chiar asa destepti cum ne place sa credem, adica ne dam bine cu capul de pereti dupa ce facem copii. Eu m-am tot dat si inca imi mai trag palme pentru niste chestii care nu le-am facut la timpul lor, cu si pentru copii sau cu mine.
Valeeeuuu, cit am scris! Gataaa, ma duc sa controlez maimutele, sa-mi schimb shortzu’ de bucatarie cu blana mai intii hihihiiii!!
“multi se reproduc “de-a-n pulea””
Binenteles ca tu te-ai reprodus cand si cum trebuia, iar progeniturile tale sunt de soi. De-a-n pulea sunt ceilalti. Ce va mai place sa va cacati in drum.
Expresia “de-a-n pulea” am folosit-o exact pentru cei care se reproduc primitiv, care toarna copii fara sa-i doreasca sau sa aiba cu ce-i hrani. Mi s-a parut distractiva asocierea expresiei cu facutul copiilor. Si nu-i judec, dar observ, ca nu sint oarba. Cel mai misto e ca am avut grija de un copil in situatia asta citiva ani buni de zile, si am cheltuit enorm pentru acel copil. Si stiu foarte bine cine-i ma-sa si cum l-a facut. Deci eu nu m-am cacat in drum, s-au cacat altii in capul meu. Am mentionat ca nici eu nu ma vad asa desteapta, si ca am facut multe greseli sau miscari proaste in viata care vor afecta copiii, emotional si financiar. Deci de unde m-ai scos tu cu progenituri de soi nu stiu, ca singe albastru nu avem si nici bogati nu sintem.
Poate ar fi fost mai bine sa scriu ca fac lectii cu copiii deoarece sint mai timpitei? Or fi, nu stiu, astept citiva ani si ma voi lamuri. Tu?
OK, am inteles eu gresit la ce te referi. Eu cunosc copii din familii sarace si numeroase care sunt mult mai buni, mai ambitiosi si mai silitori decat multi copii care au tot ce le trebuie.
mincare versus alinare si nu stiu ce. una impotriva celeilalte? da impreuna de ce n-ar merge? nu stiu cum e la maimute da la mama si tata au functionat impreuna. ma alinau si ma sigurau, da imi dadeau si ceva haleala.
Exact. Probabil ca se refereau la cazuri extreme.
e un experiment
au separat lucrurile ca să vadă care e mai important
dacă erau împreuna nu mai vedeau nimic
dragoste, alinare, caldura,
dar cand foamea le rodea stomacele se repezeau la aratarea de sarma ghimpata sa mai suga si nitzel laptic…
era si o vorba dintr-o poveste a lu creanga , parca
rusinea ca rusinea, dara foamea da de-a dreptul…
din amintiri din copilarie, cred, episodul 3764 la scaldat.
cand le furase cineva hainele, daca va aduceti aminte, amintiti-mi va rog.
mda, oare la ce se asteptau de la acest experiment? sa manance puiul de maimuta 22 de ore pe zi? n-are cum. asa ca mi se pare normal ca isi satisfacea instinctul primar de foame, dupa care, la fel de normal, cauta confortul – de fapt nici macar nu-l cauta, ca era acolo, la indemana, normal ca-l folosea.
Mi-ai adus aminte de o vorba pe care am mai spus-o pe aici, a bunicii mele: “Copii nu se fac oameni doar cu mancare”
comentariu gasit aici http://smartwoman.hotnews.ro/Parenting-pe-prispa-casei-Lec-ii-de-via-a-de-la-bunica