Amintiri numai bune de șters
Am întrebat recent cititorii ce amintiri și-ar șterge, dacă ar putea. Iată câteva dintre răspunsuri:
Dacă mai aveți ceva de adăugat, acum e momentul.
Am întrebat recent cititorii ce amintiri și-ar șterge, dacă ar putea. Iată câteva dintre răspunsuri:
Dacă mai aveți ceva de adăugat, acum e momentul.
Unul dintre cele mai speciale lucruri care i s-au întîmplat planetei noastre, fără de care viața nu ar mai fi fost deloc la fel (sau deloc, punct) este cîmpul magnetic. Pe scurt, cîmpul magnetic acționează asupra particulelor pe care s-au îngrămădit sau de pe care s-au extras electroni (ioni negativi și pozitivi). Iar dacă vorbim …
Citeste mai departe →
as sterge tot si as lua-o de la cap. cu mintea d’atuncea, nu d’acuma.
Eu as sterge amintirea citirii unei carti super faine, pentru a avea bucuria de a o descoperi din nou.
ce carte, ce carte?
http://documents.tips/documents/pdf-suge-o-ramona-o-poveste-semi-amuzantapdf.html
De exemplu, as vrea sa pot re-citi toata seria Harry Potter – sau macar volumul 7 din nou, ca si cand nu l-as mai fi citit ever before.
Se poate sterge Dragnea? De exemplu…
please erase 12/11/2016 day
ciorbea too
Da, cu multa dinamita la sedinta comuna a parlamentului!
Aș sterge amintirea ultimelor luni de viață ale tatălui meu, care ajunsese dintr-un munte de om, sănătos tun, vesel, jovial și cu poftă de viață, o legumă dependentă de cei din jur, hrănit prin perfuzii și incapabil să se exprime. Aș vrea tare mult să nu mi-l mai aduc aminte așa, să nu fi avut cancer niciodată și să fi rămas mereu sănătos, vesel și vorbăreț.
As vrea sa șterg amintirile pe care le-am uitat!
Eu n-aş şterge nimic
1. Ceva tot am învățat din experiențele negative pe care le-am avut
2. Pe-alea bune nu le şterg, dăăă!
3. Mi le şterge oricum văru’ Altzheimer acuşi- acuşi…
Citind amintirile pe care unii doresc sa si le stearga, imi dau seama ca amintirea unui tata alcoolic e de pastrat, e prea banala, facand comparatie. 🙁
mda 🙁
As sterge ultimii doi ani din viata mea Sigur, cred ca toate trairile te imbogatesc spiritual, iti creezi tipare pe care le poti utiliza apoi pentru a gestiona situatii si fapte Dar nu moartea! A prietenilor dragi, a partenerului de viata, a oamenilor din jurul tau Astea nu se pot sterge , din pacate
Eu as sterge niste concluzii foarte nasoale despre unii oameni pe care ii ador (dar cu care nu mai pot sa am o relatie din cauza acestor concluzii). Am invatat din concluziile astea? Da. Ma protejez pe mine insami atata timp cat stau departe de oamenii aia? Da. Vreau chestia asta? Nu. As da multe pentru un creier naiv si inca 2-3 luni de apropiere de respectivii oameni, inainte sa trag iar (inevitabil) concluziile respective.
As sterge amintirile din toată copilăria mea. Tot: bătăile, urletele, pedepsele cumplite, torturile (nici nu va puteti imagina), vorbele de ocara, amintirea mamei stând intr-un colt si plângând in loc sa imi ia apărarea.
Din cauza acestor amintiri am tras toata viata si inca voi mai trage niste tinichele dupa mine: neîncrederea in fortele proprii, mania persecuției, imposibilitatea de a ma bucura de orice lucru bun care mi se intampla samd.
Nu as sterge absolut nicio amintire din viața mea de dupa fuga de acasa. A durat ani sa ma obisnuiesc cu faptul că linistea si vorbele frumoase inseamna normalitate.
Si pot sa spun si ce nu as fi vrut sa se întâmple deloc? As fi vrut ca fiul meu sa se nască sanatos.
M-am exprimat ca un fund… Dar înțelegi esențialul. Cand vine vorba despre niste chestii, imi pierd pana si abilitatea de a ma exprima coerent…
O saptamana din Octombrie 2016.
Cu tot ce a insemnat (RMN, tumoare cerebrala, soc!, internare, operatie, rezultat anatomo-patologic)
Puisorul nostru de 3 ani e bine, neschimbata, nu stie prin ce-a trecut si e cel mai fericit copil de pe pamant.
Insa pentru noi…..ar fi bun un “Neuralyzer”.
Nu e o amintire in totalitate, e mai degraba o realitate a unor familii care imi sunt prieteni sau rude, familii care in 2016 au pierdut pe cineva drag datorita unor boli grave: cancer si Alzheimer+Parkinson.
Îmi este teamă că cineva drag(din familia restrânsă) se va îmbolnăvi și nu voi avea îndeajuns de mulți bani să achit tratamentul cel mai bun( cred (sunt aproape convinsă) că tratamentul oncologic( în anumite tipuri de cancer) este învechit și foarte agresiv) …de suportul psihologic care lipsește cât și despre cinismul îngrijirilor paliative nu are sens să scriu.
Deci, amintirea mea din viitor este legată de tristețea din secția de oncologie și de resemnarea în fața bolii!