Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Bubico, niște mușchetari și a-ul cu ochișori

Toți prietenii mei cu copii școlari au fost mai agitați și mai anxioși, în ultima săptămână, pentru că… începea școala… a… a… a… și juniorii trebuiau pregătiți. Unii doar cu haine și rechizite, alții și psihologic, pentru că sunt boboci. Iar alții tocmai au promovat în etapa în care vor face singuri drumul casă-școală, deci aveau nevoie de ceva training “geografic” din partea părinților, în timp ce cei din urmă aveau nevoie de ceva calmante.  😛 Aseară, am asistat la un sitcom ad-hoc. Protagoniști: doi părinți de copil de clasa a VIII-a, care nu reușeau să se pună de acord în privința programului de studiu în anul cu examenul de capacitate.

Finally, a venit și ziua de azi. De-acuma, încet-încet, totul o să intre în normalitate. Răsfoind însă Facebookul plin de statusuri despre școală am plecat și eu puțin în excursie prin timp, în școala generală, de unde am extras o mică colecție de amintiri.

Mi-am amintit așa:

– penarele chinezești cu pisicuțe sau vreo chinezoaică ochioasă, cu gurița în formă de cireașă, după care eram leșinate mai ales fetele;

– ștampiluțele pe care ni le punea învățătoarea pe caiet, când “făcusem bine”. Le coloram frumos, după care ne lăudam cu recompensa acasă, părinților;

– prețioasele stilouri chinezești, care scriau fin și elegant, cu vârful lor mic și subțire, ca o gheruță de pițigoi.;

– blocurile de desen (în varianta mic sau mare), cu hârtiile lor poroase, pe care puneam acuarele diluate cu multă apă, ca să fuzionez, sau acuarele cu mai puțină apă, când voiam contururi mai ferme;

– ghiozdanul, bentița pe care o cam uram, matricola fără de care nu intram în școală și pantofiorii  preferați, maro, cu baretă, pe care i-am purtat până i-am rupt;

– excursiile la Vulcanii Noroioși, cu învățătoarea mea frumoasă, tânără și tunsă scurt, care era din zonă, de pe lângă Buzău.

– scenetele cu Bubico și Domnul Goe, pe care le “jucam” în aceste excursii. Am fost atât “mamița” lui Bubico, cât și mă-sa lu’ Goe. Îmi pare și-acum rău de colegul Valerică, distribuit în rolul… vocii lui Bubico, pe care îl interpreta un cățel de pluș. Stătea săracul Valeriu în boscheți și tot ce avea de făcut era să latre de câteva ori;

Puiul, ah Puiul, la a cărei lectură stăteam toți cu picioarele în băltuțele de lacrimi de sub bănci…

– paginile cu anotimpurile din Abecedar. Preferata mea era toamna, logic.

– colegele Laura, cu care stăteam în bancă, Silvia, cu care râdeam mult (dar căreia i-am pierdut urma, după ce am terminat generala), Francisca, care îmi împrumuta cărți cu mușchetari și viconți. Colegele Florela și Bianca. Colegii Șerban și Paul. Colegul Dorobanțu (i-am uitat prenumele), care era înalt și foarte blând, poate prea blând. Colegul Mihai Lupu, pe care l-am prins toate fetele și l-am frecat cu zăpadă, ca să ne răzbunăm pentru acest obicei băiețesc neplăcut, care ne strica iernile;

– laboratorul de biologie, cu schelet;

– orele de lucru manual, la care tricotam, coseam cruciulițe pe perdelele școlii sau făceam salată boeuf și tort de biscuiți, în timp ce băieții “meștereau” în atelierul de la subsol;

– cum plecam către școală cu căciula și mi-o scoteam imediat ce ieșeam din raza vizuală a părinților, pentru că nu o sufeream;

– orele de cor în care profa trecea pe lângă fiecare, cu mâna pusă pâlnie în dreptul urechii, și ne spunea, sec, câte unuia “Taci!”;

– ora de “Cunoștințe despre natură” la care am luat 4 toți premianții clasei, pentru că n-am știut lecția despre pătlăgeaua roșie, o legumă pe care eu, altfel, o iubesc maxim;

– cum am învățat tabla înmulțirii, ținându-mă după maică-mea, care se plimba cu aspiratorul prin casă, ca să mă întrebe ore “cât fac cutare ori cutare”;

– lecția din clasa I despre litera a mic de mână, căreia i-am făcut ochișori, nas, guriță și plete pe o pagină întreagă.

Voi ce chestii vă amintiți din clasele mici sau din gimnaziu? Vă aștept cu ele în comentarii.

***

Pentru că subiectul postării e școala, aș vrea să vă spun și ceva care v-ar putea încuraja să faceți o faptă bună:

Începând cu 1 august și până pe 25 septembrie, Auchan (care are pe rafturi o gamă mare și variată de rechizite și haine pentru școală) își încurajează clienții să participe la o acțiune de responsabilitate socială ai cărei beneficiari sunt 1.800 de copii săraci, dar cu rezultate bune și foarte bune la școală, din cele 18 județe în care lanțul de magazine este prezent. Clienții Auchan sunt, mai exact, îndemnați să cumpere rechizite școlare pe care să le doneze în containerele special amenajate în fiecare magazin, imediat după casele de marcat. Fiecare dintre cele 1.800 de donații va consta într-un ghiozdan echipat complet, iar, în cazul în care acesta nu va fi întregit prin contribuția clienților, Auchan și partenerii săi vor adăuga ce lipsește. Nu se donează lucruri vechi sau folosite.

Când mergeți, așadar, în Auchan, să vă luați ce aveți nevoie, puteți puteți pune în coș și achita un obiect care i-ar putea fi necesar unui elev (un caiet, un instrument de scris, o carte, un manual etc.), pe care apoi să-l lăsați în containerele în care se colectează donațiile. Pentru voi s-ar putea să nu însemne un mare efort financiar, dar pentru copilul la care va ajunge va însemna mult.

Ce ziceți? Las mai jos și vizualul campaniei.

Acu’ haideți cu amintirile. 🙂

Foto Alexandr Bazhanov| Dreamstime.com

57 comentarii

  1. În fiecare an, invariabil, făceam aşa-numitele “buze de cur de oaie”, cum spunea taică-meu. Îmi umezeam încontinuu buza de sus, naiba ştie de ce, şi mi se spuzeau buzele de ajungeau pînă sub nas şi la bărbie. Ce-şi fac astea cu botox sînt copilării, pe lîngă ce buzoaie reuşeam să-mi trag cu limba. Şi-acu’ am obiceiul ăsta prost, mai ales cînd e frig, dar cum simt că exagerez, dau cu cremă. Cum cremă nu mănînc din principiu, nu mă mai spuzesc aşa de neruşinat.

  2. Curios lucru, totuşi, nu m-au atins deloc cruzimile din “Capra cu trei iezi” şi “Puiul”. Mie mi s-a părut perfect normal să le pună capetele rînjind la fereşti şi ăla mic să moară de frig. Viaţa-i dură!

  3. În clasa I-a, după ce am învățat drumul si m-a lasat mama singur dus/întors, m-am luat după un circ care venise in oras si-și făceau reclamă cu tămbălău pe drum, m-am tot dus după ei după ce am ieșit de la școală si m-am întors acasă spre seară de erau ai mei înnebuniți

    • costicămusulmanu

      și uite-așa, fără psiholog, se iesplică unele chestii…china, doha…
      da’ ce mă fac io, că n-am explicații pentru pelegrinările mele…?

    • bai costica
      ii spui ca vi la bucuresti, dupa bomboanele lu aia mica.
      ca si asa n-am cu cine bea…

  4. hahaha, buna asta cu circul
    o verisoara a plecat direct de la scoala cu mortul la cimitir si apoi la pomana.
    in celalalt capat de oras, evident.

  5. Sttilourile acelea chinezesti aveau capete de ursuleti panda 🙂
    Eu am prestat baltoaca la Puiul. Totusi, la una dintre olimpiadele locale – unul din subiecte era sa continuam schita/nuvela ce era ea. Cred ca am scris 10 pagini. Nu am luat nota maxima pentru ca, probabil, toti copii salvasera puiul ala amarat. Am imaginat pentru el o viata de pui imparat sau asa ceva LOL

    Si riglele acelea care isi schimbau imaginile, nu?

    Petele de cereneala de pe caiete si sugativa cea de toate zielele.. Si pete de cerneala pe degete.

    Mainile patate de nuci verzi frecate cu bicarbonat, zeama de lamaie…
    Mirosul “uniformelor” de plastic pentru caiete. Uf, majoritatea erau refelosoite dar mai prindeam cate 1 – 2 noi si le adoram.

    Toaman era si preferata mea. Tin minte toata ilustratiile din Abecedar si fiecare are un loc special in mintea mea. Si tovarsul Ceausescu mi se parea frumos, nah!

    Apoi mai erau asa: fetele cu pampoane cat capul, cu sortulete cu gulere scrobite, unghiile taiate regulamentar si batista cu broderie calcata frumos, baietii pe care ii mai zaream peste vara murdari, plini de vanatai, acum erau tunsi, frezati, cu pete albe in jurul urechilor ca bronzul nu ajungea peste pletele din vacanta. Astia aveau aere de infractori prinsi cu arcanul si adusi cu forta la scoala in timp ce fetele dadeau ochii peste cap afectate de importanta evenimentului ( prima zi de scoala).

    Ce frumos era!!

  6. Simona,
    citat: ”– lecția din clasa I despre litera a mic de mână, căreia i-am făcut ochișori, nas, guriță și plete pe o pagină întreagă.”

    Întrebare: unde încăpeau pe un ”a” mic de mâna toți ochisorii si nas si guriță si plete ? 😮
    ***********************************************************************************

    după ce am învățat să scriu am ajuns cu data temei cam pe la 36 inuarie până m-a prins învățătoarea 😛 😉

  7. LOL, bine ca stiai sa numeri pana la 36!

    • eva
      păi pri ianuarie a primei clase cred că stiam, că dacă e să fi fost clasa a II-a, nu țin minte să fi fost chiar așa de prost 😈

  8. Profa de română mă punea pe mine să citesc Fefeleaga, că pe ea o podidea plânsul… când recitesc și acum Fefeleaga trag un plâns zdravăn.
    Am tânjit după un penar din ăla chinezesc mult și bine, n-au găsit ai mei… aveam unul de lemn cu niște păsărele 🙂

  9. Nasul bagat in manuale noi ( cand prindeam) si mirosul de tipografie…inca mai fac chestia asta cu amusinatul prin librarii….liniatul, etichetatul si imbracatul caietelor, penarul chinezesc pana la prima boroboata cand ma retrograda tata la ala de lemn, trusa chinezeasca de geometrie, sperieturile colegilor mai mari gen :” aoleu, vedeti voi pe dracu la ….cu profa aia”.
    Cautat culegeri de mate , trafic cu ele de mama focului. Cel mai vizitat magazin : ” Casa Cartii”, tin minte ca pe langa o carte de critica a lui Ciopraga m-am procopsit cu ceva gen ” cum sa-ti zugravesti singur casa” si ceva cu pus muraturi.
    Cusut matricola de sarafan.
    Mirosul de frunze uscate si fotbalul cu castane si ghinde.
    Gogosile de la chioscul de langa scoala…cred ca am baut o cisterna de ulei …caramelele….bine ca mai am dinti….
    Prima sedinta cu parintii…aia de la care o asteptam pe mama fara griji ca inca nu apucam sa fac nimic…
    Invariabila prima compunere ” cum mi-am petrecut vacanta”.
    Fisele de lectura de peste vara si controlul la caietele de mate cu vraful de culegeri rezolvate….
    Abonamentul la “Gazeta Matematica”…
    Ce viata!!!!…..

    • costicămusulmanu

      daaaa!!!
      Gazeta Matematică și Gheba ruuuulz!!

    • da’ Petrica si Rusu cand erau? ca eu si de ei imi amintesc!

    • eva,
      dar asta : rejizeur na dublajî ana nikolova ?
      kanieț filma!

      eu mai aveam de rezolvat în plus si ”Revista de fizică si chimie” nu doar Gazeta

    • D-na Doctor, apai degeaba incercati sa ne duceti cu gogoasa si gazeta, spuneti repede cum a fost cu disectia broastei la ora de biologie, pentru descrierea aparatului circulator. Fireste cu anestezie, cu boldul infipt in creierul mic, sa nu chinuim bietul batracian. Mi-a mers la inima, sa zic asa! 😆

    • @matrix : cu borasca am facut-o lata acasa. Mi-a adus tata batracianul de sacrificiu si ne-a dus mintea sa nu-l punem in borcan ca ne spurca mama. Si asa ne bateam pe borcane, ea cu zacusca eu cu norma de reciclare . Asa ca am cazat broasca in bazinul de la wc. Cum mama nu se ducea la munca la baie, cand ajungea acasa trebuia sa ai un motiv serios sa tii baia ocupata. Asa ca femeia a zvarlit geanta, s-a asezat fericita pe tron si cand sa traga apa a ramas broasca fata ambient si s-a pus pe oracait. Asa ca ….doamna a iesit urland din baie si cu chilotii nu foarte asezati….restul e istorie, ce ne-au auzit urechile mie si lui taica-meu.

    • dr Quinn
      chestia cu broasca e de pus în ramă 😛 😛 😛

    • Chiar zilele astea imi storceam creierii cum se numea culegerea vietii 😛 (Gheba lu’ peste prajit). Am primit intr-o vacanta nu stiu cate probleme din ea. In vacanta am plecat la Brasov la bunica-mea. La intrarea in Brasov am realizat ca am lasat culegerea in Pitesti. Norocul a fost ca venea o cunostinta in delegatie la Brasov si putea aduce culegerea. Ghinionul ca erau 2 culegeri (era in 2 parti) si a adus-o pe aia gresita. Ca atare a trebuit sa imi inchei vacanta prematur si sa vin cu autobuzul inapoi in Pitesti si sa mananc sarmale fierte cu foi de dafin (bleaaah) dupa drumul lung, inainte sa ma apuc de probleme..

    • Si apropos de experimentul pe broasca, eu l-am facut numai in faculta. In schimb in liceu taica-meu a facut rost de ochi de porc pentru disectie 😜 a fost o sambata interesanta..

    • Neah…in facultate am facut alta lata. Am ajuns acasa cu un femur si un craniu. M-a gasit mama intr-o combinatie de casting intre Hamlet si Fred si Barney. Totul bine, Papilian ( atlasul de anato) pe genunchi, osul ridicat la zenit , eu incercand sa identific toate gaurelele alea prin care trec chestii importante. Si intra mama cu farfurioara de fursecuri si gura plina de conversatie : ” astea sunt de plastic?” . ” no, de os”. ” de care?” ” de om, ca doar nu m-ai dat la veterinara”. Blocaj, cred ca mama a suprapus brusc faculta cu vreo secta satanista, dupa care a luat problema crestineste in maini. ” apai…ia fursecurile astea si zi bogdaproste sa-i fie lu’ prapaditu asta de-l cari tu”. Traditional, nu?!

    • Asta cu bogdaproste bate tot!

    • Eu inca mai am oasele de la anato, dar sa nu mai spuneti la nimeni 😈

  10. costicămusulmanu

    io din aușan nu cumpăr da’ amu’ mă’c sî ieu rechiziti pentru niști copchilașî cari sigur n-or sî scrii ca veorica…sî știi ie…

    și acum loaț loc:
    în 14.09.1980, la orele 20,00 fix, probam prima me uniformă de școler…ș-ai dracu’ pantaloni țineau morțiș să exemplifice legea atracției gravitaționale… cine să-și închipuie că în două luni (între data achiziționării și cea a folosirii uniformei) un copchil lăsat la țară, la bunici, poa’ să slăbească atît….LOL!! pe motiv de dealuri, cățărat în copaci și mîncat doar cînd îl alerga bunică-sa cu jordia…
    cum curelele tatei erau prea late, altă soluție n-a fost decît să împrumutăm o curelușă de rochie de la vecina; le mai știți, curelușele alea din piele, maxim 1,5 cm lățime? ei bine, aia a fost soluția! da’ înfășurată de două ori (nu mă întrebați cum, că nu-mi amintesc) din cauza diferenței de gabarit…
    a doua zi, frumoooos…
    careu, recitări, cuvîntări ale to’ar’șilor…ieniuei, tacîm complet…
    și ajuns în clasă, simt că mă…trece…
    însă doamna învățătoare cuvînta, nu se făcea să întrerup, apoi a început să strige catalogul…
    cînd a dat cu ochii de mine (pagina 2 sus) s-a prins că ceva e în neregulă (probabil datorită livizeniei și a ochilor exoftalmici)…așa că m-a întrebat ce doleanțe aș avea…
    pînă a chemat elevul de serviciu pe etaj (remember?), pînă m-a dus ăla la baie, pînă am găsit capătul curelușei…
    ce să vă mai zic, a spălat mama pantalonii…

  11. costicămusulmanu

    bre, ăștia de-ai case, vă mai aduceți aminte că am scris despre un boutique din Curtea de Argeș (bd. Basarabilor) intitulat Femeea Chic?
    ei bine, nu mai e; a murit, da’ vestea bună e că are urmași…

    • ,,La Visul Imaginației” magazin de haine second hand, Bacău! 🤔

    • Ia nu va mai râdetz shâ zâshetz niersâ câ mai misca shineva in tzara’iasta!
      Aoleu mi s-au scrantit destele!

    • Costica, dar “bomba” de bar iesean ” La costumul elegant”? 😂

    • costicămusulmanu

      la costum nu fusei însă în cei 6 ani de navetă cu trinu’ vaslui-ieșî, m-o marcat o bombă în gară la Buhăești (parcă)…
      se numea…Major’s!!!!
      și d’aia m-am dus la orele de ingliș…nu știi cum nimerești la Major’s și să nu înțelegi nimic…

  12. Clasa a saptea,1983.Martea in afara ghiozdanului,ala de-l purtai pe umar,plin cu vreo sapte manuale plus vreo zece caiete,mai aveam:o punga de plastic cu treningul pentru ora de sport,un bloc de desen,formatul mare,o alta punga ,ce continea diverse materii prime pentru ora de gospodarie!si astfel inarmata mergeam,sau plecam de la scoala,calatorind cu autobuzul 44 barat in Ploiesti!stateau oamenii inghesuiti precum sardelele si eu aveam 1,50 !in toata inghesuiala aia,pe unul il loveam,pungile imi ramaneau in urma,le trageam,ma imbranceau,pe alti ii intepam cu andrelele ,de la,,gospodarie!ma mir si eu ca am supravituit!😃😃

    • Bata-te norocul, ce tanara esti! Daca aveam un buletin lipsa, puteam fi colegi. Iti crapa obrazul de rusine daca, pe langa cele enumerate de tine, colegul mai avea si o sapa sau o cazma la spinare, material didactic pentru ora de agricultura. Noi asa mergeam la scoala cand aveam educatie agricola. Am revazut de curand merii pe care i-am plantat, abia daca-i cuprind doi oameni cu mainile. Daca aveam sapa la mine, cautam si cartofii, sa vad daca au mai crescut.
      44 barat ai zis? Putea sa fie si fara bara, foloseam cazmaua!! Ploiestiul era totusi cam departe, trebuia prelungit traseul 44-baratului cu fix 44 km, cazmaua ti-o caram eu. Of, cum n-au unii noroc 😈 .

  13. Bre, ca sa fiu sincera, cel mai mandra sunt de rolul lui Mariu Chicos Rostogan- aveam un acceeent… Si rolul cucoanei care pleda pt loaza era jucat de o fata de-a 8-a (eu eram a7-a) care o fo mai tarziu pretena irinoushului, pe care eu nu puteam sa-l sufar pe atunci, si cu care mult m-o necajit el dup-aia…Da’ eu eram mai sexi cu sacou si palarie decat ea cu sal si fitze…

  14. Eu imi aduc aminte ceva tare simpatic, care cred ca nu se mai practica acum. Eram clasa I in ’89 si, inainte sa fiu facuta pionier, am trait un moment emotionant: ni s-au distribuit cate un gen de nas, sau “buddy” cum i-ar zice unii azi, dintre elevii clasei a IVa. Luiza mea ar fi trebuit sa ma calauzeasca prin hatisul ciclului primar cu povete utile, adica tips&tricks – primary school for dummies, dar prea devreme Revolutia ne-a despartit – daca pionier nu esti, nimic nu mai esti. Unde esti tu, Luiza, azi. 🙂

  15. Prima zi de scoala era ca ziua de Pasti. Intotdeauna ma strangeau pantofii noi si ma manca pielea pe sub ciorapii aia ingrozitori de nylon cu gaurele, modele… naiba stie ce erau! Si, evident, datul peste mana, ca “nu-i frumos sa te scarpini”… Dar, intr-adevar, mirosul de tipografie era senzational!😉

  16. Zilele de scoala= ciorapi albi cu gaurele . Ghetuţe negre de lac. Cheia agatata de gat. Radiera chinezeasca colorata cu miros de guma de mestecat ” straina”.Lopaţica aia minuscula de la borcanelul cu lipici. Sugativa si coltarul . Banca scrijelita. Batistute curate cu flori. Mirosul cartilor noi.Regula de trei simpla. Benzile desenate de la sfarsitul revistei “Cutezatorii”. Jocul cu palmele din timpul pauzei” un marinar de la marina/avea si el o balerina/ si balerina lui canta:/O, pony, pony…cea, cea, cea! “😂 Pascal din banca a doua de la mijloc care a facut pipi pe el.

    • In “Cutezatorii” mei (mai cutezatori decat ai tai :lol:) , mosi mai batrani, ce vrei) era un serial de aventuri, avand ca eroi, de-a dreptul, doi copii ai deltei, prieteni, Scatiu si Babusca. Nazdravanii erau experti ai Deltei Dunarii, cunosteau toate canalele, toate semnele si insemnele, stiau cand se culca (nu si cu cine!) gatlanul, cum agata lopatarul starca, cum canta lisita cand vede pelicanul cu gusa plina de peste (invers nu, pelicanii nu se exprima decat in scris!), ce mai, erau doi draci de copii care, martori fiind la o intamplare cu iz penal (inca de pe vremea aia se vehiculau notiunile astea, ce stiti voi …), reusesc sa dea peste cap planurile unor raufacatori. Gata, mai multe nu va spun, cititi “Ostrovul Lupilor” de Petre Luscalov. Pentru lenesi exista si varianta scurta, video, “Aventurile lui Babuşcă” (1973) sau “Adventures in the Danube Delta”, cum ar veni, (sa stiti cum se traduce Babusca, nu de alta), ecranizare dupa roman, distributie selecta, cu monstrii sacri, trebuie ca are si un elicopter pe rol. Luati de dati la copii in loc de reclame sau certuri la Acces direct. Ma topesc dupa accesul asta!

    • costicămusulmanu

      matrixe, daaa!!!
      Colea Răutu era personagiul negativ!!!

  17. Ma trimetea mama cu ciorapi albi si pantaloni pe deasupra iarna la scoala. Eu scoteam pantalonii ca sa fiu domnisoara, dar in pauze uitam si ma alergam cu baietii, cadeam, rupeam ciorapii, faceam buba la genunchi. Puneam pantalonii deasupra, totul regulamentar.
    In clasa a doua mi-am rupt mana cazand de pe geam de la scoala.
    Aveam parul lung pana la talie. Cand ramanea tata sa imi impleteasca codite nu le nimerea egale si ma punea sa tin una in fata si una in spate.
    Intr-o pauza am intarziat mai mult cu alergatul si invatatoarea m-a tras de codite. In aceeasi zi m-am tuns scurt si adio par lung forever.
    Ah, si cand ne-a facut pionieri, aia mai ”destepti” au fost onorati la Palatul Culturii din Iasi, aia mai ”prostisori” la statuia lui Stefan de la Podu Inalt.

  18. Auzisem prin casa despre tata ca e membru de partid. Precoce de mic, am retinut ideea. Stiam si ca muncea ca mecanic la Schela de foraj, dar mi s-a parut mai schniky chestia cu partidul, parea ca dadea mai de bine, dracu’ stie. Vine in clasa un domn inspector de la raion, toar’sa invatatoare il invita la catedra, susotesc ceva, dupa care incep a ne intreaba pe fiecare ce lucreaza parintii. Care era scopul acestei statistici nici pana in ziua de azi n-am aflat, desi am cateva variante, toate avand acelasi scop nobil pentru binele tarii. Intrebat, am raspuns fara cea mai mica ezitare: tata este membru de partid. Inspectorul a ramas masca, toar’sa la fel. Se uita omul spre ea jumate surprins, jumate indecis spre nauc. Pleca indata inspectorul, eram doar la sfarsit de catalog si biata toar’sa ma invita discret pana la catedra:
    – De ce nu mi-ai spus pana acum? (ce intrebare … de parca avea asa importanta ce meserie are tata … si de ce sa-i fi spus? ca sa ce? – cum ar veni.)
    – Pai daca nu m-ati intrebat?
    Acum, cand ma mai desteptai (si inca lucrez la asta!), am priceput oarecum si cat de cat, dar atunci, fiind micopil, nu m-am gandit chiar la asa nivel.
    Vazand ca ma tin tare, a convocat o sedinta cu parintii. Pe tata l-a invitat sa treaca mai intai pe la Cancelarie, unde se afla ghiciti cine! Fix inspectorul. Situatia s-a lamurit rapid, tata a ramas in continuare membru de partid, dar si mecanic la Schela de foraj. Inspectorul a rasuflat si el usurat ca nu incalcase nici un proto-cool (sic!) si nu intrase cu bocancii in sufragerie (asta de pe atunci era o tema, prietenii stiu!), eu mi-am recapatat anonimatul in ochii corpului didactic si fara nici o conotatie, multimile de note de zece au curs ani buni si mai curg inca, dar acum nu mi le mai trece nimeni in carnet.

    • costicămusulmanu

      din aceeași serie:
      eram la coadă la butelii (pentru bucureșteni și ăștia mai tineri, în anii ‘80 gazul nu venea din perete ci din butelia pe care o procurai după multe ore de stat la coadă) cu un coleg de clasă cam balaoacheș…cum buteliile erau pe terminate și cum unul dintre motive era că mai veniseră piloși care se băgaseră în față, colegul meu devine iritat și face un comentariu în care este implicată și mama lui, salariată a Miliției; urmarea a fost că a devenit brusc “pilos”, am primit amîndoi butelii pline iar cînd să plecăm, delegatul de pe mașină îl întreabă:
      -da’ ce-i mama ta la miliție?
      -femeie de serviciu…

  19. Off, din toate comentariile recunosc cate ceva…
    Mai constituie acum pentru vreun copil o bucurie invelirea si etichetarea caietelor?
    Ce grija aveam la scris, sa para matur…
    Ce vreau insa sa imi amintesc mereu, fac eforturi chiar, este invatatorul din clasele primare..Cred ca pot spune ca avea har, am si acum in cap lucruri pe care le stiu direct de la el. nu mai zic ca este cel care mi-a pus prima carte in mana. Faceam multe lectii afara, se folosea de tot ce era primprejur ca sa ne faca sa intelegem notiunile din manual- plante, cladiri, nori, linia orizontului..figurile geometrice ni le-a desenat prima data pe terenul de fotbal, cu piatra..
    Proverbelele, parca pe toate de la el le stiu, notiuni de muzica, de morala,toate inoculate bland , discret, fara ridicari de ton, fara invective, fara sarcasme, cum nu o data am vazut la invatatoarele pe care am mai avut ocazia sa le intalnesc.
    Pot spune ca ne-a invatat si sa glumim..
    Acum, cu mintea de adult (sper), pot spune ca avea har.. A murit anul trecut si ,cu toate ca suna ciudat sau nepotrivit, vreau sa cred ca este ingerul meu pazitor-tinea mult la mine si simteam ca avem o punte a noastra de comunicare, un respect reciproc, pe care regret acum ca nu i l-am aratat mai mult..
    Sotia lui mi-a fost apoi profesoara de lb. romana, dar ea era genul sever, la nevoie punea mana si pe lemnul de la soba. Doi oameni modesti, dar care au lasat urme adanci , esentiale pot sa spun, asupra mea si nu numai.
    Daca as putea sa ridic o statuie, pentru ei doi ar fi..

  20. domnului tovarasu matrix, cu dragoste ( filmu ala cu sidney poitier…)

    invatatoarea, in prima zi de scoala
    gheorghe, ce e taicatu ?
    pai, tata e doctor !
    bravo, copii, ia mutati-va mai in spate, tu gheorghe treci in prima banca…
    stefane, ce e taicatu ?
    tata e sef la aprozar !
    bravo, bravo, gheorghe treci in banca a doua, tu stefane vino aicii in primul rand !
    si tu , bula, sti cu ce se ocupa taicatu ?
    da, stiu, tata e la securitate !
    uau !!! hai bai, gheorghe, stefane, treceti in ultimul rand, bula stai aici, langa mine… daaa, ce e taicatu acolo, la securitate ?
    nu stiu , ca azi dimineata l-au saltat !

    stiu, stiu, e o vechitura din vremea cand matrixu era tanar si frumos ( nu ca acum ar fi urat, doamne apara si pazeste! ), da era la tema,despre scoala.

    si ca sa nu ziceti de mine ca sunt ancorat in trecutul iremediabil, iata una proaspata din laboratoarele cotroceniului

    veorico, la ce ora te culcai tu cand erai mica ?
    la ora de romana !

  21. Radem noi, radem dar…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green