Împreună, reducem distanța dintre elevi
Mai țineți minte care erau “divaisurile” de pe vremea școlii noastre? Penarele chinezești? Superbele penare chinezești, care de care mai frumos desenate și colorate. Cu pisicuțe, fetițe, căței și altele, pictate superb, cu oglinjoară înăuntru, compartimentare deșteaptă și închizătoare cu magnețel. Eu n-am avut. N-aș ști să vă spun de ce. Cred că se și găseau greu și nici nu erau chiar ieftine, așa că am umblat cu penare “românești”, mai din topor, așa, din piele de scaun de autobuz colorată, cu fermoar și fără desene. Am avut, în schimb, un alt „divais” de preț al vremurilor. Stilou chinezesc. L-am primit de la taică-meu, chiar într-o zi în care luasem un 4 de pomină, la Cunoștințe despre natură, lecția despre pătlăgeaua roșie, împreună cu toți ceilalți “premianți” ai clasei, surprinși intempestiv de către învățătoare cu lecția neînvățată. A fost însoțit de un speech: “Uite, eu nu îți retrag cadoul, deși ai luat o notă dezastruoasă, daaaar, atențieeeee, am încredere în tine că n-o să se mai repete, blablablablaaaa”. Nu s-a mai repetat, iar stilouașul mi l-am îngrijit și mi l-am păzit ca pe sfintele moaște, că nu aveam să mai primesc curând altul. Era negru și avea peniță de aur. Existau și pe grena, și pe verde închis, dar alea negre erau cele mai mișto. Mai erau, apoi, niște truse pentru geometrie, tot chinezești, care conțineau un compas și niște echere. Am avut și de-asta. Și cam atât.
30 de ani mai târziu, în era digitală, copiii nu se mai pot descurca la școală cu un stilou chinezesc, un compas și un echer. Iar, în 2020, anul Covid-19, în care școala s-a mutat în online, nevoia de tehnologie a devenit și mai mare. În România, unul din trei elevi nu a avut acces la școală în timpul situațiilor de urgență și alertă instituite din cauza pandemiei, din lipsă de suport digital. Cum situația noului an școlar e incertă, el urmând să înceapă probabil tot în online (sau ca un mix între online și offline), Vodafone s-a gândit să pună umărul la digitalizare, printr-o campanie intitulată “Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă”, pe care o putem susține și noi. Ideea e așa: noi donăm 2, 5, 10 euro sau orice sumă, prin SMS la 8846, Fundația Vodafone dublează donațiile noastre, iar din banii adunați li se vor oferi elevilor din medii defavorizate acces la o bibliotecă digitală, masterclassuri, programe de îndrumare, precum și alte resurse tehnologice (inclusiv fizice), în completarea proiectului educațional pe care l-a demarat deja guvernul.
Campania este adresată atât clienților Vodafone, cât și utilizatorilor din alte rețele, iar scopul ei este ca educația digitală să devină accesibilă și elevilor și profesorilor din mediul rural, care, într-o primă fază, au rămas în urma celor din mediul urban. Pentru că digitalizarea e viitorul, nu o să ne mai întoarcem vreodată la stiloul chinezesc.
Eu am donat deja, sper să donați și voi. Găsiți mai multe detalii aici.
hehe, eu am si acum un stilou…negru cu peniță din aur.
dar nu e chiezesc 😉
e vodaafone 😆
Am avut și eu stilou chinezesc 😁
O idee f bună a celor de la vodafone!
N-am avut nimic chinezesc,tot d-alea de pieledecumaizistusimona…
Baiatul meu cre ca pe la 6-7 ani s-a sesizat si mi-a atrass atentia”fara made in china, mama!”
Nu mai cred in nimic, nici in donatii, desi donez recurent la vdf de ceva ani buni…
Resursa umana din invatamant pute rau si, realmente, eu nu mai vad iesire.. ma rog sa mai am energie sa imi fac treaba pe patratica mea, dar mi-e din ce in ce mai greu..
numai laudarosi tocilari pe aici… las ca va prind eu la H sa vad de ce (mai) sunteti in stare….
‘abar n-aveti!
– Calimara minune din plastic, din care nu curgea cerneala nici daca se rasturna;
– Sort gri, pepit cu negru si alb;
– Funda albastra la gat (fetele rosie), prinsa peste gulerul alb si apretat al sortului;
– Toc cu penita, pentru ora de caligrafie; ce stilou, ce pelikani, ce vodafoni bleah!;
– Penar din lemn natur, cu incuietoare si locas de calimara; era si modelul fara incuietoare, cu capac culisant, tip coada de randunica;
– Bloc de desen, care nu incapea in ghiozdan din cauza formatului mai mare;
– Caiet de teza (chiar asa scria pe coperta);
– Caiet de biologie-geografie, cu foi alternante dictando-velina, pentru desenat condriomite, harta regiunii, cu ape si forme de relief, mitodondrii, corpusculii Pacini si Malpighi, infine, si multi nervi, oase, muschi, licheni … d-astea;
– Ierbar, cu plante presate si uscate, flori cu petale, sepale, stamine si pistil, rareori cu polen;
– Insectar, cu ganganii de tot felul, presarate cu naftalina;
– Ore de agricultura la care mergeam cu sapa, grebla, cazma pentru lucru practice in gradina de legume a scolii;
– Ore de prectica, la cules de macese, ghinda, paducel si alte plante medicinal, colectate de ocolul silvic zonal;
– Ferma sericicola (nu va spun ce era, sa nu credeti ca va spun gogosi);
Mai am, dar dupa ce terminati de citit!
OMG…mi s-a zburlit paru in varfu capului…din copilarie asta e reactia la tot ce viermuieste,daca nu ma scarpin innebunesc!!!