Campanie CSR

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, între a merge “la mare sau la munte”, aleg întotdeauna muntele. Oricând sunt mai încântată să bat niște păduri la pas și să zac în vreo poieniță, la umbră, în loc să mă încingă soarele-n creștet, ore-ntregi, pe o plajă. Mai merg la mare, uneori, ca să fiu […]

Pe 15 iulie 2020, L’Oréal România și CNR UNESCO lansau, pentru a unsprezecea oară, un apel către toate cercetătoarele românce cu vârsta de până în 40 de ani, doctorande sau deja deținătoare ale titlului de doctor, să înscrie proiecte științifice într-o competiție, în scopul obținerii a patru burse în valoare de 47.000 lei fiecare, în […]

Potrivit datelor publice, mai puțin de o treime dintre copiii români (32% mai exact) beneficiază, acasă, de acces la internet sau de tehnologie pentru a lua parte la școala online. E o cifră foarte tristă, pe care un an precum 2020 ne-a aruncat-o în față. Asociația Narada și-a propus ca, până la finalul anului școlar în […]

 Paul are 30 de ani. Lucrează ca IT-ist, tocmai a terminat și Medicina, și, de 6 ani, trăiește cu HIV. Ultima informație nu ar trebui să fie definitorie pentru el, pentru că suntem în 2020, un an în care știința a rezolvat de mult problema acelei boli devastatoare, cunoscută sub numele de SIDA. Tratamentele actuale […]

Mai țineți minte care erau “divaisurile” de pe vremea școlii noastre? Penarele chinezești? Superbele penare chinezești, care de care mai frumos desenate și colorate. Cu pisicuțe, fetițe, căței și altele, pictate superb, cu oglinjoară înăuntru, compartimentare deșteaptă și închizătoare cu magnețel. Eu n-am avut. N-aș ști să vă spun de ce. Cred că se și […]

Mai jos sunt câteva fotografii: Așa arată, începând de ieri, Compartimentul de Terapie Intensivă Neonatală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, renovat de Fundația Vodafone România împreună cu asociațiile Dăruiește Aripi și Inima Copiilor, pe modelul deja celebrei secții de terapie intensivă de la Spitalul Marie Curie din București. Lucrările au început acum doi ani (în august 2017), […]

În 2013, din dorința de a contribui cumva la schimbările din țară, trei tineri înființau Asociația Lindenfeld, cu numele satului montan din Caraș-Severin în care obișnuiau să se oprească, atunci când mergeau la Festivalul de Jazz de la Gărâna. S-a întâmplat însă să emigreze înainte de a apuca să facă ceva, așa că activitatea a […]

Vă arăt niște poze: În prima e Centrul de transfuzie sanguină de la Călărași, înainte și după ce a fost renovat. În a doua e cel de la Cluj, iar în a treia e cel de la Iași. Toate cele 41 de centre de transfuzie sanguină din țară au fost renovate prin programul „O șansă […]

Ceea ce, pentru unii, e provocare sau întâmplare, pentru cei mai puțin norocoși e obișnuință.

La centrul Generații al Fundației Principesa Margareta, doamnele Ana și Marica au ajuns cu discuția la Cărtărescu. Sunt nemulțumite că a primit un premiu tocmai pentru De ce iubim femeile, cartea compusă din articole de revistă, și nu prea înțeleg cum poate să își scrie cărțile de mână, fără nicio greșeală. Centrul Generații din București […]

Despre un proiect care va mobiliza o echipă de peste 200 de voluntari și o investiție de 420.000 de euro.

Convingerea că de cancer se moare urlând plutește încă prin spitalele românești, deși suntem în 2018. În unele secții chiar se aud, de-adevăratelea, urletele, uneori, zile și nopți la rând. Paliația, care se ocupă cu a ajuta omul să se retragă din viață cu demnitate, e aproape inexistentă în sistemul nostru de sănătate. Am povestit în acest text despre Hospice Casa Speranței, ca să înțelegem cu toții cum ar trebui asistat un om care moare, pe toate palierele vieții sale, și cum ar trebui susținută familia, inclusiv după deces. Și am mai dat niște informații pe care ar trebui să le avem cu toții, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot e posibil să ne trezim cu cineva drag urlând pe patul de spital, în timp ce halatele albe ne spun că nu pot face nimic ca să îl doară mai puțin. Există cadrul legal care ar trebui să ne ajute măcar să nu murim zvârcolindu-ne și legați de pat. Detalii în text.

Bolile psihice ne sperie. Am fost crescuți cu ideea că e acceptabil să ne cedeze stomacul, ochii sau vezica urinară, dar că nu e deloc acceptabil să ne cedeze psihicul. E doar emoție și teamă în spatele acestei culturi care stigmatizează boala psihică. Teamă de necunoscut.

Ana, copiii și fetița care a decis să fie patinatoare, ca Luna.

Drumul e mai ușor atunci când nu ești singur, dar trebuie să vrei să îți faci partea ta.

Ana și copiii sunt de 10 ani împreună și asta e o mare victorie.

Fiecare cicatrice are o poveste. Unele sunt frumoase, altele dor.

Simpla examinare a propriei pieli, dacă suntem informați, ne poate trimite în timp util la doctor, salvându-ne viața. Nu trebuie să citim tratate de medicină, ca să ne ferim de cancerul de piele, doar să fi aflat la timp câteva lucruri elementare. Le știți?