Fiecare cicatrice are o poveste
De când am pisică, am și multe cicatrici. Foste zgârieturi, mai vechi sau mai noi, stau stivuite frumos, pe antebrațul meu, chiar deasupra încheieturii, de cele mai multe ori, alături de măcar o zgârietură proaspătă. La un moment dat, o asistentă care voia să-mi pună o branulă a înțepenit privindu-mi mâna. Am simțit-o că se întreabă dacă nu cumva obișnuiesc să mă tai cu lama, așa că i-am zis repede că am acasă o pisică. S-a luminat și a început să râdă. Avea și ea o lighioană din aceeași specie și știa bine cum e.
Pe măsură ce animala crește, cicatricile noi sunt tot mai puține, iar cele vechi se estompează din ce în ce mai tare. În curând, n-o să mai am încheieturile brăzdate de brățări desenate de ghearele șefei mele îmbrăcate în catifea neagră. Sau o să le mai am, o vreme, dar doar cunoscătorii foarte fini vor mai fi capabili să le repereze. Și vor zâmbi, așa cum zâmbesc și eu, de fiecare dată când le văd. Pentru că cicatricile de la încheieturile mâinilor mele sunt mărturii ale unor amintiri frumoase.
Sunt momente în care nu mă pot opri să mă gândesc că sunt oameni care poartă pe pielea lor mărturii ale unor amintiri urâte. Pe unii dintre ei îi știu, alții îmi sunt atât de apropiați încât simt durerea cicatricilor pe care le poartă până în ultima și cea mai mică celulă a corpului meu. Practic, sunt și ale mele, în aceeași măsură în care sunt ale lor.
Fiecare cicatrice are povestea ei, iar motivul pentru care am scris despre asta este campania #cicatricicupovești, pe care o desfășoară în această lună Asociația Casiopeea, al cărei obiectiv este, de ani de zile, reintegrarea în societate a victimelor cancerului de sân.
La fiecare 19 secunde, undeva în lume, o femeie este diagnosticată cu cancer la sân. În România, numărul femeilor diagnosticate îl depășește cu mult pe cel al mediei europene, iar peste 75% dintre femeile diagnosticate ajung pe masa de operații. Greutățile nu se opresc, însă, odată cu vindecarea. Fiecare cicatrice înseamnă o viață diferită de cea de dinainte de operație, iar protezele sunt costisitoare și listele de așteptare pentru decontare se pot întinde pe ani întregi.
Campania #cicatricicupovești este una de conștientizare a efortului de refacere, fizică și emoțională pe care îl fac femeile care s-au întâlnit cu cancerul mamar. Sâmbătă, pe 24 septembrie, se dă startul celei de-a VII-a ediții a Crosului Casiopeea de la București, dedicat achiziționării și donării de proteze mamare pacientelor care au nevoie de ele. Dacă vă place sportul și doriți să-l îmbinați cu o cauză bună, sunteți așteptați, începând cu 9,30, în Parcul Tineretului, la intrarea de vizavi de Liceul Șincai.
Donațiile necesare înscrierii diferă în funcție de vârstă și nu sunt mari: copii (6 –8 ani, 9-11 ani) – 5 lei; adolescenți (12 – 16 ani) – 20 lei; adulți (+17 ani) – 40 lei.
Plata se face doar prin prin transfer bancar în contul asociației (RO64RNCB0072124220940001,
Suma totală a înscrierilor va fi folosită integral pentru achiziționarea de proteze mamare.
Program: ora 10:00 – cursă copii 6-8 ani (0,5 km); 10:10 – cursă copii 9-11 ani (0,75 km); 10:20 – cursa adolescenților, 12-17 ani (1,7 km); 10:30 – cursa domnilor (6 km); 11:00 – cursa doamnelor (6 km); 11:15 – marșul familiei (3 km).
Detalii pe site-ul asociației și pe pagina de Facebook a evenimentului .
Dacă vreți să spuneți și voi povestea unei cicatrici, sunt aici și vă citesc, ca și cum v-aș asculta. 🙂
Adevarat si util 💡
mă duc să mă uit mai întâi la poza cu cele 3 străchini spiralate de la Horezu și apoi spun tot 😛
🙂
Când eram cam pe la vârsta de 2 ani, mama a luat jar într-o tavă dintr-o sobă, s-o ducă în alta sobă din altă cameră, iar eu m-am împiedicat cumva si am căzut cu mâna dreaptă în jarul ăla.
am o cicatrice de toată frumusețea pe palma dreaptă.
nu țin minte eu asta, mi-a spus mama , dar când aud de arși, se răscoală o teamă ,ceva în organism …
vai, săracul de tine, erai și mititel tare. 😥
nu cumva tocmai ce iti spusese cineva povestea lui Harap alb si a calului sau nazdravan si ai incercat sa vezi ce gust are jaratecu ? ca pe la 2-3 ani numa idei din astea iti trec prin cap 🙄
Simona
dar oamenii ăștia cu donația nu au si prin SMS ?
las ca am mancat eu dintr-un cactus pe la 5 ani asa..m-a pigulit mama de tepii de pe limba fo saptamana , ba cu penseta ba ma punea sa manac nu stiu ce..A fost horror! dar nu s-a lasat cu cictarici
Am ins chimb una in palma – de la un teambuilding ( pe vremuri) cand am alergat in saci si am cazut cu mana intr-un ditamai ciobul. Mai am una mica de la o foarfeca infipta in picior putin deasupra genunchiului ( era pe pat – pusa bine de mine
Brrrr
shoric
cred că începusem antrenamentele să mă fac artist de circ mâncător/aruncător de flăcări când mă voi fi făcut mare
Sunt multe accidente cu copii foarte mici. Am si eu in familie, eu am scapat.
Paradoxal, homo sapiens pare capabil de orice, sa distruga chiar si planeta Pamant, daca doreste, dar nu si sa aiba grija de propria progenitura. Nici nu-l face bine si il si instraineaza, ba cu bone, ba cu mama/soacra, ba cu fratiori mai mari, ba cateva ore singurel, bine incuiat si protejat sa nu roada mobila.
Animalele superioare (pasarile si mamiferele), dar si unele populatii considerate de noi, primitive, poarta o grija exagerata copiilor si nu I-ar parasi pentru nimic in lume nici macar o clipa. In Africa, majoritatea femeilor indigene poarta copilasii permanent fie la san, in fata, fie in spate. O fac pana varste ale copiilor de neconceput de avansate, oricum, mult dupa 3 ani. Rezultatul care I-a uluit pe cercetatorii de acum cateva decenii este ca TOTI copii africani de sub 5-7 ani sunt mai inteligenti decat caucazienii din Europa sau America si asta, se pare, exclusive din cauza insotirii lor permanente de catre mama
andule,
acu inteleg io de ce ai beut tu atata bere, la H
ca sa stingi jeraticu ala ce il halishi cand erai mic…
andu YY , daca imi permiti o gluma . altii au cazut cand erau mici cu mana in rahat si au avut o revelatie , cand o sa fiu mare o sa ma fac mancator de rahat , si astfel au aparut politicienii de azi
shoric maaaaaaaaaaaaaaaaare dreptate grăit-ai 😛 😛
@Franklin
Care cercetători, cei englezi ? Și despre care copii africani e vorba, despre cei care când cresc îi măcelăresc fără remușcări pe cei din tribul vecin ? Eu unul prefer copiii vestici, așa “proști” cum sunt ei …
eva,
na că mi-ai adus aminte : odată am mâncat o pară care avea o gaură în care era o viespeeeee
pe la 6 ani
asta țin minte
mi s-a umflat limba că am respirat printr-un tub vreo 2 zile
acasă , fără spitale , fără cicatrici
tot @ Eva
tu căutai tequila de fapt în cactusul ăla,? 😮 😛
nu stiam ce e aia tequila pe atunci
dar, nah, instinctuk- ce stiu io?!
Am o prietena cu care ma stiu dintotdeauna, cu ea umblam hai-hui peste tot si mai faceam si experimente. De ex, stiam noi o planta la cimitir despre care copii spuneau ca ar fi otravitoare. Avea niste bobite negre mici, nu stiu ce era. Dupa ce am planuit indelung aventura, am mers in cimitir ( sa fi avut fo 8 ani asa) si am stabilit ca una gusta si cealalata asteapta sa vada daca moare cealalata si da alarma la parinti sa incerce eii s-o salveze 😆 ( eram convinse ca parinti pot orice).
Am tras la sorti cine sa fie prima, am fost io, desigur. N-am murit ( evident) insa mi s-au strepezit dintzii grav. A gustat si ea dupa fo 5 minute in care nu s-a intamplat nimic cu mine. radem si acum cand ne amintim.
Upd, nici asta nu s-a lasta cu cicatrici ,s unt off topic?? 😳
Oarecum (tot) off topic, sa nu uitam ca fiecare cicatrice, mai ales cele din copilarie, este o poarta de intrare in organism a germenilor patogeni de tot felul, inclusiv a celor foarte periculosi. Fara sa vrea si fara sa stie, copilul primeste un vaccin natural care ii poate asigura sanatatea o viata intreaga. Subconstient, chiar folosim expresii de genul “sanatos, crescut in aer liber” sau “bolnavicios, crescut in puf”.
Nu trebuie sa uitam ca se cunosc foarte putine lucruri despre micro- si inframicrobiologie si ca “stiinta” noastra academica actuala nu este decat un ssstem care sa permita comunicarea dintre specialisti, foarte departe, probabil, de realitate.
Statistici extrem de grave au fost prezentate de ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu: ”1 din 3 români va face cancer în timpul vieții, iar trendul este, din păcate, că 1 din 2 români va face cancer”. ”Este boala lumii moderne”
eu deja m-am resemnat . mai bine sa organizam la nivel de tara un joc numit roata tiganeasca . fiecare doneaza o suma fixa de bani lunar si printr-o extragere se stabilesc numerele fiecarui participant care aduna banii de la ceilalti . daca ai noroc si esti printre primii poate ai o sansa la un tratament bun pe afara . oricum e loterie tratamentul in spitalele din Romania in cazul bolilor grave , totul depinde de noroc
dg dacă se face un H pe 16-10-16 vii să ne arătăm cicatricile?
Nu stiu daca e o cicatrice. Linia nasului meu nu mai este perfect dreapta. Este adevarat ca nu se observa deloc, doar eu stiu si o vad in fiecare dimineata in oglinda, cand ma machiez. Si imi aduc de aminte de cel care mi-a facut asta. Primul meu prieten, prima mea iubire … stiti cum e. Cand nu stii aproape nimic despre barbati. O lovitura puternica cu dosul palmei peste fata. Ma intristez de fiecare data cand o vad, si parca inca ma doare sufletul cand ma gandesc. Desi a fost demult…
Iti trimit o imbratisare virtuala [nu exista emoticon potrivit pe aici]..nimeni nu ar trebui sa treaca prin asa ceva!
Cicatricea interioara cred că e mult mai mare și mai urâtă… Îmi pare rău că există astfel de inși care arată ca noi și umblă printre noi.
😥 😥
Cicatricile mele cele mai recente (acum 1 an), au o poveste tragi-comica (pe care am mai spus-o aici).
Mi-am rupt degetul 4 mana stanga…pe plaja 😀 impiedicandu-ma de aer ca de obicei si cazand cu mana stanga intr-un podet din ala de lemn. La radiografie surpriza: tumora pe langa fractura->operatie: chiuretare si inlocuire cu tesut osos propriu, plus 2 mini-tije. Atela 5 saptamani. Dupa kinetoterapie intensa..degetul a ramas tot stramb..dar asta e cea mai mare problema a mea!! 😛
din ce parte numeri ?
de la stanga sau de la dreapta, ca andu ?
ca sa stim egzact care e degetu ala…
acu ma gandesc ca daca e inelaru, cam greu sa te cer de nevasta, ca fiind degetu stramb nu am cum sa iti montez verigheta…
Nu ai citit ca are 2 tije?
Iei si tu o verigheta magnetica si sta acolo ca lipita – nu o mai da jos. 🙂
Tijele au fost scoase demult 😆 deci varianta magnetica pica 😛
astept si alte idei!
Oricum tijele nu erau din fier ca rugineau, deci nu erau magnetice.
Noi idei mai avem, dar…
cu ce ne alegem?
Cu surprize-surprize 😛
…io ti,as cere mana, da mi,e teama ca ai sa mi,o dai p,aia cu degetul stricat…
Ametistule, eu am avut o chestie asemanatoare…opozabilul de la dreapta cu articulatia sparta, mana cat o portocala si frica de a nu ramane cu imobilitate. Plus ligamentele de la laba piciorului..etc . Dilema mea a fost scurta. Intre spital ,ghips, si o posibila imobilitate partiala si totala si o baba vindecatoare am ales babuta. 3 sedinte de masaj cu ulei, o plata simbolica dar de bun simt, si acum cu toate ca degetul a ramas mai scurt cu 1 cm e total functional, la fel si piciorul. Am intrebat-o cum stie ce face acolo, de unde stie cum trebuie sa stea oasele..a zis ca a invatat si ca simte de parca vede cu degetele.
Si apropo Simona de cicatrici…armata, un moldovean din Galati , toti la bustul gol, ne pregatim de inviorare. Cand ma uit la spatele lui, pe tot semicercul facut de omoplatul drept o cicatrice de operatie de sa bagi pumnul. Motivul? Fir de par de pisica inspirat si ajuns in plamani.
@Wandoo: chist hidatic pulmonar, dap
eu am genunchii plini de cicatrici (cazaturi, juliri, coaja si iar cazatura si sange etc). Pe vremea aia, maica, la tara, nu gaseai un fluocinolon d-apoi fese si dezifectante. O singura data tin minte o infectie cu puroi, sub coaja.
In coate stau mai bine, doar 2cicatrici vizibile.
Apai cadeam si alergam. Hat mai departe.
Ce vremuri, maica, ce vremuri, ce copilarie faina la tara la mamaia.
P.S. mamaia nu are un san. A trecut prin operatie si radioterapie (fara chimioterapie, nu a suportat corpul). Ani dupa, ea ingrijea singura cateva vaci. Vreo 2 matusi insa nu au avut moralul ei; practic asta e o diferenta importanta la noi fata de alte tari: moralul. Bonus pacientele sunt tratate urat de catre cadrele medicale, saracie, (3 paciente in 2 paturi…), nu exista o consiliere psihologica in spital ( e demonstrat de la nemti ca un psiholog si o vorba calda duce la o rata mai mare de insanatosire la orice boala), bataia de joc din partea lui big farma, vecinul Cernobal etc.
uof…
e adevarat ca angelica julie divorteaza de pitt ala pe motiv de cristi borcea ?
ca asa am citit in un ziar.
e vrajeala , fac asta doar ca aiba sansa sa apara la Capatos 😉
😆 😆 😆 😆 😆
Maruta deja a plusat cu 500 de lei daca vin la el pe canapea
Băi digei, da’ tu ştiai că Elena Udrea s-a înscris la Facultatea de Teologie şi înfiinţează „Institutul Fericirii”? E caldă de tot asta.