Articole scrise de - Simona Tache

V-a venit vreodată să ucideți pe cineva care râde? Mie, da, recunosc. Țin minte că am fost, acum câțiva ani, la un spectacol de stand-up și, timp de vreo oră, în loc să-l urmăresc, n-am făcut altceva decât să mă gândesc dacă rentează s-o lichidez pe o tipă care stătea fix în spatele meu și […]

O știre redactată adorabil:

Frumos de tot, bravo!! Data viitoare să strecoare doamna Săftoiu și-o rețetă de tocăniță, două-trei strofe din “Cățeluș cu părul creț”, niște pronosticuri despre meciuri și câteva pasaje porno.

Foarte drăguț, nu? Mult mai multe, puteți vedea aici.

Mi-am promis de multă vreme că nu mă mai enervez în trafic și am și reușit asta. Nu mai dau claxoane decât pentru atenționare, în situații limită, nu mă mai înjur cu nimeni, nu mai dau flash-uri, nu mai fac nimic. Sunt ZEN. Dacă un ghiolban îmi taie fața cu nesimțire, frânez, îl evit și […]

Am impresia că am văzut scursura supremă la TV. Nu pot să bag mâna-n foc că n-am văzut altădată ceva și mai rău, da’ pe moment așa am simțit: că e maximum. Erau doi travestiți care se certau și se îmbrânceau sub privirile de țățică împopoțonată ale Oanei Zăvoranu. După aia, unul dintre ei a […]

Există oameni a căror acreală te izbește de la 100 km. Oameni cărora nu le place nimic și de nimeni, oameni pe care ceilalți oameni îi sufocă, pe care lucrurile din jur îi sufocă, pe care însuși faptul că există îi sufocă și îi umple de o mare greață, care, desigur, îi sufocă, la rândul […]

Subsemnata Simona Tache, domiciliată în București, cartierul Berceni, doresc să vă aduc la cunoștință faptul că am executat cu succes felul de mâncare intitulat “vinete și dovlecei umpluți la cuptor”. Rețeta a fost asta, doar că, în plus, am presărat niște parmezan ras, la final, și, în minus, n-am pus orez, ci ou (deoarece fiindcă […]

Le-am primit pe mail:

Mi-a scris Cruella după cum urmează: “pt ca aveam si io nemultumirile mele mai mari sau mai mici vis-a vis de anostitatea vietzii cotidiene (cum ar zice fie-mea: “same shit, different day”) si incepusem s-o virez catre depresie, mi-am gasit o noua pozitie din care sa privesc viatza: am o agenda in care imi notez […]

Cu morți și criminali, mă rog. Văd tot mai des asta în ziare. Nu mai sunt de-ajuns chiloții, mașinile, iubitele, iubiții, svarovschiurile, prezervativele, vilele, divorțurile, partajele, împăcările, vacanțele, amantlâcurile și scandalurile ăstora vii și liberi, s-a trecut la morți și la criminali. Despre nu știu ce elev-criminal citeam, acum câteva zile, că și-a făcut o […]

Nu v-am mai zis de mult cu ce căutări pe Goagăl s-a mai ajuns pe acest blog. Iată: vedetele ce au pistrui am 14 ani si fac pipi pe mine test cultura carturesti angajare nicoleta guta in costum de baie poze pisici cu sclipici cum poti sati faci aidiu nou vreau nr. de tel de […]

De Mitoș Micleușanu, pentru Guerrilla de dimineață. Eu am râs cu lacrimi. [audio:Shedinza.Zu.mp3]

O știre simpăticuță, care m-a înduioșat! Și o dovadă de mare bun simț din partea Nicoletei Luciu, după părerea mea. Nu credeți? Altfel, cred că și Maia a plâns, la rândul ei, însă nu la cadru, ci acasă, și nu după filmări, ci înaintea lor: de bucurie că joacă, în sfârșit, într-o telenovelă.

Ce s-a mai întâmplat pe la noi prin țară: Prefectura din Timișoara renunță la corespondența prin poștă, în favoarea cele electronice. Motivul? A descoperit că aceasta este mai ieftină și mai rapidă. Un angajat al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Olt a sustras un pistol din depozitul de muniție. Odată prins, el a declarat […]

Mă dusei, acum vreo săptămână, la Bacău. La Bacău mă dusei. Întâmplător, acolo, intrai într-un magazin. Intrai și io așa, ca să mă aflu în treabă. Ca să mă aflu în treabă intrai. Dar ce văzui în magazinul ăla? Niște teniși identici cu alți teniși pe care-i aveam io acasă văzui. Da’ identici, identici, identici. […]

După asta și asta și asta și asta și multe, multe altele, uite-o și p-asta. Uite-așa ajungem cu toții să lucrăm, fără să vrem, la Radio ZU! UPDATE: Și un supliment de tupeu aici.

Un text emoționant. Aici. Dacă treceți pe lângă Florin, oferiți-i o țigară, o haină care nu vă mai trebuie, un covrig, ceva de lucru sau măcar un zâmbet, un “Bună ziua” și un “Ce mai faci?”.

Acum vreo două zile, am fost oprită pe stradă de un bărbat de vârstă medie și întrebată dacă știu unde-i spitalul de copii Budimex. I-am arătat direcția, mi-a mulțumit, după care mi-a zis: – Și mai am o rugăminte. M-a anunțat doctorii că s-a prăpădit copilul și… dacă puteți să mă ajutați cu niște bani… […]