Când nu mai e nimic de făcut, dar totuși ar mai fi…

Când nu mai e nimic de făcut, dar totuși ar mai fi…

Acum trei săptămâni a murit tata, după două luni de suferință greu de pus în cuvinte. Pe prima și-a petrecut-o într-o secție de terapie intensivă a unui spital bucureștean, unde ni s-a spus din capul locului că NU MAI E NIMIC DE FĂCUT, în afară de paliație. Logic și firesc ar fi fost ca, din […]

Se mai pot face multe după “nu se mai poate face nimic”

Mesaj primit de la Hospice Casa Speranței și destinat companiilor care pot face muuulte lucruri bune, în aceste zile de final de an: “În fiecare an, aproximativ 170.000 de oameni aud „nu se mai poate face nimic”. Dincolo de o listă de medicamente și de răceala cu care li se servește un diagnostic sever, mii […]

Legat de pat sau îngrijit omenește? Boala și moartea în România

Convingerea că de cancer se moare urlând plutește încă prin spitalele românești, deși suntem în 2018. În unele secții chiar se aud, de-adevăratelea, urletele, uneori, zile și nopți la rând. Paliația, care se ocupă cu a ajuta omul să se retragă din viață cu demnitate, e aproape inexistentă în sistemul nostru de sănătate. Am povestit în acest text despre Hospice Casa Speranței, ca să înțelegem cu toții cum ar trebui asistat un om care moare, pe toate palierele vieții sale, și cum ar trebui susținută familia, inclusiv după deces. Și am mai dat niște informații pe care ar trebui să le avem cu toții, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot e posibil să ne trezim cu cineva drag urlând pe patul de spital, în timp ce halatele albe ne spun că nu pot face nimic ca să îl doară mai puțin. Există cadrul legal care ar trebui să ne ajute măcar să nu murim zvârcolindu-ne și legați de pat. Detalii în text.