13-15 iunie – Mărturii ale victimelor
2010 June 11 at 10:52 am
Între 12 şi 27 iunie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer propun bucureştenilor un exerciţiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Pasajul Universităţii va deveni pentru două săptămâni un loc al memoriei contestate, printr-o expoziţie intitulată Constatare la faţa locului, care îşi propune să adune mărturii, imagini şi semne de întrebare asupra României mineriadelor. V-am prezentat ieri o parte din poveştile cutremurătoare pe care le veţi descoperi acolo. Revin azi cu mărturii ale victimelor, cu relatări la persoana I:
Victoria Moţoc, 20 ani, studentă
“(…) La patru şi jumătate spre cinci dimineaţa stăteam cu Mihai şi mai fumam o ţigară uitându-ne pe geam spre Piaţă. Brusc, jandarmii dispuşi în dispozitiv în jurul Universităţii şi Arhitecturii s-au retras şi au apărut camioane pline de mineri. Priveam pe geam la ei fără cea mai mică spaimă. Din gura de metrou a ieşit un tânăr care cred că se ducea la lucru. Era cinci dimineaţa. Au sărit pe el. Bâtele se ridicau şi coboarau. Minerii erau ca într-o grămadă de rugby. Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi.
Mihai m-a luat de mână şi mi-a spus: ”Să ne ascundem”. Am alergat năucă pe scările Facultăţii de Geologie. Am ajuns într-un amfiteatru. Eram eu, Mihai, o fată şi încă un băiat. Băieţii au spart partea laterală a amfiteatrului şi am intrat practic sub podea. Am pus lemnele la loc şi am aşteptat. Ce? Nu ştiu. Nu-mi mai aduc aminte decât că era întuneric, stăteam cu nasul în praf şi tremuram. Toate simţurile erau anesteziate. Trăiam doar pentru că auzeam. Auzeam strigătele minerilor, înjurăturile, ţipetele de durere ale celor bătuţi, o portavoce care cerea o salvare pentru Marian Munteanu.
De trei ori au venit să verifice amfiteatru, de trei ori le-am simţit paşii călcând pe deasupra mea. A treia oară au venit la sigur. Ne-au spus să ieşim. Doi malaci m-au luat de o mână şi de alta. Întâi a fost pumnul peste ochi (în buna tradiţie masculină românească), apoi palma peste gură când am încercat să spun ceva. Apoi zborul pe scări în şuturi de la etajul doi la etajul unu. La etajul unu, un tip îndesat tuns regulamentar m-a apucat de păr şi a strigat:”E drogată, e drogată!” Drept este că mi se cam roteau ochii în cap. Au urmat bulanele pe spate. Am aflat cu această ocazie că doar primul doare, apoi îţi amorţeşte spatele şi este mai suportabil. Ajunşi la parter, un domn cu ochelari, probabil profesor la Geologie, cu un curaj nebun, s-a aruncat în faţa grupului de mineri care ne târa şi a pretins că suntem studenţii lui. Un bulan de cauciuc l-a lovit instantaneu peste faţă, spărgându-i ochelarii. Sângele îi şiroia pe obraji printre cioburi.
Şi ne-au aruncat în Piaţă, în spaţiul acela al morţii, unde zeci de mineri, adevăraţi gladiatori ai întunericului, învârteau bâte şi lanţuri. M-au aruncat mulţimii ca pe vrăjitoarele din Evul Mediu. Spre a fi linşată. S-au adunat asupra mea, mi-au smuls hainele, mi-au tăiat pantalonii cu o secure. Şi asta până când doi elevi poliţişti m-au ridicat şi m-au pus să alerg până dincolo de coloanele de jandarmi care se uitau impasibili la spectacolul mineresco-patriotic. Nu scăpasem încă. Mă aştepta muncitorimea şi pensionărimea fesenistă. M-au tras de păr, mi-au turnat lapte în cap, mi-au spart şi o sticlă în cap, iar un bătrânel nefericit striga piţigăiat:”Lăsaţi-mă şi pe mine să dau, lăsaţi-mă şi pe mine!”. Ne-au pus apoi la zid în aşteptarea unei maşini.
Respiram pentru prima oară în acea dimineaţă. Mi-am lins încetişor sângele de la buză. Aveam acut senzaţia că mă aflu într-un film al lui Sergiu Nicolaescu. Aşteptând maşina am auzit un glas în spate. Am văzut cu coada ochiului că era un bătrânel îmbrăcat într-un trenci kaki. „De ce i-aţi arestat pe copiii ăştia?” a întrebat el. „Sunt legionari”, a decretat scurt trupetele care ne păzea. „Legionari zici, a zis bătrânelul. Ehei, dacă erau legionarii… ’’ , a mai zis el îndepărtându-se. Am zâmbit pentru prima oară.
Apoi a sosit duba. Ne-au încărcat de-a valma, studenţi, oameni de pe stradă, ţigani. Ne-au dus, am aflat mai târziu, la o unitate de poliţie, la Măgurele. Ne-au aşezat într-un hangar, bărbaţii de-o parte, femeile de alta. Nu ne-au dat apă, n-am mers la toaletă. Ne ameninţau cu venirea minerilor. Au mai fost bătăi, dar eu n-am avut parte. A fost o noapte de coşmar, dar în urma cărora am tras multe învăţăminte. Am aflat că neamul ţigănesc (pardon, al rromilor) nu va pieri în vecie. Deşi percheziţionate de nenumăraţi poliţişti, „doamnele rrome”, pentru a fi corectă politic, au mai găsit, doar ele ştiu unde, nişte pachete de Carpaţi pe care le-au împărţit cu cei aflaţi alături de ele în suferinţă. Nu vreau să aflu pe unde le-au pitit şi nici nu-mi pasă. Vreau doar să le mulţumesc pe această cale pentru generozitate. Bătut mult mai crunt decât mine, un domn simpatic s-a aşezat în faţa mea când începusem să plâng, disperată, a început să-mi zâmbească şi n-a plecat până când nu mi-a smuls un zâmbet. Acolo, la Măgurele, am aflat că speranţa moare ultima.
Pe 15 dimineaţa au sosit nişte domni despre care ni s-a spus că sunt procurori. Ne-au luat declaraţii, am fost fotografiaţi faţă-profil şi ni s-au luat amprentele. Apoi, din nou, aşteptare. Pe 15 la prânz, brusc şi fără prea multe explicaţii, am fost luată, curăţată, spălată, pansată. Mi s-a spus că am fost arestată dintr-o eroare, am fost dusă cu o maşină neagră şi lăsată pe o alee din Grozăveşti. (…)”
D. B. M., grevistă a foamei în Piaţa Universităţii
M-am refugiat lângă garderoba hotelului. Câţiva poliţişti s-au luat după mine. M-au obligat să-mi pun mâinile la ceafă, după care m-au lovit cu bastoanele în ficat. Deasupra mea, doar îi auzeam că de văzut nu mai vedeam, se adunaseră vreo 4-5 poliţişti care mă loveau cu piciorele în ficat, în stomac, în cap, unde nimereau, strigând mereu: “Tu ce-ai căutat, fă, aici? Vrei democraţie? Uite democraţie!”
S.E., femeie, 42 ani
…Au intrat în sală 4-5 bărbaţi îmbrăcaţi în salopete care aveau în mâini ciomege şi furtune de cauciuc, cu care au început să ne lovească. După ce am fost loviţi în mod repetat şi la întâmplare, timp de 10-15 minute, bărbaţii respectivi care miroseau puternic a băuturi spirtoase, a ţuică de prună şi a transpiraţie, au ieşit din încăpere.
…Îmi amintesc foarte bine faptul că, atunci când a intrat şi a văzut că suntem plini de sânge, ofiţerul, în mod instinctiv, a pus îngrozit mâna la ochi.
…Când a început să se lumineze afară, după ora 4, am auzit o voce amplificată cu mijloace tehnice, şi pe care recunoscut-o ca fiind a lui Ion Iliescu. Acesta le mulţumea minerilor pentru faptul că au dat dovadă de solidaritate şi că au acţionat împotriva huliganilor, apoi le-a cerut să meargă în Piaţa Universităţii să planteze flori.
(…) Autovehiculele erau însoţite şi de bărbaţi îmbrăcaţi în ţinută civilă şi, fără nicio excepţie, toţi cei aduşi, în momentul în care coborau din mijloacele de transport erau obligaţi să treacă prin culoarul format de militari în termen ce îi loveau fie cu bastoanele, fie cu picioarele încălţate în bocanci milităreşti.
Mulţi dintre cei reţinuţi, pentru a evita să fie bătuţi cu ocazia deplasărilor la toaletă, au ajuns să se scape pe ei, motiv pentru care în acea sală era un miros greu de dejecţii şi transpiraţie, aerul fiind extrem de greu respirabil.
Related posts:
Trackbacks & Pingbacks
- 13-15 iunie – Poveşti şi mărturii cutremurătoare | Jurnal roz de cazarma si nu numai
- Tweets that mention 13-15 iunie – Mărturii ale victimelor | Jurnal roz de cazarma si nu numai -- Topsy.com
- Cuvintele dor « Zâna Eficienţei
- 13-15 iunie CONFESIUNI ALE MINERILOR | Jurnal roz de cazarma si nu numai
- Noii Golani » Blog Archive » Marturii de la Mineriada din iunie 1990
- Cui i-e frică de Virginia Woolf şi de amintirea mineriadelor? | Jurnal roz de cazarma si nu numai
- FIA » vrei democratie? uite democratie…
- Ce scriam anul trecut şi acum doi ani, pe vremea asta | Jurnal roz de cazarmă și nu numai
Ce batranel simpatic a devenit Iliescu . Daca nu se sinucidea si scapa de Tribunalul de la Nurnberg , cred ca si Hitler ar fi devenit un batranel simpatic . Bietul Pol Pot , cum a murit el singur,batran si uitat in jungla cambodgiana – nu vi s-a facut mila de el? Devenise un batranel simpatic .
Adevarata oroare in acele zile am resimtit-o nu cand l-am vazut pe Iliescu multumindu-le minerilor . Ma asteptam din partea lui .
Adevarata oroare am resimtit-o cand l-am vazut pe Razvan Theodorescu , un intelectual , justificand violenta . Cand am vazut ca alti intelectuali n-au protestat , ca Universitatea , toate Universitatile , ca institutii , n-au protestat categoric si apasat . Asta m-a infricosat cu adevarat .
din pacate, astfel de scene nu s-au vazut atunci la televizor. manipularea media era in floare. intelectualii? unde erau intelectualii pe vremea aia? universitatea inca era condusa probabil tot de oamenii vechiului sistem. de aceea, poate, cei care stateau acasa in fata televizoarelor, mai ales in alte orase, au avut o scuza. asta li s-a servit, asta au crezut.
lui iliescu ar trebui sa i se aduca zilnic aminte de ceea ce a facut. sa stea sau se plimbe cativa oameni prin fata casei lui. sa protesteze pasnic, prin tacere. in fiecare zi, cate zile va mai avea.
@Delia, cred ca e degeaba. Ca si marii criminali sociopati, nu da semne ca ar intelege ceva. El are dreptate, Cine nu-i cu el, e animal, golan, huligan sau manipulat de mai-stiu-eu-cine.
Ar trebui filmate reconstituiri si ar trebui obligat sa vada cate una pe seara, inainte de culcare. Si, ca tot ii place sa scrie, la sfarsit de luna sa dea lucrare de control, sa vedem ce-a inteles.
PS: Mi-e groaza ca am ganduri asa violente referitoare la un mos. Oare mai e cineva in Romania care sa poata trai/gandi ca un budist, fara ura?
@ana T are noroc ilici ca nu ajunge pe mina mea…
crimele impotriva umanitatii, genocidul, nu se prescriu!
@relux si ce? N-o sa-l primeasca Petrica, atunci cand Ionel o batea la poarta raiului? Ii transmitem noi fluxuri de energii negative si crapa de vreo boala misterioasa? Nu-si mai poate inghiti micul-dejun din cauza asta?
Ba da, se pare ca-i merge bine. Si mai si publica. Uite un caz izolat pentru care ma bucur de taierea pensiilor si impozitarea dreturilor de autor.
am si mancat un “p” de nervi
ai dreptate, are suf tupeu sa bata la acea poarta. cu bafta pe care o are, s-ar putea sa nici nu existe…
Si numai pentru atat ar trebuie judecat fostul nostru presedinte, ion iliescu.
@valer: pai a fost judecat si a primit NUP
As vrea sa amintesc unora ca Iliescu a fost de citeva ori presu Ro, ales DEMOCRATIC, cu f. multe procente!
P.S Eu nu l-am votat, atunci cine?
@neamtu: eu l-am votat o singură dată, în 2000, în turul II, de teamă că ar putea ieşi vadim. acum îmi pare rău că am făcut-o, poate că poporul ăsta ar merita să iasă o dată vadim.
@neamtu tiganu, atunci era atunci: cu presa de atunci, fara net,
, iar inafara Bucurestiului oamenii stiau doar “ce trebuie”. Eram destul de mica, traiam intr-un orasel de provincie, dar imi amintesc vag cum se arunca cu rosii stricate (prin ziare) in Coposu. De, ziaristii probabil aveau antrenament pe la “Scanteia”. Si atunci de ce te mira cum s-a votat?
a, si inca ceva: Ceausescu a avut-o pe nevasta-sa sa-l invete la rele (conform legendei), dar Ilici? Ce scuza are?
Problema este ca la 20 de ani de atunci poporul tot socialism vrea, doar cu mai multa carne si mult mai mult televizor. Si ca pune in continuare botul la alde Iliescu si ale lui emanatii (Geoana, Nastase, Ponta etc). Si atunci si acum aceleasi minti infectate de comunism reprezinta majoritatea si nu ma refer numai la politicieni.
Iliescu merita sa fie judecat pana moare de plictiseala.
Ce ma doare pe mine ca cetatean in tara asta, e manipularea presei care domina prostimea, aceeasi prostime asupra careia se revarsa toata nenorocirea. Stau si ma intreb cam ce trebuie sa simti daca esti parintele fetei din primul post, cui ii strigi neputinta si disperarea?? Ce l-as mai invita pe Dl Ion Iliescu la o dezbatere pe tema asta, as fi in stare de agresiune la adresa dumnalui daca l-as auzi cum trambiteaza slogane comuniste.
da, sa i se deschida mai multe dosare, ca lui nastase. sau ca lui pardaillan ala de nutu camataru. asta s-a prescris, altul la rand.
Ce nu s-a discutat pe-aici, si ce nu prea stiu eu este treaba cu oamenii impuscati pe strada in noaptea de 13 iunie. Sunt cateva cazuri stiute, toate in centrul orasului. A fost armata, inainte de venirea minerilor. Cine o fi dat ordinul?
Pe Iliescul n-o sa-l judece… pai ce te faci cu zecile de “agenti” criminali? Sunt prea multe grade de bagat la zdup. Mai bine asteapta sa treaca de-a dreapta lui ta-su, sarsaila.
@Cucuzaurul: pai nu l-au judecat deja si a primit NUP?
Of…de ce-ar face cineva asta, nu pot sa-nteleg, de ce ar ordona un presedinte de tara (daca-ntradevar a fost el) unor romani sa-i bata pe altii, tineri. Si cat de prosti sa fie primii ca sa asculte de ordinul asta…de fapt, nici prostii n-ar veni din provincie la Bucuresti sa bata studentii tarii. Ce minte de bestie sa ai? Si cum sa nu fie vinovati?
ps: de fapt, bestiile n-au minte. cel putin asa umbla vorba-n targ.
Asa e, scuze, voiam sa zic “sa-l condamne”
@Iulian: iata niste intrebari fara raspuns
Dar de Cornelius Rosiianu va mai amintiti? Si inca una, o tipa plina de ura… cum naiba o chema?
E greu cand imi amintesc momentele alea. Eu eram copil, si eram in Cluj. Poate de-aia sa fi ramas atat de impresionat, desi imi place sa cred ca nu. Dar ca si copil, imi amintesc groaza si dezgustul pe care le-am simtit cand am inteles ca lucrurile astea se chiar intampla. In zilele imediat urmatoare (intre 16-18 iunie) am fost in Bucuresti si am auzit din gura unor oameni ceea ce la televizor era mascat. I-am si vazut pe minerii aia ce pazeau centrul Bucurestiului postati la fiecare intersectie. Cate 2 mineri cu bote si uneori si un politist.
Pana in ziua de azi imi vine greu sa cred ca s-a putut intampla asa ceva.. Copil, mi-l amintesc si acum pe Iliescu multumind, si uralele minerilor batausi. Poate o fi natura usor impresionabila de copil, dar eu n-am putut sa uit imaginile alea, povestile alea, si nici n-am putut vreodata sa-l vad pe Iliescu altfel decat un sinistru exponent al masinariei de propaganda si control comunista. Nu doar ca urmare a evenimentelor din 13-15 iunie, dat astea m-a socat pe mine ca si copil cel mai tare…
Cum putem uita atat de repede?
@Iulian, gresesti, indivizii au minte, gandesc, si decid ce e bine si ce e rau, masele nu au. Un om e complicat sa il manipulezi, o masa de oameni este ridicol de usor.
Si cand te gandesti ca multi dintre tortionarii din iunie 1990 sau multi dintre cei mai inveterati fani ai FSN-ului au ajuns la alegerile din noiembrie 2009 simpatizanti fanatici ai PD-L-ului si au ajuns sa ne dea lectii noua, simpatizantilor partidelor istorice gen PNL sau PNT-CD care in primavara lui 1990 am manifestat zi de zi in Piata Universitatii pentru democratie, lectii de viata. Vezi-Doamne, ei sunt democrati si noi suntem comunisti. Ar fi de ras daca nu ar fi de plans. Dar lasa ca acum le iese PD-L-ul si Basescu pe nas… din pacate suferim toti pentru constiinta civica si mentalitatea care tinde spre zero a multora dintre conationalii nostri..