Stenograma convorbirii dintre Elena Udrea şi Roberta Anastase

(12 octombrie 2010, ora 12,01, dosarul Roberta Anastase)

Elena Udrea: Băi, jegoasă mică!
Roberta Anastase: Bagaboantă mică şi frumoasă, ce p… mea faci, măi, treanţă simpatică?
E.U.: Uite, sparg puşculiţa, să fac rost de bani de elicopter,
băga-ţi-ai p… în ea de puşculiţă să-ţi bagi.
R.A.: Să te f… în gură… ce treabă am eu, nenorocito, cu puşculiţa ta?
E.U.: N-ai, făi, pizdi, am zis şi eu aşa. Zi de ce p… mea m-ai sunat.
R.A.: Nu te-am sunat eu, în p… mea, tu m-ai sunat, oligofrenă mică.
E.U.: A, da? Vai de capul meu. Sînt aşa obosită că nu mai ştiu de mine.

R.A.: Te oboseşte ăla, f…-l în gură.
E.U.: Cine, Dorin?
R.A.: E, Dorin. Dă-l în p… mea pe Dorin. Nen’tu Băsescu.
E.U.: Dacă începi cu d-astea, f…-te-n gură să te f…, îţi închid telefonul, dacă te iei de preşedinte, fir-ai a dracu’.
R.A.: Fată, tu te-ai tîmpit de tot, să mor io, nu ştii că glumesc? Hai, zi de ce p… mea m-ai sunat, tîrîtură adorabilă ce eşti.
E.U.: Am mîncat io, odată, cînd s-a deschis Parlamentul pentru public, o prăjitură făcută de tine. Atuncea cînd, p… mea,  ai făcut tu pe interesanta şi-ai primit publicul cu prăjituri… Ştii ce zic, da?
R.A.: Du-te-n p… mea, eu măcar n-am tricotat la televizor… Aşa, şi ce vrei cu prăjitura aia?
E.U.: Reţeta, în p… mea, ce p… mea altceva să vreau?
R.A.: Ţi-o dau, da’ vezi că s-ar putea să-ţi cer ceva la schimb.
E.U.: Cere-mi, du-te dracu’, te-am refuzat io vreodată?
R.A.: M-au citat ăştia la Parchet, în dosarul cu votul la Legea pensiilor, f…-i în bot pe Ponta şi pe Antonescu şi pe toţi labagiii din opoziţie, usca-mi-aş ciorapii pe crucea mamelor lor de papagali…
E.U.: Hai să ne-ntîlnim să discutăm, în p… mea, pe viu chestia asta, paraşută mică, vrei?
R.A.: S-a făcut. Notezi reţeta aia?
E.U.: Da, zi în p… mea.
R.A.: Pui, în p… mea, 170 de grame de făină, 170 de ouă, 170 de linguri de zahăr, 170 de kile de prune.
E.U.: Stop! Cum p… mea 170 de kile?? Tu îţi dai seama că asta înseamnă, în p… mea, un elicopter de prune?
R.A.: Aşa am zis, în p… mea?
E.U.: Aşa ai zis, f…-te-aş în bot.
R.A.: Îmi cer scuze, în p… mea, am rămas cu 170 ăsta de la serviciu.
E.U.: Păi, d-aia ai, în p… mea, dosar la Parchet, idioată mică.
R.A.: Păi, şi n-am înţeles, ce voiai, mînca-mi-ai p…, să nu treacă legea?
E.U.: Normal că nu voiam să nu treacă. Auzi, te sun io mai încolo, că tocmai tre’ să ajung la coafor, să semnez un contract, şi mi-a venit, în p… mea, elicopterul. Mă aşteaptă de 10 minute-n faţa geamului, mi-a aruncat şi scăriţa-n p… mea.
R.A.: Bine. Du-te-n gîtu’ mă-tii, vorbim mai tîrziu. Pa.