Când rozul nu este ce pare a fi

În sfârşit, s-a lansat oficial o maşină pentru blogul roz.

E vorba de Twingo Miss Sixty, versiunea feminină a unuia dintre cele mai bine vândute modelele Renault şi rezultatul colaborării dintre Miss Sixty şi Renault.

Să faci o maşină roz e un gest la fel de riscant ca a face un blog roz. Riscul e ca, într-o primă instanţă, publicul să asocieze culoarea cu ideea de “piţi” sau cu aia de “gâsculiţă”, să pună eticheta şi la revedere, pa, să plece mai departe. În România, mai ales, se poartă mult judecăţile în alb şi negru, unde negru poate să devină, la orice oră, şi roz.

Când mi-am marcat blogul cu roz, m-am întrebat câţi vor înţelege mesajul din spatele culorii. Câţi vor vedea, din prima, că prin acest roz nu propun un spaţiu în care să se discute despre ce maiouri cu vedere la buric s-au mai băgat la mall, ci o privire detaşată şi senin-flegmatică asupra lumii, în primul rând, plus o straşnică joacă de-a autoironia, în al doilea rând?

Răspunsul a fost “Evident că nu vor înţelege toţi de ce le umplu monitoarele de roz, dar asta e, mă interesează mai mult cei care vor înţelege”.

Pariez că aceleaşi întrebări şi le-au pus şi oamenii care l-au făcut  pe Twingo Miss Sixty. Eu însămi, când am aflat că a apărut, mi-am zis “Ia să vedem, au făcut o maşină simpatică sau una de piţi? O să-mi placă sau o să refuz să scriu despre ea?” Şi m-am dus repede să mă uit la poze, unde am văzut o maşină haioasă, uşor impertinentă, relaxată şi autoironică. Dacă aş conduce-o? Da, fără rezerve.

Când eram mai mică, visam să-mi cumpăr un trabant, să-l vopsesc într-o culoare smucită şi să-l conduc ca o descreierată, distrându-mă pe seama a ce mi-aş fi imaginat că-şi imaginează partenerii de trafic. La fel cred că m-aş distra şi cu Twingo Miss Sixty, exceptând partea cu condusul ca nebuna. Pentru care nu mai am vârsta, ca să zic aşa. 🙄