Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cine vrea bilete la film?

Vă povesteam, acum vreo două săptămâni, de Mămici pentru Marte, animaţia Disney la baza căreia a stat ideea că, decât să le pui copiilor nişte legume în farfurie, mai bine nu-i mai laşi două săptămâni la computer. O să li se pară mai suportabil.

Filmul n-ar fi existat dacă, în seara de 10 august 2006, o farfurie de broccoli n-ar fi rămas neatinsă pe masa familiei Breathhead. Cearta dintre soţia mea şi fiul meu s-a terminat cu el ţipând şi ea plângând. A trebuit ca eu să-i explic adevăratului Milo (Milo îl cheamă şi pe personajul principal al filmului, n.m.) cum ar fi viaţa fără mama lui, cum ar fi dacă, de exemplu, ar fi rapită de …marţieni. Cinci ani mai târziu, copiii de pe întreaga planeta vor vedea ce poveste s-a născut din acest incident domestic din familia Breathed“- povesteşte scenaristul filmului.

Eu nu mai povestesc nimic. Vă invit doar să câştigaţi bilete la film, relatându-mi un episod de scandal cu mama, din copilărie. Pun la bătaie 4 bilete la Mars Needs Moms 3D şi subtitrat, pentru joi, 31 martie, ora 19.00, la AFI Palace Cotroceni. Voi alege, aşadar, doi câştigători şi fiecare va primi câte două bilete.

Hai, ziceţi cum şi de ce vă certaţi cu mămicile, când eraţi mici! 8)

51 comentarii

  1. nu putem zice cum ne certăm cu copiii ? 🙄

  2. Pentru mamici plictisite de facut mancare la bebelusi, nu e niciun concurs? Ca eu ma strofoc sa bag si brocoli, si conopida, si ardeiul si rosia, si fasolea verde in cratita si, de multe ori, le mananc tot eu, dupa ce am facut ca toate animalele si m-am strambat in cele mai ciudate moduri sa ii fac sa deschida gurita si sa mai ia o lingurita! 😀

  3. nu pot la ora 19. dai contravaloarea,in beri,sau zic iara bancu’ ala cu ‘tati,fac caca’?
    earth needs dads

  4. @Anamaria: vrei la film, mamă eroină? zi că vrei şi primele două bilete vor fi ale tale

    @badmf: bună idee să dau contravaloarea în beri, da’ stai să se repare iar vremea, ca uite ce urât se făcu 🙄

  5. Eu o să-mi aduc întotdeauna aminte de o anume ceartă. Eram în clasa I când, într-o zi, mama a venit de la serviciu şi mi-a spus că are un cadou pentru mine. Eu, încântat, i-am sărit în braţe, am început s-o pup şi o tot rugam să mi-l dea. Când l-a scos din geantă, stupoare: era doar o radieră!!

    “Ăsta-i cadou?” zic eu schimbându-mi brusc atitudinea. Am luat guma de şters şi am aruncat-o cât colo. Ei i-au dat lacrimile şi mi-a spus că dacă ar fi avut bani mi-ar fi adus orice mi-aş fi dorit. Eu am plecat trântind uşa neînţelegând de ce plânge mama. Era prima dată când o vedeam în ipostaza asta.

    Scena asta mi-a venit în minte imediat ce-am citit postarea ta, dar au mai fost şi alte episoade. 😳

  6. @Cosmin: ai două bilete. trimite-mi, te rog, un mail cu subject-ul “castigator bilete Mamici pentru Marte”, in care sa-mi spui numele tau real si sa-mi dai si un numar de telefon. tx 🙂 adresa la care astept mailul: simona@simonatache.ro

  7. Simo, pai la tine pe blog e PARFUM, sefa!!!
    In rest, in spatiul virtual e dictatura, eu pe zi ce trece imi dau seama ca e din ce in ce mai restrictiv spatiul virtual, peste tot se aplica CENZURA si ti se posteaza un comentariu, doar daca vrea “muschiul” proprietarului blogului 🙄 , partea amuzanta, caci culmea, “acesti mici dictatori restrictivi” pe blogul altora pretind NECENZURA. :mrgreen:

    Ia uitati ce reguli mi s-au pus in fata, doar ptr ca am indraznit sa fiu altfel decat “muschiul propeterului” 😆 😆

    Priviti si va minunati:

    “Hai sa lamurim o chestie. Asta este blogul meu personal. Scriu fix ce-mi trece prin cap in momentul respectiv. Nu te obliga, si nici macar nu te invita nimeni sa ma vizitezi. O faci din proprie initiativa. Iti place – revii, nu-ti place – la revedere. Pentru a va scuti de efortul de a-mi lasa commenturi idioate voi face un set de reguli care se aplica pe acest blog.

    1. La mine pe blog sunt dictator.
    2. Intotdeauna am dreptate.
    3. Voi sterge orice comentariu care nu imi place. De ce? Pentru ca pot.
    4. Folosesc ce limbaj vrea pula mea, fie ca tie iti place sau.
    5. Comentariile pe langa subiect ma enerveaza. In functie de starea de spirit le sterg sau nu.
    6. Nu te obosi sa ma acuzi de cenzura. O practic.
    7. Nu trebuie sa fii de acord cu mine insa trebuie sa-ti argumentezi pertinent punctul de vedere. Tot in functie de starea de spirit iti aprob sau nu replica.
    8. Nu lasa commenturi doar ca sa iti faci reclama sau pentru ca te plictisesti.
    9. Nu imi da sfaturi daca nu le cer.
    10. Vezi regula 2 din nou.”

    PS. Asa ca sefa Simona la tine pe blog e PARFUM< ia sa vin eu mai des sa postez aicisilea, macar iti fac trafic, mai un buna ziua, mai o maslina, o cinzeaca 😆

  8. Cosmin, felicitări! Ai câștigat un premiu binemeritat cu o poveste inventată.

  9. Găsiți cel puțin două elemente ”fake” în povestea lui Cosmin. Vă băgați?

  10. io am un comentariu la premiu: simona, e film pt copii. daca dai cate doo bilete, ori se duce numa mama cu copilu la film si atunci tata pierde ocazia sa vada cat de necesara e nevasta-sa in viata lor, ori doar tata cu al mic si atunci mama va naviga lipsita de gravitatie prin mall, ori doar ei doi si copchilu sta acasa si se alien-eaza…

  11. @Gregorie Casă
    Nu-mi amintesc de vreo criza a radierei in nicio perioada de dupa inventarea ei.
    Erau radiere de zeci de feluri culori si mirosuri iar costul ei era atat de derizoriu incat mama lui Cosmin ar fi plans doar daca era sotia lui Hagi (Tudose) 😉

  12. @limpede: good point. Mai e un element. Ia să vedem cine-l descoperă.

  13. @ da, asta am observat si eu chestia cu radiera, nu am auzit in viata mea despre o mama care sa-i fi cumparat “o radiera”copilului 😆 oricat de mult ar fi “batut saracia la usa”. Al doilea nu stiu, ma mai gandesc

  14. element ajutător: e vorba de o reacție nefirească. Sau chiar două.

  15. @ al doilea: nici o mama nu ar fi pronuntat cuvantul “cadou” stiind ca are o “radiera” in poseta, poate doar om mama SADICA 😆

    Aceste trei elemente FAKE am vazut: “cadou”, “radiera”, “plansul” mamei.

  16. @ciu: în timp ce ceilalţi caută indiciile “fake” din povestea lui Cosmin, zi dacă vrei să mai fac rost de un bilet, să mergeţi toţi trei la film. da’-mi spui şi de ce te-ai certat ultima dată cu fi-tu.

  17. Vreau si eu un bilet din cele doua castigate “ilicit” de Cosmin 🙂

  18. Ok, felicitări Crazy Bird și limpede. Ați ghicit

  19. Vrei scandal cu mama? Ia de-aici:

    Ora pranzului, in bucatarie. La masa, frati-miu, strabunica-mea, eu. De serviciu: bunica-mea, care ne punea tuturor in farfurii supa cu galusti.
    Intre timp, vine maica-mea de la birou. Nervoasa foarte, avea un sef mai mult decat dobitoc, o persecuta zilnic cu tot felul de tampenii si mojicii. Se plimba mama ca leul prin cusca prin sufragerie, tragand cu naduf din tigare.

    Eu (bad idea!): Nu vreau supa cu galusti, nu vreau supa cu galusti!!!
    Frati-miu (ca maimuta dupa om): Nici eu, nici euuuuu!!!
    Strabunica: Aaaa, supa cu galusti, pai nu stii, draga, ca nu ma omor dupa ea?

    Bunica-mea – interzisa, nestiind cum sa reactioneze la asa o opozitie vehementa. Intra in bucatarie mama, tacticoasa, dar cu o privire usor ucigasa in ochi.

    Mama catre mine: Asa, deci nu mananci supa cu galusti?
    Eu, obraznica: NU!
    Ia mama tacticos farfuria cu supa si ZBAF! cu ea de pamant.
    Il ia la rand pe frati-miu: Tu, putza, mananci supa?
    Frati-miu, cu lacrimi in ochi si barbia tremurand: Nici io nu mananc.
    ZBAF! Farfuria no. 2 de pamant.
    Mama catre a batrana: Coana mare, nici tu nu vrei supa cu galusti?
    A batrana: Da’ ce-ai, draga, cu noi?
    ZBAF! si farfuria strabunicii de cimentul din bucatarie, improscand supa pe toti si toate.

    Iese mama, mult mai calma, din bucatarie, se duce iar in sufragerie sa isi aprinda alta tigare. O aude pe bunica-mea, maturand cioburile:
    – Mancati, maaa, supa cu galusti, va rog io, ca ma-ta e nebuna! 🙂 🙂 🙂

  20. @Zana: prea tare 😆 😆 😆 dacă nu vrea ciu, căreia tocmai i-am făcut mai sus o ofertă, două bilete-s ale tale

  21. multu, simona! afi palace si joi e no can do pt noi 🙂
    filmul ne e pe lista oricum, dar a fost detronat in weekend de The Eagles (Acvila legiunii…) – f istoric si frumos si plin de eroism, onoare, prietenie si fara calculatoareee

    nu mai stiu de ce ne-am certat ultima oara asaaa semnificativ si din vina mea (ca asta e tema, nu?) dar probabil ca frustrarea lui cea mai mare si recurenta e ca il zoresc mereu, e o mare diferenta de ritm intre noi: el e un lenes visator si analitic plus natural superficial, iar ma-sa n-are timp si pe deasupra uraste sa astepte sau sa stea pe loc din ceva…

  22. simona, cu tot regretul, maine gatesc pentru public 🙂 🙂 nu supa cu galusti! insa multumesc mult.

  23. si zana – doamne, ce tare! ma paste si pe mine aceeasi poveste, fix cu supa cu galusti si cu fi-miu 👿 !

  24. @ciu, zana: ok, ok, biletele raman disponibile pt alt castigator.
    @zana: pentru ce public, soro?

  25. Eu am vazut la Ora de business, prezentata de Moise Guran, ca filmul asta s-a dovedit un fiasco. Nu are nicio povestea, e prea plictisitor si pana acum lumea nu s-a ingramadit sa-l vada. Faptul ca e 3D a fost o miscare gresita cat timp e lipsit de substanta. Dar na, natiunea noastra e mai speciala, s-or gasi cativa sa mearga la film.

  26. […] Cine vrea două bilete la Mămici pentru Marte e rugat să dea click aici. Share […]

  27. @ simona – ma strang cu altii bloggeri de papa, sa testam electrocasnicele unui brand anume, nu spui care inca – o sa vedeti pe blo 🙂

  28. @zana: bafta. 😉 vezi ca ţi-am scos povestea cu găluştile în postare separată, că prea era mişto. şi be) până la urmă care e blogul tău? ăla de pe wordpress sau celălalt? amândouă sunt actualizate recent, dar cu chestii diferite

  29. 🙂 ala cu wordpress e la zi.
    pe cel nou (ala fara wordpress) il umplu cu ce transfer de pe wordpress. sper ca intr-o zi cu soare o sa reusesc sa transfer tot si sa ajung up to date pe zanaeficientei.ro …

  30. […] Simona Tache a pus la bataie niste bilete la film, contra povesti despre scandaluri cu mame, in special pe teme de mancare.  Se pare ca povestea mea i-a placut, asa ca o gasiti aici.  Biletele sunt inca disponibile la ora transmisiunii noastre in direct, asa ca dati navala cu intamplari similare. […]

  31. @ Gregorie Casă: Crede-mă că am imaginaţia mai bogată. Dacă aş fi inventat povestea, punem pariu că nu te prindeai?

  32. Simona, te vrem o seară la FJSC, la evenimentul pe care îl organizează Toni Momoc de obicei. Eu unu’ sunt fanu’ tău =)), recunosc. Şi cu ocazia asta, îl cunoşti şi pe Cosmin, personal. Afli dacă a minţit cu guma de şters şi îi spui şi lu’ nea Gregorie.

  33. Something like this: http://etajul6.ro/fjscnews/category/serile-fjsc/

    Eu lansez invitaţia şi îmi iau şi angajamentul să vorbesc cu d-l Momoc pentru a stabili dată / loc, în cazul în care ai vrea să vii. 🙂

  34. inca o umflatura de marketing

  35. @IOnutZ: nu prea mă dau eu în vânt după evenimente, dar o să mă gândesc 😉

  36. Ar fi fain. Cu Istodor nu prea ne-am distrat, când a venit cu Academia de Gashka :)) Poate salvează Simona Tache situaţia.

  37. deci voi ne vreţi pe post de maimuţoi, gen, nu? 😆

  38. Prezenţe spirituale, mai degrabă :p. Nu, nu spectre, nici djinni.

  39. Mama era pe Marte la o bauta cu fetile cand mi-am dat seama ca n-am guma pentru maine la scoala. Am sunat-o pe fix si mi-a raspuns robotzelul blambec cu voce pilita. Am cerut-o la telefon dar mi-a spus ca-i pot lasa doar un mesaj. Am lasat unul. Dimineata, inainte sa plec la scoala am trezit-o pe mami si i-am cerut guma. Mi-a dat una chinezeasca cu miros de ananas si creion imprimat cu caluti. I-am facut un scandal monstruos, cu tavaleala pe holul blocului si cu ochii dati peste cap urland ca nu voiam guma de sters ci de mestecat, Gumela sau Turbo. S-a suparat ca am bagat decibeli gratis pe holul blocului, mi-a spus bancul cu guma, m-a stuchit de dedeochiu printre usile liftului si n-am mai vorbit cu ea pana m-am intors de la scoala.

  40. am una cu CF-ul ( am 2: CF= copil fetita si CB = copil baiat)
    CF-ul e cea mare ( 22) – anul trecut s-a angajat prima data in viata ei in vacanta de vara la firma unor prieteni- mergea 2-3 ore pe zi – cam dupa 2 saptamani era deja terminata de oboseala – intr-o zi trec pe la firma prietenilor sa vad fetita in activitate – tocmai imi luasem niste sandale noi si purtam o bluza de-a CF-ului ( fara stirea ei )si chiar ma simteam bine – gasesc fetita la un birou ” rupta ” de munca , se uita la mine ca la una care habar nu avea ce inseamna truda , cu o privire acra, de functionara care face acelasi lucru de 30 de ani si zice :- ia , da ce gatita suntem , ce bluzitza asortata , de sandale ce sa mai zic, nu stiu ce o sa-ti mai pui la 70 de ani , ne plimbam , ne distram , bravo, tine-o tot asa .Problema este ca eu veneam de la treaba adevarata cu carte de munca cu 100 de ani pe ea – una peste alta m-a umflat rasul, ceea ce a enervat mai mult ” trditoarea sefa”

  41. Mi-am amintit si eu o intamplare. Nu vreau bilete la film 🙂

    Imi amintesc o scena petrecuta la masa, o scena unde mi-am pus in aplicare un plan de razbunare pe fratele meu din cauza caruia “o incasasem” in acea zi pentru ca ma parase tatalui meu. Nu stiu ce pozna facusem dar mie mi se parea nedrept sa fiu pedepsit si cu mult mai rau sa fiu parat de un inferior (ierarhic) al meu, fara ca el sa plateasca.
    Tata avea un stil de a pedepsi fizic care ne starnea mai mult rasul decat teama dar intram in jocul lui si toata lumea era multumita. El cand ajungea la enervare maxima scotea cureaua de la pantaloni. Sa tii in frau patru baieti nebuni (sora noastra era cuminte si preferata lui) nu e asa usor. Scotea cureaua, gest precedat de cea mai rea injuratura spusa de el vreodata, ‘tu-ti luna matii, apoi il cauta pe vinovat neuitand sa-i dea timp ca acesta sa-si acopere fundul cu vreo
    perna ceva. Rareori o folosea iar cand se intampla totusi, cureaua nu atingea decat protectia pregatita de cel pedepsit, care juca scena ranitului asa de bine incat tata se oprea uneori speriat ca a ratat perna.
    In acea zi eram la masa, cum spuneam, toti copiii iar mama ne punea supa in timp ce tatal meu citea un ziar alaturi pe un scaun. Fratele meu paracios era chiar un fata mea iar eu ma faceam ca uitasem incidentul de mai devreme cautand sa-l atrag in capcana slabindu-i vigilenta cu vorbe mieroase. I-am promis, in soapta (tata spunea ca e pacat sa vorbesti la masa pentru ca masa e sfanta), ca-i dau o jucarie de-a mea daca reuseste sa-mi loveasca palma intinsa in fata lui la doar vreo zece centimetri deasupra mesei. Confoirm strategiei bine ticluite jucaria promisa era una neinsemnata la care puteam renunta iar el a
    castigat-o din prima, eu lasansu-l sa prinda incredere in el.
    Am propus atunci o miza mai consistenta, o jucarie mai importanta dupa care stiam ca tanjea de multa vreme. A primit iar eu ca sa ii usurez, chipurile sansa am intins mana cat mai aproape de el. A ridicat palma si a trimis-o puternic spre a mea nelasandu-mi nicio sansa, dupa cum credea el.
    Mi-am retras palma mai repede decat se astepta iar a lui s-a oprit fix in mijlocul farfuriei cu supa, improscand totul in jur, inclusiv rochia pe care sora mea tocmai o primise de curand si de care nu voia sa se desparta nici noaptea decat la multe rugaminti ale mamei. Ce a urmat e greu de descris. Sora tipa ca din gura de sarpe, ceilalti frati taceau malc, eu ma faceam ca nu stiu despre ce e vorba iar
    fratele meu a ramas uluit cu mana in farfuria de supa, acum goala,
    nerealizand ce se intamplase.
    Desiguir tata a sarit ca ars si fara nicio ancheta l-a ridicat pe sus de la masa, amenintandu-l ca in acea zi nu va manca nimic pentru ca isi bate joc de mancare, amenintare despre care a uitat desigur un pic mai incolo.
    Eram razbunat.

  42. @limpede: 😆 😆 😆 😆 foarte simpatic. da’ de ce nu vrei bilete la film?

  43. Pai nu ma incadrez in conditiile concursului. Cearta e cu tatici, la mine 🙂

  44. @limpede: nu contează. dacă le vrei, trimite-mi, te rog, un mail cu subject-ul “castigator bilete Mamici pentru Marte”, în care să-mi spui numele tău real şi să-mi dai şi un numar de telefon. tx 🙂 adresa la care astept mailul: simona@simonatache.ro
    dacă nu le vrei, nu-mi trimite mailul cu pricina :mrgreen:

  45. Scandal cu mama,hmm..pe care s-o zic, pe aia cand era sa dau foc casei sau pe aia cand era s-o gazez ?Bine, pe aia cu micul piroman.
    Aveam vreo 10 ani si tata (el a fost de vina,sa fie clar ) mi-a explicat ca prin fierbere in ulei ,obiectele din otel se inchid la culoare.
    Deoarece aveam mari probleme in a-mi recunoaste bilele pentru coci (un joc practicat in zona),mi-am zis ca e momentul sa pun in aplicare spusele tatei.
    Am pus o canita cu ulei la fiert,bilele inauntru, toate bune pana cand vaporii de ulei au luat foc.
    M-am pierdut nitel cu firea vazand valvataia, asa ca am aruncat peste micul incendiu o cana cu apa.Partea buna a fost ca incendiul de pe aragaz l-am stins, partea proasta a fost ca o limba de flacari a zburat catre perdeaua geamului (nylon), care a luat foc, degajand si un fum gros si muuulta funingine.
    Printr-un miracol, perdeaua s-a stins singura, in schimb in bucatarie era un fum gros si un nor de funingine care s-a depus imediat peste tot.Peretii fusesera vopsiti (cu vopsea in ulei, nu var) proaspat cu alb.Vazand dezastrul , primul meu gand a fost sa repar zugraveala.Am dat fuga la camara, unde ramasese ceva vopsea, si am incercat, timid, sa acopar negreala cu cateva pensule. Nu e greu de imaginat cum arata vopseaua intinsa peste peretii plini de funingine, pana si eu mi-am dat seama ca nu-i de bine si am avut decenta sa ma opresc relativ repede.
    Am plecat afara, la joaca ( cu bilele frumos colorate,bineinteles), asteptand intoarcerea alor mei acasa cu multa neliniste.
    Din fericire, mama s-a inchinat la toti sfintii ca nu s-a produs o tragedie cu mine si cu casa, asa ca singura pedeapsa a fost sa-mi retina cei 300 de lei cu care o imprumutasem , echivalentul unei perdele noi, plus o morala din aia, parinteasca.
    Tata a incetat sa-mi mai largeasca orizontul de cunostinte tehnice, iar eu am invatat ca uleiul incins nu se stinge cu apa (aviz gospodinelor de ocazie 😛 )

  46. Da, da, da! Vreau, vreau, vreau! Daca nu’i prea tarziu. Acum au adormit micii lu’ mami. 😀

  47. @Anamaria: din păcate, dat fiind că n-ai dat nici un semn până acum, am măritat toate biletele. îmi pare rau, poate data viitoare o să ne sincronizăm mai bine 🙂

  48. Multam, Simona! Da, sper sa fiu mai pe aproape data viitoare! M-am gandit ca e tarziu, cand am vazut cate commenturi sunt. Nu apucasem sa le citesc pe toate; de fapt, le-am citit doar pe cele foarte scurte. 🙂

  49. Of, se pare ca am aflat cam tarziu de concurs, draga Simona, dar vreau sa iti spun ca singurele certuri cu scumpa mea mama au fost legate de posterele de pe peretii si usa camerei mele:) Cat despre film, am vazut trailerul cu baietelul meu de 5 ani si cred ca vom merge sa il vedem, mai ales ca e 3 D.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green