Războiul copiilor cu mamele şi broccoli
Vorbeam mai devreme de verzituri şi mi-am amintit că n-am atins o problemă care mă frământă de mult: relaţia copiilor cu legumele. Din poveştile pe care le-am tot auzit, decât să le dai legume copiilor, mai bine nu-i mai laşi o săptămână la computer, li se pare o alternativă mai agreabilă. Degeaba îţi dedici viaţa elaborării de strategii complicate al căror scop e introducerea unei felii de morcov sau a unei frunze de spanac în trupul firav al juniorului, nu ţine. Mai uşor scoţi România din criză decât să-i strecori un bucheţel de broccoli în farfuria propriului copil. Acuma, nu ştiu dacă la mine au ajuns, întâmplător, doar poveştile despre plozi care urăsc verziturile sau e vorba de o atitudine generală, însă deja îmi fac planuri despre cum o să-mi învăţ copilul de mic să iubească legumele. Aştept mamele şi taţii să-mi confirme dacă situaţia e chiar aşa nasoală şi războiul o să fie chiar aşa greu sau să infirme, dacă e doar o legendă gonflată.
Apropo de subiect, începând din 18 martie, o să intre pe marile ecrane Mămici pentru Marte, o animaţie făcută de Disney pornind fix de la acest subiect.
Iată ce povesteşte Berkeley Breathed, autorul şi ilustratorul cărţii care a stat la baza filmului şi tatăl lui Milo, personajul animaţiei: “Filmul n-ar fi existat daca in seara de 10 august, 2006, o farfurie de broccoli n-ar fi ramas neatinsa pe masa familiei Breathhead. Cearta dintre sotia mea si fiul meu s-a terminat cu el tipand si ea plangand. A trebuit ca eu sa-i explic adevaratului Milo cum ar fi viata fara mama lui, cum ar fi daca, de exemplu, ar fi rapita de …martieni. Cinci ani mai tarziu, copii de pe intreaga planeta vor vedea ce poveste s-a nascut din acest incident domestic din familia Breathed.”
Iată şi trailerul:
P.S. Şi, pentru că a venit vorba de poveşti şi copii, mai vreau să vă spun ceva. Există un site, Povestea de seară, care caută oameni cărora le place să citească poveşti copiilor. Detalii, în caz că vă interesează, aici.
P.S.2: Şi încă ceva: o cititoare a blogului roz îşi dă doctoratul, la Londra, c-o temă legată de basmele şi poveştile pentru copii. Mădălina Andronic se numeşte şi aţi ajuta-o mult, dacă i-aţi răspunde la chestionarul de aici.
Si apoi, adulti fiind, se vor chinui sa manance cat mai sanatos, eventual numai legume, ca sa repare silueta afectata de obezitate inca din copilarie…
o, da…
Simona, o sa-i dai la inceput , dar dupa o bombonica de la o mamaie , o ciocolatica de la cealalta mamaie, o portocala de la tine , nu o sa-l /s-o refuzi la urmatoarea ciocolata , bomboana sau ou kinder …cand ti-o cere cu mutrita aia dulce a lor , stii cum o sa cedezi , ba chiar o sa mananci cot la cot cu el/ea. Singurul meu sfat : da-i moderat din toate…atata timp cat nu faci exces , e totul ok. Ei sunt in crestere si au nevoie si de vitamine si de grasimi.
A mea nu mananca legume decat crude: brocoli crud, morcov crud si varza cruda. Ca un iepure. Daca-i dai gatite zice ca-s “disgusting”.
@ics: da’ ce, mamaile nu pot fi învăţate să dea portocală în loc de ciocolăţică? sau măcar un fursec, făcut de ele, în casă? 🙄
@veronika: e reală sau închipuită copila?
Situatia e nasoala, diferita de la specimen la specimen si rezolvarea e particulara pentru fiecare caz in parte. Hai ca te-am incurajat.
Unul din copii mei, cand era mic, efectiv culegea ca Cenusareasa verziturile si legumele din ciorba….altul nu se atingea de carne si altul daca vedea vreun micron de grasime abandona masa (trei Doamne si toti trei). Tatal lor (eu) cand era mic nu manca ciulama de ciuperci, asa ca i se servea de “pipotele” pe care le infuleca fara probleme ca ar fi hribi.
Deci, rezolvarea depinde de inventivitatea posesorului de urmas, de rezistenta la stres si de sustinerea familiei.
Succes, eu am scapat !!!
Sa vezi ce-o sa ai de furca, cu mamaile. Mai mult decat cu cel mic. Cand o sa le interzici sa-i dea cioco sau bobo, o vor face pe ascuns.
@Simona, e si reala si inchipuita :).
O sa le dea de fata cu tine si fursecul facut de ele. Dupa ce-ai plecat , or sa zica : “da’ ce mama , pe ea cum crezi ca am facut-o mare cu verzituri? ” Vrei sa zici ca duminica la Tom si Jerry, Alba -Ca- Zapada si Cenusareasa mancai brocoli sau alta verdeata. Tot ciocolata, sau floricele , si grasa nu esti, judeci normal si la rece , asa cum trebuie , si esti si frumoasa si desteapta . Am dreptate , TataUranus?
@Andreea: Cred ca d-aia nu face Zavoranca copil…sa nu-i dea mamaie mercur
@ics: eu nu cred că îi vor da pe ascuns, refuz, refuz să cred 😕
@easyrider: 😆 😆 😆 😆 ciocolăţică cu mercur
Ba da, ii dau p-ascuns. Toata lumea furiseaza dulciuri copiilor in Romania. Daca refuzi politicos, “Nu, lasati ca nu mananca bomboane” se uita la tine ca la un ciudat. Ei, cum sa se inece cu bomboane un copil de sub 3 ani? Ca doar noi romanii ne nastem cu bomboana intre dinti.
acuma mi-am amintit că, şi noi, de câte ori ne vizităm nişte prieteni care au o fetiţă de 6 ani, îi ducem câte un ou kinder. de dragul surprizei şi pe considerentul că ciocolata e oricum, subţire de 1 mm. o fi grav şi asta?
Simona,
Nu la varsta asta. A mea are 6 ani acum si i-ar placea sa primeasca un ou kinder. Plus ca dupa ce-l mananca se spala pe dinti. Ciocolata e preferabila bomboanelor hard.
am inceput diversificarea cu solide de vreo 3 luni cu fii-mea si cred ca o sa ramana pe regim (lacto)vegetarian pana se face mare si zice cu gura ei ca vrea sa manance animale. mananca si broccoli, dar amestecat cu mazare sau altceva. ciocolata si alte minuni nu va gusta pana dupa 3-4 ani. cred ca atitudinea parintilor fata de anumite tipuri de mancare si stilul de gatit influenteaza preferintele si slabiciunile copiilor la capitolul asta, dar cred ca e destul de greu sa nu dai gres…
cand eram mica uram frunzele de patrunjel din ciorba si orice cojita de la rosie sau ardei, desi ciorba chiar imi placea mult. problema era ca mi se impunea sa apreciez patrunjelul si asta dadea totul peste cap. acum l-as manca asa ca atare, buchet.
Mai fratilor si surorilor….in afara de snacks-uri, chips-uri si alte fastfutarii (astea nu), dati copiilor sa manance de toate, si legume si fructe si carne de porc, vaca, oaie, pasare, peste si grasime si lapte si dulciuri, de tooooaaaateee…nu-i mai hraniti stiintific dupa tabele si autori de 2 lei si 14 bani de peste ocean sau aiurea…nu le mai dati pastile cu vitamine fara numar, trimiteti copii fortat la sport, nu va bucurati ca e pe locul doi la Counter Strike dupa 14 ore de stat la comp (deci e tareeee in computere,ai?)…nu vedeti ce generatii de sensibili, alergici si palizi au iesit in ultimii 20 de ani? ma opresc aici…da` mai am…
Al meu mananca legumele si crude (inclusiv cartofi , pe vremea cand mai cumparam!) si gatite , in orice fel…si fructe , de toate felurile. Batalia cu mamaie se pare ca am castigat-o , cel putin asa sper, abia acum, dupa aproape opt ani !!! 😯
Dulciurile oricum sunt cele mai bune legume 😆
Cand eram mic imi placeau la nebunie legumele (si-acum , de fapt) . Broccoli nu aveam , dar mancam salata , spanac , mazare , fasole , inclusiv ciorba de urzici . Din punctul asta de vedere , mama n-a avut probleme cu mine . Rezultatul ? Pana la 32-33 de ani aveam 1.85 metri si 83 de kilograme (eram scos din cataloagele cu corespondenta intre inaltime si greutate) . Dupa 33 , desi n-am schimbat regimul (eventual mananc mai putin regulat si sunt mai stresat , dar nici inainte nu eram un tip foarte echilibrat 😛 ) , am ajuns la : 1.85 metri si …. tam-tam-tam … 107 kilograme !!! (m-am cantarit pe 1 ianuarie intr-un grup de prieteni – ne reintalnim de Paste toti sa vedem daca am dat ceva jos de atunci) . Acum am 40 de ani . Nu , nu e din cauza sarbatorilor (daca va ganditi la asta) nu ma indop in mod special cu ceva – chiar am mancat numai chestii usoare (inclusiv mi-am luat niste fructe de mare semipreparate din supermarket cu niste tzatziki si suc de lamaie si am mancat o gramada din astea de sarbatori , iar porc deloc) .
Asa ca , din ce am trait , chestia cu legumele si silueta nu e neaparat corecta . A , ca nici eu nu sunt prea atent (nici macar la mancare , o fac de fapt cu placere – nu-mi plac grasimile , nu mananc decat chestii usoare pentru ca de fapt astea imi plac , nu pentru ca-mi propun ) , dar nici pana la 33 de ani nu eram atent la dieta . Si totusi , “ma mentineam” . Acum … Cred ca metabolismul , varsta , sunt de fapt mai importante .
A , ca tocmai am vazut cometariul Elei : cartofi nu mananc deloc (nu-mi plac) . Garnitura la mine e de obicei orez cu legume sau orez fiert simplu . Sau porumb (din conserva) . Mai rar ciuperci .
important este ca broccoli-ul sa vina pe farfurie ‘mascat’ – pana si copiii cei mai mofturosi il vor accepta, important e sa il ascunzi in niste chiftele de legume, intr-o salata pestrita, pasat intr-o supa. uite aici ce a facut un nene fotograf, ca sa isi convinga copiii sa manance legume:
http://www.carlwarner.com/warner.html
la capitolul Foodscapes de pe site-ul de mai sus ma refer 🙂
si eu cred ca e cum ti-e norocul si cum ti-e meniul casei.
si copilul meu a mancat de mic orice leguma, cruda sau (mai putin interesant) fiarta. la 6 luni nu manca supa aia pasata zilnica daca nu avea tzelina in ea. morcovu’ intreg era panaceul pt potolit mancarimile de gingii cand ii cresteau dintzii. nici io nu i-am dat brocoli ca nu erau, in schimb ardei si gogosari, rosii, varza barza etc – ca la balamucu de iepuri!
de pe la 6 anisori a inceput sa aiba personalitate si sa se strambe sezonier. acu nu-i placea fasolea verde, acu ba da. in prezent, de ex, nu mai mananca mazare deloc, ciupercile sant cah in afara de pizza, in schimb mananca ceapa si usturoi, ca se da barbat…
cand vad copii care dau patrunjelu afara din ciorba, sau se uita lung la farfurie si nu se ating, imi vine sa ii bag cu fatza in ea! si pe al meu mai nou – noroc ca e mare si acuma nu se mai ineaca cu puiul din supa, daca are ate move prin el si e “sinistru”…
al meu are 3,5 ani si a declarat ca vrea sa fie ierbivor….ca sa nu sufere animalele…deci brocolli…cat cuprinde…si cu placere… 😀
raportez cu supunere, am fost un copil certat cu legumele. mi-au fost băgați pe gât ficați cu piure- vagoane!- și am băut cisterne de suc de morcovi. prin urmare, singurele legume pe care le-am ingerat (nu neapărat și digerat) au fost cartofii și morcovii. pentru cei din urmă încă există o aversiune puternică. altee chestii mâncam, da’ doar pasate, legată la ochi sau păcălită. îmi aduc aminte prima și ultima mea întâlnire cu spanacul – bleah! aduceți o găleată! recunosc, a fost un război continuu, în care inamicul public nr.1 a fost mama, a cărei replică a devenit un fel de motto al familiei noastre, bun de pictat pe blazon, lângă pensule, acuarele și șurubelnițe: “IA CU SALATĂ!”
însă după ce douăj de ani am băgat doar legume care guiță, cotcodăcesc sau se taie de Paște, am ajuns în faza în care broccoli nu numai că s-a strecurat în alimentație pe neașteptate, dar am și devenit buni prieteni! bineînțeles, am avut de ales între el și conopidă.
ca o concluzie, plănuiesc să-i dau copilu’ lu mama, să-i bage ea pe gât țelină și varză de bruxelles, ca s-o urască pe ea și nu pe mă-sa.
p.s. mulțam frumos pentru punerea linkului către blog, chițăi la fiecare comentariu:))
PS: de cand avem curte si patrunjel in ea, il pashte in direct, din razor. si tot de atunci a inceput sa puna botul si la merele cu buba (a invatat sa o ocoleasca), la prunele mai necoapte sau ciresele cu viermisor – inainte, nu servea decat exemplarele perfecte de la supermarket…
deci e o chestie de mediu inconjurator, mamele si bunicile sunt de vina, intr-un fel sau altul.
si de foame: daca ai inima sa lasi copilu nemancat daca se stramba (f f greu, noroc ca nu a trebuit sa o fac decat de vreo doo ori), dupa cateva ore in care il si alergi putin pe afara, mananca ce-i pui in fatza, garantat!
@madi: sa stii ca si conopida e buna
@ciu: băi, uite io cu cireşele cu viermişor am o problemă şi-n ziua de azi. nu prea mănânc cireşe, de teamă să nu fie cu carne 🙄
of! n-ai furat cirese niciodata? ce mai conta cum sunt, erau beton cu orice in ele! si ce, ai simtit vreodata gustu de vierme din cirese?! nu exista! nu e ca la mar sau gutuie, unde lasa rahatzeii aia negri amarui si ca de zatz… viermele de cireasa e delicios ca cireasa insasi, mmm…
@ciu: beah…
@ciu: mai e o chestie: nu mânânc niciodată fructe după ce am mâncat proteină. cum să mănânc fructe cu cărniţă de viermi, vrei să se răsucească monti în mormânt? 🙄
conopida… eu nu am mancat conopida pana dupa 20 de ani. nici spanac n-am mancat pana pe la 16, din cauza ca la gradinitza ne fortzau cu un spanac in forma de baliga proaspata, verde si aburinda…
mama – mama – tre sa caut urzici! si pe cineva sa mi le faca…
simona, esti sclifosita? dupa supa aia de ceapa care mi-a intors mie sistemu’ pe dos?? viermele de cireasa nu e carnitza, e cvasi-vegetal!
@ciu: un pic sclifosită, da. cum ţi-ai dat seama? 🙄
e, doar as un pic, sa dea bine cu feminitatea… 8)
pai daca nu tii post, poti sa mananci si viermii din cirese
si conopida e bleah, in afara de cazul in care este murata. atunci e vis…
mai soro, mi-ai rascolit stomacu pa dos: cum sa mananci spanac???? ciu are dreptate–o baliga fara gust…si cica are fier…mai bine un surub, o piulitza cu apa, si are si filet…ce, spanacu are filet? ciresele cu carne e ok, da sa fie nespalate, adica proaspat furate, nu…altfel e nasoale.
totusi , o salata , acolo, cu mititei, carnaciori, putina ceafa si 3-4 bucatele de sunca, cum ar fi?
aici, unde sunt io, nu prea e…
pt madi: cum vine asta: un ” vis bleah” ?
Cirese sau fructe de padure sunt in stare sa mananc cate 2-3 kilograme odata (fara gluma) . Iau cate 3-4-5 cirese odata in gura . N-am probleme cu viermii . Bunicu’ avea in gradina si ciresi si visini si capsuni (am ajuns din cauza capsunilor la urgenta pe la 6 ani – mi-au bagat un tub in stomac si mi-au pus o galeata in fata ; am umplut-o 😳 ) si niste tufe de zmeura . Zmeura era plina de furnici (imi amintesc si acum gustul lor acrisor 😆 – nu le inghiteam insa , le aruncam) . “Balega verde” , de care zice ciu , cu un ou langa , e una dintre mancarurile mele super-preferate . A , aveam duzi . Cadeau dudele pe jos (la noi li se spune pomite , iar duzilor pomiteri) si le curatam putin de noroi apoi le inghiteam . Primavara mergeam pe langa calea ferata unde era plin de pomi plantati pe margine (meri si pruni) si mancam fructele acelea verzi , abia iesite din muguri . Ne strambam de acreala , da’ nu le lasam . Cand vedeam un ceferist venind o luam toti la fuga . Chiar ca am mancat o gramada de verdeturi la viata mea . 😆 Si nici macar n-am facut eforturi , astea imi placeau mai mult decat carnea (desi cand eram mic mancam si porc – acum numai cand ma duc la ai mei mai mananc , in rest doar pui si pesti/fructe de mare) . Era misto cand eram mic . 😥
A , sa nu uit de conopida . Cum sa nu-ti placa conopida ? Pai cea mai buna muratura e conopida murata !!!
@adi: hihi, ce frumos 🙂
Simona, si tu esti cu Monti? Ia-te de manuta cu nevasta-mea…
ce e Monti?
am crezut ca e eroare de tipar la simona, ca se rasucesc mortii in mormant si m-am emotionat
@ciu: montignac, femeie 🙂
spanac rulz!
băi, habar nu aveţi.
nu e după voi/mamaia/tataia.
până la coadă, va fi fix după cum vrea ăla micu, dacă e serios şi cu personalitate din faşă.
eu am doi faliţi: soarele şi luna , cerul şi pământul, dar în materie de încăpăţânare… fraţi de sânge, nu alta. au mâncat întotdeauna doar ceea ce au avut chef şi au reuşit să mă învingă : ajunsesem să le gătesc exact ceea ce le plăcea fiecăruia, doar să îî văd că mănâncă. şi aşa a rămas până în zilele noastre.
rezultatul ?
linişte la mese, voie bună, amândoi frumoşi şi sănătoşi .
ce dacă unul nu vrea legume nici azi iar altul să nu vadă carnea ???
de ce trebuie să fie un freaky din ăla torturat de anumite reguli şi diete ?
da, nu au mâncat niciodată chestii sărate-colorate din pungi dar în rest… libertate cât cuprinde.
hai, libby !
Spanac facut cu putin lapte si cu oua romanesti cu un bot de unt deasupra…mmmmm
scuze ca ma bag asa ca viermele in cireasa: ce e montignacul? un coniac , ceva?
Bravo Agnes….asta ziceam si eu..in rest, hai libby !!…cat mai e AMR-ul?
păi, tre să-mi pun AMR pt altceva, că ultimul tocmai s-a terminat 😀
Aoleu ilaura, tu cam faci experimente cu fiica-ta. Nu cred ca in momentul de fata chimia alimentara a ajuns la nivelul de a identifica cu precizie care sint nutrientii necesari unui om si care sint sursele din care si-i poate lua. Vezi de exemplu condamnarea generala a tuturor grasimilor in trecut, pentru ca mai apoi sa apara chestia cu omega 3. Asa ca cel mai bine e o dieta omnivora, echilibrata, iar pe cit posibil alimentele sa provina din surse naturale (deci nu pui crescut cu steroizi sau banane coapte cu gaz). Nu mai spun aici ca orice aliment contine si substante toxice, inclusiv legumele.
am colegi barbati tinerei si ne-obezi care se duc la nutritionist – e o noutate, un trend, nu-i asa?! sa fie ca citesc ei revistele de femei sau ca sunt chiar preocupati sincer de problema?
se pare ca problema se agraveaza si ca psihologii ori nu’s destui ori nu’s buni ori nu’si fac reclama destu… moment in care se lanseaza… Mooontiii!
viermele e la cap, atat la aia care se stramba la mancare cat si la cei care zambesc prea mult la dansa… deci in general la aia care sunt preocupati in mod nenatural de a manca – mancare
in lipsa de brocoli si alte resurse la tzara in timpu razboiului, taica-miu copil manca iarna ceapa, prune uscate si muraturi. cu mamaliga, fasole, cartofi si duminica cu jumari. n-a crescut el de 2 metri cum da bine, da oase drepte si dinti buni are si acuma, ce sa mai vorbim de vitalitate cat doi de varsta mea…
acuma mananca brocoli la fiecare pranz, plus pastile de vitamina C ca pe bomboane – ce sa-i faci, cu moda asta…
Ce faina idee! 🙂
E doar o”legenda glonfata”.
@catalin, iti multumesc pentru sfatul nesolicitat. cred ca toata lumea le iubeste pe astea 😈 poti sa te linistesti totusi, nu este un experiment, este o decizie informata. foarte 🙂
M-ai facut curioasa de film, m-am uitat la trailer.. sincer cred ca o sa il duc si eu pe asta mic al meu la filmul asta ca are un mesaj destul de dragut
Laura, nu stiu ce surse de informare ai folosit tu, parerea generala in medicina acum e ca dieta vegetariana e prea restrictiva pentru a fi recomandata copiilor. Dar daca medicul tau ti-a recomandat asta pentru copil, o fi stiind el mai bine.
Nu cred ca s-a gandit neaparat la o dieta vegetariana, ci mai degraba la un regim sanatos si echilibrat care sa contina si legume si cum astea sunt uneori greu acceptate de copii…
Salamadra prajita, are proteine si calorii, e buna in padure si ajuta la supravietuire. Cat de cat. Insectele se pare ca vor fi de mare succes in viitor asa ca de azi incep sa “cultiv” un musuroi pe bloc. Cainele e de rezerva, ii doresc viata lunga ca sa fie alaturi de noi la “nevoie”, muhahahahahahh……Stafidele sunt urate de majoritatea puradeilor in schimb.
Bă, eu o treabă ştiu.
Pe mine m-a crescut pînă la 5 ani o mătuşă a bunicului (că ai mei erau studenţi), mătuşă care avea o rudă în refege. Lunar, primea pachete pentru ‘ăla micu’: ce era acolo, ferească doamne-doamne! Turtă dulce cu ghimbir, ciocolate Sarroti şi Ritter Sport, Doppel Keks, prafuri de budincă ADEVĂRATE, bomboane gumate Maoam, bomboane cu lapte, moşi crăciuni şi calendare de ciocolată la Crăciun, iepuroi (adică iepuraşi imenşi) şi ouă de ciocolată la Paşti, etîcî etîcî etîcî. Cutia era ascunsă cu străşnicie şi mi se servea din ea cu ţîrîita. Pînă am prins şpilu’ şi a început şantajul emoţional. (Mi s-a povestit ulterior că) făceam scandaluri monstru dacă nu-mi luam porţia de glucide. Exemplu grăitor – sfîntul martir eu (pe bune!) refuzîndu-mi-se Sfîntul Drept la Dulciuri: http://culmea.deviantart.com/gallery/?offset=144#/dzm0e5
Pînă la mutarea la ai mei, am avut, practic, cutia la discreţie (crescusem şi începusem să sparg chestii prin casă dacă nu eram ascultat).
După aia, mama, tînără şi aflată sub trecătoarea influenţă a unei doctoriţe de familie niţel deviată de pe calea cea dreaptă, a încercat fel de fel de chestii nutriţionale pe mine (gen “luna fără zahăr”, “luna fără carne”, “săptămîna verde” şi alte aberaţii), experimente care nu mi-au dăunat, da’ nici nu mi-au folosit prea mult.
Pachetele din Germania unificată ajungeau acum la mama, care le păzea şi ea cum putea. Evident, şantajul emoţional a continuat şi aici, cu alte arme, pînă am făcut vreo 14 ani. A decedat şi ruda misterioasă din diaspora (nici azi nu ştiu cum a chemat-o, s-o ţină Ăldesus unde ştie el mai bine), s-a umplut şi pe la noi de Milka, Heidi, Poiana, Silvana şi alte parodii ieftine şi nimic n-a mai fost la fel.
Eu am crescut mare, sănătos, elastic ca un caş, am făcut sport de performanţă cît am avut chef şi niciodată n-am pătimit de vreo boală. Analizele îmi ies şi astăzi ca lumea, chit că fumez (nu mult!), beau cola, mănînc dulciuri, nu mă dau în lături de la cărnuri de orice fel, bag şi alcoale o dată pe lună. Am 1.83 şi 84 de kilograme. N-am mai răcit de vreo 5-6 ani.
Sigur, n-am dinţii domnului castor din desenele Colgate, n-o să am pielea ca de prunc la 35 de ani, n-o să ating 70, să nu mi se mai scoale şi să-mi tîrîi băşinile şi protezele prin pahare.
Da’ nici copilu’ meu n-o să crească hrănit cu nutreţ, că nu e vacă de prăsilă.
ba,eu cred ca te strange fularu’. si ti-a daunat regimul,crede-ma
adică cum, bad?
Gusturile copiilor sunt influențate în foarte mare măsură de ceea ce primesc ca hrană în primii ani de viață. Așadar tu ca părinte îi formezi gusturile și preferințele.
Așa mi-au spus doi medici și am observat și eu din propria experiență. Încă n-am ajuns să-i dăm legume nepreparate, dar pâna acum i-am dat aproape toată gama de legume și nu a refuzat decât o mâncare de spanac. Mănâncă mere crude de la vreo 9 luni pentru că … eu mănânc tot timpul mere.
La fel cu sarea și zahărul: gusturile se formează de pe la 1 an.
[…] povesteam, acum vreo două săptămâni, de Mămici pentru Marte, animaţia Disney la baza căreia a stat ideea că, decât să le pui copiilor nişte legume în […]
Am tot auzit pareri pro si contra legate de filmul asta, m-am dus la cinema cu fetita mea de manuta, si ne-a placut, ba chiar il recomand, caci mi-a adus aminte de copilarie si de cum ma chinuiam sa imi termin legumele din farfurie.
eu nu stiu ce copilarie ati avut voi, dar eu nu prea ma dadeam in vint dupa bomboane si ciocolati. dar eram calare pe crengile caisilor, corcodusilor si prunilor din curte zilnic. corcodusele – cel putin – erau preferatele mele de cind erau bobite mici si acre pina cand se coceau si cadeau din pomi.
nu mai vorbesc de merele padurete si de ciresele din curtile vecinilor. hehe… ciocolata nu prea mananc nici acum, iar bomboane… deloc.