Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Una e “o maşină”, alta e “maşina mea”! – CONCURS STARBUCKS

La invitaţia Starbucks, o să vorbim puţin despre “personalizare”. Despre diferenţa dintre “un obiect”, oricare ar fi el, şi “un obiect al tău”, oricine ai fi tu, dragă cititorule. Cel mai puternic eu am simţit această diferenţă, după ce, timp de câteva zile, am mers cu altă maşină decât a mea. Una mai puternică, mai şmecheră, mai bengoasă.

A fost o experienţă mişto, desigur, dar mult mai mişto a fost senzaţia de “acasă” pe care am avut-o când m-am întors la maşinuţa mea, mai puţin şmecheră, mai puţin puternică, mai puţin bengoasă. La primele două călcături pe acceleraţie, i-am dat peste cap turometrul (mă obişnuisem cu ailaltă, care avea pedala mult mai sensibilă 😛 ), dar nu mi-au trebuit mai mult de 30 de secunde ca să revin la călcătura obişnuită. I-am auzit torsul binecunoscut, m-am înmuiat instantaneu şi am uitat-o pentru totdeauna pe cealaltă. Apoi, i-am simţit mirosul familiar şi m-a apucat un drag nebun. Îmi venea să mă dau jos şi s-o pup pe roată, cum fac aurolacii când cerşesc la semafor. Eram din nou în “maşina mea”, nu “într-o maşină”! Aveam în CD-player CD-urile mele, cu muzica mea, aveam deodorantul ales de mine, aveam guma mea de mestecat, aruncată prin torpedou, şi tot felul de obiecte de-ale mele, presărate peste tot. Inclusiv zgomotul unei sticle de apă, care se plimba agale pe sub scaune, mi-a dat fiori de bucurie. Pentru că era “de acolo”, pentru că era “a mea”, pentru că era parte din personalitatea maşinii mele, care e parte din personalitatea mea. 😉 Maşina mea e maşina mea. E maşina în care, dacă vreau, pot să las un buchet de levănţică, ca să miroasă frumos, dar şi maşina în care sunt liberă să fac, din greşeală, ciorbă de dovlecei. :mrgreen:

De ce am fost invitată să vorbesc despre “personalizare”? Pentru că e una dintre valorile în care Starbucks crede. Ca dovadă, am mai primit o invitaţie: la Starbucks Frappuccino® Private Class, o scurtă “lecţie” despre Frappuccino, organizată numai pentru mine şi trei dintre voi. Data trecută, când am fost la un eveniment Starbucks, a fost foarte drăguţ. Cu poveşti despre cafea, cu cadouri, cu oameni simpatici. Am aflat atunci, de exemplu, că zaţul este un bun îngrăşământ. Că licoarea parfumată numită cafea (da, v-aţi prins, am încercat că evit formularea “că cafeaua” :mrgreen: ) se bea cu sorbituri mici, uşor zgomotoase chiar, şi se savurează. Multe lucruri interesante, în fine. De data asta, va fi vorba de Frappuccino şi trei dintre voi pot merge cu mine la lecţia privată. Nu trebuie decât să-mi povestiţi, aşa cum am făcut şi eu mai sus, despre lucruri pe care le simţiţi ca fiind foarte ale voastre, despre obiecte puternic personalizate, pe care nu le-aţi înlocui pentru nimic în lume cu unele neutre.

Vă aştept cu comentarii. Pe 6 iunie voi anunţa cine merge cu mine, iar lecţia privată o să fie pe 8, 9 sau 10 iunie, la o oră pe care o vom alege împreună.

P.S. Daca treceţi între timp pe la Starbucks, să profitaţi de Frappuccino Happy Hour, între 3 şi 5 după-amiaza. Enjoy!

61 comentarii

  1. VIATA MEA.NU AS SCHIMBA ASTA PT NIMIC.

  2. viaţa ta personalizată 😆

  3. Gregorie Casă

    Faci cinste?

  4. face starbucks, ca de obicei 😛

  5. oo ce-am râs la faza cu ciorbița de dovlecei
    cum puteți fi așa aiurite ? (mă și pt asta vă iubim)
    am deschis și eu o dată portbagajul unei tipe ( nu faceți mișto) și am găsit… am găsit… un porumbel mort.
    cică l-a văzut pe jos (bolnav sau rănit probabil) în plin trafic!!! s-a oprit că să-l ducă la unu care mai avea porumbei. da a uitat umpic. După cum arăta cred că un anotimp.

  6. Gregorie Casă

    Le ceri bonul. Decontezi. Eu să te-nvăț?

  7. da eu cum sa fac? In Roma nu este .Si Starbucks nu va deschide in Italia pentru ca:

    Starbucks Caffe a fost inspirat din traditia italiana dar adaptat la societatea americana. Punctul de cotitura si de inceperea dezvoltarii pentru Starbucks a fost cind Howard Schultz a vizitat Italia in anii 80.A ramas impresionat de atmosfera din barurile italiene.DE felul in care italienii vorbesc intre ei ca si cum sint amici desi se cunosc de citeva minute si de baristii care preparau cafeaua zimbind si socializind cu oricine.Si asa s-a gindit ca poate exporta in America aceasta atmosfera.

    ESte cert ca Starbucks a abosrbit caracteristici din traditia italiana dar adaptata pentru americani.Experienta italiana a bautului cafelei este mult mai intima si personala si nu poate fi adaptata de Starbucks in Italia.Nimeni nu-si poate imagina ca italianul va renunta la ceasca de portelan si nu va da niciodata pe cea de plastic purtata in maini afara si bauta in masina in timp ce conduce sau merge.Eu personal nu am vazut .

    Starbucks nu are succes doar ca vinde cea mai buna cafea .Conteaza si experienta fascinanta pentru ca in ea gasesti un pic de Roma, un pic de Firenze.

  8. @john: aaaaaaa… cum e asta cu porumbeluuuul… 😆 😆 😆 😆 😆 o s-o scot într-un post separat

  9. Sectia papusi Spitalul 9

    Desi mi-ar placea sa primesc o invitatie, n-as putea sa o onorez pentru ca voi fi plecata din tara la vremea respectiva. Dar tot am sa iti povestesc.

    Toate lucrusoarele mele sunt…. ale mele. Nu ma deranjeaza sa-ti imprumut clema mea de par mov cu irizatii albastre (sau invers), dar ma astept sa mi-o returnezi. Nu ma deranjeaza sa-mi foloseasca sotul ceva din trusa mea de unghii, cu conditia sa puna obiectul folosit la locul lui in trusa si trusa la locul ei in dulap. Pelerina mea este a mea si a lui este a lui, chiar daca sunt identice, sunt marcate, astfel incat sa nu le incurcam. Rucsacul meu de Airsoft este identic cu al lui, doar ca al meu are un patch cu S.T.A.R.S. Raccoon Police Dep (Residence Evil), pe cand al lui are un patch cu steagul UE. 🙂

    Eu am furculita mea, cu un dinte usor indoit, a fost furculita tatalui meu si dupa ce s-a dus pe norisor, la loc cu multa lumina si verdeata, am luat-o sa fie a mea. Si cand m-am mutat din camin la sotul meu am luat-o cu mine, si cand ne-am mutat de la socrii mei in chirie ea a venit in setul meu de bucatarie. Si mi-e greu sa mananc cu alta furculita, daca din greseala o ia Nikky, i-o iau din mana cu bucata pe ea, pentru ca imi apartine! Furculita. 🙂 Si e furculita mea si NUMAI A MEA! 🙂

    Gata!

  10. @sectia papusi spitalul 9: ce frumoasa e povestea cu furculita, m-ai facut sa plang 😕

  11. Contrapublicitate:

    Mie Starbucks mi se pare de foarte proasta calitate. Cafeau regular e amara (prea arsa), iar cappucino-ul lor si moccacinoul lasa de dorit. Frapuccino care se gaseste la frigidere in box de cate 6 e dragut ca idee, intr-adevar, dar nu face banii. In plus, are prea mult zahar. Starbucks coffee nu e cafea pt oameni seriosi, pt cafegii adevarati care apreciaza o aroma de cafea proaspat macinata, ritualul incet si aproape afrodisiac al prepararii cafelei. As spune ca Starbucks e pentru workalcoholicul american care munceste de dimineata pana seara ca un robot si a uitat s-aprecieze viata.

    Imi permit chiar afirmatia ca Starbucks coffee nu este nici pentru intelectuali. Pentru simpla observatie ca Starbucks coffee nu te face sa visezi si cu atat mai putin sa reflectezi. Servita in pahare colosale de carton , cu un capac de plastic horrendous deasupra…te poate de duce doar la gandul ca esti inca un consumator (din atatea milioane) care s-a tapit platind exorbitant brandul in loc de un produs de calitate.

    Iata de ce cred eu ca Starbucks coffee nu personalizeaza, ba dimpotriva, uniformizeaza, si iata de ce votez pentru cafeaua italiana autentica, facuta la orice colt de strada si butic in orice orasel prapadit din vechea Italiei. Jos Starbucks si huooo celor care aflati in vacanta in Europa aleg Starbucks in detrimentul cafenelelor locale. Sic!! 😛

  12. Nu ma atasez de obiecte , dar sunt plin de tabieturi . Asa se face ca daca ma obisnuiesc cu ceva ma enerveaza sa fiu nevoit sa schimb si sa fiu nevoit sa ma invat cu noul obiect . De pilda , ca sa fiu on-topic , unul dintre obiectele de care ma atasez foarte repede e cana mea de cafea . Neaparat mare (de-aia de ceai) , de obicei usor innegrita de la cafea . Cred ca in ultimii 20 de ani n-am avut decat vreo 5 cani (n-am renuntat la niciuna , doar ca s-au spart – altfel o aveam cred si acum pe prima dintre ele) . Cea de acum e alba (ma rog , galbui murdar :mrgreen: ) in interior si albastru ultramarin in exterior . Sa fiu sincer , e obligatoriu sa-mi incep ziua tinand-o de toarta cu cafeaua aburinda inauntru . Altfel nu ma pot apuca de nimic . O tin la birou pentru ca daca as avea-o acasa as fi nevoit sa beau cafeaua in fuga , ceea ce iar nu-mi place sa fac . Practic beau , fumez si lucrez in acelasi timp . Pe la 1 p.m. o termin . De obicei o mai umplu o data sau doar pe jumatate (beau multa cafea , stiu – mi s-a mai spus ; dar o beau macar fara zahar :mrgreen: ) .
    Actele din arhiva care au avut ghinionul sa se afle pe birou cand am mai rasturnat-o arata cam nasol . :mrgreen:
    Cum spuneam , daca nu s-ar mai sparge din cand in cand , n-as schimba-o . Si oricum de fiecare data iau acelasi fel de cana . N-as putea bea cafeaua din ceasca mica sau (quelle horreur) din pahar de plastic , in picioare , pe fuga , de la automat . Intr-o vreme nu beam decat cafea facuta la ibric , dar de cativa ani a trebuit sa renunt si sa ma multumesc si cu cea facuta la cafetiera . :mrgreen:

  13. @Veronika: rea eşti, frate, n-am văzut aşa ceva, fiară, nu alta 😆 😆

  14. @Adi: paharele din plastic în conctact cu lichide fierbinţi cică devin cancerigene 🙄

  15. Vazusi ??? Ce intuitie am . :mrgreen:

  16. Am o cana de cafea (ceai, lapte), ce zic cana, stacana, facuta de un artist local din Pennsylvania. Ma simt mui atasata de ea:

    http://www.zajacearthtonespottery.com/assets/original_Photos/DSC00007.JPG

  17. @veronika: te iau cu mine la starbucks, m-ai convins 😆 😆

  18. Nici platita, nu renunt la valorile mele :mrgreen:

  19. Daca ma scoateai la o ciocolata, oooo, veneam…Da’ si la aia as putea ridica unele obiectii.

  20. cruela de vila

    deci la ciorba de dovlecei te-am batut, ca eu am facut ciorba de rosahii dupa urmatorul model:
    am plecat in week end la mare: a se citi vama veche, cort alea, alea; evident ca am ajuns in bulgaria; cred ca era sfarsit de august sau deja inceput de septemebrie; pt ca prietenii imi povestisera ce misto si ce ieftin e sa faci cumparaturi din bulgaria, mi-am cumparat o mega lada de vreo 30 de kile de roshii, sa faca mama bulion, zacusca , alea alea; o frumusetze de roshii shi un adearat chilipir! :mrgreen:
    cred ca am mai luat si inete si vreun sac de ceapa…etc;
    ajungand duminica in creierii noptzii in bucureshti, am zis ca nu e cazul sa ma mai duc la mama, dar ma duc eu maine; maine am uitat, poimaine n-am pputut, etc, pina cand roshiile s-au transformat singure in suc! 😳
    zi ca nu sunt mai tare!

  21. @Veronika: vin io c-o ciocolată-n buzunar. de care vrei? cu alune, cu stafide, cu caramel? :mrgreen:

  22. cruela de vila

    si be) apropos de aia cu porumbelu:
    merg io zilele trecute cu o prietena, pina la bran si-napoi; caldura mare mosher si aer conditzionat defect; dupa intamplare, femeia avea programare la servic; acum ii merge aerul conditzionat si a aflat shi de ce nu mergea: avea in filtru nu shtiu care UN SHOBOLAN MORT ! ( nu stiu daca era personalizat :mrgreen: )

  23. vezi ca nu ma cunosti? fara arome, adaos-uri si superficialitati… Hai mai bine vino tu aci si-adui si pe aia de la starbucks romania sa va dau o cafea adevarata la

    http://21streetcoffee.com/. 😛

  24. cruela de vila

    ashaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
    shi acum ontopic: o coolega de-a mea dintr-o viata anterioara ( de munca! :mrgreen: ) ( shi viatza shi colega), cand vorbea despre barbac’su , se exprima invariabil , posesiv : ” AL MEU”; al meu a facut, al meu a zis, al meu a dres, etc;
    ooooooooooooooooookeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeyyyyyyyyyyyyyy, deshi ushor enervant ash zice 🙄
    ei bine, cand erau amandoi, in public, nu il striga : vasile, ci il striha : ALMEU!
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    auzi ALMEU, noi cand plecam?
    ALMEU, da-mi shi mie…( nishte bani, sarea, servetelu, etc)
    ALMEU, ai si tu grija de ala micu ca se uda …
    etc!
    😳

  25. Am un obiect personalizat pe care il iubesc din doua motive-unul ca mi-a fost dat de prietena mea cea mai buna si al doilea pentru valoarea sa spirituala..este un inel de argint simplu, ca o verigheta, 😆 pe care in interior scrie numele meu si al ei in rune, si o fraza, care are o poveste:”si asta va trece”.Se spune ce regele Solomon le-a cerut mesterior sai sa-i sculpteze o tablita cu ceva care sa fie valabil oricind si pentru oricine, si sa-i faca pe toti fericiti si intelepti. A cistigat mesterul ce a gravat aceasta fraza pe tablita de piatra.

  26. bai dragi tovarasi si pretini…
    pana acu vreo 20 de ani beam pana la 5 nesuri mari pa zi…si inca d-ale amigo, bine frecate, cu zahar… pana cand mi-am dat seama de ce tremuram acasa, seara, ca apucat de friguri…
    am zis stop si de atunci am ajuns acum sa nu mai suport nici macar mirosul de cafea, care e, dupa parerea mea, o inutilitate la fel de mare ca si tutunul…
    daca ma intrebati de ce am baut, va zic : de prost.
    asa ca, dear simona, da-ne si noua un concurs pt cei ce nu au calitati d-astea, cum ar fi tutunul, cafeaua, etc…ciudati, adicatelea…
    si asa drept si prin urmare, nu am nici cana preferata de cafea…

  27. @cruela: aia personalizare, fratele meu 😆
    @veronika: gata, venim, am vorbit. ora şi ziua? :mrgreen:

  28. cruela de vila

    Adi: la asta cu canile, sa te iei de mana cu fie-mea, ca shi ea are o dambala cu canile; o prietena care a stat la noi, shi care are dambla sa plece cu cana de cafea in mashina ( nu vretzi sa shtitzi in cate feluri shi locuri a varsat cafele prin mashina aia…) a plecat cu cana favorita a lu fie-mea; shi normal ca s-a dus cu ea la birou shi uite asha a ramas fie-mea fara cana favorita, despre care imi mai zice shi acum ( dupa mai bine de un an) ; sa-i zici lu Bombonela sa-mi aduca cana!

  29. cruela
    nu l-a si tatuat cu Almeu?

  30. cruela de vila

    ashaaaa, cat despre cafea drga adi, draga simona si draga starbuks, daca se desfiintzeaza de maine, prin decrete prezidentzial sau hotarare guvernamentala de urgentza, ca n-avem buget :mrgreen: eu n-am nici o apasare!
    functzionez perfect shi fara!
    cateodata chiar mai perfect decat cu! 😳
    dar la un Frapucino mocca, m-ash risca! 😳 deshi se zice ca mocca ingrasha! 😳

  31. @ SIMONA,
    gandeste-te bine. la 21 street cafe te servesc niste baieti cu barba, bine construiti de prin El Salvador, Peru, tarile de unde vine si cafeaua.Impresionanti, as zice 😀 😀 . Si sa vezi ce frumos fredoneaza ei cand prepara cafeaua, sa vezi ce urat se uita daca-si pune careva lapte si zahar…

  32. cruela de vila

    veronika, nu shtiu, nu eram suficient de intimi! 😳

  33. cruela de vila

    si acuma ma gandesc ce-ar fi fost daca l-ash fi strigat shi eu cu candoare ” ALMEU” :mrgreen:
    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
    NU TE CHEAMA ALMEU? TE CHEAMA VASILE? 😯 😯 😯

  34. @cruela: cred că deja te califici pentru podium, la cât ontopic ai băgat.
    @ veronika: nici eu nu pun zahăr sau lapte, aşa că pe 21 street mergem, clar!

  35. cruela de vila

    simona : mai am : fie-mea a avut niste musafiri; bautori de cafea; noi nu avem cafea in casa, deoarece nu bem decat in deplasare, deoarece nu este o necesitate, etc
    si norocul ei a fost , ca avea un pachet de cafea boabe, primit de la starbuks ( nu spun cu ce okazie, shtie ‘mneaei! 😉 )
    numai ca noi, neband cafea, nu numai ca nu avem cafea, dar , evident nu avem nici rashnitza! :mrgreen: mi-a facut mama saraca, una cadou , am luat-o, am multumit politicos, si cu prima okazie am dat-o de pomana, dar va rog sa nu-i spunetzi 😳
    ashaaaaaaaaaaaaaaa
    deci cu ce sa rashneasca copilul cafeaua?
    🙄 🙄 🙄 🙄 🙄
    dragi telespectatori, fiind un copil inventiv a rashnit-o la blender!
    :mrgreen:

  36. @cruela: e fiică-ta, e clar :mrgreen:

  37. cruela, cand vine cineva la noi in vizita ( mai rar, cei drept , ca stam cam departe ) , le dam o bere, de mancare…

  38. cruela de vila

    ashaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
    acum , ca m-am pornit , sa va zic despre o prietena care s-a dus la un blind date, cu unu agatzat pe net; care a invitat-o galant la o cafea; s-a intalnit, deci, au facut cnoshtintza, shi el a invitat-o galant in dacia lui care facuse shi razboiul; cazusera deja de acord ca vor bea o cafea impreuna;deci : a scos omu doo pahare de plastic din torpedou, doua pliculetze de ness, din acelashi torpedou ( un doatat :!:) , ceva pliculetze cu zahar ( un boier! :mrgreen: ), shi s-a dat jos din mashina ( dupa ce mai intai shi-a cerut scuze!un gentleman 😉 ), sa mearga la chioshcul de pe trotuar , de unde a luat o sticla de plastic de apa plata, ca sa poata finaliza cafeaua!
    :mrgreen:

    va dorim pofta mare la cafeaps: ulterior, nishte saptamani mai tarziu, dupa aceasta intalnire de succes, in timp ce era beat, a sunat-o s-o ceara de nevasta!

    😳

  39. cruela ,preferata mea, e in verva azi.
    o propun si sustin pt un loc pe podium la starbrucs, mai abitir decat pe
    randunel opinca, parca.

  40. cruela de vila

    dg: era vorba de cafeaua de dimineatza! 😳
    oamenii au venit la noi sa ne viziteze si sa-i si cazam , ca aveau interviu a doua zi la ambasada USA, ca erau cashtigatori de loteria izelor, shi nu erau din bucuresti!
    😉
    deci am executat tacam complet sa traitzi: mancare, beutura , antren shi cazare!
    :mrgreen:

  41. banuiam io ca esti fata buna, ca nu servesti musafirii doar cu o zeama neagra, lunga si amara pe deasupra…
    doi la mana, io am cazat doi castigatori de loterie…te-am luat

  42. Ei, eu ce să mai zic, că nu beau decât ”dicaf”! M-ar împușca sud-americanii ăia fățoși de care povestirăți de le-aș cere așa ceva, așa că mereți fără mine de data asta! ;))

  43. nefasta a cumparat de curind o masina de cafea “nespresso”, nu stiu daca e si prin Ro, merge cu niste capsule, sunt de mai multe feluri, ia face afaceri f. bune, a luat nu stiu ce cadou si nu stiu cite sute de capsule gratis, dupa ce a platit 200 Euroi pa masina. Ie incintata zice ca face o cafea formidabila, are si nu stiu ce dispozitiv care face spuma de lapte. Io beau cafea rar, nici cind fumam nu prea beam, la munca avem un automat, f. ieftin, da…

    P.s io ma plictisesc repede de obiecte “personalizate”, imi place sa le schimb in permanenta, chiar ma-ntreb cum de nu mi-am schimbat nefasta.

  44. Sectia papusi Spitalul 9

    Simona, nu intentionam sa te fac sa dai apa la soricelul ala pe care l-ati avut musafir. Da’ intr-adevar, daca am un obiect de care sa fiu cu adevarat atasata apai ala e furculita. Si ALMEU al meu :)). Ah pardon , el nu intra la categoria obiecte. 🙂

  45. Am cravata mea, sunt pionier.
    Am iubit acel obiect, pe bune. Nu de alta, dar mereu uitam să-mi iau batistă. Ah, ce frumos îi stătea aşa, apretată cu muci…

    Acum nu se mai poartă, mare păcat. Au inventat ăştia şerveţelele de hârtie. 😯

  46. Am o tara, o iubesc si as face orice pentru ea chiar si sa o parasesc daca iubeste pe altul mai mult…sunt sarac si tata a murit de multa vreme (deci sunt orfan de tata), am si un drapel de la organizatia UTC (pot sa-l flutur daca e nevoie), altceva nu am….aaa, mai am talent…sa ma duc la preselectie ?

  47. Uite unu care a s-a atasat de o mașina, doua… o mie si chiar de un elicopter. Deci ușor cu atasamentul pe scari.
    http://www.libertatea.ro/detalii/articol/edward-smith-sex-masina-elicopter-336407.html

  48. Daca ai inceput cu masina, pai tot cu masina incep si eu. Prima mea masina noua am cumparat-o in 2005, si nu ma despart de ea, sau mai bine zis de el. E un baiat, Renault Megane2, dragul meu Megane, dragul meu Louis, de la Louis Renault. Fondatorii Renault au fost 3, Louis, Marcel si Fernand, daca imi luam Laguna trebuia sa-i dau nume de fata, Safrane nu-mi permiteam, Clio era prea mic. Ah… Louis… La 2 luni si jumate de viata ale lui Louis a trebuit sa plec de acasa, un nou serviciu, training de acomodare in strainatate pe 6 luni. Sfasietor, mi-am parasit dragul meu Louis cand inca nici nu stia sa toarca bine la 5000 de ture. Sotia nu are permis si am decis de comun acord sa-l incredintez pe dragul meu Louis parintilor mei, la tara, in garaj. Acolo avea ce-i trebuie, mama avea sa-l inveleasca permanent cu paturi, sa nu-i fie frig la antigel, in Bucresti putea fi julit zilnic si nimeni nu-l putea apara. Cu durere in suflet si lacrimi in ochi am condus prin tarile straine BMW 320D, BMW318i, BMW120D, VW Sharan, Hyunday Tucson, BMW525D, Smart for 4, Mercedes 220D, in schimbul argintilor. Cand am revenit acasa, aproape ca i-as fi sarutat roata lui Louis, dar mai intai a trebuit sa-l spal, ca era plin de praf. Apoi l-am incurat, ce bine torcea motorul lui 1.6 aspirat cu cele 16 supape. I-am promis ca nu-l mai parasesc mai mult de 2 saptamani. Prima lui revizie de 1 an a fost la nici 9mii km, avea uleiul numai bun de prajit cartofi, asa curat era. Prima iarna a petrecut-o la ai mei in garaj, cum va spusei, pe undeva prin Olt, dar in a doua i-am luat cauciucuri de iarna tot de geanta latina, de la varul Michelin. L-am dus pe Louis apoi sa vada locurile pe unde am mers cu cele masini teutone. Pe urma a avut parte de prima lui tragedie, un vecin nebun i-a intepat doua cauciucuri de la varul latin chiar inainte sa le schimb cu cele de vara yankee. La nici 60mii km a avut parte de distributie si pompa de apa noi. Bateria a cedat si ea la fix 5 anisori. Acuma la vreo 70 mii are amortizoare si directie noi, e asa cum il stiam eu la inceput, bland si cuminte. Tot 5.8l consuma daca am grija cum conduc. Toarce frumos cand vreau sa depasesc si ii place la nebunie, abia il opresc. Am mai facut o indiscretie si am condus in concediu niste veri italieni, un Fiat Panda si unul Grande Punto, ba chiar si o verisoara italiana Lancia Delta. Degeaba au vrut sa ma impresioneze ca niste veri shmecheri de la oras cand vin in vizita la tara, sunt rupti din peisaj. Asta iarna Louis a avut parte de alta cumpana: era parcat si o asiatica nebuna de neoprit a rupt un stalp cu indicator si stalpul i-a julit aripa stanga fata. A trebuit sa fie inlocuita cu totul, dar am respirat usurat, putea fi mai rau, bietul Louis mutilat iremediabil la capota si parbriz. Am trecut prin multe, dar nu ma despart de el. Prietenul care imi umbla la el imi zice sa i-l vand, ca il iubeste de cat de bine e intretinut. Dar nu pot face asta, la anul abia il dau la scoala, face 7 anisori.
    Mai am un object a meu, a meu, a meu… un laptop dat la scoala deja. Dar despre el voi povesti alta data… ca deaj s=a prnis ca vobresc depsre el…

  49. Fie pâinea cât de rea tot mai buna e in tara mea, este?

  50. cruela de vila

    finch: te-ai suit vreodata pe acoperishul lui sa culegi cireshe , asa cum am facut eu? da mi-au ramas urmele de calcaie pa toata tabla? :mrgreen:
    asta asha… ca s-o personalizez! ( la mine e o “ea”, deshi in intimitate i se spune OZN-ul 😳 )

  51. Cruela folosește si tu o crema pt calcaie, vb cu Zâna parca ea era experta in domeniu

  52. De suit pe plafon nu, dar am trebuit sa curat cu CIF niste grasime aruncata de cineva cu tot cu tigaie dupa consoarta si aterizata pe portbagaj, grasimea, nu consoarta. I-am lasat niste cerculete ca la tavile alea de inox slefuite cercuri-cercuri.

  53. O cheama BUB. Are 8 anisori din care 4 petrecuti cu mine si 4 petrecuti cu o nemtoaica mult prea grasa si mult prea neatenta. Am cunoscut-o intr-o parcare de supermarket, toamna, aproape de miezul noptii. A venit la intalnire insotita de un nene gasit prin ziare. Desi era intuneric si nu i se distingea bine nici culoarea tenului, a fost dragoste la prima vedere. Am luat-o acasa si am prezentat-o parintilor: “cam mica” au zis… Normal, e Micra, dar daca va fi dragoste, nu conteaza marimea – am zis. Ca in bancurile cu ardeleni rabdatori si timizi, i-am ridicat prima oara capota la o luna dupa prima intalnire. Am avut noroc,avea chiar si motor!
    Au trecut de-atunci anii ca nouri lungi pe sesuri si ne-am schimbat amandoi. Ea in bine. Pe botic si pe obrazul stang i-au aparut sumedenie de floricele instalate de sotia mea (recunosc: sunt bigam!), de pe bord ne zambeste in fiecare dimineata un sobolan urias si frumos mirositor (“soricica plina cu levantica”), un pui grasan cu privire alcoolizata, balanganitor si atarnand de o ventuza zambeste lumii exterioare… Si chiar daca de multe ori la semafor ceilalti soferi imi zambesc si tuguie buzele poponarian, asta mi se pare o recunoastere a faptului ca ea, BUB adica, este ffffff chiuta!

  54. cristina horia

    🙂
    din pacate nu am un lucru al meu fara de care sa “nu pot trai”
    mi-am dorin dintotdeauna sa am o masina si n-o am din pacate
    mi-am dorit intotdeauna sa zbor cu avionul si nu mi-a iesit pasentza 🙂
    si in fiecare week-end il exasperez pe al meu sotz sa ma duca sa beau o cafea buna si aromta
    drama pe care o traiesc vizavi de cafea?
    nu-mi place cafeaua facuta de mine!!!

  55. Cu tot respectu’, io nu stiu cum o fi starbacksu’ in habitatul mioritic dar l-am incercat in cel bretanic si nu cred ca-i prieste…Sincer vorbind, pot sa ma plateasca dar sa-l incerc a doua oara in viata nu indraznesc…mai bine beau nechezol caci imi trezeste amintiri si are si vitamine.

  56. cristina horia

    m-am mai gandit putin: o cafea personalizata pentru mine, se poate?

  57. @cristina: vedem. participa la concurs 😉

  58. Avand in vedere pasiunea pentru Formula 1 din timpul liceului, cele mai personalizate lucruri ale mele au fost pisicile cu nume de driver de F 1: am avut simultan doua satene numite KIMI (n.a., Raikkonen), o blonda retinuta pe nume HAKKI (de la Mika Hakkinen, favoritul meu), una neagra numita Michael (Schumacher) si alta, tot neagra, pe nume PABLO (Montoya). Cea din urma s-a dovedit a nu fi totusi motan, asa ca mama o alinta si in ziua de azi Pablita. Peste ani, cand din vechea garda a ramas doar Pablita, insa au aparut si alte pisici la noi, ai mei au hotarat (fara sa ma consulte), ca e timpul sa o dea mai departe pe Pablita, astfel incat i-au gasit un nou stapan, la moara de la capatul satului (pe principiul ca la moara ar trebui sa fie si soareci). Dupa cateva luni bune de absenta, ne-am trezit intr-o noapte cu mieunat strident la usa: era Pablita, in culmea fericirii, revenise acasa, nu se stie cum. Ne-am emotionat cu totii de faptul ca fusese atat de brava si gasise drumul sa se reintoarca, asa ca am oprit-o si traieste si acum, are cam 12 ani, avand in “subordine” alte doua matze si 5 catzei. Se pare ca si noi am fost niste stapani “personalizati”, pana la urma…

  59. […] America House din Piaţa Victoriei, iar cei trei aleşi prin concurs să meargă cu mine sunt: Adi, Cruela şi […]

  60. […] ocazia Starbucks Frappuccino® Private Class s-a întâmplat acest eveniment. Care Starbucks Frappuccino® Private Class a adus în viaţa mea o […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green