Am promis, am executat, e tare bine!

Vă făceam aici, la invitaţia AXA Asigurări, o promisiune. Îmi luam un angajament în faţa voastră, cum ar veni. Angajamentul era că o să-mi eficientizez munca, prin a nu mi-o mai fragmenta cu mailuri, ocheade pe Facebook şi alte zbenguieli pe internet. Mă angajam, mai exact, să deschid internetul doar o dată la o oră, în aşa fel încât să am continuitate în ceea ce lucrez şi să nu-mi mai abuzez creierii, schimbându-le haotic jobul, de la un minut la altul: “Acum scriem acest text, iar acum ne întrerupem din scris, ca să ne uităm puţin pe Facebook. Dar mai bine nu ne uităm pe Facebook, ci răspundem la un mail şi luăm o pauză la jumatea mailului, ca să răspundem cuiva pe Messenger şi, în timp ce răspundem, dăm o raită şi pe Twitter şi de-abia după aia pe Facebook, după care înapoi la text. Ba nu, înapoi la mail, că n-am terminat de răspuns…”. Cam aşa făceam.

E o fericire faptul că nu mai fac aşa. Nu doar că am devenit mai eficientă şi mai coerentă în procesul de producţie, dar cred că în felul ăsta o să ţin şi Alzheimerul mai la distanţă. Un creier mai puţin hăituit rămâne adunat unde trebuie, nu pleacă desculţ şi cu margarete-n păr, la plimbare, pe câmpii.

Dacă a fost greu să-mi schimb obiceiurile internautice? Da. A fost. E ca la lăsatul de fumat. Ţi se face poftă să arunci o privire pe mail şi tre’ să rezişti să n-o arunci. Noroc că nu există sevraj fizic. Asta ar mai fi lipsit. Să mă fi durut capul, să fi avut ameţeli şi stări de rău, fiindcă nu mă mai zbenguiam alandala pe net…

Aşadar, dacă doriţi creieri mai hodiniţi şi creşterea vizibilă a nivelului de producţie la hectar, urmaţi-mă! 😉