Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Picoliţă pentru o zi

Sau un reportaj de acum doi ani:

PICOLIŢĂ PENTRU O ZI

E criză. Nu se mai vinde nimic pentru că nu se mai cumpără nimic. Rămâne lumea fără slujbe de pe azi pe mâine, măiculiţă, vorba lu’ tanti Maria. Ce ne facem, oameni buni, dacă ni se-ntâmplă şi nouă? Nu ştiu voi, dar eu nu pot să stau cu mâinile-n sân. Nu vreau să fiu luată prin surprindere, aşa că mă pregătesc. Învăţ meserii noi. Pentru început, am experimentat-o p-aia de picoliţă.

“Vii la 10,30, nu la 12, că atunci începe programul!”

Lângă redacţia noastră e restaurantul Bellini. Merg des acolo, fiindcă îmi plac şi mâncarea şi servirea, aşa că la ei m-am milogit să mă angajeze pentru o zi. N-au avut inimă să mă refuze. “Bun, păi, vin vineri, pe la un 12, aşa”, zic. ” Vii la 10,30, că atunci începe programul. În tricou alb sau negru, blugi şi cu părul prins”, îmi răspunde managerul restaurantului. La 10,29 eram acolo. Pe drum, în metrou, făcusem eforturi să-mi amintesc după ce şcoală de aşezat tacâmurile se lucrează la Bellini: amândouă în dreapta sau cuţitul în dreapta şi furculiţa în stânga?

Ce face un ajutor de ospătar se cheamă “muncă necalificată”. Nu umblă cu bani sau cu farfuriile pline şi nu interacţionează decât foarte puţin cu clienţii. Oferă meniurile, pune tacâmurile, schimbă scrumierele, debarasează şi curăţă masa. Program: 12 cu 24, 15 zile pe lună. Salariu: minimul pe economie (461 RON net) + 50 RON/ ziua de muncă din tipsuri. O masă caldă pe zi, la jumătate din preţ, plus jumătate din suma cheltuită pe taxi, noaptea, la plecare.

Rogojinilor mele, cu dragoste…

Ospătarul cu care voi lucra eu e o fată. A terminat filologie la Spiru Haret şi o cheamă Adriana. Lucrează în branşă de 7 ani. Mă preia şi începem să pregătim restaurantul pentru primirea clienţilor. Împreună cu Marius şi Alex, ceilalţi doi ospătari de pe tură, cărăm mese şi scaune pe terasă. Adriana e din aceeaşi categorie cu mine (“S” îi zice, la haine), dar e incomparabil mai antrenată pentru cărat. Cărăm împreună câte două mese puse una peste cealaltă, în pas aproape alegător. Fac, în gând, rugăciuni să nu mă-mpiedic. După 15 de minute, mă simt ca după o oră de aerobic. Urmează măturatul, apoi ştersul meselor. Pe o masă, dau peste un pahar de suc, rămas de cu seară. E lipit. Îmi ia cam un minut să-l dezlipesc. După ce mesele sunt lună, iau la mână toate rogojinile de pe ele. Le şterg cu apă şi detergent şi le pun înapoi. Sunt vreo 150. De-acum încolo, când voi mânca la Bellini, mă voi uita cu dragoste la rogojina de sub farfuria mea.

Umplu cu ulei şi oţet sticluţele din oliviere. Sunt fie lipicioase, fie alunecoase. Vărs ulei, şterg, vărs iar şi şterg. Mă apuc să duc olivierele pe mese. Iau câte două în fiecare mână, ca să mă dau profesionistă.

Când să ies din oficiu, pe uşa batantă, mă izbesc de un ospătar care încerca să intre. Mi se explică că e bine să verific prin deschizătura uşii, de fiecare dată când vreau să intru sau să ies, dacă nu cumva vine cineva pe contrasens. Promit să verific, dar ceva mai târziu uit şi mă expun unui nou impact. Şterg un morman imens de tacâmuri, cu apă amestecată cu spirt, împăturesc o tonă de şerveţele, după care se deschide restaurantul.

“Dacă e supă, duci doar lingură!”

Începe munca cu clientul. Emoţionată, duc meniuri. Apoi, mă trimite Adriana cu tacâmuri: “La tipa îmbrăcată colorat, duci tacâm pentru “paste lungi”, adică lingură şi furculiţă, la ailaltă duci tacâm pentru “steak”, adică cuţit şi furculiţă. De-acum încolo, îţi zic doar “paste lungi” sau “steak” şi tu ştii ce să duci”. Dacă e supă, duci doar lingură. Într-o tavă le duci, nu mergi cu ele-n mână”. Îmi pregătesc tacâmurile. Dau să le duc. Îmi dau seama că nu mai ştiu cine era cu “pastele lungi”. Mă întorc să întreb. “Colorata” era. Puţin mai târziu, mă duc la aceeaşi masă să debarasez. Mi se spune că, dacă prietena “coloratei” nu şi-a păstrat tacâmurile, tre’ să-i duc altele pentru felul doi. Îşi păstrase doar furculiţa. Mă prind că tre’ să-i duc doar un cuţit. Îi duc. “Colorata” are în faţă lingură şi furculiţă, ceea ce mă bulversează complet. Dacă celeilalte i-am dus tacâm, cu ea ce fac? I le iau p-astea şi-i duc altele?? I le las? “Cred că tre’ să i le iau, da!”, îmi zic. Şi o întreb: “Pot să iau astea?”. “Da”, zice, dar e uşor încurcată. Mă confuzez şi mai tare: “Da’ nu tre’ să mâncaţi?”. “Ba da”, zice. “Păi, atunci ar trebui să vi le las, nu?”. “Da. Credeam că vreţi să le schimbaţi”. “A, nu, nu! Mă scuzaţi”.

Puţin mai târziu, văd o tipă singură la o masă. Simt nevoia să am o iniţiativă. Mă reped să-i dau un meniu. Se uită uimită la mine: “Am comandat deja”, îmi zice. “Ăăă, mă scuzaţi”.  Mă ruşinez şi plec. O privesc cu admiraţie şi puţină invidie pe Adriana. Ea are privilegiul de a vorbi mai mult cu clienţii şi nu face tâmpenii…

Cineva îmi face semn de la o masă, cu un zâmbet larg. “Mă cunoaşte, e clar”, îmi zic, şi mă chiorăsc să văd cine e. “Un santal de portocale”, mi se strigă. Nu mă cunoştea.

Nişte domni au plătit. Ar trebui să debarasez. Acum sau după ce pleacă? Varianta a doua e cea corectă. Debarasez şi aflu că niciodată nu se pun sticle în tava cu chestii luate de pe masă, fiindcă sticlele cad peste celelalte obiecte şi se lasă cu cioburi.

Mai sunt şi alte lucruri pe care nu e bine să le faci, dacă eşti picolo sau ospătar: să stai pe scaun în faţa clienţilor, să vorbeşti la telefon sau să fumezi.

Pauza de ţigară mi-o iau, prin urmare, în curtea din spate, unde două doamne de la bucătărie curăţă cartofi şi usturoi. Ştiaţi că, pentru a nu rămâne nici urmă de pieliţă pe el, usturoiul se curăţă în apă?

Mă retrag după 4 ore din cele 12, cât munceşte un picolo. A doua zi, mă trezesc cu febră musculară de la căratul meselor.

Simona TACHE pentru Academia Caţavencu, iunie 2009

33 comentarii

  1. Salut Simona,

    Mie mi-a plăcut articolul (tău) găsit în jurnalul Cațavencu (un fel de mini almanah)… Mi l-a vândut o tipă în tren în Gara de Nord cu 20 lei, a fost o întâmplare mai ciudată, mă rog, am citit doar primul articol (al tău) și mi-a plăcut… 🙂 Cel referitor la condiția femeii în general…

    În rest ce să îți mai spun,,, numai bine!

    Cheers!

  2. auch! vorbesti despre pauza de tigara?! ti-a scapat sau chiar fumezi iar?! eu mai rezist…

  3. @ coralie

    Citeste primul rand sub titlu. :mrgreen:

  4. @coralie:daca ceteai farshitul scrierii,vedeai acolo “Simona TACHE pentru Academia Caţavencu, iunie 2009”.Deci nu mai este cazul de tigari…

  5. Eu mănânc zilnic în Restaurantul Roz. Uneori şi micul dejun şi prânzul. Ieri a fost în meniu o delicioasă albire de anus, la superofertă. A fost o aglomeraţie… Mai mult de şaptezeci de clienţi, gurmanzi adevăraţi. Astăzi am mai băgat de câteva ori capul pe uşă, să văd dacă aţi mai primit ceva prrroaspăt. Nimic! O tocăniţă de picoliţă, pusă la congelator (tocăniţa) acu’ 2 ani… Unii au început să creadă că se fumează din nou în local. Ne e foameee… :mrgreen:

  6. Eu cred ca articolul a fost un pretext. Simona a vrut sa-i verifice sa vada cum prepara mancarea si daca poate avea incredere in ei. Sau oricum s-au potrivit cele doua scopuri. Asa-i? 😉

  7. Eu cred ca Simona s-a apucat iar de fumat, dupa atatea schimbari (Sau poate ma insel? Eu asa as fi facut.)

  8. io cred ca-si deschide crashma! la cat de bine invatat sa gateste de cand s-a maritat!
    plus ca face taxu uraniu neshte briosheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
    sa zica si doamna zana lu efiicienta!
    sa zica si tanti jeni!
    😉

  9. asta e tot din ciclul ” Meserii murdare” de pe Discovery ? 🙄 … macar ti-ai luat ceva spaga sau era la oala la inchidere? 😆

  10. Auziti doamna, dati si pe caiet? Ca pana la leafa nu avem de unde.

  11. Eu am lucrat in acest sistem aproape un an, si desi acum am un alt tip de job simt cateodata ca acesti oameni nu sunt apreciati pentru munca lor ba sunt usor dispretuiti pe sistemul :” daca nu ti-a placut cartea”. Eu insa am ramas cu o sumedenie de cunostinte printre care ca dopul vinului se miroase inainte de degustare, ca trebuie sa stii multe ca sa stii ce sa comanzi intr-un restaurant, ca paharele trebuie sa fie 3 si ca misse-en-place-ul se face in multiple feluri in functie de eveniment , ca exista peste 10 feluri de a servi un whisky (si niciodata cu cola sau red bull) si ca peste un timp acesti oameni devin foarte buni identificatori de temperamente si personalitati la prima vedere.
    Felicitari pentru initiativa !

  12. Ceva bacsis ai facut?

  13. @ adi, @ civilizatu
    grand merci ca ma atentionati si o faceti foooaaarte elegant. aveti dreptate amandoi. primul si ultimul rand nu le prea citesc, adica defel, deci niciodata. oi fi superficiala?! tre’ sa ma mai educ, sa invat sa am rabdare, nu sa sar repede la poze 😀

  14. @ coralie

    Nu te-am atentionat in niciun fel, cu-atat mai putin “fooooarte elegant”. Ai pus o intrebare (Simonei, e drept) si ti-am raspuns eu ca vezi si tu ca Simona nu raspunde si ma gandeam ca erai nerabdatoare. Am zis sa nu astepti. Plus ca eu vorbesc neintrebat de felul meu. :mrgreen:

  15. Adi: ai fost si tu ” pi colo”? 🙄

  16. @ adi
    uite-asa, ma loveste uneori mania persecutiei, mi s-a parut ca ma atentionezi. despre modul in care mi s-a parut ca o faci…din multele vocale repetate, era clar un “cu atat mai putin”. si eu. de multe ori. :mrgreen:

  17. Într-o vacasnță de vară, fi-meu cel mare m-a anunțat, că-și face sigur bani de dus la mare…..și s-a angajat barman…..A rezistat trei luni din pură ambiție, deși îl vedeam că e terminat.
    O zi muncea, o zi dormea. De atunci, nu l-am mai auzit că ar vrea să recidiveze…i-a ajuns o lecție…….. 😉

  18. cu articolul asta te-am cunoscut.
    oi,Doamne,cati ani trecura de atunci?…

  19. aaa,da,2 ani.vazui si io primul rand de sub titlu.

  20. PS : fiul unei prietene a fost mai grozav; s-a dus de capul lui, pe un șantier, muncitor necalificat. L-a ținut elanul doar o zi, căci l-a hămălit patronul de l-a rupt .
    Seara, spre surprinderea prietenei mele, a venit ofuscat la ea, să se plîngă, că nu i-a plăcut tratamentul și limbajul, că el ca un olimpic la mate ce este, are alte aspirații, nu să-și bată un analfabet joc de demnitatea lui… uita-se că a lui a fost inițiativa….

  21. Ha! Nu stiam de faza cu usturoiul! Brilliant! Mersi. 🙂

  22. Rodi: stiai ca Simona a fost si pe santier? Nu mai gasesc insa articolul, cei de la actualul catavencu se pare ca au ras tot, tot. Sau au crapat si nu le-au mai ramas bani nici macar pentru hosting.

  23. adriana, absolventa de spiru haret e picolita :))) mi se pare ca si unul dintre cei care imi spala masina la spalatoria din colt e absolvent de spiru…

  24. of, nici la asta nu te pricepi…

  25. EAHTDRSF ( sau cum Dzeu te-o chema, ca mi-ai pus tastaura pe bigudiuri), pt spiru haret am un deosebit respect, ca e singuru care a respectat principiul pe care-l tt invoc:
    dati cate putin, s-ajunga la toata lumea! 8)
    8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8)

  26. mişto, dar mai tare a fost ăla cu “… de doo zile mănânc decât bătae” 😆 (mă rog, citatu’ e din memorie, scz….).

  27. Ma asteptam sa existe si “sectiunea” interactiunilor cu cocosii “, aia care abia asteapta sa te ciupeasca de fund atunci cand treci pe langa ei….

  28. Pauza de țigară? Păi nu ai reușit să te lași? M-a distrat articolul până la faza cu țigara. Dacă nici cei care vor să se lase nu reușesc, dar cei (ca mine) care nici nu vor?

  29. Hopa, acum am văzut și eu că articolul e mai vechi, dintr-o perioadă fumată. Scuze. Concordia salvs!

  30. Eu eram tipul cu zambet larg si cu santalul de portocale.Te cunosteam, ai fost multumita de bacsis? Deobicei, dau mai putin.

  31. Pffa mult curaj ai mai avut.. oricum o experienta interesanta 🙂

  32. Sa activezi ca si “bus boy” sucks big time. Daca avansezi si devii ospatar, nu devine mai usor. Lucrul cu oamenii e cea mai grea meserie din lume. O gramada de oligofreni te trateaza parca ei au inventat gaura la covrig si tu esti acolo pe post de sclav.

  33. […] postat, acum câteva zile, pe Facebook, un link către reportajul Picoliță pentru o zi, făcut acum mai mulți ani pentru Academia Cațavencu. E povestea unei zile în care am lucrat ca […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green