Mulțumesc bloggerilor care scriu ca să mănânce pe gratis
Am postat, acum câteva zile, pe Facebook, un link către reportajul Picoliță pentru o zi, făcut acum mai mulți ani pentru Academia Cațavencu. E povestea unei zile în care am lucrat ca picoliță într-un restaurant, dintr-o serie în care încercam mai multe meserii de criză. Imediat a apărut un cetățean care m-a acuzat că am făcut materialul ca să mănânc pe gratis în restaurantul cu pricina. Să leșin, nu alta! Întâi că mi-am plătit până și sucul pe care l-am băut în ziua aia în restaurant, apoi că a fost un material făcut pentru o revistă (deci, dacă aș fi făcut asta, ar fi fost motiv de concediere!!). Apoi, nici măcar azi, în era blogurilor și a pomanagelilor, eu nu scriu, pe blogul meu propriu și personal, contra gratuități. Nu scriu nici pentru abonamente la sală, nici nu îmi fac dinții gratis, ca după aia să laud clinica pe blog, nu cumpăr televizoare sau laptopuri cu texte pe blog. Tot ce fac, în materie de publicitate, este pe bani, pe bază de contract, și sub semnul celei mai perfecte transparențe față de cititor. Adică MARCHEZ CU “PUBLICITATE” toate advertorialele.
Dar am înțeles perfect de ce am fost acuzată că aș fi făcut un reportaj ca să mănânc pe gratis. Pentru că foarte puțini dintre voi, dragi colegi într-ale bloggingului, mai practicați această transparență. Pentru că vă faceți dinții contra articole pe blog, PE CARE NU LE SEMNALIZAȚI, pentru că nici atunci când luați bani pe advertoriale, NU LE SEMNALIZAȚI, pentru că e plină, plină (PLINĂĂĂĂ) blogosfera de pomanageală ieftină și e greu să se mai deosebească, în marea asta de cetățeni care scriu texte ca să mănânce/să se coafeze/să… orice pe gratis, o persoană care nu face asta.
Vă mulțumesc, așadar, pentru faptul că ați făcut în așa fel încât percepția generală asupra bloggerilor să fie cea de mai sus. Vă mulțumesc pentru faptul că mă crede lumea o pomanagioaică de doi lei, doar pentru că am blog! Vă mulțumesc pentru faptul că sunt momente în care mi-e și rușine să mă numesc “blogger”! Vă mulțumesc pentru faptul că respectul și transparența mea față de cititori au ajuns să nu mai conteze, din cauză că voi nici nu vă puneți problema de transparență și de respect. În fine, vă mulțumesc! Este minunat ce ați făcut, țineți-o tot așa! 😉
@Simona: draga si tu ai plecat urechea la ce spun toti despre tine ? Eu am facut un singur advertorial cu plata nu pentru dinti sau pentru o pizza :).
Sau in semn de multumire cand am castigat premii, dar in rest pace si liniste :).
Stai linistita si nu te mai supara degeaba o sa-ti creasca tensiunea.
O zi cat mai placuta!
@Narcis: lasă că nu e vorba de dacă plec eu urechea sau nu. e vorba că e irespirabil, plin de pomanageli și percepția se răsfrânge asupra tuturor. și nu e normal!
Nu este cazul să daţi atâta importanţă “cetăţeanului turmentat”.Scrieţi lucruri inteligente cu o “detentă” remarcabilă.Cine poate controla efectele colaterale
ale “blitzului”?În întunericul situaţiei narative textul este gata simultan cu
“fulgerătura” sensului.Mult după,ochii celor din “mărginimi” :idea rămân închişi.
💡
Simona, nu mai pune la suflet …..lasa-i in p…lata Domnului ,daca te superi creste colesterolul ridurile se “accentueste”…..si implica alte complicatiuni ….numara pina la 5 si rasufla adinc ….hehehe
o zi cit mai buna …
N-avea dreptate domnu’ președinte? Sînteți niște tonomate. Bagi banu’, ba nu, senvișu’ și gata harticolul!
eu n-am facut campanii pe blogul meu, fiind un blog mai de nisa, pe chestii culturale (livresti). la mine e si mai “grav”: cand spun ca am un blog de 7 ani, trebuie sa completez repede ca nu e unul cu advertoriale sau campanii platite, despre studiouri foto etc., ci ca il fac doar din pasiune.
Este acelasi lucru ce se intampla si cu perceptia asupra romanilor in afara granitelor la o scara mai mica. Important este ca tu sa te poti uita in oglinda dimineata fara sa iti fie rusine. In rest… ar trebui sa nu te mai consumi , ignorarea este cea mai sanatoasa si inteligenta reactie!
Ahaaa!!!
Sar’na de epifanare! 🙂
Acu am inteles de ce ma intreaba unul-altul, uneori usor ironic, daca am actiuni la firma/locul/hotelul X sau Y cand scriu despre cele care pur si simplu imi plac sau care consider ca-si fac treaba buna!
Sar’na boieroaico, sa-ti traiasca frantuzoiu! 😉 🙂
BTW – asa cum scriu de aia care-si fac bine treba, scriu si despre aia de dau cu muci-n fasole.
Tre sa am grija sa pastrez “scorul” nul? 😉 🙂
nu prea inteleg rostul articolului tau. scrii pentru o comunitate care te citeste si te urmareste, despre ceva, ce, altcineva, care nu te cunoaste spune despre tine. mi se pare aiurea. pierzi timpul si mai si popularizezi mizeria aia cu ”piscotereala”.
crezi ca cineva o sa se simta si o sa stea acasa la urmatorul eveniment? nu o sa se intample.
pentru tine , care respiri aerul inaltimilor in bloging e usor sa scrii pe bani, dar pentru un bloger mic, prezenta la un eveniment e aur curat. acum ca mai mananca el un piscot acolo si scrie un asticol despre asta e alta discutie…
poate ca si tu ai facut asta la inceput.
cel care nu a pacatuit niciodata sa arunce…
da-mi si mie voie sa fac reclama la ceva, sa manince si gura mea.. http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2013/06/sfaturi-pt-cei-care-fac-concediu.html
P.S Nu e adevarat ca Simona face reclama sa manince deoarece, vai de mama ei, face de o viata dieta, poate ca ar face reclama sa nu manince.
Un cersetor se roaga de o doamna mai plinuta. “un leu, va rog, n-am mai mincat de doua zile”, doamna, “norocosule, si mie mi-ar place!”
Poate nu conteaza o singura parere dar eu sunt de acord cu tine! As vrea sa se specifice pe bloguri, cum se specifica la tine : “PUBLICITATE!” Asa ar fi corect! Corect si fata de cititor si pentru blogger, sa nu-l ia lumea la injuraturi!
Duoamna Simona, va scriiu cu cia mai mare incredere ca ve-ti intelege problemele me-le. Deci duamna am auzit ca a-ti primit niste mancare de pomana cand a-ti facut pe piculina la fastfud. Ieu sint un uom nacajit fara bani de mancare a-ti putea sami da-ti mie mancarea ceati primito. Sauorma o vriau fara mustar duoar cu checiap. Multumesc frumos da daca nu mio da-ti va injur si blestem sa va bata dumnezau si va bate ca asculta la un uom sarman. Ca mine. Astept raspuns urgent si mancare si mai si.
@gaben.ro: hai s-o luăm direct: ai campanii pe blog? le semnalizezi? pui P sau Publicitate sau ceva? dacă da, bravo, dacă nu, explică-mi și mie de ce. și nu, nu am făcut-o nici la început, nici niciodată
Mai demult am citit articolul ”Picoliță pentru o zi”.Un articol f.bine scris . Nu ma deranjeaza un articol publicitar bine scris.Trebuie sa traiasca si bloggeri din ceva. 😀 E greu sa sustii un site doar cu informatie gratuita insa cititorii inteleg mai greu acest aspect
@gaben.ro: ar fi atât de simplu dacă măcar alea plătite ar fi semnalizate!!! atât de simplu!!! dar nu, vinovată sunt tot eu, că “popularizez mizeria cu pișcotăreala”. serios? 🙄 cât despre aerul rarefiat în care se fac campanii pe bani, o soluție pentru bloggerii care vor să ajungă acolo este să scrie bine și să aibă ceva de spus. nu văd foarte mulți scremându-se să scrie bine sau să spună ceva, mai toată lumea vrea doar să se coafeze gratis.
Duoamna da chiar mie fuame. Nai de gand sa raspunzi la bietu sarman ca mine?
@George: această confuzie și ideea că aș fi putut să scriu ăla contra mâncare mă umple de entuziasm.
DEci mam carat pe alte bloguri sa sti. Nu te mai citesc niciodata ca nu meriti. Nam cuvinte la asa ceva. Adio si pa.
Gratis şi atât, nu “pe gratis”. Scuză-mă, te rog, pentru corectură.
@Adi: 😆
Iti consumi resursele, timpul si energia ascultand in stanga si-n dreapta. Tot ce trebuie sa faci, este sa fii in continuare diferita. Cei care te citesc si au creier sa gandeasca vor observa diferenta, si daca nu o fac… inseamna ca tu nu ai pierdut nimic, decat o oaie din multime..
@Alexandra: îți dai seama că povestea cu care am început textul a fost un artificiu stilistic cu care am introdus ideea că a devenit irespirabil de atâta pomanageală și că percepția asupra bloggerilor, în general, este exact cea pe care a avut-o tipul cu pricina. poate mai conving pe cineva să-și semnalizeze reclamele, ce Dumnezeu, e elementar ca bună-ziua să faci asta!
Dar daca exista un articol referitor la articol contra mancare, da te rog un link sa vada si ochiul meu ce argumente aduce colegul/colega, de a facut afirmatiile respective.
Multumesc pentru articol, Simona! Trebuia sa le zica cineva. Cu siguranta ei or s-o faca in continuare, dar macar a fost spus!
Mai, nu stiu cum a fost cand ai fost picolita.Da’ mi-aduc aminte cand ai fost cersetoare pentru o zi, ti-am dat 10 lei si i-ai luat.Ei, acum ce mai spui? Ei?
Si nici cand ai fost cersetoare sau maturatoare nu ti-a iesit nimic? 😈
Dacă și tu ai ajuns să crezi ceea ce scrii mai sus, atunci ăsta e cel mai grav și trist lucru din toată povestea asta. Pentru că de fapt, ceea ce spui este că ai început să crezi în ”percepția” respectivă. Dacă te hotărăști să faci o listă concretă cu cazuri la care faci referire, vei observa că nu prea ai cu ce să o populezi. Această percepție a fost ”promovată” în cercuri îndoielnice și cel mai grav lucru care se poate întâmpla este ca bloggeri ca tine să înceapă să o creadă. Sper că înțelegi că nu te acuz de nimic aici, pentru că nu aș vrea să îmi răspunzi defensiv așa cum ai făcut la comentariile precedente. Ai putea să nici nu răspunzi, ci doar să te gândești un pic la asta. Evident, și eu mă pot înșela…
Multumesc. Te citesc demult, insa nu am comentat niciodata. Acum atat am simtit sa spun: Multumesc. Multumesc pentru ca ai spus lururilor pe nume, exact asa cum le simt. in zona blogurilor de food, culinare sau cum s-or numi ele, ” prostituarea” asta e si mai grava 🙂 si mai adanca si fara ncii un sorti de izbanda.
Apoi, iti multumesc pt ca m-ai facut sa imi dau seama ca trebuie sa marchez cu “P ” advertorialele, articolele mele platite. Nu m-am gandit niciodata ca ar trebui sa fac lucrul asta.
Multumesc!
Aaaa, asa e cu blogurile? Vreau si eu ciorba gratis, da’ nu stiu cum e cu blogareala :(. Cu ce am gresit, unde e Dumnezeu acum?
Ma lasi sa scriu pe blogul tau? Tu iei banii, eu iau ciorbele.
La articolul asta, de exemplu, puteam sa-ti dau doar o poza in bucile goale sa le-o arati carcotasilor. Ziceau astia ca-s cefe de porc.
@Vlad Dulea: nu cred că crezi în ceea ce mi-ai scris în comentariu, sincer. nu cred că nu vezi că, la orice plimbare prin blogosferă, riști să cazi cu capul pe tastatură și să mori horcăind, intoxicat, sufocat de atâta publicitate, parțial plătită, parțial făcută contra niște pomanageală.
nu cred că nu vezi că nu se mai poate distinge ceea ce bloggerii au scris pentru că au simțit ei de ceea ce e rezultatul unui interes (fie s-a dus bloggerul pe gratis la ginecolog, fie a luat niște bani).
nu cred că nu vezi că sunt f puțini oamenii care se chinuie să scrie ceva mișto și copleșitor de mulți cei care nu încearcă decât să mai facă niște bani. nu cred că nu ți se pare inadmisibil faptul că, în afară de 2-3 oameni, nimeni nu își semnalizează măcar articolele plătite dacă nu și pe alea de barter.
dacă măcar cele plătite ar fi marcate cu P sau cu Publicitate, deja ar deveni ceva mai respirabil spațiul blogosferei. nu este prima oară când scriu asta. cred că următorul pas va fi să încep să iau la rând oamenii și să-i întreb direct “De ce nu marchezi?”. tu poți să-mi spui de ce ți se pare normal ca articolele plătite să nu fie semnalizate? că poate, vorba ta, mă înșel eu și nu e absolut obligatoriu să se întâmple asta. 🙄
Simona, era inevitabil sa se ajunga aici. Am mai vorbit acum un an, daca nu doi, despre lipsa P sau orice alt marcaj pe bloguri. In fine, au ars repede etapele si acum sunt vazuti ca pseudo-jurnalistii pe care ii porcaiau si ii porcaiesc inca.
Si, totusi, nu imi spune ca te crezi si te consideri „blogger” cand tu esti jurnalist si acte si cu state de plata vechi. 🙂 Esti jurnalist cu blog, care scrie si pe blog (sau doar pe blog, nu conteaza). Asa cum ai fi inginer mecanic cu blog, profesor de economie cu blog etc. Daca nu esti nimic (desi e, practic, imposibil, esti macar elev cu blog, student la yyyyyy cu blog, somer cu blog, orice) atunci poti sa spui ca esti „blogger”.
Capul sus! Indiferent de comportamentul colegilor tăi bloggeri, cititorul știe să facă selecția. Mă refer la cititorii tăi care sunt mai deștepți decât ai lor 🙂
Sa inteleg ca bloggerii au ajuns la nevoia primara, ori” mancare” este o metafora?
@Elisa: este o metaforă
Eu cam sunt de acord cu Simona, sunt extrem de multe “pomanageli”, cum le numeste ea. E buna ideea cu P in articol, o sa o folosesc si eu pe viitor cand o sa mai fie cazul 🙂
Doamne, deci am mai convins vreo 2 oameni să pună P! Nu-mi vine să cred! 🙄
Simona, ai gresit.
Ai gresit prin faptul ca nu ai avut incredere in cititori.
E omenesc sa fii suparata, mahnita, jignita, dar data viitoare sa ai mai multa incredere in cititori.
Stim sa facem diferenta intr-un articol de opinie si unul de piscotareala.
Acum fruntea sus, privirea la 50 de metri si cu Dumnezeu inainte si cu dracu’ dupa noi 🙂
Da, desi eu scriu rar advertoriale, deci nu stiu cat de mult conteaza. In orice caz, daca mi-ar fi venit ideea asta mai devreme, as fi folosit-o de atunci. Si cred ca multi o sa iti comenteze aici ca “nu, domn’le, nu e pomanageala” pentru ca adevarul doare si nu privesc lucrurile obiectiv, ceea ce e normal intr-un oarecare procentaj. Cand esti prins in val, poate nu-ti mai dai seama cum e corect sa faci lucrurile.
@Jerome: dar dacă vreau să conving oamenii să își pună P?? 🙂
@Simona
Si eu imi doresc ca oamenii sa nu mai manance seminte si sa scuipe cojile pe strada sau sa inteleaga ca chestiile alea agatate pe niste stalpisori in parcuri, sunt pentru a arunca hartiile sau peturile in ele, dar….
Oricum, iti doresc succes
Eu sunt batran, bolnav, obosit si cu nervii la pamant, asa ca am renuntat.
PS. Sper ca se intelege ca aia cu batran si bolnav e doar o figura de stil 🙂
@Alice C.: mie bloggerii de food mi se par dintre cei mai decenți
eu nu pun P că nu doresc să fac asta.
iar boala de care vorbești tu se cheamă “frica de reclamă“.
Sunt şi bloggeri care mănâncă scriind.
@vali: un răspuns de zeu, cum ne-ai obișnuit. 😉
ți-aș putea răspunde și altfel, dacă dorești
– voi de câte ori ați vândut AC lui SOV?
– colegii tăi de trust au spus vreodată că își iau hainele in teste?
etc.
sau ți-aș putea spune că sunt două categorii de mesaje nemarcate:
– cele personale, în care produsul e prezentat, dar textul și părerile imi aparțin. și logic, scriu doar de produse care imi plac sau produse care sunt ok.
– comunicatele de presă, la care toată lumea se prinde că sunt comunicate. exemplu aici.
Cred ca dai in penibil…noroc ca am dat peste singurul blogger cinstit, pardon peste unul dintre cei putini nepatati! WOW! Bine ca nu ai lesinat. Si felicitari ca nu ai primit niciodata in cariera ta nici macar un suc ca sa faci o mica reclama “ascuns”, un articol.
Cred ca si ceilalti bloggeri iti multumesc pentru perceptia ca bloggerii sunt deasupra tuturor, mai destepti si de o integritate nemaivazuta! Si pentru faptul ca bloggerii nu accepta si pareri negativiste sau diferite, fara sa fie gata sa lesine!!!
Si acum sa ne revenim din lesin: daca ai o asemenea experienta, cred eu ca ar fi fost normal si mai ales profesionist, sa fi dat o replica normala si civilizata, fara sa te victimizezi si mai ales fara sa te ridici deasupra tuturor. Chiar daca poate nu-ti vine sa crezi, sunt sigur ca exista si politicieni cinstiti, taximetristi onesti, tigani care nu fura, politisti care stiu limbi straine, etc. Asa ca relax si keep on going! Bafta!
Si daca a-i primi gratuitati de pe urma blog-ului care e problema?
Ce e rusinos in asta?
Si chiar daca a-i scrie despre acel serviciu/produs care ar fi problema?
Singura problema, din punctul meu de vedere, ar fi daca n-ai fi sincera in ceea ce priveste acel produs/serviciu.
In rest, traim intr-o tara libera.
Si mai mult decat atat, presupun ca n-ai semnat vreun contract cu vreun cititor de blog care sa stipuleze ca ai sau n-ai voie sa faci anume lucruri.
@vali: hai, pe bune, eram sigură că începi cu d-astea. păi, dacă colegii mei au fost nașpa, și eu am luat salariu de la SOV (o zic eu, ca să n-o mai zici tu, pentru că ailaltă cu “voi ați vândut” nu e valabilă, eu nevânzând nimic), ce te împiedică pe tine să fii impecabil, mă ierți? că, din câte știu, în afară de obsesia asta cu advertorialele nemarcate, nu eu sunt zeul blogosferei care f… în gură pe toată lumea și pune virgule tuturor. am înțeles, toți sunt de căcat, sanda nicola a avut cancer și e plictisitoare pentru că vorbește numai despre asta și nimeni nu știe să pună virgule, iar tu ești zeu și nu pui P, pentru că nu dorești! te pup! 😉
@ vali
“…cele personale, în care produsul e prezentat, dar textul și părerile imi aparțin. și logic, scriu doar de produse care imi plac sau produse care sunt ok”
———————-
Logic??? De ce logic? Daca mergi in concediu la un hotel naspa e logic sa nu scrii despre asta??? Nu e nimic logic aici, dar…
Ia uite chestie, serverul are probleme???
nu exista “scriu parerea mea deci nu marchez”, e manipulare a cititorului, luare a lui de prost. exista o singura regula cand e vb de de-astea: iei bani, marchezi. punct. indiferent de parerea ta despre produs.
@Marian S: ți-am șters eu. fără atacuri grosolane la persoană, te rog. dacă vrei să-i spui lui vali că mănâncă c…, du-te la el pe blog și spune-i-o. mersi.
Mi se cam rupe p…a sa mai comentez si eu de vreme ce sunt atatea comentarii pertinente dar ma tem ca ai dreptate. Iar de faptul ca tu ai dreptate li se rupe p..a foarte multor oameni.
Nu inteleg de ce zoso s-a simtit atins.
Nu e cazul lui sau cel putin eu asa cred din ce l-am citit.
Pe de alta parte sunt situatii in care nu se pune P, dar este evident ca articolul este o reclama.
Este evident chiar prin dorinta autorului de a-l prezenta in asa fel.
In cazuri de genul asta, chiar daca nu se pune P, cred ca autorul nu poate fi acuzat de reclama mascata.
De exemplu, daca un blogger scrie ca a fost intr-o excursie cu firma x, la care pune link si zice ca excursia a fost asa si pe dincolo, ca firma x (cu link) l-a dus incolo si-ncoace, chiar daca articolul nu e marcat cu P, e cristal ca e vorba despre o reclama la firma respectiva si din punctul meu de vedere, adica al unui cititor, bloggerul respectiv a jucat corect.
multumim simona ca ai spus negru pe alb… pe roz, pardon, ceea ce toata lumea, inclusiv oamenii din agentii, vorbeste cu dezgust pe la colturi.
eu personal nu mai citesc de mult bloguri, in afara de cateva decente, pentru ca sunt absolut scarbit de avalansa de publicitate nemarcata. rar, foarte rar mai gasesti un articol misto. numai pomeni, poze cu pate Bucegi care i-a trimis blogarului 2 cutii si-o chifla si asa mai departe. din pacate, ce nu inteleg acesti oameni este ca au facut varza cu mana lor piata de publicitate online si ca in curand o sa explodeze buboiul si o sa ramana toata lumea cu buzele umflate.
Mă limitez la un mesaj privat.
am o mare rugăminte pentru cei care intră să îl înjure pe zoso: mergeți la el pe blog, vă rog, după cum vedeți, nu aprob înjurături. mersi. 😉
@Simona , nu aprobi nici injuraturi de bine ?
Adica, tu-i pastele masii de talentat, sa-l bag in …. , ca bine mai scrie
🙂
PS. Evident ca nu e vorba de Vali, pur si simplu nu m-am putut abtine
@Jerome: 😆
dar de blogal initiative ce zici? se scot la concurs diverse obiecte ieftine si se aduna sute de postari ai unor blogari pe care nu-i citeste nimeni, iar clientii sunt atat de fraieri incat cred ca si-au facut reclama. cum sa fie reclama, cand sunt numai blogari pe care nu ii citeste nimeni??? pot sa fie si un miliard de astfel de postari, aia nu e reclama, ci o mare teapa dupa parerea mea.
jerome, eu nu m-am simțit atins, dar am o slăbiciune pentru simona și de asta mai comentez la ea.
mamarutza, era vorba de scris despre produse de kkt. gen, tu imi dai mie niște ochelari și niște bani să scriu de bine de ei. a doua zi le cade o lentilă. eu ți-i trimit inapoi și nu scriu.
Am si eu o intrebare la dl. Petcu. Cand are de gand sa mearga sa isi trateze problemutele si sa isi mai tempereze putin aerele astea de superioritate si arogantele TOTAL nejustificate? Multumesc!
simona
“eram sigură că începi cu d-astea”
dacă tu la doi ani simți nevoia să rescrii articolul ăla cu pișcotarii..
“ce te împiedică pe tine să fii impecabil”
nimic. doar că nu simt că te păcălesc. (se vede că nu mă citești de ceva ani, de obicei pun P)
“sanda nicola a avut cancer și e plictisitoare pentru că vorbește numai despre asta și nimeni nu știe să pună virgule, iar tu ești zeu și nu pui P, pentru că nu dorești! te pup!”
și eu pe tine! 😀
Dragă Simona, ai putea măcar să dai o explicaţie despre ordinea comentariilor, aşa după cum ţi-am explicat în email. Multumesc. 💡
Explicație: deci Marian S. nu a vrut să-l atace pe zoso, așa a reieșit din ordinea comentariilor.
@Marian S.: e ok?
Apropo
Ai spus ca ai fost picolita pentru o zi.
Daca mai repeti experimentul, anunta si tu inainte ziua si localul.
o sa te urasca toti blogherii, simona, si n-o sa te mai primeasca in gasca lor. 😆
@Levis: aia e, îmi asum, n-am ce să fac, cineva trebuie să mai spună, din când în când, și lucrurile astea. cât despre găști, oricum nu sunt în niciuna, nu de alta, dar, din păcate, nu am deloc timp să particip la întâlniri și evenimente de profil. uneori chiar aș vrea să mă duc, dar nu am timp 🙂
Simona, dupa articolul asta o sa te calce pe strada un blog negru cu numar mic 😛
In alta ordine de idei, lasa oamenii sa mananca gura lor si kkt, daca-i pe bani, chiar daca o fac pe sub masa, ca slugile.
Gandeste-te la nefericitii care pupa in cur gratis, spala morti, vidanjeaza colonuri cu limba, doar, doar ajung un MB sau alt trist de genul lu’ Zeul blogging-ului. Uite, din cauza lu’ ala nu-mi fac blog, ca mi-e teama ca i-as lua locul de cel mai plictisitor blog din galaxie.
Pana atunci insa, hai la blog de campion, sa-ti mai ard un neuron.
@ Simona Tache: da, acum sper că e clar şi pentru alţii.
Şi acum, ca să mă puneţi definitiv la zid, vă anunţ că eu am vrut să scriu pentru bere, nu pentru mâncare. Am înţeles că asta o să mă coste mai mult decât berea de la magazin şi m-am potolit.
Numa` bine, dragilor, că am alte treburi. Vă pupă Marian. 😈
@Marian S
Pentru bere sau pentru femei, e voie.
mie mi se pare ciudat ca nici macar aia care vin din jurnalism nu-si marcheaza articolele publicitare. uite de exemplu bazavan sau petreanu sau cabral
Hai că am mai stat umpic.
Jerome, o să scriu un articol despre sex şi o să-l pun în categoria “barter“. 😆
Acuma, gata, chiar am închis PC-ul. Vă mai pup o dată, ultima pe ziua de azi..
eu am o intrebare la Zoso, ca am vazut ca e pe-aici: stiu ca iei bani pe unele articole si ca ai vreo suta de abonati sau pe-acolo. 3 euro/om prin PayPal. intrebarea e: declari banii astia la fisc sau faci evaziune? emiti facturi pe cei 3 euro sau cum faci sa ii justifici? 🙄
@Marian S.: m-ai omorât, numai glume cu sex, de mult voiam să-ți spun 😛
daca o laud pa nefasta-mea trebe sa pun P?
Sunt unii care-l lauda pa unu, fura si pe aici, da nu dau nume, da-l lauda, si-l lauda, de ani de zile, da o fac din dragoste, mare dragoste si d-aia nu se pune P.
Altii, mai fomisti, fosti catavenci, au gasit o metoda mai misto sa halesca, la propriu, pa gratis, s-au facut jurijisti, adica d-aia care cica au gust si evalueaza daca are ciorba sare.
@neamtu: despre cine vb, că nu ma prind?
captainobvios, ca să fii curios cu privire la finanțele mele trebuie să fii destul de curajos să ai un nume.
Voi aţi citi un articol dacă aţi ştii că-i publicitar?
Eu nu.
Voi aţi plăti pentru articole publicitare care nu sunt citite?
Eu nu.
Barterul se practică şi la case mai mari (televiziuni, ziare, etc).
Banii nu au valoare intrisecă, mergi cu ei şi cumperi produse şi servicii.
În concluzie: Dacă primeşti 200 de euro pentru un advertorial şi apoi mergi şi cumperi un kg de brânză, pot spune că ai scris pentru brânză. Greşesc?
ati inceput sa vacertati ..trist…
Dar poate n-ar mai trebui sa urmaresti astfel de bloguri. Sincer acum, pe un blog de retete sau de “frumusete”, mondenitati si altele de gen intri doar din google cand e sa cauti ceva anume. Sau din greseala si atunci te crucesti de cate stupididati se scriu si cat de mare e corul laudatorilor….
Sunt o gramada de bloguri care n-au nici o treaba cu advertorialele, unde se scrie bine si frumos, unde poate chiar se castiga bani din blogging, dar oamenii din spatele acestor bloguri nu duc campanii asidue sa se faca cu orice pret cunoscut.
Poate de aceea, cei din lumea advertorialelor se invart in cerc inchis si se ajunge la astfel de concluzii, pe care eu le consider pertinente pe simplu motiv ca pe blogul unde dau de advertoriale, nu mai intru. E pretul pe care il “platiti”.
Pe de alta parte faceti bine restului blogosferei pentru ca absorbiti publicul acestui gen de articole, iar restul blogurilor raman cu cei care stiu sa aprecieze cand se scrie pentru ei si cand pentru traficul pe care il aduc.
mie mi se pare drăguț că și Gaben, și Vlad Dulea păreau să aibă chef de-un dialog, dar, când am pus întrebarea directă despre nenorocita aia de semnalizare, au dispărut în ceață. cică sunt eu defensivă. bravo, băieți! 🙂
@Cristi Iuhasz: uită-te la mine în secțiunea Publicitate și vei vedea că nu sunt doar citite, ci și foarte comentate. și știi de ce? pentru că oamenii apreciază mai mult când ești onest față de ei decât când încerci să-i iei de fraieri. e simplu. 😉 la aia cu brânza, răspunsul e NU.
@Claudia: pui problema într-un mod romanțioso-utopic, iertare că-ți zic. părerea mea despre ce spui tu am zis-o aici, pe larg: https://www.simonatache.ro/2011/04/27/nu-sunt-sclava-isaura-sau-despre-publicitatea-pe-bloguri/
@Cristi Iuhasz
In cazul tau e vorba despre Époisses
@Claudia: Indivizii răspund la stimulente. Pentru a “creşte” un blog şi a-l menţine sus e nevoie de muncă. Muncă trebuie să-ţi aducă beneficii. Dacă nu ar exista publicitatea pe bloguri, probabil numărul blogurilor ar fi foarte mic. Dacă vrei să nu mai dai peste advertoriale, ai fi dispusă să plăteşti pentru a citi bloguri? Dacă da, jos pălăria. Dacă nu…
Parerea ta, care se reflecta si pe blogul tau, dar nu si a celor mai multi care scriu advertoriale. Si parca despre ei era vorba. Din proprie experienta iti spun ca am citit anumite bloguri pana cand au inceput sa scrie genul asta de articole. Poate ca n-o faceau bine sau “corect” (marcat cu P), poate tocmai faptul ca se comportau ca si cum cititorii n-ar vedea ca acela e un advertorial, habar n-am, insa e clar ca nu oricine poate scrie genul asta de articole. Trebuie sa trasezi niste limite si sa-ti respecti niste principii, iar atunci cand traiesti din blog si trebuie sa platesti gazduirea, nu stiu cat mai tin principiile.
@ Cristi
Depinde de branza. Eu, daca nu e de capra, nu misc un deget si te si injur.
Probabil sinceritatea e cea mai buna solutie pentru a-ti castiga cititori si cu siguranta e o solutie pentru a-i selecta. Asta mai ales in conditiile in care publicitatea e evidenta si fara semnalizare. La fel e cu selectia si la branza. Esti taranoi, oferi branza. Esti milog, accepti branza. E greu sa fii selectiv, da’, stii cum e, pierzi acum, castigi mai tarziu. Zic si io, nu ca m-as pricepe.
@Zoso: am inteles, faci evaziune 😉
@ Sergiu: Brânza a fost doar un exemplu. Ideea-i că banii nu au nicio valoare până în momentul în care îi schimbi cu produse sau servicii. Dacă îţi oferă cineva un Mercedes îi ţărănoi? Dacă accepţi esti milog? Nu cred. Îi acelaşi lucru ca şi în cazul brânzei, dar “pomana” îi mai mare. În concluzie, nu-i nimic greşit în a face barter.
Ies să iau o gură de aer. Vă las să purtaţi o discuţie fără sens.
@Cristi: cine face din blog un job, isi asuma niste alegeri. Si da, as plati, daca articolele m-ar ajuta la jobul meu. Plus ca sunt multe moduri in care se poate trai din publicitate. De pilda, bannerele care stau “cuminti” in coloanele din stanga sau din dreapta nu deranjeaza cu nimic, dimpotriva, denota ca bloggerul stie sa puna o reclama, sa traiasca din ea si asta fara sa-si agaseze vizitatorii. Nu e nimic rusinos in a afisa publicitate si a trai din ea, totul e sa stii cum.
E drept, eu nu pot spune ca inteleg punctual frustrarea Simonei din articol, dar stiu ce inseamna sa-ti faci treaba cum trebuie cand in jurul tau sunt multi care aplica aceeasi reteta insa ingredientele lasa de dorit…
@Claudia: gând la gând cu bucurie, pt că și mie mi-e greuț să te înțeleg 😉
@ Cristi
Si eu care credeam ca te-ai referit strict la branza.
Era vorba de un restaurant si de ciorbe. Comparatia ta cu mercedesu’ e putin absurda, la fel ca si aia cum ca, daca iti cumperi branza, poti considera ca ai muncit pentru branza.
Tocmai ce vorbeam de selectie, iar tu ai gasit argumentul cu mercedesu’. Interpretarea ta e foarte logica, dar presupun ca aici era vorba de respect si bun simt si poti sa faci chiar si tu diferentele. Daca vrei, bineinteles.
@ Sergiu: Nu-i exagerată deloc. Dacă-ţi cumperi branză cu bani munciţi, ai muncit pentru branză. La fel cum muncesc cei peste 630 000 de români care au salariul minim pe economie pentru mâncare (din salariul minim pe economie nu-ţi permiţi mai mult), aşa munceşti pentru branză.
Dacă bloggerii se mulţumesc cu prea puţin, problema lor.
Încearcă să vinzi cuiva publicitate. Dupaia poţi să tragi concluzii.
@Cristi Iuhasz: mă doare capul cu brânza aia, da’ mai bine îmi văd de treabă, n-are sens să insist, ești mult prea convins 😉
eu am blog, am si publicitate pe el, e si marcata, si citita, si comentata. si mai mananc si gratis, ca e blog culinar si ma cheama oamenii la carciuma. totusi, nu ma simt deloc vizata de articolul simonei:) wtf is wrong with me:))))?
@cookie: și la mine e citită și comentată, deci nu fuge nici un cititor dacă marcăm. păi și în condițiile astea vin și întreb: de ce mai e nevoie de atâtea interminabile discuții? adică știm și că nu ni se întâmplă nimic nedorit (dacă e scris mișto advertorialu’ cu cârlig, cu alea-alea, firește) și tot refuzăm să marcăm? 🙄
acum serios, eu nu cred ca e asa, un flagel de poopeh in jurul bloggerilor din cauza de aia care sunt fripturisti. e ca in viata, unii oameni is misto, altii is naspa, aceste doua lucruri neputand fi ascunse pentru foarte mult timp. din punctul meu de vedere, cititorii care fac diferenta intre cele doua categorii sunt singurii care merita avuti/pastrati/facuti fericiti:)
ah, si marcatul cu P vine cu o responsabilitate, bloggerul tre sa se straduiasca mai tare sa isi insuseasca experienta despre care scrie, nu mai merge cu copy paste de la agentie. iar asta e… greu mai:) e greu sa scrii un post publicitar care chiar are o valoare in sine, chiar si daca-l dezbraci de toata publicitatea. nu mai simplu scrii la sablon acolo si nici nu marchezi? why bother? eu nu inteleg, daca tot am deschis subiectul, de ce clientii de publicitate pe blog put up with this shit. de ce se bucura ca niste copii la articole misleading, nemarcate si neinteresante. de ce nu se bucura la alea misto, alea citite, alea scrise cu niscai imaginatie si ceva efort. na!
Două comentarii interesante de pe Facebook:
“Cei care-si ‘fac dintii’ contra reclama…draga mea, au stricat piata de publicitate. De aceea vedem atatea mizerii peste tot. Ca ‘stim noi un DTP-ist care ne face o sigla moca”, ca “avem noi o secretara care are o voce de radio excelenta si facem cu ea spotu’ “, si “ca ziarist daca primesti un cado’ de Craciun de la anumite branduri, ar trebui sa faci dovada pe fb”……horror”
“In revistele stiintifice (aici una medicala) este obligatorie declaratia urmatoare, asa ca nu vad de ce sa nu se semnaleze reclama sub forma de advertorial si pe un blog:
Declaration of competing interests
A competing interest—often called a conflict of interest—exists when professional judgment concerning a primary interest (such as patients’ welfare or the validity of research) may be influenced by a secondary interest (such as financial gain or personal rivalry).”
@Cristi
Mah, cum naiba sa zici ca ai muncit pentru branza? Nu mai zic nimic.
Eu am muncit odata pentru un homosexual si, la incheierea socotelilor, m-a intrebat daca nu vreau un bonus. :D. I-am zis ca-mi pare rau, dar am un doberman gay, la care tin foarte mult, si il pot ajuta cu o monta, astfel impacand doua capre. Oferta mea era asemanatoare din punct de vedere a bunului simt ca si a lui. Din pacate m-a refuzat. Putea si el sa inchida ochii si sa-si imagineze ca-l cuprinde sir Elton John.
@Cookie: nu știu, m-am întrebat și eu de multe ori, ar trebui să-i întrebăm. clienți, dacă ne citiți, răspundeți-ne, uuuu! 🙂
Captain Obvious, am înțeles, ți-e frică de numele tău.
@Simona, ai înţeles greşit… eu sunt tot aici, cum am fost şi alte dăţi, fără să simt neapărat nevoia să zic ceva. Tu susţii în continuare că P-ul acela îţi va rezolva ție problema. De aceea nu continui discuția. Pentru că eu cred cu tărie că nu există ”problema”, deci P-ul acela nu are ce să rezolve… Și sunt în continuare ușor dezamăgit că te lași purtată de val în loc să te liniștești și să analizezi situația cu adevărat la rece. Abia aștept să îți treacă și să te întorci la blogging, la care, de altfel, te pricepi foarte bine.
@zoso: daca iti zic ca ma cheama Laurentiu Barzoi (chiar asa ma cheama) imi raspunzi sau imi ceri buletinul de identitate si analize ADN, ca sa dovedesc ca sunt baiatul lu’ tata? e absurd. raspunzi, indiferent cine te intreaba, daca banii aia sunt raportati la fisc. daca nu sunt, incepi cu vrajeli si ceri oamenilor buletinul. e simplu. m-am lamurit, nu mai am alte intrebari, te salut.
@ Captain Obvious
Sincer, fara ca omul sa-mi fie simpatic (nu mi-e) chiar cred ca are dreptate. De fapt a vrut sa-ti sugereze ca nu-i treaba ta. Sau, ca sa fiu si mai corect, ca de prezumtia de buna-credinta beneficiaza toata lumea. Nu faci procese de intentie nimanui.
Si mai e ceva ce ma deranjeaza in insinuarea ta. Imi aminteste de cel mai detestabil argument intr-o disputa: “tu sa taci, ca stim noi cine esti/ce faci, etc.” O chestie de asta. Mai degraba de asta m-am bagat ca musca-n lapte in disputa. Pentru ca de fapt in discutia noastra insinuarea ta nu-si are rostul.
O zi buna.
nu te cheamă așa, e numele unui băiat din hunedoara, care cântă pop. e atât de simplu, imi place ca atunci când mi se cer detalii de genul ăsta să știu cu cine am de-a face și cine se interesează de ele. ia dă-i un email simonei tache sau andreei esca și intreabă-le de salariu. primești răspuns?
adi, true dat. plus, e absurd să crezi că nu există taxe, că nu mi se cer buletin și alte date pentru a-mi putea scoate banii de pe paypal (că bănuiesc că la ei se referă, că nu cred că e genul de dobitoc care lătra zilele trecute că bloggerii sunt plătiți pe nașpa de agenții, de parcă agențiile ar putea sifona mii de euro fără a justifica acei bani cumva).
Fac și eu o contribuție de 2 lei: aveți un typo la “pomanagioacă” (aș sugera pomanagioaică).
Altfel, majoritatea dicționarelor îl dau ca substantiv masculin (pomanagiu). Există cumva un doctor în încăpere?
Iote, vin si eu acasa si voi tot aici???
Stati asa, ca s-au adunat mai multe:
1. De la gazda, aka Simona Tache, care ma acuza ca vorbesc prea mult despre sex.
Atentie ca notiunea de “a marca“ inseamna cu totul altceva in limbajul barbatilor. 🙄 Asta ne mai lipsea, sa adaugam “a marca cu P“. Nu, nu, nu! Sa se zica “a semnaliza cu P“, pentru ca, prin natura lucrurilor, chiar cu P se marcheaza, deci e pleonasm. 😯
2. De mult m-am intrebat: plasarea linkului comentatorului ce o fi? Eu zic ca e barter, pai nu?
3. Apropo de link: susnumita Claudia are blog misto. Sau ie misto (ie, bre, camasa populara). Sau poza misto. Plus ca e gorjeanca. Ptiu, iar am luat-o razna…
PS: sa nu ma `nerveze nimeni, berea a fost cam rece si ma doare in gat. 😥
@Adi: nu am intrebat de salariu, am intrebat daca niste bani luati prin PayPal sunt raportati la fisc, ca sa vad daca pozitia de judecator al tuturor pe care si-o aroga Zoso, de cand e lumea, este justificata. si pentru ca exact cu genul de atitudine “tu sa taci, ca stim noi cine esti/ce faci si ce au facut colegii tai”, a venit el la aceasta discutie. se poate vedea mai sus 😆 😆
@zoso: simona a spus, mai sus in text, ca lucreaza pe baza de contract, deci rezulta ca totul e fiscalizat. nu vad de ce intrebarea mea este indiscreta, nu te-am intrebat cati bani iei, doar daca respecti legea. si, da, exista un singur Laurentiu Barzoi, pentru ca asa ai decis tu 😉
De mult n-am mai avut dubii cu privire la numarul de i din expresia “ce o fi“.
Am pus unul si zic ca e bine, dar de ce vad doi??? 😯
Simona Tache comenteaza: @Marian S.: m-ai omorât, numai glume cu sex, de mult voiam să-ți spun.
Nici nu ma gandesc sa comentez comentariul. Nici prin cap(ul asta greu) nu-mi trece!!! Doar ca mi-am adus aminte de o poanta.
Eram intr-un grup, am spus un banc, s-a trezit una sa ma felicite:
– Vai, m-ai dat pe spate!!!
Raspunsul meu:
– Vai, nu inca, dar am retinut ideea. 😳
@ Lapte și miere (Căpitanu’, Vali, Adi)
Știu, încă o muscă și nici macar laptele nu e ce scrie pe etichetă.
Căpitane, prea e în ochii lumii, nu e diplomatic.
Adi, e corect ce spui dar Căpitanul s-a exprimat relaxat, chiar cu tentă de glumă.
All in all, curiozitatea e legitimă, o împărtășesc. Mă gândesc că există o rubrică în declarația de venituri și etc. E vreun contabil în încăpere?
În sfârșit, poate ar merge făcut un articol plătit, cu titlul “Cum să declari la fisc banii obținuți din blogging/whatever”.
Am zis și eu, aveți ocazia să nu dați cu parul 🙄
e foarte simpatic cum s-a incins discutia aici, pe marginea unui text de un bun-simt total nespectaculos. si e foarte simpatic cum lumea sa screme sa formuleze sofisme pe marginea unei observatii elementare: cine ia bani, posteaza si nu mentioneaza ca a fost platit pentru asta isi insala cititorii. punct. e fix, dar fix acelasi lucru pe care il fac jurnalistii cand strecoara publicitate mascata in presa. iar daca e vreo deosebire intre ei si bloggeri e aia ca bloggerii se vand mai ieftin, cum ar veni e tot prostitutie, dar pe bani mai putini, nu-i d-aia de centru, e mai de cartier asa…
vezi simona ca tocmai ai luat locul II la onlinedivas sau ceva de genul asta, un eveniment avon. locul I l-a luat cristina bazavan. a fost pe baza de juriu, iar in juriu au fost niste baieti blogari pe care ea, cristina, ii numea dumnezei acum putina vreme pe Facebook si ii lingea-n fund. la anu sa ii lingi si tu, poate iesi pe locul I
Ce dixtractie!!! Continuati, continuati…
Perceptia e una, si tendinta de a gandi inainte de a vorbi, scrie, comenta e cu totul alta. Indiferent de perceptii sau stereotipuri, un om intreg la cap, neafectat de efectul de turma in momentul in care comenteaza ar trebui totusi sa aiba cat de cat cunostinta de cauza sau dorinta de a se informa.
Dar din pacate iar am inceput sa fabulez si sa am pretentii de nebun cu privire la bunul simt si alte magarii SF total irealiste 😀
Unde dracu’ au disparut oamenii veseli de pe blog si-au venit tot felul de fete incruntate?
Da, aberanta reactia aia ca te-ai dus picolita sa maninci pe gratis. Pe ce lume or trai unii? Tocmai ca articolele alea (picolita si varuitul) m-au lasat masca. Daca mai e vreunul din aceeasi serie pe care l-am sarit, mi-ar place enorm sa-l citesc.
sandmanel, numai tu ai ramas! Hai la o bere! Am auzit ca e si brinza foarte multa pe aici! 🙂
Mărturisesc, am citi cu invidie toată discuția de aici. Invidie că nu-s A-lister. Sau măcar B-lister. Păi dacă un blogger culinar mănâncă gratis ca să scrie pe blog, eu, care am un blog cu conținut adult, vă dați seama ce mai f%$#eam gratis ca să scriu?! 😛 😳
@Luana: mă mir că sunt și pe locul II, sincer, dat fiind că nici nu fac parte din gașca juriului, nici nu sunt prietenă la cataramă cu sponsorul evenimentului 😉
@Dr. Fridolin: 😆 😆
@simona realizezi că prin comentariul anterior tocmai ai confirmat că ești de acord cu ce a spus Luana?
Nu degeaba bloggerii romani si-au creat reputatia de pomanagii… majoritatea se clasifica intre ei drept “piscotari”, deci va dati seama ca toti sunt mari amatori de “pomeni”.
Eu stiu cazul unui blogger mic care a acceptat sa scrie 3 advertoriale pentru niste pungi cu produse (alimentare) promotionale!!
Iar bloggeri mari fac la fel, doar ca ei au alte “cerinte”.
Rog sa NU fiu contrazis decat cu argumente pertinente, desi stiu ca nu exista… 🙂
@Vlad Dulea: nu știu dacă am confirmat, nu asta am urmărit, chiar nu știu cine pe cine linge, am spus însă purul adevăr, că nu am prietenii nici cu juriul, nici cu sponsorul. înțeleg (văd, știu, constat ceea ce vede, știe și constată toată lumea) că sunt niște oameni, mereu aceiași, care se joacă între ei de-a premiile. foarte drăguț și simpatic, bravo lor, chiar nu am absolut nimic împotrivă, e treaba lor ce fac. 🙂 doar m-am mirat cu toată sinceritatea că mă aflu pe locul II, asta-i tot. 😉 chiar nu mă așteptam să fiu luată în calcul în vreun fel la joculețul ăsta.
dar știi ce nu înțeleg? tu ești de la poliția opiniilor? că mă simt așa, ca și cum mi-ai cere socoteală în legătură cu absolut orice spun și cred. parcă aș fi spus o blasfemie, așa m-ai luat. “simona, tu îți dai seama că ai confirmat blabla?”. am zis ceva rău de isus, ce-am făcut? ce să fac dacă cred altfel decât crezi tu? zi și mie ce să fac și fac 🙂
comentarii de pe Facebook:
“asta sa fie motiv de suparare? nu te incrunta ca faci riduri :)))))))”
“Toți țiganii fură, toți politicienii mint și toți bloggerii întind mîna. De ce să ne mai complicăm în nuanțe?”
“eu mi-am facut blogul ca ma manca limba, apoi am mai facut unul ca ma manca ..intelectul. apoi nu m-a mai mancat nimic. dar nici nu as face in ruptul capului publicitate nimanui.”
“Simonica, de ce pui la suflet ce zic toti fomistii? Pe net e o vorba ” Don’t feed the trolls” adica nu ii baga in seama. Cainii latra, carul merge”
@Simona, vezi dacă nu mănânci pe gratis?! Ți se face foame și te transformi într-o divă! 🙂 Mai bine ia un Snickers! 🙂
PS: pune tu (P)-ul pentru reclamă la faza cu Snickers dacă asta crezi că ajută și ne va face pe toți mai fericiți 🙂
tot de pe Facebook:
“stiu pe unu care scrie ca sa faca dragoste pe de gratis.”
“Foarte tare! Nici nu am fost constienta pana acum ca se poate si asa. Un articol care mie, personal, imi foloseste foarte mult. In mod natural (nu mi se potriveste) nu as fi cazut in extrema asta, dar acum, ca ai semnalat (inca o data) care e perceptia din cauza a ce se intampla… am constientizat si mai mult. Multumim, Simona!”
“Daca scrii si despre fiica-mea, ca a spart niste geamuri ieri pe la scoala, si a scapat-o ma-sa de la niste mari palme la cur, te invit la o scrumbie la gratar. :-))) :-))) :-)))”
“Pfffd multumesc, asta zic si eu de o gramada de vreme.”
“Sunt oameni care au ajuns sa traiasca din cadouri primite la birou de la tot felul de firme, excursii in strainatate organizate de agentii de PR&PUB, cazari gratuite oferite la festivaluri, etc. Multi dintre ei se cheama “jurnalisti”. Gresit. Se numesc oameni de PR. Nu stiu de ce le este rusine sa recunoasca si-si tin in continuare pe frunte stampila de “jurnalist”.
“Jurnalistii care participa la campanii cu bani dati pe sub masa sunt la fel de ordinari ca popii pedofili.Nu este ABSOLUT nicio diferenta. Tu ca si consumator iti insusesti ideile ca venind de un deontolog , lasi garda jos, si el ti-o indeasa.”
“trebuie clar o campanie de Name & Shame”
“Să fie pentru dinți și guri căscate! În 55 de minute, băieții de la Academia Cațavencu, intelectuali cu umor fin, au avut fix șase postări despre cum au comandat shaorme de la un comerciant. Mă întrebam acum dacă e vorba de vreun barter, nesemnalizat, cum zici dumneata, sau e prima dată în viețile lor când bagă la maț o shaormiță cu de toate?”
@Vlad Dulea: 🙂
și tot comentarii de pe Facebook:
“dac-aș lua bani pentru publicitate m-aș simți obligat să semnalizez.
“nu gresesti si asta o stii si tu si cei care te citesc in mod regulat. chiar daca nu comentam fiecare articol.”
“iei bani si marchezi. e clar ca asa e corect.
“și critica poate avea efect publicitar!parcă văd ce se-nghesuie lumea să ia salată cu viermi!”
“Da, daca este vorba de publicitate platita. Da, se marcheaza. Cine doreste sa isi asocieze imaginea cu un formator de opinie, asa e corect.
“De aici expresia rezumativa ” Marca banu’!””
“Ban marcat= publicitate marcata. Ban marcat+ publicitate nemarcata= pomanageala= nesimtire fata de cititor. Simple as that”
“In revistele stiintifice (aici una medicala) este obligatorie declaratia urmatoare, asa ca nu vad de ce sa nu se semnaleze reclama sub forma de advertorial si pe un blog: Declaration of competing interests
A competing interest—often called a conflict of interest—exists when professional judgment concerning a primary interest (such as patients’ welfare or the validity of research) may be influenced by a secondary interest (such as financial gain or personal rivalry).
“Cei care-si ‘fac dintii’ contra reclama…draga mea, au stricat piata de publicitate. De aceea vedem atatea mizerii peste tot. Ca ‘stim noi un DTP-ist care ne face o sigla moca”, ca “avem noi o secretara care are o voce de radio excelenta si facem cu ea spotu’ “, si “ca ziarist daca primesti un cado’ de Craciun de la anumite branduri, ar trebui sa faci dovada pe fb”……horror”
“Pe mine ma intereseaza ca un jurnalist , ca-i blogger , ca-i capatos, sa-si declare interesele si sursele de finantare. Ce sa spun, vine un offshore si-mi cumpara publicitate si eu ma fac ca nu-l cunosc – ma simt curat de parca lucrez la Cutezatorii.”
E atat de evident ca ar trebui semnalizate, incat chiar si numai formularea intrebarii ar fi fara sens. Daca …”
“iei bani si marchezi. asa e moral si onest. dar pe principiul asta ar trebui ca si product- placement-urile din filme sa fie semnalate corespunzator. dar cand povestea in care sunt integrate iti place, parca ii ierti. dar da, marchezi cand iei bani si daca scrii bine, lumea te iarta ca iti castigi traiu scriind. ca se pare ca e un pacat sa faci asta”
“păi nu scrie la sfârșitul fiecărui film cine a plasat produse? scrie.
“ba da, scrie. pointul e ca nu inteleg ce atata caz, ca daca scrii cu aceeasi dedicatie si posturile platite si cele neplatite si plasezi produsul sau ce e el discret, cu bun simt si umor, care e problema ? eu scriu de multe ori pentru prieteni care au un mic business sau ma roaga sa-i ajut cu un post pe blog. o fac for free, nu as lua nimic de la ei si nici nu pot sa-i refuz. sa facem un semn special pentru categoria asta?:)”
“și eu scriu pentru prieteni sau uneori pur și simplu ajut oameni care mă roagă. nu, nu facem un semn și pentru asta:)”
“Pai, cred ca ar trebui sa faceti un semn chiar si pentru asta. Pentru ca voi sinteti platite cu recunostinta aluia, fie ea si nemateriala. Cita vreme nu e nevoia ta sa lauzi ceva, deja incepe minciuna, cred eu. Dar, revenind la postul tau, Simona, sint complet de aceeasi parere, doar ca, in ignoranta mea, habar n-aveam ca asa ceva trebuie marcat, desi e la mintea cocosului. Ma confruntam cu o stare de greata, jena fata de faptul ca cineva ma crede spalata pe creieri, dupa care cu o antipatie profunda fata de produsul respectiv. Si, pentru ca ai venit cu precizarile astea, uite, am sa intru pe blogul unei tipe care are niste scrieri de-a dreptul schizoide, in sensul ca uneori se da o rafinata degustatoare de teatru si cultura, dupa care face niste reclame de tot rahatul la tot felul de produse, firme, ba chiar si emisiuni tv. de tot gunoiul. Ma duc acusica sa vad, poate le semnalase ca publicitate si eu n-am observat. Daca e asa, s-o pun la loc la oameni cu bun simt. Daca nu, s-o trec la capitolul spertari…
Da, m-am uitat, nici tipenie de vreun P. Cuvintul “publicitate” nu apare, dimpotriva, apare cuvintul “personal”. Adevarul e ca, sa iei bani pe o chestie, e o treaba destul de personala, ca doar nu-i imparti cu boii care te citesc”
“daca e articol platit in scopul publicitatii trebuie marcat. daca e bagare in seama atunci nu, chiar si daca lauda un produs / serviciu. cand incep sa citesc un articol si imi miroase grav a publicitate ma opresc din citit indiferent de vedeta care l-a scris.”
Se trezise greu în dimineaţa aceea, avea chef să lenevească, nu voia să răspundă nici măcar la telefon. Ploua molcom şi insistent. Avea să mai lenevească, se gîndea, se va duce mai tîrziu la birou, doar n-o fi o tragedie dacă mailurile le va prezenta cu o mică întîrziere. Nu era pt. prima oară, şefu’ îşi făcea tabieturile de dimineaţă în tihnă, ştia asta, avea timp să le pregătească pt. briefing. De altfel, şefu’, în ultima vreme, îi cam trăgea ocheade, nimic serios, doar că o gîdila gîndul la ceva interzis, intens şi sălbatic. Avea totuşi trei copii. Oftă. Telefonul sună ţipător. Parcă suna de ore, nu reuşi decît cu greu să se dezmeticească, întinse mîna spre noptieră, era telefonul de serviciu, număr necunoscut. Răspunse. Era şoferul şefului: “Neaţa, şefu’ vrea să discute cu tine ceva personal, poţi să ajungi în jumătate de oră? “- Da, zise scurt şi prompt, voi fi acolo în timp util. Timpul trecea aşa repede încît nu realizase cum şi în ce fel a făcut să ajungă în jumătate de oră. Se rujase oare? Da, văzuse în oglinda maşinii, la un semafor. Ajunse, cu greu, pe holul acela lung, care parcă nu se mai termina, în faţa uşii şefului. Îşi aranjă taiorul şi intră. Şeful o privi de sus pînă jos şi-i spuse sec: “Ştii, a intervenit ceva neprevăzut, am o întîlnire cu un mare furnizor de brînză, tu eşti o femeie prezentabilă, trebuie să mă însoţeşti la negocieri, e important!“
Suntem o țară de campioni la majoritatea bolilor (unele demult uitate prin alte părți). Numai poziții de podium. Și ce vede bizonul mioritic dimineață de dimineață într-un sketch numit ”Ce se întâmplă doctore ?” pe cel mai urmărit canal tv ? Ceva sfaturi despre sutele de boli cu care amărâții din țara asta se confruntă ? Campanii profilactice ? Aiurea !!! Vede ce bartere a mai încheiat Oana Cuzino, vede fittnes, cosmeticale, întreținere corporală, chirurgie estetică și multe alte asemenea, toate din categoria celor ce ne macină sănătatea. Și ceea ce face doamna DOCTOR (nu ?) este, repet, foarte, foarte vizibil.
Sunt absolut de acord cu tot ceea ce ai spus, cu o singură observație. Ceva îmi spune că ai generalizat pornind de la câteva cazuri particulare pe care le știi foarte bine și care nu sunt chiar deranjant de multe. Și nu cred să rezolvi ceva vopsind practic totul în aceeași culoare, poate-poate or pricepe și cei la care faci, subtil, referire. Și spun asta fiindcă, guess what ?, cei în cauză nu vor da doi bani pe o mustrare „colectivă” atât timp cât nu sunt arătați cu degetul.
Eu am sesizat însă și un alt fenomen în blogosferă, care îmi pare mult mai mizerabil și mai pervers : campaniile de brainstorming ale unor așa-zise bloguri (în fapt niște intermediari între oferta de publicitate și bloggeri ), campanii în urma cărora apar și câte 40-50 de advertoriale din care, sanchi, sunt premiate două-trei cu „premii” de o valoare de toată jena.
[…] Este a patra oara in ultimele 3 zile cand pun in public intrebarea din titlu, avand, fireste, si raspunsul pregatit. Ce se intampla acum in blogosfera, in unele parti ale ei, depaseste cu mult nivelul la care stagneaza blogging-ul generalist. Sincer, e timpul sa trecem peste momentele descrise de Simona Tache. […]
“Unde dracu’ au dispărut oamenii veseli de pe blog?“
Cătălin, mă simt jignit. Tare jignit. Al naibii de jignit. Jignit profund. PRO-FUND, că mă simt nevoit să accentuez! 😯 😥
“…sunt niște oameni, mereu aceiași, care se joacă între ei de-a premiile…“
Of, Simona, Simona, de când căutam eu o confirmare a bănuielilor mele…
“Eu am sesizat însă și un alt fenomen în blogosferă, care îmi pare mult mai mizerabil și mai pervers : campaniile de brainstorming ale unor așa-zise bloguri (în fapt niște intermediari între oferta de publicitate și bloggeri ), campanii în urma cărora apar și câte 40-50 de advertoriale din care, sanchi, sunt premiate două-trei cu „premii” de o valoare de toată jena.“
O-ho-ho, domnule blogger anonim, ce ziceţi dumneavoastră acolo… nu se poate aşa ceva, dom`ne!!! De-aia sunteţi anonim, aşa-i? Nu e bine să faci contra vântului, aşa-i?
Păi tortul e pentru barosani, dragă domnule, prăjiturile pentru middle class, pentru pulime rămân pişcoturile.
Pe cine să înjurăm mai abitir, pe pişcotari sau pe ăia care le lasă doar pişcoturile?
Precizare, dacă mai era cazul: comentariul meu se referă la intermediari. N-am treabă cu bloggerii de A-class, au muncit ca să ajungă acolo.
@Un blogger anonim: ce brainstorminguri? 🙄
ma bag si eu ca musca-n lapte, poate imi explica cineva. m-am uitat de curiozitate pe blogul cistigatoarei bazavan (mai auzisem de ea, dar n-am urmarit-o niciodata) si am vazut ca in afara de un articol de reclama la care da premiu un aragaz sau altceva cu arctic, la toate celelalte articole are zero comentarii. eu stiu ca blogurile cu trafic au comentarii multe si like-uri, cum e posibil sa ai un blog foarte citit si sa fii cea mai buna blogarita cu zero comentarii? simona?
oricum sunt foarte putine bloguri misto in romania, mai bine ar citi lumea carti. sa se bage reclame in carti, nu pe bloguri 😛
@ Simona : acele concursuri gen “Scrieţi o postare despre cum vă imaginaţi o excursie de cinci stele organizată de agenţia de turism X într-una din locaţiile în care această agenţie organizează excursii, aşa cum le găsiţi pe site-ul agenţiei. Nu uitaţi să includeţi în text “n” link-uri către site-ul agenţiei şi bla-bla-bla… Premiul I , 100 ron, premiul II, 50 ron, premiul III un set de pliante informative”. Şi-atunci să vezi revărsări de imaginaţie şi talent literar, idei scremute şi aşezate cu lopata în advertoriale pe cât de penibile, pe-atât de numeroase şi păguboase. Iar “organizatorii” devin din ce în ce mai virali şi nu m-ar mira ca într-o bună zi să controleze în totalitate piaţa de advertising adresată unui segment până la urmă destul de amărât numeric (din ce ştiu eu abia de sunt vreo 4-5.000 de bloguri active).
Marian S. : nu ai intuit absolut deloc motivul pentru care nu doresc să îmi fac blogul public. Este posibil să fac acest lucru tocmai pentru a-mi dirija jetul fix în ce direcţie vreau. 😉
Concluzie : s-a trecut la subiectivism pe bani.
Hehe….
Pentru un blogger anonim:
Contrazic afirmaţiile de mai sus, dar doar parţial. Uneori apar advertoriale destul de bune – părerea mea. Dar, după cum am zis, tortul rămâne la “cofetar“, ceilalţi primesc doar pişcoturile uscate care au rămas neutilizate.
Mă rog, aia cu “scrie pe blogul tău şi pune un link“ mai e cum mai e, să vezi ce mişto e când trimiţi pe email, vezi că nu se aprobă, dar se foloseşte. S-au văzut ele cazuri şi mai grave, cu lucrări şi edituri, crezi că se vor împiedica de nişte bloggeri?
@ iordachec: orice reclamă e subiectivism pe bani, n-ai descoperit nimic nou.
@Un blogger anonim: blogal initiative se numesc cei care fac concursurile alea. si ce e cel mai tragic e ca se aduna miliarde de articole scremute pe bloguri pe care nu le citeste nimeni, ale unor tineri care-si doresc sa ajunga si ei la un moment dat sa traiasca din blog, dar deocamdata au doi cititori pe zi. deci teapa cu T mare, sunt prostiti in fata clientii. de blogal astia am intrebat si eu mai sus si nu mi-a raspuns nimeni 🙁
@ Riana: nu e vorba numai de ei, mai cauta!
Ştii cum e treaba asta, măi Mariane eS-ule ? (vorbesc cu tine că-mi pari mai arţăgos şi ăsta-i genul de partener de dialog pe care-l agreez în discuţii dintr-astea, mai sensibile) Înainte de a mă hotărî să îmi fac propriul blog am ezitat o luuuungă bucată de timp. Aşa-mi păreau bloggerii ăştia de Dumnezei pe pământ, că nici nu mă imaginam să dau cu sapa printre ei la împărţit opinii şi experienţe de viaţă, la emis judecăţi de valoare şi adevăruri universal valabile. Ce-i drept citeam un număr relativ mic de bloguri şi-acolo lucrurile erau decent puse în pagină, fluent, coerent şi degajat prezentate. Aşa ceva, mie-mi părea imposibil de atins de către unul ca mine obişnuit mai degrabă să “dezbat” nimicuri pe un ton dezlânat, lipsit de vreo amprentă proprie de marcă. Dar m-a mâncat în fund şi mi-am zis că “Ce rău poate să fie dacă încerc şi eu ?” Şi am intrat în cea mai falsă comunitate existentă pe pământul ăsta. O lume pe cât de mică pe-atât de plină de orgolii mărunte, răutăţi gratuite, poliţe plătite la minimul cel mai de jos al decenţei în exprimare, vise de tunuri financiare, vedetism, incorectitudine, minciună. Nu am luat în calcul să trăiesc din blog. Slavă Domnului, am mijloace de a mă întreţine, blogul fiind o chestie conexă, dar aş fi ipocrit să nu recunosc că dacă s-at fi ivit posibilitatea de a face şi un bănuţ nu aş fi spus nu. Doar că nu am luat niciodată în calcul să depun vreun efort în acest sens şi mi-am propus ca un eventual demers în această direcţie să fie unul corect şi decent. C-aşa sunt eu, mai prost din fire. La un moment dat însă m-am gândit să nu mai aştept să vină muntele la Mahomed şi am făcut eu primul pas spre ceea ce credeam că înseamnă “să te scoţi” cu blogul. Am trimis un e-mail unei florării propunând următorul “târg” : eu aş fi preluat în fiecare zi de luni una din fotografiile cu buchetele de flori prezente pe site-ul lor cu un mic text stabilit de comun acord cu ei, iar ei, în schimbul acelei postări săptămânale urmau să trimită unei aceleaşi domnişoare, în aceeaşi zi de luni, un buchet nepretenţios de flori. Nu fiţe şi fonfleuri gen aranjamente-n coşuleţe cu briz-brizuri şi panglicuţe aurii ci un buchet de flori de maxim 10 lei. Încluzând şi livrarea, afacerea nu avea cum să-i coste mai mult de 200 de euro pe an. Impropriu spus “să-i coste” fiindcă nu ar fi scos niciun bănuţ din buzunar. Ştii ce răspuns am primit : blogul nu este suficient de sus în topul Zelist. Şi m-am lovit astfel de o altă mare nedreptate “blogosferică”. Ştiam câte ceva despre Zelist, fără să îi acord o atenţie deosebită. Atunci însă, l-am luat la puricat. Poftim de vezi : topul Zelist are la bază un algoritm ce ia în calcul o variabilă denumită “link-lover”. Bazaconia asta se traduce aşa : obţii puncte care te promovează în top doar dacă eşti linkat de alţi bloggeri. Şi se mai iau în calcul pingback-urile/trackback-urile. Nimic altceva nu contează. Nici număr de vizitatori, nici număr de comentarii, nici număr de articole postate. Nimic-nimic. Iar numărul de puncte acordate este diferit funcţie de poziţia în acelaşi top a bloggerului ce-ţi trece pragul. Uite aşa am putut urmări, timp de un an de zile, clasarea printre creme de la creme a unui blog închis de peste un an de zile. Şi când spun închis, mă refer chiar la faptul că era închis şi nu lăsat în paragină, abandonat. E vorba de blogul lui Huidu. Îl vedeai acolo, pe poziţia 50 şi ceva, făceai click pe blog şi ţi se deschidea o pagină care te informa că blogul nu mai există. Şi situaţia a persistat mai bine de un an până când cârcotaşul a considerat că şi-a ispăşit pedeapsa pentru un triplu omor din culpă şi a reapărut anul acesta pe 16 mai ca şi cum nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu-i mirose. Exemple mai găseşti acolo cu miile. Şi tot cercetând Zelistul, dar şi vorbind pe tema asta cu un amic blogger, am mai sesizat şi făcătura atribuirii acelor puncte funcţie de poziţia în top a blogului care te linkează. Şi am aflat astfel că mulţi dintre cei ce se înscriu la acele concursuri de advertoriale nu sunt neapărat interesaţi de premii. De ce ? Simplu : un link spre blogul lor de la, spre exemplu Blogalinitiative (am dat acest nume pentru că mi se pare că este cel mai bine situat în Zelist- parcă pe locul 3), “valorează” peste 1 punct (echivalentul a peste 100 de link-uri de la bloguri situate pe poziţii prin preajma locului 1000-2000) şi te saltă în top, din cenuşiul anonimatului până spre locurile 300-400, locuri de unde, nu-i aşa ?, altfel se vede lumea şi altfel primeşti răspunsul de la o florărie. Sigur, poţi alege să rămâi în afara celebrului top şi să alegi să-ţi întocmeşti un fel de mapă de prezentare a blogului cu care să alegi să baţi la porţile doritorilor. În acest caz vei constata probabil că piaţa rămasă disponibilă este una modestă din care scoţi o masă, o excursie, un mic flecuşteţ din categoria gadgeturilor sau vreo sumă modică de bani scoasă cu plictisul aferent de vreun patron din portmoneul propriu. Logic că nu vrea niciun contract şi logic că îl deranjează dacă şi tu marchezi textul ca fiind publicitate sau reclamă fiindcă, deşi improbabil, există riscul ca el să fie întrebat de existenţa vreunui contract. Şi de contracte, n-are chef. Vrei milionul aşa, bine de bine. Nu-l vrei, la revedere. Cam astea sunt posibilităţile de a se face bani din blogging. Ori te dai cu rechinii din intermedieri şi scrii ca dementul sute de advertoriale cretine până ce ajungi pe o poziţie în Zelist care să-ţi permită să emiţi pretenţii, ori te mulţumeşti cu pişcoturi şi firimituri înghiţite cu noduri fiindcă tocmai ce te porcăit Simona Tache. Trenul care te-ar putea aduce doar prin muncă şi talent într-o poziţie din care să poţi câştiga onest, s-a scos din circulaţie. Toţi se visează Simoni Tache sau Hădeni doar că nu mai sunt locuri care să ducă într-acolo. Doar că Simonii Tache şi Hădenii au uitat niţeluş cum au plecat la drum şi cât de mult i-a bucurat la rândul lor să primescă un cât de mic ajutor din partea unora pe care, l-a rândul lor, i-au considerat modele şi mici Dumnezei. Sunt preţioşi, super-ocupaţi şi nu au timp de tine. Eventual îţi iei peste bot şi vreo mustrare gen “Cine mai vrea să îi scriu gratis pe blog…”. Refuzat de oameni cu care ai putea “colabora” cinstit (normal, păstrând proporţiile), îţi mai rămâme varianta de a-ţi vinde marfa pe nimic intermediarilor sau de-a lucra la negru, pe pişcoturi nemarcate corespunzător. Nu aşa se face, draga mea Simona, curăţenie în modul în care bloggingul îmbină plăcerea cu câştigurile financiare. Sunteţi o mână de oameni care jucaţi cinstit în blogosferă. Adunaţi-vă, vorbiţi, stabiliţi un set de reguli, o cale de urmat, ieşiţi cu un cod de bune practici pe care să încercaţi să îl impuneţi şi celor ce vând reclamă şi apoi putem discuta despre ce texte să marcăm şi de ce. Rupeţi-vă puţin din timp, şi pentru binele celor ce vor dori într-o bună zi să fie asemenea vouă şi, implicit, pentru binele propriu.
Există probabil o serie de afirmaţii care pot induce păcatul generalizării. Nu am intenţionat acest lucru şi, dacă există cineva care se simte lezat pe nedrept de vreuna dintre aceste afirmaţii, am să rog să fiu iertat.
Văleuuuuuu!!!!! 🙁 Și eu care doream să-mi fac blog, ca s-am unde mă lăuda, cât de talentată suuunt!!!! Dac-așa stau lucrurile anonimule, nu-mi mai fac m-am răzgândit și mă reorientez! 😉
Pe de o parte, e drept că sunt pline blogurile de articole ce laudă una sau alta, fără a purta nici cel mai mic semn de “Publicitate”. Pe de altă parte, nu cred că e cazul să-l bagi în seamă pe tipul cu pricina. Deși…, ia uite câți comentatori s-au arătat din cauza lui ! 😉 😀
@Un blogger anonim: “Doar că Simonii Tache şi Hădenii au uitat niţeluş cum au plecat la drum şi cât de mult i-a bucurat la rândul lor să primescă un cât de mic ajutor din partea unora pe care, l-a rândul lor, i-au considerat modele şi mici Dumnezei.”
1. eu nu am considerat pe nimeni nici model, nici mic Dumnezeu
2. nici ajutor n-am primit și nici acum nu mă link-uiește prea multă lume, pentru că, exact cum spuneam, și mai sus, nu fac parte din gașcă. 😉
3. să scrii foarte bine ți-ai pus problema vreodată? în sensul ăsta ai căutat soluții de perfecționare? nu, sunt convinsă, toată lumea vrea să câștige bani din blog, nu să scrie bine. 😉
@Simona :
3. Da, mi-am pus problema. Nici nu m-aș fi apucat de așa ceva dacă nu aș fi avut, printre altele, reacții pozitive și aprecieri din partea … Simonei Tache !!! 😆 😆 😆
@Un blogger anonim: hă? 🙄 păi dă link, să vedem ce talentat ești!
Nope. N-ai să vezi. Ori suntem anonimi, ori nu mai suntem ! 😆
Doamnelor și domnilor bloagări consacrați!
Nu pot să pricep cu ce v-ar vouă știrbi imaginea (repet, deja consacrată, cunoscută, recunoscută și apreciată) prostiile unora mai neștiutori și/sau lipsiți de scrupule. Nu pișcotați, foarte frumos din partea voastră, cine are suficient creier vă va lua de modele de onestitate și integritate. Cine nu, nu. Și treaba asta n-o să o schimbe niciun articol de genul ăsta.
Până la urmă, trierea a ce citește și-o face fiecare pentru sine, în funcție de interese. Hai să nu ne considerăm cititorii fideli mai naivi (eufemism pentru nătângi) decât sunt. Pe mine una, în condițiile în care te citesc de plăcere în 99% din cazuri, m-ai ofensat la intelect cu articolul ăsta, zău.
Nu te pup (văd că se poartă), că nu ne cunoaștem suficient de bine. Dar dau jos pălăria pentru (aproape) tot restul articolelor.
Servus!
*„v-ar știrbi vouă”, că mi-o luară degetele înaintea minții 🙂
Eu n-am priceput ceva: cum se face ca, desi toata lumea – sau majoritatea – desi invoca, simbolic sau nu, o tenta de opacitate intrasigenta, avand ca scop absolvirea sinelui, nu ca ar fi imoral, dar privind fara echivoc, din perspectiva spectatorului neutru, dar deloc impartial, data fiind implicarea involuntar partinitoare inspre concluzia pur statistica a faptului in sine, nemaivorbind de dilema abstractului limitat, doar de micile inflexiuni subliminale aproape imperceptibile din exterior, exceptie facand doar cei capabili de o auto-trepanare rationala, extrem de putini, lucru de mirare totusi, daca ne gandim la elevarea capacitativ-emotionala a multora, cum se face ca nu invoca niciodata, indiferent de ratiunea gestului in sine, o vidanjare curativa, indiferenta la subiectivismul ezitarilor negative ale necunoasterii, nehotararii inverse plentitudinii ezitante ale opusului reflexiei unei imagini retrospective?
Si de ce nu?
Si cine a barberit statuia?
@Sergiu: domnu’ Patapievici? 🙄
Habar n-am, el a barbierit-o? 😛
lasa ca scrie arhi destul…
Dragă bloggerule anonim, de ce eşti nervos? Te-am contrazis eu cu ceva? Dimpotrivă, citeam comentariul tău şi credeam că am scris eu!!! 😯
Cu un singur amendament: tu te-ai băgat, eu doar am chibiţat, am văzut ce e dincolo de gard şi m-am potolit la timp. Plus că… mai am şi destul spirit autocritic.
Ce am avut de zis, am zis.
Nu bag băţul în rahat mai mult de atât, că pute rău. Mai bine doar mă distrez. Iar dacă mă răzgândesc vreodată am să pornesc pe un altfel de drum. Fii pe fază, dacă eşti curios; Google fie cu tine!!! 😆
1. bai, daca avea cruela blog, va da-ti seama ce se mai bea pe acolo?
1 bis. daca cruela nu are blog, stie cineva un blog d-asta care da de beut? ca e asa o caldura mare si n-am mai mancat nimic de 15 minute…
@dg
Tocmai ce am conceput eu unul. Nu ofer nimic, da’ primesc bere gratis, ciorbe, complimente si laude.
Nope anonimule ❓ Hâm!? La cine-am mai văzut noi negația ast Simona? 😉
Zina a remarct bine! Ce mai vânzoleală p-aici prin zona roz ai declanșat! Drăguț de tot!
@Sergiu: taman ți-am vizitat blogul! 8) La mai mare și promit c-o să te laud la toți!!! 😆
@Rodi: Nu stiu sa fac decat ciorba de salata cu otet de visine, da’ iti dau o bere daca promiti ca nu zici la nimeni.
Sergiule, si io citit blogu tau .
Meriti o ciorba si o bere.
Deodata .
@Sergiu: OK!!!!!!
@ dg, rodi
Va multumesc dragut, pana nu ma ia Simona la suturi ca cetuiesc nepoliticos p-acilea . Am 17 vizitatori, din care doua suparate care au zis ca nu ma mai citesc niciodata, dar m-au inspirat pentru postul de azi. De parca le-a invitat cineva. Sper sa ma mai injure cineva pana maine ca sa nu-mi abandonez opera de arta. 😛
Un mic comentariu legat ”scrie bine și când ai ceva de spus”: am fost întrebat cine stabilește calitatea articolelor. Eu am zis că în primul rând bunul simț. Dacă nu există o entitate care să evalueze oficial calitatea lor, beauty is in the eye of the beholder. Dacă eu spun că un articol e slab înseamnă că arunc cu noroi, e doar părerea mea, nu am adus o critică constructivă, nu așa trebuie spus, ci pe mail, să nu vadă nimeni și așa mai departe. E clar că oricine intră în blogosferă trece la …evenimente.
@Simona: e o problemă delicată pentru unii asta cu peul. Unele bloguri ar avea numai P și s-ar speria nu doar cititorii, cât și proprietarul. Am glumit. Totuși, apar diverse semnalizări, proporționale cu produsul …testat. De exemplu, la o masă sau blugi în teste, nu pui nici P, că nu merită. La un telefon mobil îl pui, că e totuși ceva. La un laptop primit, pui un banner la fiecare articol cum că îl folosești și e fain. De preferat ca acel banner să își facă loc printre rândurile articolului.
”3. să scrii foarte bine ți-ai pus problema vreodată? în sensul ăsta ai căutat soluții de perfecționare? nu, sunt convinsă, toată lumea vrea să câștige bani din blog, nu să scrie bine.” – asta nu există. A se căuta noțiunea de ”brand personal” care bate tot.
Mie mi-a placut articolul. Trist, dar adevarat.
Granita dintre “imi place si scriu despre” si “scriu pentru ca trebuie” a devenit foarte subtire, insesizabila.
bai tata, daca vreti sa ma vedeti cu blog, trebe sa ma platiti!
) ashea pa burta goala!
musai!
ca e greu sa scrii toate prostiile din lume, c0nstant si frecvent si “da kalitate” ( ori scriem prostii, ori nu mai scriem!
hic! 😳
apropo de scris bine, ca zicea Simona mai sus: numeri pe degetele de la o mana bloggerii care au talent.
la mine , cel mai fericit caz a fost când m-a abordat unu La Pirati, in Vama, mi-a zis ca suntem prieteni pe faceboock si ca râde de se alea pe el de bancurile pe care le postez, şi pe faya asta m-a rugat sa-i dau voie sa imi dea o bere. i-am dat voie ce cam multe ori si ne-am facut clei. Ăsta-i singurul profit pe care l-am scos vreodată din postat chestii pe net. nu mai zic că a doua zi m-a durut şi capu’…
[…] Tache trage un semnal de alarmă: destui bloggeri scriu advertoriale fără a semnala asta de la bun […]