Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cum am măturat cu mâna mea Piața Victoriei

Știți Piața Victoriei din București, da? Bucata aia necirculată de carosabil, din fața Muzeului Antipa – colț cu Muzeul de Geologie, o știți? Aia de vreo 400 de metri pătrați, da. Ați trecut pe lângă ea miercurea trecută și era curată bec? Eu o măturasem, să știți. Nu singură, cu doamna Fănica.

Am fost, timp de o zi, angajată a Romprest, firma care asigură salubrizarea sectorului 1 din București. De fapt, doar juma’ de zi, că mai mult nu am rezistat. În tura de dimineață, de la 7 la 12,30.

E ciudat ca ultima grijă dintr-o zi să fie aplicarea princiară a cremiței de față, iar prima din următoarea să fie săritul din pat, imediat ce a sunat ceasul, de teamă să nu întârzii la măturat străzi. Mai ales când ceasul sună la 5,30.

Așadar, nu știu ce făceați voi, miercurea trecută, la 5:30 dimineața, dar eu mă echipam și o tăiam spre noul meu job, de măturător stradal.

Echipamentul: pantaloni verde închis cu dungi argintii reflectorizante, tricou gri, vestă galbenă reflectorizantă, șapcă verde închis. În afară de șapcă, toate imense.

Punctul de întâlnire: pe Bulevardul Kiseleff, lângă Muzeul de Geologie. Când ajung eu, întreaga echipă, de vreo 25-30 de muncitori, e pe poziții. Fiecare e dotat cu câte-un coș mobil. Un fel de tomberon cu două compartimente, unul în care se pune sacul de gunoi, altul în care se pun lucruri personale. Mâncare, apă, trusa de machiaj și pantofii cu toc (am glumit cu ultimele două!). Tot atașate la tomberonul ăsta mobil sunt o mătură mare, de tip perie, și un făraș, care e, de fapt, o lopată. Mai există și un măturoi verde, pe care eu însă nu-l primesc, că e pentru rigole.

Echipa mare e împărțită de către un șef de echipă (e șefă, de fapt, o să vedeți mai târziu) în grupuri mai mici, care sunt trimise pe teren: “Am nevoie de o echipă mobilă, care să acționeze în forță, pe strada Washington. Repede, da? Ne mișcăm?”.

Cei nominalizați încep deplasarea către strada Washington, iar celor rămași li se oferă, într-un ritm alert, destinații cel puțin la fel de atrăgătoare: Paris, Roma, Londra… Străzi numai una și-una…

Eu și cu doamna Fănica primim zona de care v-am zis. Ne deplasăm spre “obiectiv”, ocazie cu care constat că respectivul coș mobil e greu ca dracu’, cu atât mai mult cu cât eu nici nu am habar că, dacă-i ții mânerele apăsate, devine mai ușor (dar nu foarte!). Noroc că aflu la timp.

Ne apucăm de treabă, cu certitudinea (eu!) c-o să terminăm în 10-15 minute. Mare greșeală să ai certitudini de-astea, înainte să fi pus vreodată mâna pe-o mătură stradală. E FOARTE GREU, VĂ JUR!!!! Mătura e foarte grea, asfaltul în zona în care lucrez eu e foarte aderent, iar din copacii apropiați cad incontinent frunzulițe mici, pe care vântul le aduce fix la locul meu de muncă.

Există cel puțin trei “școli de măturat”, pe care le experimentez rapid, una după cealaltă. Prima presupune să tragi cu mătura spre tine gunoiul aflat de jur împrejur, la maximum 2 metri distanță. Faci o grămăjoară, pe care apoi o tragi cu mătura în lopată, ca și cum cea din urmă ar fi un făraș. Îți blestemi zilele, pentru că trebuie să manevrezi ambele instrumente cu câte o singură mână. Deșerți lopata plină în coș (o pui la loc, în suportul ei, n-o lași aruncată pe jos!) și te apuci de făcut altă grămăjoară.

Școala numărul doi e identică cu cea de mai sus, doar că, în loc să tragi gunoiul spre tine (și, odată cu el, tone de praf), îl împingi.

Școala numărul trei presupune mișcări laterale ale măturii, cu mâna foarte relaxată și spatele foarte drept, dar cred că ea este apanajul experților, pentru că eu n-am reușit să mă folosesc de această metodă.

Eu folosesc metodele unu și doi, ceea ce mă rupe de spate din primele cinci minute, iar după primele șase, mă transpiră din cap până-n picioare, de parcă sunt la cea mai grea oră de sală din viața mea. Simt cum “lucrează” fiecare mușchi, vă jur. La spate, la mâini, la picioare, la abdomen. Pe toți îi simt.

În 10 minute, sunt roșie la față și curg apele de pe mine. În 20 de minute, sunt mai mult decât epuizată. Mă doare mijlocul îngrozitor, mi s-au umflat mâinile, îmi scapă instrumentele din mână (mai ales când ajung la faza cu manevrarea ambelor scule simultan). Îmi trântesc capacul tomberonului peste degete, până când îmi zice doamna Fănica că nu-i nevoie să-l închid și deschid de fiecare dată când am treabă cu el. Pot să-l las deschis. În 40 de minute, am băut toată apa pe care-o aveam la mine și mă dor mâinile de parcă am tras la sală cu greutăți de 10 kile. În două ore, mă mișc ca cel mai mare dușman al lui Batman, după ce-a luat bătaie de la Batman, și îmi vine deja să vomit de oboseală.

În timpul ăsta, doamna Fănica n-are nici o treabă. Mă anunță că, după ce vom termina de măturat perimetrul pe care evoluăm, o să facem… ghiciți ce. O s-o luăm de la-nceput!!! La orice vă așteptați, numai la asta nu, nu-i așa? Și eu la fel! Piața Victoriei e însă o intersecție foarte importantă, care tre’ să arate impecabil, așa că e măturată 24 din 24.

O întreb pe doamna Fănica dacă a slăbit brusc și mult, acum trei ani, când s-a angajat la Romprest. Îmi zice că nu. Ea e de pe undeva de lângă București și n-a făcut toată viața ei decât muncă fizică. Are 42 de ani, dar arată de 50 și ceva. Are doi copii, unul de 18 și altul de 20, iar seara, când ajunge acasă, mai trage o porție de fitness la ea în grădină.

Majoritatea angajaților firmei sunt de prin împrejurimile Bucureștiului. Dinspre Ploiești sau chiar de mai departe, de la Urziceni sau Oltenița. Sunt aduși la muncă și duși înapoi acasă cu autobuze angajate de firmă. De ce 99% angajați din provincie? Pentru că bucureștenii sunt neserioși și țepari și nici nu se dau în vânt după o muncă grea, necalificată, plătită pe măsură. Preferă cerșitul sau… alte metode de supraviețuire.

La “punctul de apel” din Kiseleff, de exemplu, o singură angajată e din București. Mă rog, e mult spus “din București”, pentru că doarme fie în gară, fie la metrou. Cristina o cheamă și a crescut la Casa de Copii. Nu prea știe să-și poarte singură de grijă, o ajută mult șefa de echipă, doamna Florina, o doamnă de 52 de ani, foarte energică, foarte frumoasă și foarte inimioasă. Dânsa a dus-o pe Cristina la doctor de zeci de ori, a ajutat-o să-și facă buletin, pe adresa ei de-acasă, și i-a plătit descoperirile de cont către bancă, când fetei i-au fost furați banii de pe card. Ba a făcut și repetiții cu ea, pe tema “Ce spunem la ghișeu când vrem să scoatem bani din bancă”, după care a însoțit-o pe fată, stând în spatele ei, la mică distanță, ca să se asigure că a învățat poezia și spune ce trebuie angajatului băncii.

Doamna Florina e un personaj. Ce te izbește la ea, prima și prima dată, e frumusețea. Are un cap frumos, brunet, cu doi ochi negri, extrem de vii, un corp atrăgător, sexy chiar, și o energie care te bulversează. Dimineața, după ce își repartizează oamenii, își ia bicicleta și începe să alerge călare, de la o echipă la alta. Să-i vadă dacă lucrează cum trebuie, să le mai ducă saci, să… diverse. Din cauza ei, că a introdus modelul ăsta cu bicicleta (folosind-o, inițial, pe a ei, de-acasă), li s-a complicat viața și celorlalți șefi de echipă. Au primit toți biciclete din partea companiei, împreună cu obligația de a se deplasa cu ele între echipele de pe teren. Numai cei cărora le e frică de trafic nu le folosesc.

Doamna Florina i-a trimis sau i-a cărat personal pe la doctori pe toți subalternii care au avut vreo problemă, deși asta chiar nu intră în atribuțiile unui șef de echipă. Îi înțelege pe fiecare. Nu le permite să-și vorbească cu “fă” și îi corectează când fac dezacorduri. I-a învățat să-și împartă pachetul cu cei cărora li se întâmplă să nu aibă mâncare la ei și să se respecte între ei, indiferent dacă au câteva clase sau liceul. Da, din aceeași echipă pot să facă parte oameni cu 12 clase, care n-au găsit să se angajeze în altă parte, și oameni care de-abia știu să scrie.

Zisă și “șefa”, doamna Florina le moderează chiar și problemele de cuplu. La un moment dat, una dintre femeile din echipă a venit la lucru bătută. “Șefa” și-a suflecat mânecile și a trecut la treabă: “L-am chemat pe bărba’su și i-am zis că, dacă mai dă o singură dată în ea, îl dau afară. Habar n-avea el că eu n-am nici o putere să-l dau afară, de unde să știe că nu pot să-l dau? S-a speriat și n-a mai dat niciodată în ea”.

Altădată, tot o soție i s-a plâns că, în timpul în care fusese ea în concediu, soțul i-a cam făcut ochi dulci altei colege: “Nu era ceva grav, doar așa, o simpatie, nu se ajunsese la lucruri rele. Dar, na, femeia l-a simțit, acasă, că își schimbase comportamentul. L-am chemat și am dat cu el de pământ. I-am zis, tot așa, că dacă nu se potolește, îl dau afară. Și că a lui e cea mai frumoasă, cea mai mândră și cea mai muncitoare. Nu era, na, că ailaltă e și mai tânără, și mai drăguță, da’ io așa i-am zis. Și s-a potolit. Am avut grijă să nu mai pice niciodată în echipă cu “pericolul” și lucrurile s-au liniștit”.

Doamna Florina a divorțat acum mulți ani și nu trăiește decât pentru fiica ei, pe care mi-o arată în poze (are 29 de ani fata și e tot o bunăciune, ca și maică-sa). O întreb de ce nu-și “reface viața”, cum se zice, și-mi spune că n-o interesează. Copilul e totul pentru ea, mai mult nu îi trebuie.

Ce o miră e că unii cetățeni ai sectorului 1, o zonă selectă în raport cu altele, sunt mult mai nonșalanți în a arunca lucruri pe stradă decât cei din cartierele mărginașe. Curăță cartofi, pun cojile în pungi și trântesc pungile în stradă, lângă coșurile de gunoi. Ciudat, nu?

O întreb care-a fost cel mai ciudat lucru găsit pe stradă, în timpul procesului de salubrizare. Îmi zice că mi-ar spune, dar îi e rușine. Insist. În cele din urmă, îmi spune, dar fără sunet, doar din buze: “Două vibratoare”. Apoi, cu voce tare: “Pe Pangratti, într-un coș de gunoi. Erau în cutii. Le-am luat și noi bateriile și le-am aruncat”. Roșește.

Salubrizarea sectorului 1, cel cu care are contract Romprest, nu presupune doar măturatul manual pe trotuare, alei și rigole și golirea coșurilor de gunoi. Se curăță și șoselele, dar mecanizat (cu perii mecanice). Apoi se spală cu detergenți ecologici și apă din puțuri proprii de mare adâncime, cu ajutorul unor utilaje dotate cu stropitori. Trotuarele se spală manual, prin jet de la furtun, folosit de doi angajați, dintre care unul dă cu peria, ca să înlăture și gunoiul. Iarna, se îndepărtează zăpada (fie manual, fie mecanizat, în funcție de condițiile de pe teren) și se combate poleiul de pe șosele, parcări și trotuare, cu material anti-derapant ecologic și biodegradabil.

Pe tot parcursul anului, se face colectare selectivă a deșeurilor, subiect care, pe mine, personal, mă interesează foarte tare și despre care mi-am propus să aflu, la un moment dat, detalii, ca să vă pot povesti și vouă.

Până una alta, m-am bucurat să pot experimenta, pentru voi, felul în care se vede coada măturii stradale, de foarte aproape. Și felul în care munca asta se simte când ești de partea cealaltă a geamului mașinii, într-o intersecție ca Piața Victoriei. Vă dau cuvântul meu de onoare că, indiferent ce susține doamna Fănica, o dură și o antrenată într-ale muncii fizice, chiar e o muncă epuizantă. Mult mai grea decât mi-aș fi imaginat vreodată, în primul rând pentru că se lucrează cu scule grele.

Iar, data viitoare când o să vă vină să aruncați pe stradă un chiștoc sau un ambalaj de ciocolată, să vă gândiți și la oamenii ăia în veste reflectorizante, care asudă vara în caniculă, iar iarna îngheață prin nămeți. Un chiștoc mai puțin pe jos va fi întotdeauna un cadou pentru ei.

 

81 comentarii

  1. @Simona: Hot in green :))
    Asa este munca asta cu matura, dar la faza cu sa o luam de la capat sincer plecam acasa si dormeam doua zile. Pana nu testezi asa ceva, nu inveti sa apreciezi omul la valoarea lui reala.
    Felicitari pentru timpul acordat acestui experiment.

    Respect

  2. Uh, putintel rau ai scris !
    Credeam ca nu se mai termina.
    Pe mine ma apuca dracii (aia mari) cand mai vad cate unu care arunca ceva din masina si iti arata si cateva degete. 😯

  3. Ion Ionescu de la Prad(a)

    Ok, la cersit ai fost mai acu’ ceva vreme, la servit la mese in carciuma, ai fost, zugravitul l-ai bifat, acum ai fost la maturat… ma intreb ce urmeaza? 🙂
    Cert e ca daca vine criza aia mare, esti asigurata de un job, ca marlani care arunca pe jos, tot o sa fie.:)

  4. Buna idee cu munca asta fizica! Si bun articol!

    Poate ar trebui ca toti incepatorii in ale jurnalismului ( NU ma refer aici la autoarea articolului) sa treaca prin asa ceva? Ca sa puna mana pe gramatica si manuale de jurnalism, dupa ce au vazut de ce au scapat ajungand jurnalisti. Va fi mai cu spor munca de jurnalist dupa aceea.

  5. De acord! Stiam ca e munca, si fara sa te spetesti tu, dar e bine, ca poate citeste si altcineva de pe Pangratti si nu-si mai lasa mizeriile in drum. Nici copaceii de pe trotuar nu si-i taie, de trebuie sa le rupi crengutele cu mana ca sa poti trece. Bine, ei te invita sa mergi pe carosabil, dar, daca te incapatanezi sa mergi pe trotuar, e treaba ta, nu-i asa?

  6. Şi o foto cu Doamna Flori, frumoasă şi sexi chiar, nu “vede” şi ochii noştri, ca să ne simtem bine?

  7. @Costi: nu am, din păcate 🙁

  8. FOARTE TARE!!!

  9. Felicitari pentru experiment. Share salbatic, ca e nevoie 🙂
    (poate il vedem si in Catavencii..?)

  10. Chiar remarc de ceva timp cum “intelectualii” sunt burtosi si comozi si dau bani grei de multe ori pentru a devenit “fit”, in timp ce zugravii, zidarii, etc merg la bustul gol pe strada, impingand de zor diverse roabe, carucioare pline si grele, etaland abdominali definiti pe care multi dintre noi ni-i dorim. Dna Fanica probabil si gateste fff bine, nu stiu cand. Din pacate cei care obisnuiesc sa arunce o vor face in continuare, au pretentia ca sunt superiori cumva, si probabil nu dau 2 bani pe un maturator. Pacat. Cred ca e o munca f grea, la fel ca cea de chelner de exemplu, si multe altele, in care, pe langa activitatea respectiva, mai simti si atitudinea de print a celor din jur care ar avea cumva dreptul sa iti vorbeasca de sus.

  11. Sa nu mai arunci gunoiul ca un animal needucat e un prim pas spre bun simt.

  12. Vezi ce greu e sa faci trotuaru 😀
    Am facut si io munca fizica f. grea la inceput, in Ge. Primele zile eram pur si simplu anchilozat, nici sa maninc nu mai puteam, cu timpu insa, ma obisnuisem si nu mai mi se parea greu.
    Si-nca o remarca, mi se pare ca f. multi dintre cei care fac munca fizica sunt grasi, sau mai bine spus mult mai grasi decit te-ai astepta stiind ce munca grea au.

    Ciudat e ca de multe ori ne chinuim singuri fara sa ne oblige nimeni, nu ma refer numa la sala io mi-am luat si gradina, simbata a trebuit sa matur in juru gardului si maturatu a mers da a trebuit sa scot si buruienile dintre pietre si asta e tare greu. Am cumparat un aruncator de flacari, cu butelie, da nu prea a mers, era sa dau foc la gard care e de sirma da vopseaua s-a aprins. L-am folosit la gratar!

  13. @neamtu: 😆 😆 vai de capul tău, aruncător de flăcări, auzi… 😆

  14. Jos pălăria, Simona. Îl dau și eu mai departe, mi-a plăcut mult.

  15. mă bucur că vă place, apropo. am muncit mult pentru textul ăsta. și cu entuziasm 😉

  16. foarte misto.
    intotdeauna mi-am imaginat ca trebuie sa fie destul de misto sa fii maturator (desigur, mai putin pe canicula sau pe ger).
    singura chestie pe care n-o pricep e cu matura aia sinistra si cu lopata. eu tot vad la maturatoare niste maturi verzi, usoare, cu fire din plastic. de mult tot tinjesc la una. cum de tie nu ti-au dat?

  17. @Alexandra C.: toată lumea avea exact echipamentul pe care-l aveam și eu. există și niște măturoaie verzi, mai subțirele, dar alea sunt pentru rigole și spații mai înguste

  18. eu ti-am zis: esti deosebit de desteapta, fata! ceea ce stiai si tu, dar tot am vrut sa-ti zic:) sper sa citeasca despre experimentul asta cat mai multi oameni. big congrats pentru efortul tau:)

  19. @cookie: roșeeeeeeeesc 😳 😳 😳

  20. Îţi fac eu o listă cu ziarişti elitişti, cu vederi de dreapta, numai buni de adus la astfel de şcolarizare? Avem, duium. :mrgreen:

    Poate le mai vine mintea la cap. Eu, unul, ştiu bine ce vorbesc: viaţa mi-a oferit din plin şi mapa şi sapa.

    Pe de altă parte: nu am înţeles motivaţia. Curiozitate sau campanie?

  21. Felicitări pentru experiment!
    Poate n-ar fi rău să încerci (ca să ne povesteşti 😆 ) cum e infirmieră/ învăţătoare/ profesoară pentru o zi-două. Vezi că mă refer la categoria de proastă reputaţie a bugetarelor. Uneori mă întreb ce-ar fi dacă toate femeile din profesiile astea ar “alege” să fie asistente la multinaţionale.

  22. Buna ziua Simona, sa stii ca m-am executat la citit, nu si la comentat. 😳 Pentru oamenii cu care ai fost la munca, jos palaria, de Doamna Floriana ce sa zic, sa fie cat mai multi ca ea. Noi cand eram mici, la bloc, eram impartiti pe etaje si faceam, fiecare etaj, cate o saptamana curatenie, in fata blocului. Nu ne pica nici o coroana si in plus pastram curatenia cu sfintenie. Asa ca ar trebuie sa iti urmeze mult mai multe persoane exemplu, si cel care arunca pe jos, ar trebui sa i se dea zile de maturat si facut curatenie pe strazi.

  23. Buna treaba dar nu era cam periculos? Cu masinile alea pe langa voi…zic si eu. Dar stai, stiu cum vine treaba: romanul se pricepe si nu da masina peste el :)).

  24. @zimbrul: mașinile mergeau în treaba lor, pe carosabil, n-aveau treabă cu noi

  25. Te-ai scutit de 10 sedinte la Cori, la sala.

  26. Felicitari, Simona! Da, numai asa, poti intelege mai bine ce inseamna munca asta. Din pacate insa, asa cum au spus-o si altii mai sus, se vor arunca in continuare gunoaie pe strazi “oricum, are cine aduna” pare sa fie deviza celor “smecheri”.
    In urma cu doua zile, o prietena cu care am impartit o camera de hotel, m-a intrebat brusc de unde ar putea face rost de o punga de gunoi sa adune pampersii bebelului ei si apoi unde sa o arunce. Imi spune “stiu ca vine in fiecare zi menajera si face curat aici dar, inainte de toate, e un om. Si mi-e rusine ca un alt om sa arunce “rahatelul” copilului meu.” Daca nu mi s-ar fi parut deplasat, o luam in brate si o pupam de drag! Exact asa as fi facut si eu.
    Poate asta ar trebui sa intelegem cu totii. Trebuie sa vedem mai intai omul din spatele uniformei. Indiferent de uniforma! De cele mai multe ori, ei ne pot da lectii!

  27. Pe la noi pe aici frunzele se strang gramada cu o suflanta mobila.
    Cu matura se intervine asa mai mult de amorul artei.

  28. Dar in parcarea in care se strang motociclistii ati facut curat ? ca diseara n-am chef sa vad peturi sau doze goale de cola 😀

  29. Intr-o zi eram cu copiii mei (2 in dotare) in fata blocului, cand apare o masina cu un nene maaare si tare…nesimtit, aruncand pe jos un servetel mototolit, in timp ce cobora din masina doar dusa la spalatorie . Am stat si m-am gadit daca sa ma iau de el sau nu, dat fiind diferenta neta de volum dintre mine si el. Si , totusi, i-am spus ca il rog sa isi ia hartia de pe jos. La ce ma puteam astepta??? M-a intrebat daca nu stau bine pe trotuar. Chiar daca nu si-a luat hartia, am fost bucuroasa ca l-am “deranjat” cu rugamintea mea. Cred ca, atunci cand va mai arunca pe jos, isi va aduce aminte ca a fost apostrofat. Sau as vrea sa cred asta!

  30. Cu adevarat un articol muncit! Tot respectul pentru colegii tai de o zi si pentru doamna Florina. Si eu as fi vrut sa vad o poza cu ea, pentru ca m-a impresionat.

  31. ik, urasc suflanta, face o galagie de te scoate si din morti, au citiva vecini, o folosesc, mai ales simbata dimineata devrme, ca e racoare, sau duminica inainte de biserica, chiar m-am gindit sa ies si eu cu aruncatoru de flacari.

  32. sa ma mai lase in pace maturatorii astia, mai toti sunt bugetari sau traiesc din afaceri cu statu, singurii maturatori adevarati sunt aia privati!

  33. Colectat selectiv am vazut prima data in Germania, acum vreo 7 ani cred. In bucatarie trebuia sa ai mai multe pungi de gunoi pt. menajer, plastic, sticla etc. Daca aruncai la gramada, primeai amenda, iar pungile erau gratuite. Putin mai tarziu am avut ocazia sa traduc niste documente pe deseuri si se introducea sistemul asta si la noi in tara, dar cred ca inca nu aparusera containere speciale, pt. colectare selectiva (sau nu erau asa multe ca acum). In tot cazul, se pare ca nu a prea functionat, cel putin nu in casele oamenilor. La noi nici la containerele stradale nu arunca lumea cum ar trebui, hartie la hartie, plastic la plastic etc. Plus de asta sunt ”n” tipuri de deseuri, electrice si electronice, namoluri, industriale, cu nenumarate regulamente si norme. Si ca sa termin, toate gropile de gunoi trebuiau inchise si transformate in depozite ecologice, lucru care nu stiu daca s-a intamplat nici pana acum… Well, am studiat (tradus) vreo doi ani la colectarea asta selectiva :)))) Asa am ajuns sa fiu chiar atenta la felul in care arunc gunoiul 😀

  34. Neamtule, daca vrei buruiana sa peara toarna niste otet printre dale. O zapacesti la PH de nu se (mai) vede min 1 an.

  35. dus cu gândul

    Țață Simono, te-au văzut ăștia mai plinuță, de aia ai primit uniforma aia lărguță. Păi dacă vrei uniforme stradale sexi, trebuie vorbit cu Mazăre la Constanța nu cu Chiliman la sectorul 1 :))

  36. concluzie : uite asa se face trotuarul 😉

  37. Foarte fain textul, cred ca trebuie citit si de copii. Eu am niste prieteni care-si amenintau copilul cu o chestie de genul: daca nu pui mana pe carte ajungi gunoier si impingi tomberoane toata viata ta. 🙂 Sau nu, astia mici (intre 14-18 ani) ar trebui sa faca si ei macar cate-o zi meseria asta. Sa vedem atunci daca le vine chef de invatat.

  38. ik, tu nu cunosti buruienile nemtesti, astea nu au nimic sfint nici phu!

  39. Nimic de zis, textul e bine scris şi da, se vede că ai şi muncit la el. Cârcotaş ( 👿 ) fiind, nu pot însă să nu observ că alegi numai job-uri bine remunerate.Cerşetor, ospătar şi da, chiar şi măturător. Şi deşi cineva ţi-a mai recomandat lucrul acesta, pentru că mi s-a părut că l-ai evitat elegant, insist ! O zi ca profesoară de liceu, dar nuuuuu, nu la Sava, îţi aleg eu unul dintre liceele înfiinţate de Abramburica în toate văgăunele de comune, unde de la şoseaua principală mai mergi 3-4 kilometri pe jos, pentru a preda la 4-5 “elevi” pe care prezenţa ta nu-i va distrage de la jocul de cărţi. Dacă ai noroc să nu fie în bani, doar vor fuma în clasă fără să-şi ia şi-un pet de două kile de bere. Dacă te iei la ceartă cu ei pe motivul penibil că ai vrea să îţi ţii ora, ajungi pe youtube, filmată cu mobilul. Când pleci seara spre staţie, te gândeşti că ţi-ar fi prins bine nişte benzi relectorizante pe haine şi o mătură să goneşti câinii. Pe drum te întrebi dacă luna asta primăria o să aibă bani să îţi deconteze cele 3 milioane daţi pe transport sau rămâi, ca şi luna trecută, cu 8 milioane în mână. Eeeee, pe când experimentul ăsta ?

  40. da de ce e prezentata munca ca o chestie de eroism? toti muncesc, si daca muncesc bine tot respectul pentru munca lor oricare o fi aia.
    daca e nevoie de ceva in romania, apoi de curatenie.

  41. @Bogdan: dap… am înțeles mesajul, dar:
    – dacă m-aș duce la unii de-a noua, pe care i-aș lua eu din prima zi de liceu, când sunt încă mai bobocei și mai puțin obraznici, ar fi una.
    – dacă m-aș duce direct la unii de-a 12-a, ar fi alta.

    și mai greu decât experimentul în sine ar fi, cred, să ajung să-l fac, pentru că e vb de muncă calificată de un anumit tip și nu-ș’ dacă aș convinge pe cineva să mă lase. eu am parcurs modul de pedagogie în facultate, și am făcut și practică pedagogică, dar nu știu dacă nu ar fi nevoie să dau alte examene, ca să mă lase să predau o zi. în plus… ar trebui să duc muncă de convingere cu niște angajați ai statului, deci mai bine mă las păgubașă din start.

    altfel, să știi că am avut idei și mai dure decât ce zici tu. le-am propus la un moment dat colegilor de la Cațavencii să mă duc să stau într-o închisoare de femei câteva zile și după aia să scriu. nici n-au vrut să audă, iar Nic m-a anunțat că, dacă nu mă potolesc, mă și bate 🙄

  42. @papalapap: nu e vorba de nici un eroism, e povestea unei altei lumi, spusă de cineva care s-a apropiat mai mult. și o pledoarie pentru respectul muncii altora, oricine ar fi ei. 😉 cine a vb de eroism? 🙄

  43. Exagerata amenintarea lui Nic. Il intelegeam doar daca voiai 2-3 zile intr-o inchisoare de barbati.

  44. Mi-a placut textul, vorbeste foarte limpede despre viata dura pe care o traiesc cei care curata dupa noi! In urma cu ceva vreme un ziarist din Cluj a petrecut o zi cu o echipa de gunoieri care ridica gunoiul de la blocuri! Aceeasi impresie, suntem prea cu nasul pe sus ca sa ii vedem, macar in treacat, pe cei care trudesc pentru noi! iar experimentul cu inchisoarea de femei ar merita tot efortul! Poate convingi redactia, cu Nic nu ma indoiesc ca te descurci!

  45. Felicitari! Si pentru intiativa, si pentru text!

  46. misto. cine zicea ca nu se mai face jurnalism de calitate in tara asta?

  47. Mulțumim și FELICITĂRI!Ți-a mers măturoiul,dar și condeiul!De fapt te-am descoperit pe vremea când „cerșeai”.De atunci îți caut zilnic textele…
    Ei!Câte Florici ca aceasta mătură străzile orașelor!!!

  48. Excelent textul. Dar chiar nu inteleg cum de inca mai folosesc maturile la cate frunze si gunoaie sunt pe strazi. Oamenii aia ar trebui dotati cu suflante si cu aspiratoare montate pe camioane. Ba chiar si aruncatoarele de flacari ale naemtului ar fi binevenite 🙂

  49. cruela de vila

    dupa o sedintza de fotoshooting, mi se pare firesc sa maturi strazile!
    :mrgreen:
    ca doar nu te-au machiat si hair stilat uoamenii aia degeaba!
    a fost machiaj special de piata victoriei, ca altfel pupai vreun fund de ferentari!!
    :mrgreen:
    pa mine sa am anunti cand maturi la Guvern, daca tot esti specializata pe piata victoriei!
    :mrgreen:

  50. Pe şantier? Unde a apărut textul, în Academia Caţavencu?

  51. Simone, chapeau! Brava.
    Fain-fain.

  52. @Terente: ăla cu șantierul, da, în AC, pe vremuri.

  53. de ce nu exista emoticon cu aplauze?

  54. Bine scris, povestile chiar interesante, iar la aia cu vibratoarele m-am hlizit un sfert de ora

  55. @Ferenț: nu există multe, din păcate, e foarte slabă oferta 🙄

  56. Simona, te felicit şi eu, atât pentru entuziasm, cât şi pentru inţiativă! 😉

    Ar trebui să le dau textul acesta părinţilor mei, cu care tocmai am avut in weekend o mare ceartă, în vârf de munte, pe motiv că am refuzat să arunc în pădure un pampers murdar (“că oricum, uite, aici e curat, nu e zonă turistică şi nu deranjează pe nimeni!” 😐 ) şi l-am dus cu maşina până la şosea (împuţind toată maşina 😈 ), unde am găsit un coş de gunoi…

    Multor români le lipsesc nişte gesturi elementare de bun-simţ şi, în egală măsură, o brumă de respect pentru omul de lângă ei, fie că e măturător al străzii, chelner, femeie de serviciu pe scara blocului sau la la locul de muncă etc.

  57. Te prinde costumatia. Bate rochita aia de anii 60. :))

  58. Deci Pta Victoriei are mai mult de 400 de metri patrati, cum sa iti explic eu ca sa intelegi ? Daca ar fi asa, atunci ar fi de 20 m pe 20 m lungime. Si zic io ca ar fi cam de 10 ori mai mare deci cam de 100 de ori mai mare cand inmultesti pe suprafata. In concluzie d-aia voi, cei cu sapa, aveti nevoie de noi astia multi cu mapa.

    @carla : nu crezi ca ar fi cazul sa renunti in sfarsit sa nu iti mai pui pempersi, sa faci si tu ca toti oamenii in padure si asa mai scapi si de gura parintilor ?

  59. Da’ tanti Florina aia nu vine sa-ti scrie tie pe blog, sau la gazeta? Si p’orma sa mature pe strada ce greu a fost? Ceea ce-mi aminteste de tanti Maria si nea Vergilica de aveau rubrici in fostul AC.

  60. Trei intr-o barca

    foarte misto, mi-a placut

  61. @deaddy: ce vremuri alea în care aveau Maria și Virgil rubrici… 😉

  62. Pot să spun, că și ținuta asta te prinde foarte bine, chiar dcă este XXL, iar accesoriile sunt de milioane. Nici un designer până acum, din câte cunosc eu, nu s-a gândit la așa ceva, deci poți să le dai un pont interesant. 😆

  63. cruela de vila

    Simona: si-or fi facut si ei un blog, ceva, alde tanti maria si nea’ virgilica?
    :mrgreen:

  64. Chiar, mai lucreaza doamna Maria la Catavencii? Ai putea sa-i faci oferta sa mai publice cate un articol pe blogul roz.

  65. @Tetelu: nu mai lucrează. of, ce mă întristez de vremurile care-au fost și nu mai sunt 🙁

  66. foarte fain articolul! 🙂 Nu mi-am imaginat ca e asa de greu! Eram responsabila si inainte, dar acum chiar am sa ii trag de maneca pe cei care isi arunca resturile oriunde, oricum. 🙂

  67. Olivia Newton-Volt

    f. misto si experimentul si articolul. pacat ca nu poze si cu doamna Florina, m-am indragostit de ea!

  68. @Tetelu&Deaddy: m-ați întrebat de Maria și Virgil. tocmai am aflat, azi, că nea Virgilică a murit 🙁

  69. @Simona:
    Tocmai ma indragostisem si eu de Davidson pentru sfatul dat Carlei, dar si de Carla pentru ca e sufletista (nu tine mingea, ba-i ridica la fileu lui Davidson:mrgreen: ) si “eco” pe deasupra … Ideea mi-a dat-o Olivia N-V, sunt in dubiu daca sa ma indragostesc si de ea … si strici toata idila cu vestea despre Nea Virgilica. Offf 🙁
    @Cruela:
    Numai tu esti de vina.

  70. Pre-scriptum: nu am somn. Dar eu vara de obicei dorm. 😯

    Anul de gratie 2008, eu angajat la o firma ce avea o sucursala in Bucuresti, dar cu baza intr-un foarte civilizat oras ardelenesc. (Nu, nu e Cluj). :mrgreen:

    Vine bossul pe la noi, cu trebi la Romexpo, ca era targ. Ajungem prin centru, el la volan, eu copilot in dreapta. Din fata noastra, dintr-un gipan de prost gust, un cocalar arunca un pachet de tigari gol.
    Ardeleanul nost` se enerveaza, il claxoneaza pe asta de mama focului si se apropie de el la primul semafor. Cocalarul scoate capul pe geam, agresiv, fara sa zica nimic dar cu un fel de “ce aia a mea vrei, ba?“
    – Pai e frumos sa aruncati pachetul de tigari pe jos?
    Asta se mai uita o data la noi, eu – mutra tipica de mitic; se uita apoi la numarul masinii, zambeste si se calmeaza, apoi zice simplu.
    – Pai este! si demareaza.

    Degeaba i-am explicat ardeleanului ca e foarte frumos ce a facut, dar aici e Bucuresti, putea sa se dea ala jos la noi cu bata de baseball sau chiar cu o sabie ninja. Era genul, am uitat sa va spun.

  71. @ carla: vezi, daca nu aruncai in natura punga aia de plastic… ai fi avut in ce sa pui pampersul.

  72. Deci Nea Vergilica, pang-pang. O sa dau o sticla de scandilic de pomana.

  73. @Davidson, nu mi-as fi pus pampers daca nu consuma taica-meu tot sulul de hartie igienica din bordul masinii (caci da, tot romanul cu scaun la cap are un sul de hartie igienica in bordul masinii, ca poate “il trece” pe nepregatite), putin mai devreme, intr-o padurice de brazi! 😈

    @Matrixbrain, o fi un semn de la Nea Virgilica…

    @Marian, ma jur ca aveam o singura punga de plastic la mine, am pus pampersul in ea, dar tot ne-a “ucis” pana la sosea! C-asa-s fetele mele, pregatite oricand de supravietuire prin eliminarea adversarului cu gaze lacrimogene!

  74. Nota 10, Simona; pentru articol si pentru umor. Intru rar sa te citesc dar intotdeauna cu placere.

  75. Felicitări autorului și comentatorilor! Articolul acesta a fost că o piesa de teatru demnă de Shakespeare. Concluzia mea, adepta înfocată a curățeniei spațiului public, e că pedeapsa pentru aruncătorii de gunoaie în spațiul comun sa fie o zi de lucru că măturător de strada, nu amenda. Nu că ar fi penibilă meseria, ci un prilej de meditație practica și terapeutica.
    Bravo, @Simona!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green