Tigroaică tânără, iubirea
Dacă vreţi să devoraţi tot textul, cu balele curgând de la atâta râs, băgaţi nasurile aici.
Dregeţi-vă apoi cu două texte mai vechi:
Stenograma convorbirii dintre Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu
Cartianu la moartea caracatiţei Paul.
La mulţi ani şi, când ne-o fi mai rău şi-o să avem chef să citim ceva de râs, ca azi să ne fie. 
Sadoveanu, Sadoveanu, Sadoveanu. Clar! :))
Sadoveanu se zvârcoleşte de râs în mormânt. Aia ai vrut să zici, nu? 😆
Si asta! :)) ma gandeam la textele cartianesti…autorul vrea sa ajunga peisagist…:))
L-a marcat Catelusul schiop al Elenei Farago, nu rideti, bai.
In vremea impuscatului, Cartianu ar fi facut cariera ca presedinte de CAP sau COOP sau Coop.Mestesugareasca. Sau ca sef de post. Sunt sigur de asta. Uitati-va la figura lui.
@ADi: lasă figura, citeşte-nainte…
N-am putut trece de primul paragraf.
“S-a întâmplat la Sibiu, oraş cu un trecut dominat de civilizaţie, cu un prezent decent şi cu un viitor promiţător.
Dar, până una-alta, un oraş românesc. Nu balcanic, nu regăţean, ci pur şi simplu românesc. Asta nu sună bine nici măcar pentru un oraş din Ardeal…”
Ca tot spune unul dintre comentatorii lui ca finalul e cehovian eu cred ca inceputul e cart(ez)ian de-a dreptul.
Cartianu nu este Sadoveanu, mi-e teama pentru cei din jur ca e mai degraba un Balzac modern.
Am ajuns la “cetateanul biped”. Imi place din ce in ce mai mult…
“N-a atacat pe nimeni, ci s-a refugiat, speriată, într-o pădure. S-a aşezat pe frunzele uscate, printre copaci, şi a aşteptat, simţind pericolul. Iar pericolul şi-a făcut apariţia câteva ore mai târziu, sub forma unor fiinţe bipede numite oameni. Tigroaica i-a văzut apropiindu-se, dar nu i-a atacat. A stat cuminte, implorând parcă milă. Oamenii au venit aproape, tot mai aproape… şi, atunci, tigroaica a simţit o durere ascuţită.”
Mihaelaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😥 😥 😥 😥
Am ajuns acum la “fiinte bipede”. Astia cred ca nu aveau cetatenie. Biata Mihaela, un cetatean patruped de isprava…
de ce-i tot ziceţi Mihaela? aşa o chema?
Adica nu ti-ai dat seama din text, chiar vrei mura-n gura ? 😡
Da, am izbandit. Am ajuns si la paragraful cehovian:
“Iar dacă nălucile acestea bipede ar fi respectat distanţa de siguranţă, probabil că am fi descoperit alte şi alte lucruri făcute româneşte. De exemplu, că tranchilizantul nu-şi prea făcea efectul, pentru că l-a furat cineva pe jumătate şi apoi l-a îndoit cu apă… ”
Cehov, frate!
Vai, Simona, dar pe tine chiar te-a lasat rece soarta Mihaelei. Nu-i stii nici numele? Cat de insensibila esti.
Dupa articolul asta cei de la Disney l-au si saltat pentru a scrie scenariul pentru o continuare la Cartile junglei.
O sa ia Oscarul si o sa faceti icter, ce va mai roade pizma…
@Adi: păi atunci s-ar impune un nou text, intitulat “Mihaela, Mădălina şi Mălina”. sper că pe “Mădălina şi Mălina”, de acu’ două zile, l-aţi citit
Normal c-a simtit o durere ascutita. Altfel ar fi fost durerea daca sageata era boanta.
http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Madalina_si_Malina_7_607809215.html
Nu , te roooooogggggg!!! Inca un articol marca_Cartianu? Da’ ce-am gresit, fata??? 😥
“Şi Mădălina, şi Mălina au premeditat gestul final. Gândurile sinucigaşe puseseră stăpânire pe ele. Demonii sfârşitului le paralizaseră raţiunea. Moartea le dădea târcoale chiar şi când păreau mulţumite cu viaţa lor. Erau pierdute, şi doar o lumină miraculoasă, apărută sub forma unei mâini întinse, le-ar mai fi putut salva. Dar mâna aceea a întârziat să apară.”
Grigore, ai pus punctul pe I, unde ti-era mana , mana cu care scrii articolele astea, de ce nu a luat mana ta Furadanul si manerul incuietorii de la fereastra, de ce n-ai avut o lanterna la indemana sa le aduci “lumina miraculoasa” (excelent, esti sensibil pana in plasele) ???
Nu te invinovati, nici tu nu le poti face pe toate, curaj, scrie inainte.
Proustian, clar…
@Sandman: câte să salveze şi el cu o singură mână, şi-aşa obosită şi înlăcrimată de atâta scris şi tragedii?
ca glumă tâmpită, vizavi de “Mădălina şi Mălina”: sper să nu se ajungă la “Mădălina, Mălina, Lina şi Ina” 🙄
Cine-i Lina?
“In cautarea tigrului pierdut”.
“Gandesc aiurea, deci scriu prost. Scriu prost, deci exist. Sunt Gregoire, ecrivain(se citeste “gregoar,ecriven”, tarlanilor). Cartianu… Grigore Cartianu”.
@Ramona: nimeni, am băgat şi eu din burtă
ocazie cu care mi-a făcut plăcere să recitesc mai vechiul editorial scris de nistorescu despre gricore cî.
lasă, mă, veninul lui nistorescu, mai bine să râdem
Genetica milenara trebuie judecata pentru instigare la sinucidere
Am zis
Naratiunea se desfasoara fluent ca si o constipatie
@ ik
Asta-i epocala. Bravo!!!
Mi-am adus aminte de memorabilul sau roman , “Sfarsitul Ceausestilor-Cum sa mori impuscat ca un animal salbatic”.
Se cam leaga lucrurile, nu ?
La urmatoarul tiraj cred ca o sa modifice titlul in “Sa mori impuscat ca un tigru”.
@Simona
Inainte de ’89 erau niste siameze romance, Lina si Gherghina.. Stii tu mai multe despre ele, eu doar ce mi-a povestit bunica, era un subiect comentat in toata tara. Si presa vremii au promovat mult si gestul, bunavointa lui Ceausescu de a le trimite sa se opereze…
@ Ciprian
Au fost si mai multe reportaje despre ele. Erau din Botosani. Dar ar trebui sa traiasca, au sub 40 de ani. Uite un subiect bun, n-am mai auzit nimic de ele de mult.
cum face grigore de-o ciorba pe pielea tigrului din padure…
” S-a asezat pe frunzele uscate, printre copaci, si a asteptat, simtind pericolul. ” ! !
Io as fi continuat cu “In acelasi timp, in celalalt capat al padurii, Scufita rosie … ”
Domnu Grigore, bine domle ca nu s-a urcat tigroiaca in copac ca ce va faceati daca va trezeati nas in nas cu dumneaei?
http://www.youtube.com/watch?v=ke3ZDpslW-c – fiti tare in aceste clipe.
……………………………
……………………………
Povestea asta scrisa sagalnic, mi-a amintit de Nichita Stanescu. Doar ca il locul tigrului era o leoaica tanara. “Leoaica tanara iubirea, mi-a sarit in fata…” Pana la urma si animalul din poezia asta, vede negru in fata ochilor. Trist dar adevarat
Lina e în Spania, iar Gherghina – în Italia.
Gregoire Who? 😯 Ecrivain cumva? 8)
Aha, m-am dumirit, scrie Adi mai sus. 😆 Acum am văzut. Ce să spun …..sublimmmmm….. 😉 ?????? NOI suntem niște ingrați ! 😈 Posteritatea ne va judeca aspru.. 👿 …..EL este un geniu…..ne-nțeles etc, etc, etc……
Oare acest Grigore exista cu adevărat? Dacă da, cum arată şi cum se comportă el în realitate? Are oameni în jur? Are prieteni? Are acelaşi discurs ca mai sus sau altul? Ştiu, nu e cea mai bună idee să-mi încarc mintea cu astfel de întrebări, dar nu mă pot abţine. Şi nu, nu e o întrebare retorică: chiar mă întreb dacă Grigore există şi are înfăţişare de om
Atitudine tipica de mistocareala de doi bani. Tipica Intr-adevar e de foarte de bon ton sa razi de o asemenea situatie trista. Fiecare scrie cum vrea si cum are stilul. Poate stilul tau e apreciat de altii sau mai mai putin gustat de ceilalti. Nu vad ce ce de ras ca omul acela a scris de o atitudine barbara. Dar e mai misto sa radem subtire si sa ne prefacem ca suntem inteligenti.
Cred ca si lui Gregoar i-ar trebui neaparat unul din asta:
http://www.youtube.com/watch?v=KjHd88Di9gY
era un bosniac care locuia in elvetia, dar familia era in tara lui.
si cum se imbolnavise taicasu, a hotarat sa il aduca la el, sa-l duca la doctor, etc…
dar cum nu avea viza, l-a adus asa, cam ilegal…ca se putea…
dar… s-a intamplat neprevazut-u…a murit tasu…
si cum musulmanii astia se ingroapa numai in tara lor, hotara sa-l duca acasa, inapoi…dar cum ? viza nu prea avea…de adus l-a adus, dar de intors, teapan, mai greu…
a gandit omu si a actionat:
a cumparat un covor mai mare, a facut din el o clatita cu taicasu in covor, a legat-o sus, pe masina si…la drum !
prin croatia, pe undeva, s-a lasat noaptea si l-a ajuns somnul…trage intr-o parcare si doarme vreo doua-trei ore…
cand se trezeste, minune :!!!
…
i se furase covorul…
@ dg : ca stil esti departe rau… Iti lipseste, implicarea emotionala,bocetul launtric, amploarea descriptiva, paleta metaforico-stilistica si multe, multe altele s-ajungi macar la degetul mic al Maestrului. Baaaa, Grigore e numai unul ! Din fericire !
mai fata lu tolstoi, eram la intrecere cu gregoar ? n-am stiut, ca ma strofocam mai mult…numai ca povestea mea e adevarata…50%
dg_ule,normal că e adevărată numai 50%,dacă n-ai spus că ta-so fugise
Sunteti niste rai….fara pic de sensibilitate….
Eu am inceput sa plang cam de cand s-a asezat ea pe frunzele cele uscate…si cum a simtit ea pericolul ce avea sa vina peste cateva ore (adevarat instinct de animal de prada nascut intr-o gradina zoologica)….. si cum n-a atacat ea pe nimeni (deh…o pisicuta ceva mai marisoara)… si fiintele alea bipede care i-au provocat durere…si cum s-a facut intuneric…vai..vai..vai…
Si ce atitudine barbara. Auzi, s-o impuste! Ar fi trebuit s-o roage doar sa se intoarca. In 14 ani a invatat destul romaneste sa inteleaga ce o roaga bipezii. Sau puteau s-o lase in libertate sa-i aduca si un tigru si in 20 de ani am fi urmarit pe Animal Channel cresterea populatiei de Tigru Sibe… pardon Sibian din arealul Ardeal suprapusa pe scaderea populatiei de bipezi sibieni din acelasi areal. Cat despre profesionalism,are dreptate autorul, la cati tigri au vanat angajatii gradinii zoologice prin padurile Sibiului puteau fi ceva mai pregatiti. Pana si aia din India, vai de capul lor, care n-au vazut un tigru in viata lor s-ar fi comportat mai bine.
Vai…vai…vai.. de “Adevarul”…..
Baiatu’ asta-i redactor sef??
Poate la OTV….
Si inca ceva pentru dom’ Redactor Sef: cred ca- singurul RS care isi inchipuie ca un tigru s-ar fi putut naste in savanele africane.
O fi vreo deformatie profesionala…”savane”-“saivane”.
Nici macar la OTV….
TIGROAICA AGRESIVA IMPINSA DE INGRIJITOR….
Ar trebui sa va ganditi ca respectivul ingrijitor era un om angajat asa – sa mance si el o pita de 500 lei pe luna. Nu avea o calificare speciala, nu fusese instruit..nu era specialist in behaviorismul animal…
Cand a vazut ca tigroaica Mihaela era dincolo de usa s-a ingrozit la gandul eventualelor consecinte..
Si a cautat sa o aduca inapoi in tarc…cu cuvinte blande si IMPINGÂND-O de pe la SPATE inapoi catre usa… Mihaela nu s-a lasat convinsa..stia ca nu gaseste oarece mai mult de mancare…ratia ii fusese redusa drastic din motive de economie si plata a datoriilor externe, pe care nu ea le facuse…
La AL DOILEA FOC CU TRANCHILIZANTE S-A SPERIAT si A SARIT catre SURSA DURERII…vanatorul…care, uman…i-a oferit LOVITURA de GRATIE…
Asa ca AGRESIUNEA trebuie cautata in nestiinta si tâmpenia bipeda.
Povestea cu IMPINSUL de LA SPATE m-a surprins si pe mine total…exista inca pe paginile ziarului local sibiu 100%…
Ei bine, Simona, la ceas de sărbătoare, când Hruşcă îsi zornăie clopoţeii şi lerul în timpanele noastre, trebuie să-ţi fac o destăinuire: genul ăsta de texte m-au târât pe acest blog. Am citit Caţavencu, Academia Caţavencu şi Caţavencii şi m-am amuzat copios mereu. Dar singurele texte la care râdeam sonor adunând în jur familia îngrijorată, erau şi sunt textele tale.
Mulţumesc. 😀
@sfiosu: la ceas de sărbătoare, mă emoţionezi de nu mă văd, domne. ştii cum e, când un text e scris de mâna ta, rareori ţi se pare amuzant, aşa că o mărturisire ca asta aproape că mă uimeşte. sunt şi au fost mulţi oameni talentaţi acolo, cum să râzi doar la ale mele? 🙄