Eu cu cine trebuie să votez?

Primită de la o tânără cititoare, care a fost pe 10 iunie la vot:

MORȚII VOTEAZĂ, IAR CEILALȚI SUNT CONFUZI. O CRONICĂ VIE

În ziua de duminică 10 iunie, bucureșteancă fiind, am auzit dis de dimineață păsărelele ciripind și m-am trezit cu chef de treabă. Și așa, cu un chef democratic de vorbă cu diferite categorii sociale și de vârstă.

Într-o lume ideală, dacă n-aș fi dormit până la 11, mi-ar fi plăcut să văruiesc, să beau cafea până târziu, să fiu autoironică în timp ce sunt singură acasă, să dau cu mopul, să scap niște cafea sau niște mic dejun pe mine, să vorbesc la telefon cu prietenii mei, să citesc o carte deșteaptă sau să fac niște activități moderne, tinerești și creative precum produse artizanale, olărit, grădinărit sau mers la mare.

Aceste lucruri nu s-au întâmplat, parțial pentru că nu trăim într-o lume ideală, dar m-am gândit că e fain să le trec aici că doar o știți pe aia cu “dacă s-a întâmplat, găsești sigur pe internet”.

Mă hotărăsc să ies pe-afară totuși, la aer curat.

(cititorul aude un cor în care sopranele sunt în prima linie. Versurile sunt dramatice, despre ziua votului)

Ajung așa, ca într-un vis, într-o secție de votare, unde pun și eu o ștampilă pe ce cred. Îmi scot căștile de pe urechi și încep s-aud iar ciripeli. Aud niște bunici care zic ceva de plecat la Vama Veche, pare o poantă, chicotesc scurt oamenii, în grup, și ies din scenă. Poate e de la vot, îmi răsună corul în cap – poate cine voteaza face și glume bune despre litoralul românesc, cine sunt eu ca să judec simțul umorului? N-ascult melodia până la capăt, mă așez și îmi aprind o țigară în timp ce-aștept o prietenă să își ștampileze buletinul de vot. Două tinere vorbesc mai încolo despre o femeie care a făcut o mică criză de isterie, cum că nu e posibil ca numele tatălui ei s-apară pe liste în condițiile în care e mort de vreo 3 ani.

(cititorul aude un urlet în spatele său – se întoarce, nici țipenie de om. Continuă intrigat lectura.)

“Lumea e o junglă”, îmi amintesc niște citate motivaționale de pe Facebook. N-or fi pe bune motivaționalele? Plutesc ușor-ușor spre un coș de gunoi, să îmi sting țigara. În fața mea, apărut brusc, din colbul poetic al străzii, un bătrânel cu ochi senini se uită la mine. Mă uit și eu – are haine ponosite, dar curate, mi se pare că e un soi de bunic și el. Îmi plac bunicii, sunt faini și îi respect, am avut și eu un bunic care m-a învățat să plivesc și apoi câteva elemente de bază din etimologie, dar eram mai mică atunci.

Potențialul bunic al cuiva se apleacă spre mine, după ce se asigură dreapta-stânga, ca la trecerea de pietoni, când n-ai încredere 100% în semafor. Ochii mei clipesc a verde, bunicule, te-ajut dacă pot, torna fratre, alea iacta est și încă ceva de efect, din greaca veche.

Se apleacă spre mine, secretos-complice: „Noi cu cine trebuie să votăm?” îmi șoptește deodată devenit mic și slab.

Eu mă țin bine.

„Nu pot să vă zic, de data asta, trebuie să decideți sigur”, joc tare până la capăt. Ridic un pic și nasul în sus, un fel de je m’en fiche wannabe. La cine nu-i place democrația?

Face gestul ăla cu mâna prin aer – jumate lehamite, jumate “cine-o să știe?”.

„Lasă astea, zi-mi cu cine trebuie noi să votăm”

Nu îi spun cu cine cred eu că trebuie să voteze. Din spatele meu, cineva aruncă o părere, bătrânul o prinde din zbor și intră hotărât în curtea școlii.

În timpul ăsta, eu mă răsucesc pe călcâie, la fel de poetic precum colbul străzii și mă întorc mai încolo, de unde venisem. Îmi vine să plâng, mă emoționează batrânii care par sau/și sunt neajutorați și mă cert un pic – “păi, îi frumos așa ceva?” – “în ziua în care începi să fii sigură că morții votează, n-ai pune mâna să deschizi gura să voteze și-unul viu ca tine?”

Iată și o poză funny, cu o pisică.

Aceste lucruri s-au întâmplat.

Cititorii care preferă ficțiunea, foiletonul și entertainment-ul sunt rugați să se distreze copios, ca la Misterele Parisului.

Cititorii cu tulburări de tip interpretativ sunt rugați să își bage ciripelile înapoi, în cap.

Pentru ceilalți: voi ce-ați făcut pe 10 iunie?

I.B.