O scrisoare de dragoste scrisă FIX acum 68 de ani

La postul Povestea de dragoste a bunicilor mei, Miruna ne-a povestit tare frumos despre scrisorile de dragoste pe care și le scriau bunicii ei. Am întrebat-o dacă ar vrea să ne arate una. A spus “da” și mi-a trimis-o, transcrisă. Pe 13 iulie 1944, deci în plin război, bunicul ei, Pușu, era detașat la Ineu, în județul Arad, și îi scria, cu dor, bunicii sale, Mariana. Iată scrisorica:

13-VII-1944

Puişor scump,

Rămas singur, dar absolut singur nu-mi pleacă gândul decât departe la un îngeraş care sufără întocmai mie, pe locuri ce îmi sunt necunoscute aproape. E cazul, scumpa mea, să zic “străine”, fiindcă e un an de zile de când stau eu pe acolo? E sărbătoare şi ca întotdeauna cea mai tristă zi e aceasta pentru mine.

În celelalte zile, la program, în minutele de instrucţie, aproape că uit câte odată de greutăţi însă când firul lor reâncepe, e greu. Astăzi după convenţia ce am făcut am rămas expre singur la şcoală, să pot fi numai cu tine. Am fost până la Criş, care e la 150 m departe de şcoală, după care am plecat cu toţii la parcul sportiv. Acolo, o nebunie. Nu mă aranja pe mine. Nu vedeai decât un băiat cu o fată, ce le păsa lor că noi nu suntem împreună şi ce le păsa că ziua de mâine le aduce cine ştie ce surpriză. Nu mi-a plăcut absolut prin faptul că nu am şi eu fericirea să fiu cu Mariana odată. Toţi se miră că ce fac eu de nu iau parte la plimbări, la bucuriile lor. Şi când au puţin liber se adună într-un loc şi povestesc întâmplări sau bucurii din cele ce au făcut în zi de sărbătoare. Eu rămân numai cu tine, dragă, şi mă înţeleg de minune. Nici nu ne certăm nici nu râvnim la ce e al altuia cum se ceartă unii pe aici. În definitiv, cine mi-ar produce mie mai multă bucurie decât cea care a avut încredere întotdeauna în mine? Sau cui aş putea să spun eu tot ce mă doare? Nimeni, scumpa mea, nu m’ar înţelege, nimeni nu m’ar putea cunoaşte.

Acum sunt singur dela ora 16 fără un sfert şi tot timpul am stat numai cu tine. Am aranjat plicurile ce le am dela tine aici – restul l-am dus acum acasă – am luat toate fotografiile tale şi m’am simţit aproape fericit. Părea că mă întrebi, cum ai tu de obiceiu cu jumătate de gură, „hai spune, Puşule, de ce eşti trist?” Hai spune, şi-mi întindeai mâna. Tocmai când vedeam că a mea este în aer şi nu prinde nimic îmi dădeam seama că sînt numai cu gândul lângă Mariana, care sunt sigur că şi azi tot numai cu mine a fost. Spre marea bucurie a mea, dragă, astăzi stând singur, un coleg îmi aduce un plic. Era cel expediat de tine pe ziua de 7. Eram tare nerăbdător să văd când mi-ai expediat primele rânduri. Când am văzut că tocmai atunci, deşi eu plecasem – cea mai grea despărţire – pe ziua de 5, nu mi-a venit prea bine. Dar nu credeam şi m-am lămurit pe dată, prin explicaţia ce dai, că în celelalte plicuri mi-ai spus alt ceva. M-am întristat scumpa mea că nu au ajuns la mine. Cine le-o fi luat nuştiu însă eu nu acuz pe Mariana, dar sufăr, îţi spun drept.

La fereastra unde am stat tot timpul cu tine pot privi la gară, care e la 30 m de noi şi se vede tot. Şi aici e o d-ră drăguţă în felul ei, însă nu-ţi seamănă cu nimic şi parcă-mi făcea în necaz cu un domn, la fel cu fosta d-ră din Tăbăneşti. Aceiaş nepotrivire şi acelaş rezultat, cred. Scrisoarea ta, dragă Mariana, pe lângă că mi-a umplut sufletul de bucurii m’a şi întristat. Iarăşi au început răutăţile? Ce mai vor acum? Ele au învăţat să vorbească multe dar numai prostii. Cât despre d-na Corciu lasă pe tăticu şi tot va fi bine. Dacă ai fost ieri şi vei mai veni o Duminică, te asigur că nu vor mai avea ce cleveti cele din Plopu. Caută să fii bună cu d-na Corciu şi repede se va aranja. Nu ţine socoteală că e rudă cu cineva căci e alt caracter.

Mâine e ziua ta. Ce ai să faci singură, dragă?

Am uitat sau mai bine zis am neglijat să-ţi spun ca atunci să dai voie celor care pot în sală să se distreze şi te rog când poţi şi tu printre ei. Totodată fă pe cât poţi şi pentru Puşu, care va rămâne cu drag al tău.

Puşu

Tare drăguț, nu? Iată-i pe Pușu și pe Mariana, la nunta lor. Mulțumim mult, Miruna!