Îl iubiți pe Lars von Trier sau îl urâți?
Am văzut și eu, alaltăseară, în sfârșit, “Melancholia”. Deși îmi place Lars von Trier, filmul meu preferat ever fiind “Dogville”, n-aș putea să spun că m-a dat pe spate. E un film eminamente de stare, extrem de bine făcut, cu niște cadre și o muzică extraordinare, doar că nu m-a prins în… that mood în care m-ar fi putut dărâma. E ca marijuana: dacă pune gheruța pe tine când ești în depresie, te trage după el în cele mai crunte văgăuni, mătură cu tine pe jos, după care te rupe în bucăți mici și te aruncă la maidanezi. Dacă te prinde însă într-o stare de banală, burgheză (trivială, dacă vreți 😛 ) împlinire domestică, la final îți descoperi în oglindă privirea aia bovină pe care o are omul fericit, atunci când încearcă să-l înțeleagă p-ăla bolnav de nefericire. Dintre cele două povești, a depresiei și a sfârșitului lumii, mie mi-a fost mai aproape și am simțit-o mai coerentă pe a doua. Recunosc însă puterea primeia și, în general, puterea cathartică a filmului și aproape că îi sunt recunoscătoare că nu mi-a ieșit în cale atunci când ar fi avut forța să mă pună la pământ. Deci da, e un film foarte bun. Ca anecdodă: am zâmbit la secvențele splendide cu cele două surori călărind și am și comentat cu Nic: “Ia uite, și-a călcat pe inimă pentru filmul ăsta von Trier și a tras câteva cadre din elicopter” 😆 .
Voi de care sunteți: d-ăia care-l urăsc pe von Trier sau d-ăia care-l iubesc? E un fel de Băsescu, nu lasă pe nimeni indiferent. 
Am vazut si eu acest film insa nu m-a impresionat.Ma asteptam la ceva mai bun ca scenariu in primul rand. 😀
era un banc vechi:
– cum a fost filmul?
– tragi-comedie
– ?
– plangi dupa bani si razi de cei care intra
Nici macar nu stiu cine este :), deci nu am ce sa spun despre el.
mie mi-o placut mai mult van basten
Ah, experienta Melancholia… Am asteptat cu sufletul la gura filmul asta si-am plecat oarecum dezamagita.
Ori poate aveam eu asteptari prea mari dupa ce am iubit Antichristul. Nu pot spune ca-l iubesc pe Trier, dar ii apreciez munca si cred ca filmele sale au o valore artistica. Insa, nu rezonam cu totii cu starea lui la un moment dat asa ca se poate sa nu fie pe placul tuturor.
Si da, Dogville ramane cel mai bun film al sau, in opinia mea. Poate pentru ca nu a fost chiar atat de spectaculos vizual si s-a axat mai mult pe persoanjele sale. Habar nu am.
Melancholia ramane o lectie de estetica, ce-i drept. Si nu numai, ca m-am inviorat in partea a doua a filmului. Poate pentru ca rezonez eu mai bine cu concretul.
Eu am văzut, de Lars von Triei, “Dancer in the Dark” – senzațional, unul dintre filmele mele favorite. am văzut “Dogville”- superb, n-am cuvinte, am văzut “Melancholia”, care nu neapărat m-a dat pe spate, dar e are un soi de poezie, o atmosferă fascinantă, o eleganță care te cucereste. L-am văzut în urmă cu un an, si încă îmi amintesc perfect unele scene, deci clar că m-a impresionat. Prin urmare (si prin prisma ăstor trei filme, singurele de von Trier pe care le-am văzut), da, îmi place.
Eu sunt fan Base, asa ca prin extrapolare sunt si fan von Trier 😀
eu il iubesc, patimas chiar. mi-au placut enorm breaking the waves si dancer in the dark, mai mult decat dogville parca. antichrist-ul m-a lamurit ca poate face orice intr-un film pentru ca are forta si coerenta si o originalitate cu totul aparte in a simboliza ideile cu care lucreaza. melancholia a avut, cred, cele mai bune imagini de film pe care le-am vazut, mi se pare un tablou impresionant in sine filmul. si abia ii astept si pornachele cu charlotte, sa imi mute iar urechile pe ceafa de uimire!
asa-i! niste imagini superbe. n-am inteles insa care e legatura intre ele? ce treaba are inceputul filmului cu sfarsitul? prima jumatate din film putea lipsi cu desavarsire , fara sa afecteze cu nimic restul
si eu consider ca Dancing with the dark este cel mai film al lui vazut de mine. M-am dus pt Bjork, am iesit de la film cu Lars von Trier.
Eu nu il iubesc, nici nu il urasc. Il consider nebun. Tocmai ca are scenarii socante in cap.
Auziţi, Trier ăsta, e ăla nou de la FMI? Nu ştiam că e şi regizor…
Sa inteleg ca ai incercat marijuana atat in stare depresiva cat si burgheza?
@Marian S: e un hobby de-al lui
Eu sunt din categoria care-l iubeste. Si da, sunt de acord ca pe Von Trier ori il urasti, ori il iubesti, indiferent nu te lasa.
Mie mi-a placut mult Melancholia, desi l-am vazut acum un an, am ramas cu o senzatie puternica…
Pe langa poezia intreaga de imagini si muzica (suficienta cat sa enerveze pe unii si sa fascineze pe altii), am ramas cu un “mesaj” ca totul este relativ in viata: ca este posibil sa fi perfect adaptat realitatii de la un moment dat, iar intr-o situatie complet dementa (fie sfarsitul lumii, fie alte calamitati), sa fii slab, distrus, incapabil sa faci fata. In acelasi timp, e posibil sa nu fii adaptat “normalitatii”, oricat ai incerca, dar sa fii singura persoana care intelege si se adapteaza situatiei limita.
Cele doua surori sunt cele doua ipostaze diferite de adaptare-neadaptare, ceea ce dovedeste cat de relativ este totul.
Lars von Trier este un depresiv notoriu, mereu prin clinici de boli nervoase, la tratament. Cred ca el s-a identificat cu personajul care nu facea fata vietii normale, dar care se adapta perfect la situatia anormala.
Melancholia imi place foarte mult, e filmul meu de suflet pe locul 1 in preferintele mele..
Inca mai sper ca e facut dupa o poveste reala din viitor !… E prea bun sa fie doar fictiune !
Melancholia a fost de vazut la cinema, exceptional in opinia mea si mai usor de vazut decat Antichrist (http://www.imdb.com/title/tt0870984/) care nu e nici pe departe horror, e doar diferit.
Interesant acum, Kirsten Dunst nu-mi mai spune nimic in alte roluri, mi-a ramas intiparit cel din Melancholia la fel cum Charlotte Gainsbourg mi-a ramas intiparit din Antichrist dar cumva in acelasi ton cu Melancholia.
Indiferent de starea de spirit pe care o am atunci cand ma uit la un film, mie imi place sa o mulez pe ceea ce incearca sa transmita filmul. Cum s-a intamplat cu Antichrist de exemplu. Am incercat sa inteleg de unde pornesc toate trairile alea si am incercat sa mi le apropii. Nu stiu daca e un defect sau nu, dar asta ma face sa iau filmele foarte personal. Inclusiv cele care nu-mi plac. Daca iubesc sau urasc un film, o fac cu patima. E aproape ca si cum as trece eu prin toate lucrurile alea.
In alta ordine de idei, foarte fain Dogville, dar pe Lars von Trier il iubesc cel mai mult pentru “Breaking the Waves” http://www.imdb.com/title/tt0115751/. Iar Melancholia va trebui sa mai astepte putin.
Poate mi se pare doar mie, da’ io mi-l imaginez mai mereu pe Tarkovsky ascuns undeva prin culise dandu-i indicatzii lui von Trier. 😛
In Melancolia mai mult ca in oricare…
love love love
M-a terminat “The Boss of It All” – cel mai “artistic” film despre industria IT. Pentru el sunt fun declarat Lars von Trier.
Spre rusinea mea nu-mi spune nimic numele … dar vad ca nu sunt singurul … 😀
Mie mi-a placut filmul (am citi si un comentariu excelent al lui CTP in care face trimiteri la “marele rus” / Andrei Tarkovsky). In acest moment este singurul film al lui Lars von Trier pe care l-am vazut. Am Anticrist HD de vreo cativa ani dar nu am avut curaj sa-l vad. In acest moment nu il iubesc dar nici nu il urasc. Poate dupa ce vad mai multe din filmele lui o sa am sentimente fata de el. Deci n-are clasa lui Base.
Nu are legatura cu subiectul, dar ma gandeam ca o sa-ti placa.
http://www.youtube.com/watch?v=44WXZa9mneg
Eu sunt d’ala cu iubitul, dar nici nu prea vad de ce l-ar uri cineva pe Von Trier regizorul, poate doar daca pe actorii tai preferati ii cheama Sandler si Stiller, caz in care totusi sunt mari sanse ca numele Von Trier sa nu-ti spuna prea multe. In schimb daca esti un apostol al corectitudinii politice e foarte posibil sa ai un dinte s-au chiar mai multi impotriva lui…
Melancholia a fost pentru mine cel mai bun film pe care l-am vazut anul trecut, e poezie curata, dar obligatoriu trebuie mers la cinema altfel isi pierde mult din farmec, e o situatie clasica in care marimea chiar conteaza 🙂
In rest – Dogville formidabil, Breaking the waves – oho, sunt multi ani de cand l-am vazut dar si acum ma ia cu furnicaturi pe sirea spinarii cand imi aduc aminte (n-as rezista insa sa-l vad a doua oara), Idiotii este iar un film bun dar nu foarte usor de digerat. Dancer in the dark si el bun dar nu tin minte sa ma fi dat pe spate, poate ar fi timpul sa-l revad.
Na, ca mi-am luat inima in dinti si am postat primul mesaj pe blogul tau, desi ma distrez pe aici de ceva vreme. Dar ai atins o coarda sensibila 🙂
Mi-a placut. Nu m-am simit lovita-n moalele capului ca dupa Breaking teh Waves, nici nu m-am gandit un an de zile la el, ca dupa Dogville dar l-as mai vedea o data, numai pentru fumesetea cadrelor. Scenariul nici nu conteaza, imaginea si fata aia trista a lui KD au facut filmul. Si numele a fost foarte potrovit. Daca asta nu e arta, atunci ce e? Deci, da, il iubesc pe Von Trier. Nu si pe Basescu.
Si mi-a placut si Anticristul. Mai mult decat Basescu, hahaha!
@Serban: bine ai venit. da’ greu te-ai lăsat convins :-). altfel există oameni care pur și simplu nu rezonează la genul mai “bolnăvicios”, fără ca asta să însemne că nu au gusturi.
Omul e greu de digerat, uneori greu de suportat, dar nu strica sa-i vezi filmele.
il iubesc tare tare tare de cand am vazut Breaking the waves -filmul meu preferat. Melancholia nu e la acelasi nivel cu alte filme ale lui insa te duce la starea von Trier, ca un drog.
comparatia cu basescu mi se pare din alt film, in rest, da, stiu ca e un film impresionant, iar actorii sunt formidabili.
@dorina: nu e comparație, e o glumă, de altfel, e marcată și printr-un emoticon cu rânjet
uite asa, prin glumite d/aste ajung unii chiar sa creada ca, fie sunt iubiti, fie sunt urati si, evident, 😀 se cred din ce in ce mai puternici si nemuritori…
Recunosc, nu mi-a fost usor sa trec peste prima parte. O chestiune de stare probabil. Dar filmul ma “prinsese”. Dupa inceputul celei de-a doua parti, si pe masura ce realizam care sunt legaturile cu prima, mi-am dat seama ca filmul e o capodopera, iar la sfarsit eram entuziasmat. Ma bucuram ca am vazut un film cum nu vezi decat o data pe an. Iar astia cu Oscarul lor penal nici nu l-au nominalizat pt. film strain (probabil din cauza declaratiilor politically incorecte ale regizorului).
Deci da, il iubesc.
Il iubesc pe von Trier, desi nu pentru acest film.
N-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, asa ca recomand “Idioterne” (Idiotii). Eu l-am inchiriat candva in Spania. Aveam optiunea de a-l vedea /auzi in daneza sau spaniola, si oricat de oribil ar suna dublat, a fost incredibil.
Am vazut la scurta vreme si Dancer in the Dark si a devenit unul din favoritele mele.
N-am avut timp pentru Dogville, dar la cate recomandari a primit (am aruncat totusi o ocheada pe commenturi), imi fac chiar saptamana viitoare.
“Dancer in the dark” si “Breaking the waves” ! ….astea sint filmele! 🙂 Dogville, frumos, de asemeni, mai ales partea de regie, dar celelalte mentionate mai sus chiar merita! Interesant si surprinzator ca se vorbeste de el in Romania…cred ca mai mult in urma celor mai recente filme… 😀 Daca ziceai von Trier acum 1o ani, ti se raspundea la fel ca in cele citeva (neavenite) comment-uri: “van Basten”, “ala de la FMI?”… Anyway, bine venita tema! Way to go, Tache! 🙂
Sunt din ăia care îl iubesc. Cu năbădăi. Şi nu-s de acord nici cu cei care îl acuză de misoginism. Mai rar un regizor care să portretizeze aşa fidel, aşa atent la nuanţe sufletul feminin.
Iar Melancholia e unul dintre foarte puţinele filme despre sfârşitul lumii care se salvează de la ridicol şi clişee. Nu m-a făcut să casc nici măcar o dată. Redă demnitatea şi poezia morţii. Ceea ce e cam o postură a poeticii clasice.
Ah, iar cu marijuana, nu e aşa de simplu. 😀 Sunt două feluri de iarbă. Mă rog, două mai cunoscute. Indica şi sativa. Indica relaxează, sativa energizează.
Scuze pentru stilul telegrafic, sunt pe fugă.
@Nora: n-am știut cu marijuana 😆