O dimineaţă din viaţa doamnei preşedinte Omama sau de ce nu e bine ca lumea să fie condusă de femei

Un text scris, la un moment dat, la propunerea Hotnews, ca parte dintr-o confruntare de tipul “pro și contra”. Marius Cosmeanu a scris textul-pereche, pe ideea “de ce ar fi bine ca lumea să fie condusă de femei”.

O dimineaţă din viaţa doamnei preşedinte Omama sau de ce nu e bine ca lumea să fie condusă de femei

Doamna preşedinte al Statelor Unite ale Americii se trezi plină de nervi. Era una din acele zile delicate şi capricioase ale lunii, în care urma să-şi dea şi să-şi retragă de câteva ori demisia din funcţia de “cel mai puternic om din lume” şi să arunce cel puţin o dată cu valiza cu butonul roşu după soţul ei. Îşi trase un halat peste pijamale şi îşi târşâi, plină de draci, papucii până la baie. Îi ura. De papuci vorbesc. Până în dimineaţa aceea habar n-avusese că-i ura, dar acum îi devenise clar ca lumina zilei: erau oribili şi nu voia să-i mai vadă în viaţa ei. Cum dracu’ putuse să poarte aşa ceva? În timp ce-i arunca la gunoi, îşi sună consilierul pe probleme de pijamale şi papuci de casă şi îl concedie. Apoi, îl sună pe directorul departamentului “Fashion” de la Casa Albă, îl anunţă că tre’ să angajeze urgent alt consilier de pijamale şi papuci şi-i ceru să ia legătura şi cu Şeful Departamentului de Design Interior şi să-l trimită imediat la ea. Simţise încă de când se trezise că e ceva în neregulă cu designul interior al Casei Albe, dar, preocupată fiind de problema cu papucii, nu apucase să-şi dea seama ce anume nu era în ordine. Oare trebuiau din nou schimbate perdelele? Sau numele de “Casa Albă” însuşi ar fi trebuit schimbat în “Casa Fucsia” sau “Casa Ivoire”?

Îşi făcu un duş doar cu apă caldă, fiindcă mirosul gelului de duş îi dădea o stare ciudată, de greaţă. Îi trecu prin cap să-l zboare şi pe consilierul pe probleme de Cosmetică, Creme, Geluri, Loţiuni, Machiaj şi Hairstyling, dar îşi aminti că de-abia îl angajase, în urmă cu o lună, plus că era deja în întârziere la o şedinţă importantă, aşa că îl lăsă naibii în pace. Deocamdată. Amână adică decizia pe mai târziu. Îşi notă în agenda prezidenţială “Să nu uit să decid dacă-l schimb sau nu pe imbecilul care a ales gelul ăla de duş greţos!!!!!” şi se îndreptă către dulapul prezidenţial.

Aici, de-abia, începu adevărata tragedie, în momentul în care cel mai puternic om din lume îşi dădu seama că pur şi simplu nu are cu ce să se îmbrace!! Că nici un taior, nici o fustă şi nici o rochie nu îi vin bine, că nici o cămaşă nu e potrivită şi că nici un pantof nu arată decent. După ce încercă vreo 50 de ţinute, doamna preşedinte se prăbuşi în lacrimi pe patul prezidenţial, incident care duse la trezirea bruscă a primului domn. Speriat, acesta se uită mai întâi la ceas, apoi la mormanul imens de haine aruncate din cameră. Apoi, se aplecă îngrijorat asupra soţiei sale şi încercă s-o mângâie.

– Lasă-măă!, se auzi un strigăt nervos, apoi hohotele continuară.

Fix în acel moment, sună telefonul prezidenţial.

– Răspunde tu!, suspină preşedintele către primul domn.

– Ai întârziat la şedinţa despre retragerea trupelor din Irak!, îi şopti acesta, acoperind receptorul cu mâna, după ce ascultase cu atenţie ce-i spusese interlocutorul.

– Nu mă interesează!, hohoti preşedintele. Spune-le să le retragă dacă vor, eu nu am cu ce să mă îmbrac, mă doare undeva de trupele lor din Irak.

– Nu pot să le spun aşa ceva. E jobul tău, trebuie să te intereseze!, şopti iarăşi, aparte, primul domn.

– OK, atunci zi-le că am zis eu să le retragă! Sau nu! Mai bine să nu le retragă. Da, zi-le că am zis eu să nu le retragă, deşi, dacă mă gândesc bine, poate nu-i cea mai bună decizie. Ştii ce, să le retragă, gata, m-am hotărât. Zi-le să le retragă şi să nu mă mai aştepte, că, oricum, îmi dau demisia. M-am săturat!

– Doamna preşedinte ajunge imediat, vă roagă s-o aşteptaţi!, îi transmise primul domn interlocutorului său, ignorând semnele nervoase pe care i le făcea în acest timp preşedintele şi pernele cu care îi arunca în cap.

Apoi, abia apucă să se ferească din calea valizei cu butonul roşu, care zbură intempestiv către el, pentru prima oară în acea perioadă a lunii…