De ce nu m-am mai făcut doctoriță
La 2-3 ani voiam să mă fac “doctoliță”. Pe la 4-5-6, “doctoriță”. Pe la 14, încă nu mă răzgândisem. Am dat la Liceul Sanitar, ca să-ncep de undeva. Chipurile, un doctor trebuia să treacă mai întâi prin stadiul de “asistentă”… Un examen greu, mulți candidați pe loc. Am intrat. Următorii 4 ani, am fost înconjurată de oameni care voiau să se facă doctori. Toată clasa mărșăluia organizat către facultatea de medicină. Așa unită era lumea-n cuget și-n simțiri, c-am început să vreau să ies din rând, mai ales că nici nu mă prea omoram după chimie și alte materii specifice. Dar ce să fie, ce să fie? Psihologie? Filozofie? Actorie? 😀
Taman când eram mai confuză, ne-a apărut o profă de română de care m-am îndrăgostit. Doamna Pordea. Minunate ore făcea. Nu “dictăm comentarii și le cerem elevilor să le învețe pe de rost”, nu tu alte metode de predare lemnoase, deja clasicizate. Pur și simplu ne punea să citim textele din bibliografie (romane, poezii, proze, ce era în programă), după care le discutam în clasă. Discutam ce discutam, descopeream împreună ce era de descoperit, iar la final ne trezeam că primim și note. Prin urmare, după vreun an de întâlniri extrem de interactive și de vii cu doamna Pordea, deja visam la ceva care să semene cu orele ei. Și să presupună multă lectură.
Litere, limbi străine, pe-acolo. Literele au fost, până la urmă. Sunt convinsă că profa mea de română din liceu habar n-are că mi-a schimbat viața, la un moment dat, dar eu îi mulțumesc pentru asta. Și doresc oricărui elev profesori și – de ce nu? – resurse adiționale (laboratoare, computere, microscoape, mai știu eu ce…) care să-l ajute să descopere un drum care să-i placă. Nu drumul perfect, căci nu cred că există așa ceva, dar un drum care să-i placă și să-l umple de energie.
În această idee, pe 20 mai, Always a donat echipamente didactice și materiale educaționale în valoare totală de 40.000 USD către patru şcoli din țară, în care studiază, în prezent, peste 800 de elevi. Cele patru școli, aflate în localităţile Turda (jud. Tulcea), Moroieni (jud. Dâmboviţa), Valea Măcrişului (jud. Ialomiţa) şi Ocolna (jud. Dolj), au fost dotate cu rechizite și materiale ajutătoare pentru predare, laborator de științe exacte, bibliotecă sau laborator de informatică.
Voi ce voiați “să vă faceți”, când erați în clasele mici? Și ce ați ajuns, până la urmă?
Hmm, la tine e bine fata de ambitiile inalte ale sotului meu: el voia sa se faca gunoier pentru ca i se parea fascinant felul cum rostogoleau aia cazanele de gunoi pe strada (care inainte erau cilindrice si din tabla). Noroc ca intre timp au devenit patrate si din plastic, iar el a trebuit sa se reorienteze spre o alta cariera!
când eram la grădiniță, educatoarea ne aduce ziare și noi trebui sa încercuim în diferite articole literele pe care le cunoșteam. fiind clasa pregătitoare știam să citesc și înțelegeam și sensul unor cuvinte.
așa m-am îndrăgostit de presă. după vreo 2 ani (în timpul liceului) în care am vrut să mă fac ghid turistic, mi-am dat seama că presa-i de mine.
Și acum sunt la Jurnalism, am 19 ani și când o să „fiu mare” vreau să lucrez în presă. Cât mai mult și mai bine.
aaa…și visez să ajung comentator sportiv. În NBA :))
Pe la varsta de cinci ani vroiam sa ma fac educatoare, fiindca am avut doua educatoare care nu mi-au placut deloc, din cauza ca erau rele cu mine. Ma gandeam eu, asa, cu mintea mea de copil, ca daca o sa fiu educatoare o sa-i iubesc si o sa-i dragalesc pe toti copiii. M-am facut educatoare pe la 32 de ani, dupa ce am prestat in cu totul alte domenii decat educatia. Acum sunt statornicita, prost platita, dar implinita.
ce voia sa se faca baiatul meu cand era mic : cioban 😯 – copil crescut in mijlocul orasului, care a vazut ciobani doar in filme !!!! dupa aceasta perioada a urmat o alta dorinta trasnita : tractorist 😯 … acum e pe cale sa termine facultatea deci visele nu i se vor implini ( sau … ) 🙄
…Eu recunosc ca > nu am vrut sa ma fac…NIMIC ! < Nu intelegeam de ce MAMA ( profesoara ) si TATA ( inginer ) erau plecati " undeva " . Apoi am inteles ca bomboanele , portocalele , inghetata , jucariile erau si le aveam fiindca EI erau " plecati " . Apoi am vrut pe rand ( spre disperarea nerostita a PARINTILOR , si le multumesc ca nu au incercsat sa ma " lamureasca " ca altceva ) croitor , aviator , vanzator de inghetata ( meseria asta ma tentat enorm ! ) …Si apoi a venit scoala cu toate cele si bineinteles profesorii . A venit si liceul in care nu am excelat la nici o materie dar am facut fata onorabil la toate ( am urmat sectia reala deoarece mi s-a parut mai simplu si usor sa ma descurc la matematica , fizica sau chimie decat la "limbi " si cele ca biologia , istoria…) Urmare…ceva cu profil tehnic ! Aici TATA , ca de EL era ing . nu prof ca MAMA , mi-a spus : mai in primii 3 ani de " POLI " toti va puneti fundatia , in anul 4 incepi sa vezi cam ce va fi…in anul 5 " te pacalesti " ca stii ce fel de ing. ca profil vei fi si…cand vei termina cei 30 de ani de munca va fi prea tarziu sa-ti mai schimbi meseria… Acum am realizat ca NU CONTEAZA ce vrei , conteaza CE si CUM FACI in ceea ce esti. Si de cand traiesc in acest loc , Canada , conteaza cu adevarat SA FACI profesional . Stapanesti o meserie ( profesie ) iti vei gasi locul si satisfactia in mod sigur chiar daca nu imediat ! BE PROFESSIONAL !!!
🙄 Eu imi amintesc din copilaria mea, pe strada Ghiocei in raionul 1 Mai, unde stateau parintzii mei cu chirie, ca mama, Dumnezeu s-o odihneasca, imi cumpara lapte shi branzica de vaci de la un laptar care venea zilnic cu shareta la blocul unde locuiam…. Atzi ghicit, voiam sa ma fac laptar, ca sa merg cu shareta….. mai tarziu, la shcoala, am trecut la alte pasiuni, mai sus de stomac…. au inceput sa ma fascineze vietatzile din natura, plantele, animalele… voiam sa shtiu tot despre ele….. shi mai tarziu am selectzionat numai animalele, imi placea zoologia shi mergeam spatamanal la Muzeul Antipa, sau in Cishmigiu unde erau lebede, sau la gradina zoologica de la Baneasa shi admiram animalele ore intregi….. spre adolescentza m-am limitat shi mai mult la un singur animal care ma fascineaza shi acum, asha incat m-am facut medic…… De fapt, daca-mi amintesc eu bine, ultima decizie in sensul asta am luat-o dupa ce am citit romanul “Planeta cubica” de Camil Baciu….. pot zice ca el mi-a dirijat cariera fara sa shtie… la fel ca Doamna Pordea …. 🙄
musafir, pe la trei ani. 😀 apoi inginer silvic, ca strabunicu’, pina la 7-8 ani. apoi inginer hidrotehnist, pina in liceu (vazusem portile de fier). apoi n-am mai vrut, da’ am stiut ca e musai sa devin inginer mecanic, ca asa aveam cele mai mari sanse sa ajung inapoi in oras cu repartitia. la sfirsitul anului I de mecanica, dupa ce luasem toate examenele si eram practic in anul II, am renuntat la politehnica si am intrat la litere. si deja stiam ca n-o sa fiu profesor, ci orice avea sa-mi permita sa am de-a face cu cartile. it turned out right 🙂
Ai ales f.bine 😀 Urmaresc blogul tau si ai vocatie la scris
@Laurentiu Vasilache: Am citit de trei ori sa vad daca ai scapat vreun sh sau tz, dar nu, esti consecvent, asa ca nu-mi ramane decat ma minunez de Cishmigiu.
Am uitat sa spun, eu de mic am vrut sa ma fac hater.
simona, si tu tot cu dna Pordea ai facut?
a fost o relatie fantastica, a fost cea mai tare profa de romana. ea mi-a spus ca nu voi putea sa separ niciodata pasinuea mea pt istorie de cea pt litere. mare dreptate a avut. uite ca si doctoratul tot interdisciplinar il fac, litere, istorie, teologie.era de departe,cea mai buna profa d eromana.tin minte ca ma punea sa citesc ce asa zis comentariu facusem,adica felul in car einterpretai personal opera x sau y. ei si tot citeam si ea era multumita si tot asa, pana o pune necuratul sa se ridice de la catedra sa se plimbe printre randuri. eu citeam pasionata,cand o aud din spatele meu:incredibil, tu citesti cu foaia goala?ce sa zic, tin minte si acum, ma facusem curcubeu la fata si pana la urma i-am spus:doamna,asa citesc de la inceputul anului, nu e pacat sa ma intrerupeti taman acu? am riscat totul si ea a avut simtul umorului.
liceul snaitar l-am facut impotriva ovintei mele, cu cel mai mare dezgust pt meserie.l-am urat. nu imi placea. parintii au vrut.
istoric am vrut sa ma fac, apoi combinat cu literele. istoric am fost pana cand a trebuit s aincep tratamentul si am devenit jurist ,ca sa pot sa il sustin financiar.insa sufletul meu a ramas in biblioteca, printre carti.acolo e raiul meu.
Eu am vrut să mă fac locomotivă. Că m-a dus tata la ţară şi le-am văzut în gară, cum trăgeau ele trenurile alea mari… După un timp m-a lămurit cineva că nu se poate, că alea sunt din fier, mai bine mă fac nenea ăla care le conduce. Era şi asta o idee, dar iar m-am răzgândit şi am rămas numai rapidist. 😯
Apoi l-am văzut pe tata cum băga diverse chestii în priză (în priză am zis, da?) şi am vrut să fac la fel. Am luat două cuie şi… m-am făcut cascador amator. Noroc că băgasem numai unul şi m-a aruncat pe spate vreo doi metri. Si vreo cinci minute de pauză totală.
Nu-mi amintesc dacă l-am văzut pe Dumnezeu atunci şi lumina aia albă despre care se povesteşte, i-am văzut pe ai mei după un timp, albi ca varul.
Si atunci mi-am zis: COOL!!! Electrician mă fac, ca tata!
N-a mers nici asta. Aveam şi un unchi, ăsta repara televizoare, chestii. Ah, ce îmi plăcea să îl văd cum deschide hardughia aia şi pune mâna EXACT pe lampa care nu mai mergea… de regulă asta era PL500, dar chestia am învăţat-o mai târziu, de unul singur.
Da, v-aţi prins. Sunt dresor. Dresez electronii prin sârme şi biţii prin calculatoare. Cu femeile e altă poveste. 🙄
@ Tetelu: haterule care eshti, o fiiiii veterinar, bre. 😛
Of, eu am vrut să fiu cosmonaut. Sau explorator… Ca Emil Racoviţă. Mă antrenam dormind iarna cu fereastra deschisă…
@Florin Iaru: da vara crestea un mar sub geam 😉
uglybadbear, si tu musafir? Si acum regret ca m-am razgandit si nu inteleg de ce mai ales ca “piata” era generoasa (neavand magazinele la coltul blocului de unde sa cumpere covrigei, gospodinele “prajitureau” toata ziua). Probabil am prins eu gazde mai putin generoase si am renuntat inainte sa capat experienta. As fi aflat ca trebuie sa ai fler, te duci numai la oameni gospodari si programezi vizitele in functie de sezon. Sezon de castraveti murati, de cirese, de dulceturi, de sarmale, etc.. 😳
La inceput si eu visam sa fiu “doctoliță”.Apoi invățătoare……apoi geograf sau geolog……si am ajuns secretara….dar inca mai sper la un post de geolog
@ Luciana Nedelcu: Zi mersi pentru postul de secretară, numai alea urâte obţin ceea ce visezi tu. 🙄
eu imi doream prin clasele primare – cand uram trezitul dis-de-dimineata – sa fiu pensionara. mi se parea viata ideala, iti vin banii lunar si ai program la alegere, gandeam eu…
mda, nu stiam ce amara e painea de pensionar corect in RO.
si acum imi mai doresc, dar o pensie prin Elvetia sau Luxemburg :)))
asa era si proful meu de romana, domnul Kevorkean care nu numai mie dar majoritatii elevilor din liceu le-a schimbat viata..deh a fost elevul lui Vianu….eu cind eram mica voiam sa ma fac zana si ce sa vezi? am si ajuns 😛 😈
simo, chimia cu cine ai facut-o?ai reusit sa scapi de matei sau dedeu(danciuleasca)?
acum m gandeam ca primul snatier arheologic l-am facut la 4 aqni, ingropand niste bucati de plumb in gradina,dar nimeni nu a fost dispusa sa vina sa sapam sa le descoperim. fetele de pe strada au invatat dupa aia sa tricoteze,coasa pe etamina,chestii la care eu am doua maini pe partea stanga.asa ca asta m-a ajutat temeinic sa ma reufgiez in cartile de istorie.
imi amintesc de colegul Ion Viorel, blond, crescut de bunica,ce prin 82-83 parca, al intrebarea tovarasei invatatoasre ce vrei sa te faci cand vei fi mare a zis : neamt.
tastatura asta e noua. scuze de greseli,dar pana ma obisnuiesc,trebuie sa o schimb deja………
Cand eram mic, vroiam sa ma fac arheolog.
Romanele istorice + filmele pe subiect.
Istoria in scoala 10 pe linie, olimpiade, etc.
La sfarsitul liceului am realizat ca daca imi urmez pasiunea, toata viata o sa stau pe banii parintilor.
🙂 am avut o profesoara de limba romana IDENTICA …… daca ar fi mai multi profesori asa……………
dar “marea iubire” a fost profesoara de geografie din generala, profesoara cu un un procent de 80-90% admiratori in fiecare an
am si incercat sa devin profesoara de geografie, dar pe parcurs am ajuns economist 🙁
hehe..long time a go……..as fivrut cosmonaut eram indragostit de stele de Prunariu aveam carnetele cu date adunate din ce reviste se gaseau sau info de la radio cu planete distante etc…cu timpul am crescut si sub influenta ..gumelor tiptop si …alea cu masini si blugi si cafea si ..posibilitatea sa o sterg prin alte tari …numai cu bilet de dus …m-am dus la liceul de marina …si am ajuns …navigaret …si asa am ramas pina acum..zgirii apa de 23 de ani…chestia este ca tot printre stele sint dar pe apa …e ceva nu?? 😆 😆 😆
@nike: ești sigură că e aceeași doamnă Pordea? 🙄 Nu am văzut-o niciodată dându-i cuiva să scrie un comentariu sau cerându-i altcuiva să citească unul. nu lucra pur și simplu cu așa ceva, numai cu “vorbiri” spontane, pe viu.
@Raluca: f mulți copii mici, mai ales băieți, vor să se facă gunoieri 😆 am lucrat, la un moment dat, ca asistentă medicală, într-o grădiniță. jumate din băieți erau orientați către această carieră 😆
Si mie tot niste profesori de limba romana mi-au schimbat viata: Magdalena Popescu (care mi-a fost si profesoara de latina) si Dumitru Andronache (fost student al lui George Calinescu). Ei m-au facut sa nu imi para rau vrodata ca nu am ales sa fiu designer vestimentar (am povestit aici odata cum taiam ce imi pica in mana sa fac rochite papusilor). Nu m-au indrumat neaparat spre Jurnalism, dar m-au ajutat sa ii dau seama ca cel mai bine mi-e jucandu-ma printre cuvinte. Dupa 20 de ani in media, inca nu imi pare rau ca am ales asa. Regrete se poate sa fi avut mama, care m-ar fi vrut avocat (ce si-a dorit ea sa fie si nu s-a putut).
Acum ma uit la copilul meu si ma intreb spre ce se va indrepta el. A vrut sa fie bucatar, SMURD si cosmonaut in acelasi timp. Acum se multumeste cu mai putine, dar nu a renuntat la stele: vrea sa fie rachetor (a se citi constructor de rachete). Pana sa ajunga sa invete despre fuziunea la rece, se distreaza construind statii spatiale din lego si armuri contra extraterestrilor.
Nu stiu ce va face si nici nu vreau sa aleg pentru el. Important mi se pare ca, orice ar alege, sa o faca bine si cu pasiune. Cred ca este un chin sa ajungi sa ai o meserie pe care o urasti.
În copilărie(perioada cu gimnastica) voiam sa fiu ”campioană”. După ce am renunțat la gimnastică, pe motiv că trebuie să învăț, am zis litere. Eram pasionată de profesoara de română. Între timp, a reușit să-mi impună să învăț mecanic , verzi-uscate, și am decis să stau departe. După o experiență în domeniul politicilor de tineret m-am gândit la politică. Tocmai unde nu
îmi este locul . Am zis să pun odată punct, iar acum , în prag de bac… m-am decis să urmez psihologia. Dacă o să-mi găsesc sau nu locul, nu știu.. dificilă vârstă. 😯
Buna! Eu voiam sa ma fac tipograf, ca mama. Ironia sortii „m-am facut“ tehnoredactor, incepand, bineinteles, ca am luat-o de jos, cu corectura (corector, vreo 10 ani). Mai rau este, ca am ramas cu defect profesional, sunt mai carcotasa decit carcotasii…
@Radu: sunt vremuri tare nefericite pentru meseria pe care ți-ai ales-o tu. of 😥
La inceput a fost doctorita, mai apoi coafeza ?!, a urmat ideea de profa de geografie , am continuat la liceu cu 3 ani de meditatii la lb. franceza pentru a deveni cea mai tare politista in criminalistica, si intr-un final am ajuns sa fiu economist (“contabilista economica” , ca sa-mi citez copilul pe cand avea 2-3 ani) , ceea ce voi si ramane pana la pensie….
Cand eram mic cam pana pe la 12 ani vroiam sa ma fac popa-vedeam ca popii lucreaza numai duminca :)), apoi am descoperit fizica si chimia si vroiam sa ma fac profesor de chimie si fizica si am tinut-o cu chimia pana in clasa a 12-a cand vroiam sa merg la faculatea de chimie si am avut asa o sclipire- cred ca am fost traznit si am dat la medicina si am ajuns medic inca pe taramurile natale.
@Florin Iaru: și-n loc de cosmonaut te-ai făcut zeu 😆
@gabrielita: hahahaaaaa, pensionarăăăă. supertare, am râs 😆
Eu voiam să mă fac mireasă. Mult timp mi-am dorit asta, până pe la vreo 6-7 ani. Apoi în gimnaziu am avut noroc de o profesoară de română care m-a făcut să îmi doresc să fiu profesoară de română 🙂 Acum sunt la a doua căsătorie, sunt traducător și mireasă tot n-am reușit să “mă fac” :))
@nike: chimie am făcut cu Anastasiei, coșmarul vieții mele, era să mă lase corigentă, o mai visez și acum, brrr…
răspunsuri de pe Facebook:
“de cand eram mic mi-am dorit sa fiu dumnezeu dar inca nu e niciun post disponibil.”
“Balerină. M-au deturnat nişte ligamente.”
“Eu pe la 3 ani am declarat in fata intregii familii ca vreau sa fac politehnica, sa invat sa bat cuie asa ca tata cand repara in casa. La Poli n-am ajuns, dar stapanesc bine arta batutului de cuie.”
“antrenor handbal…vanzari.”
“eu am vrut sa aflu de unde vin pietricelele frumoase si colorate care erau prin curte. si m-am facut geolog… bag seama ca daca as fi trait la tara sau intr-un mare oras se alegea praful (silt si argila) de visul meu ”
“Eu visam sa dau la facultatea de directori, sa muncesc putin si sa am bani multi si… am ajuns la medicina! un esec total :)))”
In ordine:
– musafir, pe la 3-4 ani. Pentru ca musafirii puteau intra incaltati si varsa diverse chestii pe fata alba de masa fara ca mama sa se supere. Cand faceam la fel, se facea foc si para.
– Rahan, pe la 5-6 ani cand am descoperit benzile desenate cu pricina. Credeam ca e fata, pentru ca avea par lung, frumos, si fusta scurta, si exact asta era etalonul meu de frumusete la ora aceea.
– Baiat, pentru ca baietii aveau voie sa se joace jocuri mai frumoase, si nu erau certati cand isi murdareau hainele la miuta sau jocul cu cornete.
– Vanzatoare de inghetata, in clasa I, impreuna cu prietena mea Adina, pentru ca traiam cu impresia ca vanzatoarea de la toneta din statia de autobuz manca inghetata cata vrea si fara sa plateasca, deoarece avea tot timpul guturai.
– Sefa. Mama isi pomenea seful in contexte gen “seful meu nu face nimic toata ziua”, “seful meu isi ia liber cand vrea”, “seful m-a certat”. Aia cu certatul mi se parea cea mai smechera chestie, eu aflandu-ma la momentul viselor de marire de partea cealalta a baricadelor 😀
– in liceu (sanitar, la ordinul dat de tata 🙁 ) doream sa devin poeta in semn de revolta fata de pragmatismul meserie si mai ales al tatalui meu.
– orice altceva decat doctorita cum era urmatorul ordin dat de tata, dupa ce am terminat liceul. De aceea am jucat X si 0 pe foile de la examenul de admitere la medicina.
Am ajuns, dupa un traseu intortocheat, sefa, si am descoperit ca nu-i chiar cum povestea mama, ba dimpotriva. Din cand in cand sunt poeta, in semn de revolta fata de pragmatismul jobului, si in timpul liber sunt baiat si joc jocuri frumoase de baieti la care ma murdaresc ingrozitor. :D. Acasa la mine sunt musafir cateodata, intru incaltata si mananc in sufragerie imprimand meniul pe masa, si nu ma cearta nimeni. Si daca tot e sa ma alint, mananc inghetata pana ma ia cu lesin.
N-am reusit faza cu Rahan. N-am asa un par bogat si cu volum orice as face, iar fusta asa scurta n-am cum sa port ca as arata taman ca el, forma picioarelor mi se trage de la jocurile frumoase de baieti. 😀
Acum multi, multi ani, cand eu aveam vreo 7-8 😛 mi-a intrat in cap prima oara ideea de a deveni “doctolita”…o cunostinta de-a noastra avea destul de des dureri in piept (crize de angina pectorala) iar eu repede ii descheiam bluza la gat si ii faceam vant si apoi se simtea putin mai bine (evident ca lua si medicatia imediat). Ei, gestul asta al meu o facea mereu sa spuna “tu ai fi buna de doctorita” Eu cu gandirea mea de atunci imi imaginam medicii ca niste supraoameni si era un ideal pe care niciodata nu l-as fi putut atinge 😛 Si atunci m-am indreptat spre altele: invatatoare in primele clase (aveam o invatatoare severa si de multe ori nedreapta, asa ca voiam sa fiu opusul ei), apoi profesoara…iar in liceu imi intrase in cap ideea de inginerie aerospatiala :)) Pana la urma am ajuns tot la ce mi s-a prezis, sunt proaspat medic rezident si imi place ceea ce fac 🙂 Intre timp mi-am dat seama ca medicii sunt oameni si ei ca oricare 🙂 sau cel putin ar trebui sa fie…
Eu la 5 ani am vazut o revista care avea pe coperta Manhattan skyline. Si deja nu mai conta ce vroiam sa ma fac, doar sa traiesc in orasul ala “cu blocuri inalte”. Nimeni nu mi-a zis atuncea be careful what you wish for. Si da, cel mai tare, repet, am vrut sa ma fac soacra. Fara a trece prin “preliminarii” 🙂 Si in afara de un scurt episod in care-mi doream sa fiu patinatoare, cred ca in afara de medicina nu m-a tentat nimic, niciodata.
Pana la 7 ani, am vrut sa ma fac “pictorita”. Intre clasele I-VII – invatatoare sau biolog (asta m-a tinut putin) . In cls. VIII – jurnalist, in liceu am oscilat intre “scientist” (ceva cu Pamant, natura) si psiholog. Acum sunt inginer geolog si dr. in geologie.
altele de pe Facebook:
“Am urmat același drum inclusiv Liceul Sanitar. Am dat de patru ori la Medicina si am intrat la Biologie dupa. Nu regret ca nu sunt ” doctolita”…
“Eu, pe la 15 ani, am vrut sa ma fac… fizician atomist. Nu ca sa fac arme atomice… Cred ca vroiam, si eu, sa caut bosonul Higgs… desigur, pe vremea aceea, nu stiam ca il chema asa… am ajuns chimist dintr-o intamplare… inginer dintr-o greseala, si … as mai putea continua ”
“Cand eram mica voiam sa ma fac doctorita si/sau cantareata. Doctorita nu am ajuns (desi avand in familie un cadru medical am capatat anumite deprinderi in domeniu) dar cu cantatul am cochetat o perioada a tineretii mele de prin clasa a II-a pana intr-a IV-a iar acum am ajuns sa lucrez in domeniul serviciu clienti/administrativ….”
simo,da. erau exercitiile de la final de capitol,de ex paralelismele intre eroii lui Camil Petrescu.si ne punea sa mai citim. nu am fost intr-o clasa prea grozava.iar discutiile libere se reduceau la dialogul dintre mien si ea si cateodata inca vreo 3 colege. in rest era greu sa scoata din vraful de citate pe cineva. toti se vedeau medicinisti si reduceau la minim efortul la alte materii.
eu de mate am fost traumatizata. rau.
si pe mine m-a fascinat in liceu doamna…de franceza, nu de romana. iata-ma-s acum! m-am tot gandit “cand cresc mare, asa vreau sa fiu si eu”. sper ca sunt, ma straduiesc zilnic. prozeliti am creat, urmeaza sa-i vad evoluand.
Ahem, circula o snoava pe interne a propos de astia care au vrut sa se faca doctori si n-au mai ajuns. O gasiti de ex aici:
http://www.thespoof.com/jokes/13660/the-medical-school-exam
Ei, cati medici cinstiti avem? Anyone?
Nu o pot uita pe cea mai tare profesoara de romana, cea care dupa un trimestru de comentarii si alte alea, a venit la teza si ne-a dat un citat despre “cunoastere”. Si ne-a spus sa scriem orice pornind de aici. Si toti colegii au protestat, pentru ca ei invatasera comentariile… si ce naiba ar fi putut sa scrie despre ceva pentru care nu s-au pregatit (btw: ce liceu de idioti). Dar pentru mine a fost cea mai fericita clipa pe care am trait-o in scoala romaneasca. Si am luat +10, si i-am promis profesoarei ca nu o sa ma opresc din scris, dar nu m-am tinut de cuvant. Sunt prea critic cu mine insumi. So…
Pilot… mai intai de avioane, apoi de masini. De avioane: nu m-a lasat tata sa merg la liceul militar (ura armata). De maisni: n-am avut sponsori. Simplu final pentru nenumarati ani in care mi-am dorit cu disperare sa iau la dans patru cauciucuri.
Apoi a mai fost cealalta meserie, mai greu de explicat… oamenii aceia cu ciocanase in mana, pe care ii vedeam la Teleenciclopedia (cand eram mic) ca umbla prin munti. Nu geologii; ceilalti. Am aflat ca ar creste in Facultatea de Geografie. Meteorologi? Poate… Sau ceva cu geomorfologie: mai bine.
Am lucrat 3 ani la Apele Romane, asa ca am parasit tara fara mustrari de constiinta: mi-am platit datoria fata de patria care m-a tinut in facultate (diferenta dintre cat castig in Canada pe an, si cat castigam acolo, plateste facultatea lejer).
Asadar sunt aici, pe partea cealalta a globului, si ma ocup cu instrumentatia geotehnica. Si e bine. Doar ca e complicat de explicat 🙂
Avionist, clar.
Si asta chiar inainte de varsta gradinitei, nu c-as fi fost, dar zic asa. Cu totii ati strigat, laolalta cu ceilalti in cor, pe nshpe voci:
Avion, cu motor,
Ia-ma si pe mine-n zbor!
Parca si-l vad pe Neamtu cum dadea tonul! Numai ca el chiar a devenit avionist. Stiu ca nu se supara.
Dintr-a noua mi-am descoperit vocatia la algebra si, dupa un an, la trigonometrie, deci ASE scria pe fruntea mea. Erau ramuricile matematicii care-mi picau mie tu(r)nate, dar si favorizate de statutul de navetist, impreuna cu colegi mai mari de liceu care, dimineata, in asteptarea autobuzului, imi “aruncau”, scrise puricios, diverse “chestiuni de examen”, cum erau denumite generic in Gazeta matematica, un “preferantz” unanim si matinal al gastii. Fiecare primea (daca nu avea din cele nerezolvate ieri) cate o chestiune, parca eram smintiti. Rar ni se rupea filmul si comentam rezultatele cuplajului bucurestean. O tempora! Colac peste pupaza, intr-o zi am aflat ca imi placea de Geta. Venise din Ploiesti, cu parinti si sora (enteres de servitz, ma-nteledzi) si mai canta si la chitara. Cand am aflat ca vrea sa dea examen la fizica (la BAC), pentru ca a ales sa mearga la cibernetica, am mai adaugat si eu inca doua vocatii in cununa proprie, analiza si fizica. Grigore, bei agiazma? Zis, dar nu si facut. Poate nu stiati citatul: “Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar”. V-ati prins, vroiam sa ma fac specialist (revin cu definitia mai la urma). Si Brasov mi s-a intiparit pe frunte. Acu’, nmo … incepuse sa se umple tara de ingineri, ca era si un banc … daca strigi pe strada ” … hei! … Domnu’ inginer!”, intorc capul 10 insi. Insa nu se facea sa stric tocmai eu triumviratul (la numaratoare am iesit 7, dar, deh! … ca absolventi de sectie reala, merge 🙂 ) celor din clasa care au mers sa dea examen la Brasov. Geta? Cibernetica, nu va spusei? Armata a fost un sfetnic bun. Si vorba poetului din Martisor, asa schimbai “Sapa-n condei (Rotring, gen!) și brazda-n călimară (tus de desen, cum ar veni)”. Daa, stiuu … omisei sa va spun cum e cu specialistu’, doar am promis. Deci, ochii la mine, urechile la voi si atentie maxima:
Specialistul e un om din alt oras.
Am zis. Cine nu crede, sa-l intrebe pe Neamtu avionistu’ 😆
Io vroiam sa lucrez in centrul de comanda de la NASA. Ironia sortii a facut ca am locuit ani de zile la cinci minute de NASA, si bateam gheara cu nevestele sefilor, dar job ioc. Macar am urmarit lansarile navetei si a unor sateliti, cu balele curgind.
Prin liceu visam la cercetare in genetica, ca era la moda si ma fascina, pina au map-uit astia genomul uman, pffff, ca parca asta era motivul
Intre timp am bagat stiinta cu lopata, dar job-ul e cu totul altul. In schimb am descoperit ca sint geniu la matematica, ca taaare bine explic la puradei algebra si geometrie 😉
In rest plictiseala la maxim, astept restul de patalamale, sa ma pot lansa
@ matrixbrain: Ne-ai zăpăcit la (de) cap cu ditamai comentariul şi tot nu ne-ai spus cum a fost treaba cu Geta. 🙄
Geta? Cibernetica, nu va spusei? Armata a fost un sfetnic bun.
Pfff!!! 😳 Când eram la grădi, mă visam cântăreață de operă, în timp ce toate celelalte colege se doreau balerine…… 😆
de pe Facebook:
“eu am vrut sa la fac pilot de avion, chiar ma pregateam sa dau la Aeronave sau la aviatie la armata, numai ca un doctor mi-a spus ca pilotilor ” le atirna” de pe la vre-o 35 ani.. asa ca m-am speriat si am renuntat. Insa si acum mai cred ca doctorul s-a vorbit cu ai mei ca sa ma faca sa renunt la avioane…!!!!!”
“am vrut sa ma fac poet,dar dupa primele incercari,mi-a zis sor-mea-lasa-te,ca daca iti citeste cineva ineptiile alea,o sa umbli numai vinat la fatza!:))))”
““oftamolog“ dar am ieşit inginer.”
“eu am vrut să mă fac adult.fac 55 și încă n-am reușit.”
“Nu stiu eu ce-as fi vrut sa ma fac ,dar am fost la dentist si am luat-o si pe fetita mea.Dentistul a placut-o,a luat-o-n brate,si a-ntrebat-o ce vrea sa se faca atunci cand se face mare.Raspuns:mireasa.De ce o intraba-n continuare? Pt. ca e imbracata-n alb.Pai si eu sunt imbracat in alb si nu sunt mireasa.”
[…] de departe îți pare azi ideea de a deveni doctoriță? Ai regretat vreodată că n-ai mers mai departe pe drumul […]