Bătrâna în chimonou albastru
O povestire despre amintiri, singurătate, două meduze și apropierea rece a morții. Despre bătrânețe, care “miroase a neputință, a igrasie și a pereți pătați, a singurătate și a naftalină ascunsă printre haine de blană demodate pe care nimeni nu le va mai purta niciodată”. Despre felul în care “bătrânii își plănuiesc cel mai scurt drum spre o moarte violentă și sângeroasă”, ca niște samurai.
Autor – Mihai Bădică, a cărui ironie aș recunoaște-o într-o mie de texte nesemnate: “Bătrâna în chimonou albastru știe că tonusul psihic și dorința de a trăi merg mână-n mână și sunt decisive la vârsta a treia, așa că își administrează singură, pentru că este singură, tot felul de discursuri motivaționale, în plus, își alege cu atenție culorile pe care le poartă în fiecare zi, ținând cont că portocaliul înseamnă creativitate, roșu – atenție, albastru – calm, galben – încrezător, turcoaz – fascinant, roz – dragoste și negru… în sfârșit”.
Citiți povestirea aici. Să-mi spuneți dacă v-a plăcut. Pe mine m-a zguduit de-a binelea. De densă, de grea, de tristă, de ironică și de bine scrisă ce e, toate în același timp. Mersi, Mihai Bădică, pentru mi-ai stricat ziua într-un fel special. Mai bine să mă duc cu capul de la o proză bună decât să mă inunde vreun cretin! 🙂
scrie baiatul asta de parca ar fi cunoscut-o. iar pe mine ma duce gandul la povestirile lui Yasunari Kawabata. posibil sa fie de vina kimono-ul albastru. sau cine stie?
E o realitate pe care trebuie sa-l acceptam – povestea e chiar tragica, in ciuda promovarii optimismului si reminiscentei la notiuni din Neo-Confucianism si Bushido.
Desi batranetea, de fel poate fi mai…colorata si vioaie decat felul in care s-a prezentat in textul din link. Eu mai iau dupa exemplul bunicilor si dupa experientele si descoperirile proprii, ca persoana tanara de 25 de ani.
Daca intr-adevar se zice ca spiritul nu imbatraneste niciodata atunci chiar nu ma vad izolat sau resemnat ca un samurai executand un seppuku(suicid) emotional – desi rolul de samurai, de onoare pana la moarte si mentinerea unui etalon de trai specific cu orice cost imi surade 😀
Mereu am fost luptator si asa o sa raman, e un legamant incheiat cu mine insumi. Cu toate astea, la batranete nu-mi doresc sa traiesc mai mult decat partenerul de viata. Dincolo de dezbinare n-as mai putea sa mentin acel etalon, acel legamant cu mine insumi, deci decat sa cad in disperare si supravietuire mecanica, inchei in acelasi spirit in care am trait 😉 Fler si pasiune. Contradictia e doar aparenta in spiritul bushido.
Pe scurt, mi-a cam dat de gandit textul.
@Carol: și pe mine m-a rupt
@adynnek: mai rău, scrie de parc-ar fi el însuși bătrâna aia. și eu am fost acolo, în pielea ei, atunci când am citit.
Simonooo, ce-ti veni fato? S-au terminat subiectele, s-a terminat bautura, s-au terminat gratarele, bleaaah, mai bine scrii despre basescu!
@neamtu: hai, lasă, că nu mori de la o proză scurtă scrisă bine 🙂
Vezi, d-aia nu e bine să păstrezi garanţia frigiderului. Sau tocmai d-aia e bine să păstrezi garanţia, depinde de meduză.
hai mai bine sa vorbim de ceva mai vesel, ca sa-l parafrazez pa Kishon, ce se mai aude de mortii din Egipt?
P.S Doar nu crezi ca am citit chestia aia scrisa bine 🙄
Îţi trebuie ceva curaj să “sondezi” într-un astfel de personaj. Asta o zic eu, una căreia îi e frică mare de meduze.
@Neamtu: ma gandeam ca ai devorat-o!
deja sunt intima cu garsoniera batranei……………uluitor.
un semntiment de tristete…….de sfarsit.eu nu vad batranetea asa.
e scrisa sublim,dar ne uitam diferit.
eu vad batranetea ca tatal meu care e optimist incurabil.
Nu e pentru toti…No offence
@nike: pe mine m-a lovit de nu mi-am revenit juma’ de zi
@Romi: clar 🙂
comentarii de pe Facebook:
Cand citesc astfel de texte, ma intreb , repetabil…de fiecare data: spre ce ma indrept? Si apoi imi spun in gand pana la ce varsta cred eu c-as vrea sa traiesc.
Ciudat
Inchiriaza o mica doza de cinism cand citesti treburi d’astea. Altfel nu le apreciezi cum ar trebui.
bhaaa, daca va bag io una asa, una scurta, din adinc, bhaa, pai va fac pa toti sa nu va mai doriti, in veci, moartea!
Da de ce nu scrieti una buna cu el si ia, cum a prins-o-n capita, sau cu bunicu si cu dracoaica de nepoata, sau cu cuceritu stelelor si ascultatu greierilor, sau….
@neamtu tiganu: saaaau?
Batrinul si marea in cheie patetica?
Oare meduzele se pot minca? Ca mi s-a facut foame.
Traiasca 23 August ziua eliberarii de sub jug.
Ati fost la manifestatie? Ati prins cremwursti?
O idee de topic amintiri de la 23 August, evident numa pt. aia cu chimonou albastru.
Odata de 23 august am avut un accident de masina groaznic. Nici nu era masina mea, da pt. ca aveam carnet m-a rugat un coleg sa-l iau si sa mergem cu ambele familii undeva la munte. Dimineata devreme strazile erau pustii, poporu se pregatea de manifestatie, io scapasem ca nu corespundeam politic. Si mi-am imbarcat familia, nefasta si baietelu, cred ca avea 3 ani. Mergeam f. precaut, si relativ incet, la un moment dat ma depaseste pe bdul Salajean un camion. Merg linistit pe partea dreapta, din senin Doamne, camionu o ia la dr.. desi nu era nici o intersectie, baiatu vroia sa urce perpendicular pe trotuar sa alimenteze o ghereta cu biscuiti. Desi am incercat sa frinez ciocnirea a fost inevitabila, mai mult, prin frinare botu masinii s-a lasat in jos si am intrat intre rotile din fata si cele din spate raminind pur si simplu blocat in aceasta pozitie.
cred ca viata e plina de mici exercitii care ne invata sa pierdem treptat pana la pierderea suprema. imi pierd un dinte, imi pierd mintea, imi pierd viata…
demo, pe undeva cam asa e,important e sa t euiti emreu la ce ti-a ramas si sa te bucurie. e o disperare de a trai care ,pana la urma, o metamorfozezi in bucurie, suferinta in fericirea ca mai vezi o zi.
cel mai mult m-a impresionat forta batranei, garsoniera aia, nu pot iesi din ea.batrana e captiva de doua ori, circumscrisa in doua spatii-casa si trupul-care o constrnag ambele,dar diferit.probelma e cum faci compromisul dintre constrangere si dorinta de viata,astfel incat sa rezulte o bucurie de a trai.
neamtule, e oribil ce spui,dar poate nu am inteles eu:conduceai fara sa ai carnet?
scuze de greseli, rescrius:
pe undeva cam asa e, dar important e sa te uiti mereu la ce ti-a ramas si sa te bucuri. e o disperare de a trai care ,pana la urma, o metamorfozezi in bucurie, suferinta in fericirea ca mai vezi o zi.
cel mai mult m-a impresionat forta batranei, garsoniera aia, nu pot iesi din ea.batrana e captiva de doua ori, circumscrisa in doua spatii-casa si trupul-care o constrang ambele,dar diferit.problema e cum faci compromisul dintre constrangere si dorinta de viata,astfel incat sa rezulte o bucurie de a trai.
neamtule, e oribil ce spui,dar poate nu am inteles eu:conduceai fara sa ai carnet?
nike, pa vremea impuscatului obtinerea carnetului de conducere era extrem de dificila. Ca se te-nscrii la scoala de soferi aveau prioritate cei care detineau deja masina, deci erau destul de multi proprietari de masina care nu apucasera sa-si faca carnet. Acestia erau dependenti de cei ca mine, care aveau carnet da nu aveau masina,
Deci aveam carnet!
nu stiu din ce motiv, eu nu pot citi textul :(. Toate celelalte texte din sectiunea My3 se deschid, numai asta nu…
@neamţu
Ai avut pilă banană de-ai luat carnet fără să detii maşină
Nomenclaturistule!
babana