Când bețivii cară mortul

Am vorbit despre idei tâmpite la beție, acum ceva vreme și, ca de obicei, s-au adunat o grămadă de povești funny ale cititorilor, în subsolul postării. Le adun mai jos, pentru voi, pe cele mai de râs:

Catalin T:

Cea mai tare şi horror fază la beţie a fost atunci când am cărat mortul. Da, am cărat un mort beţi!! Un mort cu care nu aveam nicio legătură, nu il cunoscusem când era plin de viaţă şi nici măcar nu am reuşit să-i distingem faţa. …După care am continuat să bem toată noaptea în sănătatea lui pe lumea ailaltă.
Asta s-a întâmplat în 94, înainte de un concert la care intenţionam să intrăm pe blat. Prin urmare, venisem cu câteva ore mai devreme şi ne învârteam prin jurul sălii în căutarea unei oportunităţi care întârzia să apară. La un moment dat ne-am parcat la o bere (eram 4) iar la scurt timp am fost abordaţi de un fel de administrator sau dracu ştie ce era, al sălii, care ne-a întrebat dacă nu vrem să facem rost de nişte bani. Pentru că niciodată nu am dat înapoi de la muncă, i-am răspuns cu “ba da” şi l-am întrebat ce trebuie să facem. “Nu-i mare lucru -ne spune ăla- vreau să ma ajutaţi să cărăm un mort”. Ne spune apoi că un vecin de-al lui crăpase subit, şi că nu avea pe nimeni, aşa că n-avea cine să îl ducă din casă până la maşină. gândindu-mă că e vorba de luat un coşciug pe umeri şi de coborât pe scări, eu am aprobat din start, altul a fost mai reticent, altul că nu se bagă, totuşi până la urmă i-am zis ăluia ”hai dom’le să luăm mortu ăla!!”. După ce ne-am înţeles la bani, ne ia ăla şi ne duce la bar, unde ne dă câte 200 de vodcă , “să prindeţi curaj”, noi , când am văzut că e vorba de aşa am mai cerut încă un rând sub pretext că ni se cam tăiau picioarele, aşa că ne-am ameţit, mai ales că ne bătea şi soarele în cap.
După vodcă, vine ala cu o Dacie papuc, ne urcă pe toţi în spate şi plecăm prin oraş, noi fiind cu mere chef de show. ajunşi la blocul mortului, constatăm că în faţă era strânsă lume, dar nimeni nu era echipat ca pt înmormântare, în plus, lipsea si dricul. Urcăm în lift, ăla o tot ţinea cu “curaj băieţi”, ajungem la etaj, unde ne întâmpină un miros ce era să ne facă să evacuăm instant vodca plus micul dejun. Pe palier, lume cu mâna la nas, unii cu măşti chirurgicale, dar nicio cruce, nicio găleată cu lumânări şi nicio coroană. Ăla deja ne împingea de le spate, ajungem în faţa uşii, ne deschide un poliţai verde la faţă. “Haideţi că i-am găsit pe băieţii ăşti să ne ajute” zice ăla care ne angajase, la care poliţaiul se uită mirat la noi (toţi aveam pleată, tricouri negre cu “satane”, iar pe al meu chiar scria CORONER) şi ne zice ”da voi nu prea arătaţi a boschetari”. Din ce în ce mai derutaţi, cerem explicaţii, aşa că suntem conduşi în sufragerie, unde, pe parchet, se afla mortul care trebuia cărat. Băuse ca un animal, murise de vreo saptămână, şi tot timpul ăsta zăcuse în casă, intrând într-un firesc proces de transformare. După ce ne-am revenit din şoc, am zis că noi am înţeles că era vorba de altceva şi am dat să plecăm, dar ăla ne-a scos ochii că deja îi băusem vodca şi era musai să mutăm hoitul. A trebuit să se mai ducă după o sticlă pe care am golit-o în câteva minute, după care deja vedeam altfel lucrurile. Ne-am zis că dacă nu facem treaba, ne facem de căcat, că zic ăştia că ne e frică, aşa că ne-am mobilizat.
Mortul era pus pe o pătură, iar noi nu trebuia decât să apucăm de căte un colţ şi să îl coborâm 8!!! etaje pe scări. Eu m-am plasat la unul din colţurile de la cap, altul, care deja era muci n-a înţeles că trebuie să luăm de pătură, aşa că l-a apucat pe ăla de picior şi a început să tragă. Deja ne obişnuisem cu mirosul, însă în momentul în care l-am săltat de la sol, răposatul a tras o băşină de adio, de a fost nevoie să îl mai păgubim pe ăla de 100 de vodcă (a zis că nu ne mai dă câte 200, că îi era frică să nu ne facem muci şi să nu mai fim în stare să cărăm). Ok, în cele din urmă îl luăm pe sus pe răposat îl scoatem din casă iar un poliţai amabil deja chemase liftul şi ne ţinea uşa. vă daţi seama că nu aveam cum să intrăm 4 betivi şi un mort în lift, aşa că am luat-o uşor pe scări.
Răposatul era destul de greu, noi destul de beţi, aşa că la fiecare treaptă îl simţeam cum se dă cu căpăţâna de ciment. În fine, am ajuns afară, la aer, iar aici a trebuit să îl urcăm în papuc. Iar opinteli, iar înjurături, în cele din urmă omul e îmbarcat şi acoperit regulamentar cu un cearşaf alb. Când să ne cerem banii, intervine un domn procuror, care ne ia pe un ton părintesc cu “mă copii, dacă tot aţi dat o mână de ajutor, haideţi să ducem treaba până la capăt”, lăudându-ne apoi pentru curaj. Mă gândeam că o să trebuiască să îl şi îngropăm pe ăla dar am scăpat mai ieftin, trebuind doar să îl mai escortăm până la morgă, şi să îl descărcăm. N-am avut încotro, pt că trebuia să ne luăm banii, aşa că ne-am urcat şi noi în papuc, pe platformă, doi pe dreapta, doi pe stânga şi mortul întins între noi.
Normal că vecinii erau adunaţi buluc, iar până să plece maşina se adunaseră în jurul ei şi se rugau de noi să dăm puţin cearşaful la o parte să vadă şi ei cum arată mortul. Noi ne distram copios iar la un moment dat un prieten i-a cerut unui locatar 5 lei ca să-i dezvăluie faţa răposatului. A luat banii, a dat cearşaful la o parte moment în care a răsunat un cor de zbierete de muieri, iar vecinii s-au împrăştiat ca potârnichile. Omul nostru arăta într-adevăr oribil, dar n-o să-l descriu, lăsându-vă pe voi să vă daţi frâu liber imaginaţiei.
Într-un final maşina se urneşte iar noi străbatem tot oraşul cu mortul între noi, făcând cu mâna cunoscuţilor şi distrându-ne ca la nuntă.
La morgă ne-a întâmpinat un personaj sinistru despre care am aflat că stătea singur cu morţii, n-a vrut să pună mâna că nu era în fişa postului, dar îmi aduc aminte că a deschis o uşă mare de fier care scârţâia lugubru, şi ne-a zis “băgaţi-l aici”. Era camera frigorifică iar eu era să albesc instant când am intrat şi am văzut vreo 15 răposaţi aruncaţi pe jos, înţepeniţi fiecare după cum îl prinsese momentul fatal. L-am depus şi noi pe al nostru şi am ieşit înainte să ne închidă şi pe noi ca să-i ţinem de urât.
Plata s-a făcut chiar pe scări la morgă, ăla ne-a dus înapoi cu papucul la concert, iar în noaptea aia, de banii primiţi, ne-am permis fiecare biletul la concert, o sticlă de Rasputin şi un pachet de BT, ceea ce, la vremea aia, era luxul suprem.

 

Flo:

Imi aduc aminte de unu’ de la mine din camin din vremea facultatii, care s-a dus beat la buda sa se pise, si-a desfacut cureaua si tinand-o cu atentie in pisuar, si-a dat drumul pe el…

 

Catalin T:
Eram în primii ani de băutură,iar problema noastră erau banii, pt ca ce ne dădeau ai noştri pt suc nu ne ajungea să ne îmbătăm ca porcii sâmbătă noaptea când ieşeam la destrăbălare. Puneam mână de la mână, mai făceam o chetă şi până la urmă făceam rost de 2-3 sticle de vodcă să le bem în rockotecă. Aici era moda ca în momentul în care îl vedeai pe unu cu sticla să te duci să îi ceri să îţi dea ţi ţie, aşa că toată lumea bea pe ascuns, fiecare cum putea. Noi eram o gaşcă de vreo 4 inşi, iar de fiecare dată se lipea un altul, care ne găsea de fiecare dată când ne retrăgeam la băut şi nu se dezlipea până când terminam. În condiţiile date, o gură în plus era prea mult, dat fiind că noi muncisem din greu pentru stropul ala de vodcă ieftină. Prin urmare, ajunsese să ne enrveze la maxim iar într-o nopate am decis să-i dăm o lecţie. Adusese unu nişte ţuică puturoasă pe care am băut-o până să apară amicul, moment în care eu am avut ideea. Cu faţa deja roşie, am luat iniţiativă şi am zis la un moment dat ” Bă, hai să ne pişăm în sticlă!!!!” . Toată lumea a fost de acord şi chiar a întâmpinat cu urale această iniţiativă, aşa că sticla a început să circule din mână în mână, de această dată nemaifiind dusă la gură ci la … mai jos :D . Am ieşit apoi la lumină cu mixul de pişat puţind a ţuică. Nu trece mult şi auzim o voce familiară : ” Ce faceţi, bă bulangiilor, iar beţi fără mine?” , la care noi “Bă, chiar te căutam că a adus ăsta nişte ţiucă, da e cam naşpa şi n-am putut s-o bem pe toată. Ia d-aci, da vezi că-i cam naşpa, e şi caldă…” Ăla n-a aşteptat a doua invitaţie, a luat sticla şi a dat un gât sănatos, de ne uitam la el cum i se mişcă în sus şi-n jos mărul lui Adam. După care, a luat sticla de la gură, a plescăit de vreo două ori şi ne-a uimit cu calităţile sale deosebite de degustător : ” Bleach, zici că-i pişat!!!” . Nici în ziua de azi nu ştie câtă dreptate a avut…
Acum nu ştiu dacă mai băuse şi înainte şi cunoştea gustul, sau dacă era un somelier înăscut şi a nimerit-o atât de bine.

 

Hapi:

ne-am dus in pijamale la discoteca, aveam 16-17 ani. Eram 3 gagici. Machiate cu Ruby Rose si-n pijamale de satin aduse din Turcia. Cred ca Vodka Capone scria pe noi in seara aia…

 

Cristian:

Eram in XI in zilele Congresului XIII daca nu ma insel, in perioada in care Militia incerca sa tina pe drumul drept utecistii din Calarasi, asa ca aparea in orice loc in care se auzea muzica noaptea.
Unul dintre colegii de clasa, stiind ca in week-end (pe vremea aia se zicea “sfarsit de saptamana”) parintii ii pleaca la o nunta intr-o comuna de pe langa Bucuresti, hotareste s-o puna de un chef. O precizare importanta, tipul era tinut cam din scurt asa ca atunci cand reusea sa scape profita de orice ocazie.
Pleaca parintii sambata dupa masa, pe la ora 8 il suna ca au ajuns la nunta si-l sfatuiesc sa fie cuminte asa ca pe la 8:30 incep sa apara oamenii. O parte dintre “oameni” eram deja acolo de ceva ore.
Cert e ca in final la chef eram vreo 30 fiecare venind cu ce apucase, mancare…bautura…muzica
Actiunea se desfasura intr-o casa maricica, cu un living jos si cu scara spre dormitoarele de la etaj si o camera micuta la parter a carei fereastra dadea in curte spre strada.
Ok, cumva reusesc sa ma matolesc asa de rau incat pe la 11-12 m-au dus si m-au culcat in camera cea micuta. Dincolo, in living era muzica, bautura, mancarea, petrecaretii.

Pe la 3-4 ma trezesc si am geniala idee de a sari pe geam si a suna la usa.
La 5 secunde dupa ce s-a auzit soneria s-a taiat muzica si s-au auzit pasi urcand scarile catre etaj…ca o turma de elefanti in panica….
Dupa un minut de sunat insistent, ca militianul, imi deschide gazda, in pijama, cu o fata de om abia trezit din somn…
Evident, dupa ce a rasuflat usurat ca nu-i militia, m-a felicitat calduros pentru geniala idee.
Cand am intrat nu mai era nimic in living…nu magnetofon, nu mancare, nu bautura, nu firimituri pe jos…pana si glastra cu flori era pe masa in locul unde tronase Kashtan-ul. Casa arata exact ca una in care baiatul dintr-a XI dupa ce-si facuse temele se culcase devreme, ascultand sfatul parintilor.
Bineinteles, cand au inceput sa coboare si ceilalti de la etaj carand jos ce carasera sus un minut mai devreme, fiecare a tinut sa-si manifeste cat mai colorat admiratia pentru gluma buna ce tocmai o facusem.

 

Carmen:

Si mai stiu una (true story!), dar nu sunt sigura ca a fost powered by alcohol sau pur si simplu de nebunia tipului. Acum mai multi ani, Constantinescu, pe vremea cand era presedinte, a facut o vizita oficiala la facultatea de arte din Timisoara. Si dupa ce a intrat in amfiteatru ca sa isi spuna discursul, unul dintre studenti i-a furat pardesiul din cuier si s-a dus sa se plimbe cu el pe bicicleta, fluturand in vant, prin oras. dupa aia l-a dus inapoi.

 

Sandman:

In vara lui ’87, cine a intalnit un tanar tragand dupa el o sanie pe scarile de la acvariu, strigand “partieeee”, sa stie ca eu eram ala.
Era pe la mijlocul lui august, trebuie sa ma fi vazut cineva, prietenii mi-au spus ca faleza era aglomerata ca centrul vechi din prezent, intr-o seara de sambata.

 

Gata. Dacă mai aveți și voi, mai ziceți! 😉

33 comentarii

  1. aia cu mortu’ e geniala !

  2. @Adriana: cum bine a zis cineva, e buna de scurt metraj

  3. fapt, zice-se real, petrecut intr-o zona viticola: iarna, frig, casa neincalzita locuita de trei alcoolici tata si doi fii, beau, beau cu totii pana cand cei doi observa ca batranul zace pe jos, pun mana pe el, mosul rece, panica: a murit tata! ce facem? pai, il scaldam, il imbracam si chemam preotul, buuuun… dezbraca omul, il baga in apa rece scoasa din fantana si-n timp ce-l spalau asta deschide ochii: bai, ce faceti voi aici? ei, tata, ce sa facem? ne-am gandit sa te spalam un pic! :))

  4. :)))))))))))) Catalin, in curand o sa dau jos primii centimetri ai burtii datorita rasului! Ce lucru bun a putut iesi si dintr-un deces =)))))))))))))))
    Iar faza cu paltonul lui Constantinescu fluturand….priceless!!!! Adevarul ca avea niste haine demential de misto cand venea la cursul de mineralogie.

  5. foarte tare aia cu mortul!

  6. Apropo de mosi intepeniti si de morti, mai ştiu o legenda urbană pt care nu bag mâna in foc că e pe bune, dar dacă e, e foarte tare.
    Se zice că un moş a murit în timp ce era cu băieţii lui în vizită la o rudă din altă localitate. Ăştia, fără bani la ei, nu ştiu ce să facă, şi se hotărăsc să ia moşul mort şi să se urce cu el în tren, să-l ducă acasă şi acolo să se ocupe de împământare. Îl înfofolesc pe ăla în ţoale îl bagă la mijloc cu mâinile de gâtul lor şi îl cară ca pe un betiv până la gară, iau trei bilete, se urcă în tren, se aşează pe o banchetă şi pleacă. Mortul stătea între ei iar vis-a vis se aseaza un cuplu. La un moment dat, fraţii , care îşi luaseră şi ceva de băut pe tren, ies să fumeze şi îl lasă pe tac-su mort stând în cur pe banchetă. în timpul asta, la o zdruncinătură a vagonului, mortul se dezechilibrează, cade cu nasul în poala doamnei, şi aşa rămâne. Masculul, ofensat că beţivul doarme pe gagică-sa, îii trege nişte pumni în faţă, iar moşul se prăvăleşte lat pe podea. Fiind compartiment, nimeni nu a văzut faza, iar după ce moşul cade la podea, aştia doi îşi dau seama că e mort. se panichează că a murit din pumni, şi se hotărăsc să îl arunce pe geam, ceea ce şi fac.
    când s-au întors ceilalţi doi idioţi, băieţii moşului, constată cu stupoare că hoitul lui tac-su dispăruse, şi îîi întreabă pe cei doi unde e domnul care stătea pe banchetă. La care ala care il pocnise : ” dupa ce ati plecat , s-a ridicat şi al luat-o încolo pe coridor…”
    E cusuta cu 16 papiote de aţa albă dar e mişto ca fază…

  7. @Catalin T: hahahahaha, tareeeeee 😆 😆 😆

  8. Buuuuuune, rau de tot mai copii ! Mai vreau !

  9. Vodca Rasputin… Mi-a trezit nostalgii… Mi-amintesc și de țigările Pall Mall și Lucky Strike fără filtru (made in USA), care se găseau pe vremea aia la chioșcuri. Mamă cît de bune erau!

  10. daca acum vreo 12-13 ani ati fost intr-o seara in TWICE si ati vazut o tipa dansand cu seriozitate pe bar, sa stiti ca eu eram.
    dupa un pahar de vin alb, am decis ca eu dansez mai bine decat tipa angajata sa faca asta, asa ca m-am urcat pe bar si-am dansat :))
    altfel, cele mai tampite idei imi vin fara ajutorul alcoolului, pentru ca eu nu prea beau, dar de idei nu duc lipsa 😀

  11. Ma abordeaza un prieten de-al lu’ tata sa-l ajut sa-si aduca socrul de la Manastirea Dealul, ca tocmai a terminat un tratament si trebuie sa vina acasa. Cum sa-l refuzi pe tata? Era un final de august cald, ajung acolo pe la 10 seara, clar pe intuneric. Mi se spuse ca persoana tocmai s-a stins din viata, dar ca s-a aranjat cu personalul sanatoriului(aripa medicala a asezamantului) si mortul poate „pleca” acasa. Doar ca mai dureaza cateva minute actele. Nu comentez nicicum ce reactie am avut, cert e ca m-am lasat convins ca nu exista nici o incalcare a legii, desi in mintea mea navaleau scenarii din ce in ce mai spumoase. Se ia mortul de extremitatile inferioare si cu chiu (fara vai!-nu era momentul) se aburca pe perna din spate, pe locul de onoare. Cei doi insotitori (ginerele si un amic) n-au avut curajul sa tina mortul intre ei. La serpentrine (manastirea e construita chiar pe un deal) mortul se izbea cu capul de geam cand viram dreapta, iar la curbele la stanga isi ciocnea capul cu ginerele, aflat la mijloc. Cei 20-25 de km i-am facut destul de repede, asa ca pe la 11 seara descind la casa mortului, unde multimea era adunata … vorba aia, ca la mort, fiecare din cei de fata asteptand sa vina mortul pentru a-i aprinde cuvenita lumanare. Plutea chiar o oarecare neliniste cu parfum de graba, deoarece aprinsul lumanarii mai presupunea cel putin o ora, cat ar fi durat, teoretic, o minima toaleta si imbracarea decedatului in hainele cele de veci. Mai-mai sa-mi reprosez ca n-am dat bice sa ajung mai devreme. Drept recunostinta pentru serviciul acordat familiei am fost totusi intampinat cu o expresie destul de obisnuita, ca sa zic asa:
    Bine ca ati sosit sanatosi, maica!
    Cred ca s-a exagerat!

  12. S-a petrecut intr-un spital din Ialomita unde-mi faceam stagiul. Murise matusa unui medic din spital, a fost coborata la morga .Intr-o antecamera a morgii exista o camera micuta in care stateau brancardierii, cand nu aveau ce face.In noaptea de care povestesc, era acolo un brancardier tanar, grasut si si cam negrut, care a auzit batai in usa de la morga. Intreaba speriat cine-i si o voce de femeie ii raspunde:” sunt eu, matusa doctorului R”. Faza la care, brancardierul a fugit urland si cu ochii holbati la camera de garda, spunandu-ne ca „a inviat matusa doctorului R”. Ceeace era chiar adevarat, femeia fusese in moarte clinica si si-a revenit, cateva minute mai tarziu am eliberat-o de acolo.

  13. @CC: hahahahaaaaa, nu creeeed! 😆

  14. simo,
    eram in practica.cardiologie, doua ionescu maria, una E alta B la initiala tatalui, operate in aceeasi zi. moare E, scapa B, asistenta scrie datele moartei cu B.
    nu voi uit aimaginea mirifica a rudelor venite cu papornitele cu mancare la E ,ca de, se operase si era bine, iar aia de venisera cu cosciugul la B, s-au intalnitara cu moarta taman in pragul spitalului. lesinuri , injuraturi, sudalmi. dupa ce formulele de salut cu asistenta si medicul au fost epuizata, familiile au facut un avantajos schimb de marfa: papornite si bani contra cosciug.er aprin 90.

  15. o să mai trag o antologie de comentarii pe tema asta, că m-ați omorât, vă e clar, nu? 😆

  16. Catalin T poate o spui si pe aia cu cei doi rupti in gura de beti care gresesc mortul?

  17. am spus-o deja. caut-o aici. e si aia cu mortul, si aia cu Limba cand s-a cacat in padure :))))))

    http://www.simonatache.ro/2013/07/17/antologie-momente-penibile/

  18. o poveste cu albanezi sau ceva din sudul iugoslaviei…
    era unu emigrat in elvetia.
    si afla omu ca tasu, ramas acasa, e grav bolnav…
    face ce face si , cu relatzii, cu spag i, nu stiu, aduce moshu in elvetia sa il trateze… dar cam pe fals, ca erau probleme cu vizele…
    si n-are moshu ce face si crapa ,tocmai in elvetia…
    ce sa faca omu nostru acu, ca o sfeclea cu politia, cu eia de la emigrari…
    se gandeste omu si ii vine ideea.
    ia un covor mare, in infasoara (il suleaza, adica, ca a facut covoru sul) cu tasu in el, il suie pe acoperisu masini, si la drum, bazandu-se ca la vama nu o sa controleze nimeni un amarat de covor…
    si asa a fost, nici un control.
    dar pana in albania e drum lung, s-a lasat noaptea prin croatia, omu obosit trage intr-o parcare sa doarma un pic.
    cand se trezeste, surpriza… i se furase covoru…

  19. Nu e a mea da e a unui prieten preot. Asa prin iulie, un coleg preot cu parohii pe vreo trei sate avea o inmormantare si apoi urgent un botez. Cu mortu’ se mere clar ca si cu mortu’ mai ales ca baietii veneau dupa un chef. Oamenii se opreau cum se cuvine pe la toate rascrucile sa mai inchine un pahar da popa baga viteza la greu. Dupa o vreme si oarece pahare, cu popa la vreo 50 de metri avans striga unu’: ” Ho parinte, fute-l-ai ca doar nu l-am furat”

  20. @CC Bre’ o patesc si io dupa ce m-am mutat. La o vreme dupa ce m-am mutat zice nevasta asa ca le stie ea pe toate „ba vezi ca a murit tanti de sub noi”. Chiar daca nu ma aveam bine cu ea ca oricand cand avea ceva aburit in baie ma chema sa-mi arate ca am inundat-o, de am ajuns sa ma gandesc sa-mi fac scurgere separata pe exterior, zic asta e, s-o ierte Dumnezeu. Spre seara, venit de la munca , pe scara imi iese in cale oarece baba in halat alb si ciufulita ce tare semana cu tanti respectiva. Cacat, ma gandesc, cum sa ma scot cu inundatiile ca ma bantuie asta. Asa ca incep normal cu buna seara, mi se raspunde si se scurge baba in jos pe scara. Acasa zic ma cum a murit tanti de sub noi ca acuma mi-a ridicat pulsul la vreo 200 si ceva. Da ma, vezi daca nu asculti. Tanti care statea sub noi inainte de a ne muta a murit.

  21. @Coman Ovidiu: O băgaseși pe mânecă, ai? 😆 😆 😆 😆 😆

  22. Eeeeeee, vezi ca nu stii. Ce sa mai bagi ca aia se ascunde prima la fazele astea.

  23. Daca tot e cu morti, sa zic si eu una. Eram prin liceu, si intr-o seara ne-am strans si noi, vreo 3-4 fete, acasa la una dintre noi. Tipa statea la bloc. Si nah, muzica la maxim, discutii, tzopait prin casa, dansat, zbierat, schimbat toalete, fardat si coafat, tot tacamul, bashca una dintre noi merge la baie, sa se demachieze (in scopul de a-si aplica, evident, un alt stil de machiaj) si uita apa pornita la chiuveta, apa curge pe jos etc. Si bate cineva la usa, prietena asta deschide, era vecina de dedesubt care zice: „Mai dragutzelor, vedeti ca a murit soacra-mea si lumea e jos, la priveghi, a venit si popa, da’ nu poate sa inceapa slujba ca se aude numa muzica si zbierete de la voi. Si vezi ca ne-ati si inundat in baie”. Noah, va dati seama cum era sa intram toate in pamant de rusine.

  24. ma pregatisem sufleteste pentru o poveste trista cand am auzit de betivi care cara mortul…insa la jumatate nu mai puteam de ras. Radeam cu lacrimi si cu rusinea ca nu se rade de raposati, dar nu am mai putut :)))

  25. moare var-mea. eu reusesc sa ma ocup d epartea logisitca pt a evita sa vad mortul pt ca am fobie de morti.
    la un moment dat se face consiliu d efamilie si se decide: tu, adica eu, te duci la priveghi la capela sa fii cu Lucica, adica var-mea moarta.
    eu am scaldat-o, am intors-o, neamu’ ramane ferm pe pozitii.
    ce sa fac?
    ma adun, ma imbarbatez.era noiembrie cu o ploaie de aia mocaneasca de iti intra in suflet.
    ajung la Balaneanu si o rog pe prima babuta s aintre in capela si sa imi zica de mai e var-mea acolo si daca arata bine.
    intra femeie ,aprinde lumanarile date de mine, iese si zice: stai linistita maica, arata foarte bine si nu e singura, sunt cu totul 6 morti.
    io sa mor de inima ,de frica, tremuram ca frunza in ploaie dar nici moarta n-as fi intrat in capela.
    ca un facut, in ziua aia se inmaormanta pe capete la balaneanu.macar n-am rabdat d efoame si am mancat coliva cat pt un an.pe seara,zgribulita,uda de ploaie si inghetata de frica, ii rog pe niste studenti la teologie sa aprinda restul lumanarilor.
    ajung acasa.
    sor-mea geamna ma vede si face misto de mine: lasa nicole, ca e joi, pana duminica te dregi tu,ca joaca Steaua.
    ce Stea? ce meci? ca io vedeam numai morti.zic: da-mi ceva sa dorm!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    ea imi da o fiola cu nu stiu ce. trec 15 min, toti mortii era in creierul meu. zic: mai da-mi.ea mai imi d ao apstila. mai trec 10 min, io cu mortii-n suflet zic: da-mi ceva sa dorm , nu iti bate joc de mine. ea zice: du-te si ia. iau doua pastile.
    adorm. ce bine!!!!!!!!!!!!!!
    ma trezesc. o aud pe mama: n-are febra, respira. sor-mea : v-am zis ca a luat ca nemancata!n-are nimic.
    era duminica, luasem pastilele joi si dormisem lin pana duminica,ratasem imormantarea, meciul, tot, tot.

  26. nu faci o antologie ? si eu am cu morti, 2 bucati, acelasi protagonist , tata :
    – prima e cu caratul unei moarte, mama prietenei celei de-a doua neveste a tatalui meu ( ma rog, a doua impropriu spus , dar asta este alta poveste !) ; moare a batarna, etajul 10, bloc din acela cu trepte – placa – trepte intre etaje , de nu puteau sa o coboare cu cosciugul pe scari ca nu aveau cum sa intoarca cosciugul culcat , iar daca il inclinau prea tare cadea moarta ; asa ca au treuit s-o infasoare in patura si sa o coboare cu liftul; care nu avea nici bec ; ia ghiciti voi cine a coborat cu a’ batarna in lift, 9 etaje ?( ca unu’ a coborat-o in brate pe scari ! ) – tata ;
    – cea de-a doua e cu neamuri, mai exact bunicii, parintii mamei, morti inainte de cutremurul din ’77 ; moare mama prin ’89, certuri intre tata si neamurile ei intr-o veselie , pana s-a hotarat tata sa le dea lovitura de gratie; sub pretextul ca neamurile trebuie sa fie impreuna si dupa moarte , a luat autorizatie de la Sanepid prin 96 sa ii mute pe bunici si inca p’un frate de-al memei din cimitir de la Bragadiru in cimitir la mama; zis si facut, tocmeste groparii, scot mortii, le mai cumpara si niste jardiniere sa ii puna pe fiecare in jardiniera lui … bun, ajung la capitolul transport si cand i-a cerut soferu’ de la masina mortuara nu stiu ce suma a hotarat tata sa ii mute cu ratb-ul, ce se uita careva in sacosa lui de rafie ? zis si facut; pana a asteptat el autobuzul, pana a asteptat tramvaiul 32 s-a facut cam intuneric, doar era iarna , ca numai iarna iti da sanepidu voie sa muti morti , unde sa umble el noaptea cu mortii in cimitir ? asa ca i-a adus acasa , i-a parcat o noapte in balcon si a doua zi s- a dus omu’ sa puna mortii in cripta; popii de la al doilea cimitir i-a zis ca a facut ala cu masina mortuara in colt la Trafic greu si de aia cara mortii in sacosa de rafie …. apoi i-a anuntat si pe fratii mamei de isprava lui, mandru nevoie mare ; aia asa de tare s-au bucurat ca ce nu treceau ei sa ii aprinda vreo lumanare maica-mii si nici pe la parintii lor nu treceau prea des , dar chiar ca nu au mai trecut deloc … si tata chiar avusese intentii bune, ii mutase mai aproape de casa 😀

  27. ca am uitat, Nike , m-ai dat gata cu statu’ cu matusa , cu inca 5 pe langa 🙂

    in copilarie ma cam obisnuisem cu cimitirele, am fost plimbata de mica prin ele, ba cu maica-mea, apoi a murit mama sora-mii si era si atunci sa cad intr-o goapa, noaptea, cand a apucat-o pe sora-mea jalea pe la vreo 7 seara iarna si doru de maica-sa ca nu m-am mai putut intelege cu ea pana nu am mers la ciomitir, un cimitir pe la capatu’ bucurestiului, in capatul strazii din capatul strazii unde e un liceu de aviatie prin baneasa …. nu tu lumina pe strada, nu tu nimic, lumina numai de la lumanari, ma trimite nebuna sa iau apa; bine ca doar am alunecat in groapa de o pregatisera pentru mortu’ de a doua zi ;

    ca tot eam anesteziata, am facut si ultimii 2 ani de liceu in cimitir la Bellu , acolo era misto, la ora de sport se juca baschet in cimitir, de chiulit tot in cimitir, pauza de masa tot in cimitir, pana si florile pentru profi tot din cimitir erau …..

  28. Acum câţiva ani am auzit pe cineva povestind o păţanie de la beţie. Habar n-am dacă-i adevărat, şi pe tip nu-l cunosc destul de bine să ştiu dacă chiar e în stare de aşa ceva sau nu.

    Se întâlnesc mai mulţi prieteni (toţi schiori amatori) într-un apartament şi se pun pe băut. După ce se matolesc bine, unuia îi vine ideea să se dea cu schiurile pe casa scării (bloc turn, 10 etaje). Ideea nu li se pare rea, şi ies pe casa scării, unul dintre ei echipat cu clăpari şi cu schiuri. Zis şi făcut, începe să coboare zdronc-zdronc jumătate de palier, clap-clap-clap până la următoarele scări, iarăşi zdronc-zdronc altă jumătate de palier, clap-clap-clap, în fine, zgomot, urale, încurajări. Una din bătrânele din bloc deschide uşa, curioasă, sau doar deranjată de scandal, exact când schiorul cobora cu avânt treptele spre apartamentul ei. Omul ajunge în pragul uşii, o doboară pe bătrână la pământ, femeia începe să urle, beţivanii au un scurt moment de luciditate – îşi dau seama c-au făcut-o lată, şi cheamă salvarea. Bătrâna e luată de salvare şi dusă la spital, cheful continuă, fără proba olimpică de coborâre pe scara blocului. A doua zi dimineaţa, când aburii alcoolului începeau să se subţieze, sportivii îşi aduc aminte de seara precedentă, şi îi cuprinde brusc curiozitatea: ce s-o fi întâmplat cu baba? Sună la spital să întrebe de internările de urgenţă din timpul nopţii şi li se confirmă că bătrâna e internată.
    – Şi unde e, la ortopedie? Are ceva oase rupte?
    – Nu, am trimis-o la psihiatrie.
    – La psihiatrie?!? Păi de ce?
    – Dom’le, femeia o ţinea sus şi tare că a fost îmbrâncită de un schior pe casa scării!

  29. @Adriana: HAHAHAHAHAAAAAAAAAAAAAAA 😆 😆 😆 😆 😆

  30. cele mai tari povesti sunt scrise de Catalin T chiar are haz :))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green