Antologie de momente penibile II

Incredibil! Am ras cu lacrimi, colegii de birou cred ca azi am luat ceva de dimineata :))
Contribui si eu:

Merg cu baietelul la medic, era iarna si piticul avea cam un an de zile. Ne trimit la un control la o doctorita care se credea super adevarata, adora copii si se credea zana cea buna. D-na doctor vrea sa consulte copilul, eu o rog sa nu ii dea scutecul jos, inca. Stiam cata apa a baut. Dar nu si nu, ca ea adora copii si sa nu imi fac probleme. Nu am apucat sa termin propozitia bine, ca fiul meu iubit i-a dat un jet de pipi in fata, pe par, pe ochelari, pe alea alea. EU i-am zis…

Hai sa ma exprim si eu cu 2 super intamplari. Traite, exista si martori! prima de mine, a doua de un tovaras…
1. Eram in clasa a 9-a . Ma intalnesc eu cu 2 prieteni, in micul orasel de provincie in care am copilarit, Curtea de Arges, cu gand sa mergem la discoteca din oras. Toate bune si frumoase, dar hai sa trecem sa luam si niste fete cu noi… Mergem in cartierul cu pricina, langa scoala numarul 6, sa luam fetele… ele nu ca mai stau un pic, ca ies mai tarziu… aia e. Si plecam… Retraiesc ca atunci, acum in timp ce scriu.
Iesim din bloc si trotuarul era in forma de L, ocolea un spatiu verde. Trebuie sa mentionez, ca in clasa 9-a fiind incepusem sa-mi las pleata :), dar pentru ca inca nu crescuse suficient aveam si o bentita de metal cu care il tineam, pe spate , pe sub caciula!!!! (era catre toamna). Revenim la trotuarul in forma de L. Cei doi prieteni (R. si C.) au mers inainte pe acest trotuar, iar eu am ramas un pic in urma sa ma inchei la un siret de la pantofi. Cand am terminat ei deja ajunsesera in capatul trotuarului, si eu mi-am facut socoteala ca o iau peste spatiul verde si tai ocolisul. Reamintesc ca era pe inserat. Si tai eu spatiul verde – in fuga bineinteles si la un moment dat simt ca nu mai am pamant sub picioare, si ca totul in jurul meu este moale. Incep sa strig dupa ajutor, ridic privirea in sus, nu vedeam mai nimic, in schimb era un miros de veceu groaazniiic! Deasupra mea se distinge o silueta – a lui C, care striga : bai hai sa ne pisam aici!!!! eu de pe fundul gropii : Ba ! sunt pe fundul gropii! ala ce draq cauti acolo? si eu raspuns: Bentitaaaa nu gasesc bentita…. M-au ajutat sa ies din groapa, era o groapa langa un canal cu de toate in el,, dar care deversase in groapa .. eram de vis, plin de cacat de sus pana jos!!! Bentita era la locul ei, dar era acoperita si ea si parul de materie… am recuperat si caciula de pe fundul gropii… si direct la o adapatoare publica (or mai exista???) m-am oprit!!! si am curatat grosul… deci…. nu va doresc…
A doua intamplare, la tara, undeva in Moldova. Tovarasul meu , copil fiind, se intalneste cu mai multi copii din sat (vreo 10) sa mearga in via vecina la furat de struguri. Zis si facut. Atacul se porneste: in vie care mancau, care bagau struguri in san, care in buzunare… La un moment dat paznicul cu pusca cu sare. Stati ma! stati ca va ia mama dracu ….toata lumea fugiti! peste campuri haita de mici draci, strugurii sarind din ei (care de prin san , care de prin buzunare), paznicul dupa ei! La un moment dat , in timp ce toti alergau, unul din copii: Baaaa, ma caaaac pe mineeeee! Ba esti nebun, zic restul, acu te-a gasit, ne omoara ala daca ne prinde,… fuuugi!. Baaaa ma caaac pe miineee , continua ala sa strige….dar nu se oprea din fuga. si deodata , isi infige mana in turul pantalonilor (care erau dintr-o panza destul de uzata, ca la tara) smulge o bucata de textila si incepe sa diareeeeee fratilor….. :)) ziceai ca e racheta cu reactie, cum alerga el cu jetul de cacare dupa el…… toti ceilalti s-au oprit sa rada in hohote, ba chiar si paznicul s-a oprit sa rada… numai el: baaaaa , ma caaaaac pe mineeeee si alerga, alerga…. :))

Daca tot am ajuns in hall of fame si vad ca lumea tot sughiţă de râs, o sa mai povestesc o chestie, cu o inmormântare, poate va speriaţi si va trece sughiţul. Dacă va aşteptaţi să fie o înmormântare le care cineva s-a căcat pe el lamentabil la priveghi sau când se cobora mortul în groapă, ca sa fiu în ton cu ce se povesteşte p-aici, o sa va dezamăgesc; nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta în timpul ceremoniei funebre, în cel mai rău caz s-au auzit scârţâieli şi pârâituri suspecte, urmate de un miros deranjant pe care toţi l-au pus pe seama răposatului care ar fi intrat mai devreme în procesul de transformare.
Deci, acum câţiva ani, unui personaj notabil din oraş i se termină aţa de pe mosor iar respectivului nu i-a rămas altceva de făcut decât să dea colţul, sarcină de care s-a achitat exemplar. Cunoscut şi destul de controversat, mulţi s-au bucurat de trecerea lui la cele veşnice, alţii au plâns iar pe alţii i-a durut pur şi simplu în cur, cert e că toată lumea din oraş a aflat de moartea “sărbătoritului”.
Respectivul a fost depus în loc public, să poată toată lumea să vină să îl vadă, să-i pună oglinda la gură să vadă dacă e mort pe bune sau să se pozeze cu telefonul la catafalc. Un grup de prieteni boemi ai mortului, cunoscându-l bine cât trăise, şi-au zis că acestuia nu i-ar fi plăcut toată mascarada şi maimuţăreala asta, aşa că în ziua în care trebuia împământat la şanţ de doi metri adâncime, au hotărât să nu meargă în urma dricului prin tot oraşul ci să aştepte într-o cârciumă aproape de cimitir trecerea cortegiului şi să se amestece apoi în rândul îndureraţilor.
Zis şi făcut, se proptesc într-o cârciumă aflată pe traseu şi se pun pe băgat vodci, să fie de sufletul răposatului. mortul s-a cam lăsat aşteptat, aşa că ăştia au golit vreo 3 sticle până când au văzut apărând pe stradă băiatul cu crucea, apoi aia cu coroanele, dricul şi tot restul. Şi-au tras rapid feţele de înmormântare şi au intrat în cortegiu, mirându-se că nu prea vedeau feţe cunoscute. “A fost mareo om şi a venit lume din toată ţara” şi-au zis ei, uşor euforici după vodcă, în timp ce intrau în cimitir. La groapă , în timp ce popa îi ţinea slujba se scufundare veşnică, ăştia dau din coate să ajungă lângă coşciug ca să îşi ia adio. Ajunşi aici, unul constată în şoaptă ” dom’le ce înseamnă boala asta, cum te schimbă, uite la el cât e de schimbat”. ” Daaa, şi cât a slăbit, e uscat de tot, uite, şi nasul parcă i s-a ascuţit. S-a chinuit mult , săracu” aprobă altul. Toţi erau de acord că lunga şi greaua suferinţă l-au făcut p-ăla din om neom, şi se tot uitau în jur după vreo rudă sau ceva asemănător ca să-i prezinte regretele eterne. La un moment dat, un gropar aduce crucea lângă coşciug, moment la care unul îşi aruncă un ochi pe ea. Stupoare!!!! Ori boala îi schimbase ăluia şu numele, ori ei greşiseră mortul. Şi-au dat seama că a doua variantă era valabilă şi că deja aprinseseră lumânările şi îi puseseră aluia pe piept florile.
S-au retras discret, la timp să se întâlnească la poartă cu mortul lor care tocmai sosise la destinaţia finală. l-au întâmpinat cu palma-n cur, că deja irosiseră consumabilele de înmormântare şi nimeni nu înţelegea de ce erau aşa de entuziasmaţi la o aşa ocazie.

Pletele lu Catalin si gagica din Bacau mi-au trezit nostalgii, in tineretea mea a purta plete era un act de mare curaj cu multe riscuri. Da nu de asta vreau sa povestesc ci de o intimplare care nu e nici penibila, nici amuzanta, e pur si simplu o intimplare de care ati avut si voi parte in viata, da pur si simplu simt nevoia s-o povestesc.
Prin anu trei faceam practica, in vara, la fabrica de avioane din bacau. Asociatia studenteasca locala se-ngrijise sa socializam, p-atunci nu exista ecest termen, cu studentii locali, multi dintre ei aflati in vacanta acasa. Noi eram numai baieti, nu stiu cum s-a facut da “studentii locali ” erau numa fete. La o seara “dansanta” am vazut-o, roscata, pistruiata, imbracata intr-o rochie usoara neagra si o vorba ducle moldoveneasca. Si io-mi pusesem un tricou usor, negru si pantaloni negrii. Cinta Nights in white satin http://www.youtube.com/watch?v=aEs-UsI8fq8 poate-l stiti. Am invitat-o la dans, ne-am contopit, l-am rugat pa disc jokey s-o mai puna odata si inca odata. Au fost doua saptamini de basm.
Se termina practica, ma-ntorc in Buc. ne juram credinta vesnica, ne dam adresele sa corespondam.
Intr-o simbata ma pregateam sa ies cu gasca si gagicile, suna cineva la usa, deschide maica-mea, era EA, imi sare-n brate, bai, m-am speriat de numa numa. Practica continua in Buc, la avioane Baneasa, ii spun asistentului ca am primit o vizita de la Bacau, imi interzice sa ma mai prezint la practica. Ii arat Bucurestiu, dormea la noi, cu sora-mea, pe vremea aia chestiile alea, stiti voi, se-ntimplau f. greu.
Dupa citeva zile am rugat-o sa plece, si azi imi pare rau, mi-e tare dor de ia.
Nights in white satin.

catalin T mi-ai amintit de o poveste ( adevarata ) a unor tipi.
Cica undeva intr-un sat mai renovat asa un om nevionovat mergea spre casa noaptea, iar relativ in acelasi timp un cetatean turmentat grav mergea pe contrasens . In euforia lui cade . Unde cade ? Intr-o groapa. Din cimintir. Si incepe sa strige dupa ajutor ca nu se mai putea ridica. Dupa 5 minute s-a plictisit si s-a culcat. Ei bine , tipul nevinovat taie si el drumul prin cimintir sa ajunga mai repede dar si el cade. In aceasi groapa cu turmentatu’ , la care cel din urma numit se trezeste buimac , il ia pe noul vecin in brate si-i spune ” ba cat te-am asteptat” . Cetateanul nevinovat a facut atac de cord si a murit.
N-am eu talent de povestitor , si nici povestea nu-i amuzanta sau penibila dar am simtit s-o impart cu voi. Repet suta-n suta adevarat , turmentatu’ si-a amintit si politia a constatat

N-am fost in viata mea penibil, niciodata. Am fost maxim si cel mult amuzant:

Cand am inotat jumate de ora, imbracat in costum si cravata, in pietrisul din fata unei cabane de munte, dupa o tuica batrana, strigand din cand in cand “ba, esti nebun, ce calda-i apa”

Sau cand m-am ratoit la toti cei douazeci de masculi prezenti la petrecere ca am pierdut cadoul pentru sarbatorita si sa ma ajute sa-l caut. Timp de aproape o ora, la lumina telefoanelor (doar vreo trei aveau), brichetelor si a lunii, ca intr-un film cu strigoi, douazeci de flacai au mers aplecati pe-o panta de 45, orbecaind dupa niste perlute mici mici si albe albe, cercei in speta.

S-au oprit cand a iesit sarbatorita sa vada unde i-au disparut invitatii masculini.

“Pe care ii cautati, pe astia?” aratand spre urechile ei ingeresti… cu greu am scapat de linsaj, uitasem ca ii dadusem deja cadoul.

Cum spuneam. maxim amuzant, niciodata penibil. Probabil am un control prea bun pe muschii fesieri…

Razand alaltaseara de se cutremurau peretii la pataniile colegilor mei de citire de blog, m-am gandit: chiar asa viata anosta sa fi avut pana acum incat sa nu-mi amintesc nici o intamplare penibila? Ei bine, azi dimineata mi-am amintit una. Aveam vo 29 de ani si eram in cautarea iubirii impartasite. Si pentru moment o impartaseam cu un tanar asistent universitar de la Poli, un blond reusit gen Jon Bon Jovi. Gratie acestei combinatii, eram dispusa sa trec temporar cu vederea alte probleme de genul ‘murire la intrare’. In fine, eram cu o zi inainte de vacanta de Paste, fiecare urma sa plece la parintii lui, eu imi intinsesem pleata blond-scandinav de lunigime considerabila cu peria si placa la coafor (lucru rar si scump la vremea aia), pregatita sa ii rup gura maica-mii cu noul meu look – ea considera ca parul cret era un mare avantaj competitiv, in vreme ce eu contrariul. Si ma intalnesc cu amicul pentru o partida de Paste fericit, si se intampla ce v-am zis mai sus, si eu ca sa repar momentul ma cobor gratios dandu-mi parul dupa ureche pentru o partida de sex oral. Numai ca parul proaspat spalat, coafat, imbalsamat cu toate alea aluneca de fiecare data si cadea peste locul faptei. Cine si-a intins parul vreodata stie ca si o pala de abur de la ibricul de cafea face parul sa se increteasca la loc, darmite locurile umede ca cel cu pricina. Asa ca a doua zi o jumatate de par era drept, elastic, cu volum, iar cealalata ca o blana de maidanez innobilat cu oaie. Cealalta se ondulase la loc dupa un algoritm pe care nici cel mai creativ stilist n-ar fi reusit sa-l egaleze. Ce era de facut? nici vorba de placa sau perie acasa, ca sa nu mai vorbesc de indemanare sau bani de alt coafor. Am lucrat si eu cu ce aveam la indemana: am incins fierul de calcat, pe modul “no steam”. Stau cu capul pe masa de calcat, netezindu-mi parul ca pe o pereche de pantaloni care trebuie calcati la dunga si calcandu-l cu fierul in lung si in lat, incercand sa nu-mi calc si urechea. Nu s-a intamplat ca in filmuletul ala de pe youtube, n-am ramas cu parul in mana, insa nici parul nu s-a intins. Pana la urma m-am spalat pe cap si m-am dus acasa creata, spre bucuria maica-mii care crede ca parul cret e mai usor de intretinut, lucru cu care acum dupa 10 ani si 2 copii, tind sa cred si eu. 🙂

1.Eram cu gagica, si vazusem niste pornuri, am zis s-o impresionez si sa explorez la deget orificiul backdoor, numai ca am dat de continutul tare din colon……. Am abandonat de atunci varianta.

2.Eram in armata la apelul de seara. Nus’ cum naiba ca de la atata oboseala m-am pisat pe mine in formatie. Dar discret, nu ca ala care asteptand incolonati la popota in intuneric s-a pisat efectiv intre randuri foarte sonor, siroind ca la un bou

@Lila pai nu aveati balonase, naclaicios natur’?

Hai sa va povestesc si eu o intamplare rusionasa.

Acum ceva timp am mers in vizita cateva zile la niste prieteni. Acest cuplu dragut avea un caine prost care pur si simplu nu ma suporta si de fiecare data cand ma vedea sarea pe mine sa ma muste. Avea el botnita, dar tot ma lovea si ma zgaria. Eram terorizata de el! Ziua il mai inchideau intr-o camera dar noaptea il lasau in casa sa se plimbe.
Intr-o noapte, ma trezesc pe la vreo 3 ca trebuie sa merg la baie. Toata casa liniste, intuneric. Deschid usor usa la camera, prostu de caine langa usa mea ridica capul si incepe sa maraie. Inchid usa la loc si incep sa ma gandesc ce sa fac. De tinut nu ma puteam tine. Simteam ca explodez. Am inceput sa privesc in jur prin camera sa vad ce pot improviza, cand pun ochii pe ghivecele de flori. Imi zic, eh, lasa ca ud florile, e si ingrasamant pentru ele, numai bine. Zis si facut. Iau eu unul mai mare, il pun jos, rezolv situatia, dar nu m-am gandit ca are pamant din ala nisipos prin care trece apa rapid. Noroc ca avea farfurioara mare si incapatoare dedesupt.
Acum, cu farfurioara plina de lichid, ce sa fac? Am inceput sa caut prin geanta si geamantan si noroc ca aveam o multime de pachete de servetele. M-am apucat sa le imbim cu lichid si sa le pun intr-o sacosa goala in care pusesem mai mutle servetele, ca sa nu se scurga cumva. Am repetat operatiunea pana s-a dus totul, am curatat bine cu un servetel umed. Am asezat totul la loc si m-am culcat.
A doua zi, cum s-au trezit astia si au inchis prostul de caine, am iesit si am pus la gunoi sacosa.

De atunci nu am mai ramas la ei peste noapte!

Din categoria “pute” vin şi eu cu una.
Locuiesc în Dk, astfel încât în vara anului trecut am plecat în concediu, spre România, cu maşina. Toate bune şi frumoase. Nu era nici prima şi nici ultima dată. Sau poate avea să fie ultima.
Ajunsesem în Austria, când m-a lovit o căcare. D’aia urâtă rău de tot. A venit peste mine ca tsunami, îm fracțiune de secundă. Am strâns cât am putut din buci, dar nu-mi ieşea foarte bine, ținând cont că am hemoroizi. Deci lucrurile astea tind să scape de sub control. Menționez faptul că eram îmbrăcat mai ceva ca un div, complet în alb.
Spre bucuria mea, văd şi faptul că în 2 km urma să se existe un wc. Am ajuns, parcat, coborât din maşină lejer, mers înăuntru. Nu era hârtie. În nicio cabină. Rahat!! Da! Chiar muult rahat!
Mă urc în maşină şi hotărăsc să conduc până la următorul wc public.
Următorul în 20 km.
Ajuns acolo, descopăr cu stupoare acelaşi lucru.
Hotărăsc să merg la următorul. Parcă puteam să mai țin.
Următorul wc. 50 km.
Băgami-aş!!! #$@:#&÷#^#@ şi aşa mai departe.
M-au luat transpirațiile îngrozitor de tare. Curgeau apele pe mine, efectiv, deşi deschisesem absolut toate geamurile.
M-au luat şi crampele la stomac, căci mă luptam, practic, cu un tsunami imens. Toate astea fiind la volan, singur în maşină, conducând cu 140km la oră. N-am vrut să depăşesc foarte mult limita, căci singurul lucru care mai lipsea era să fiu oprit de poliție.
Am ajuns şi la wc cu nr. 3. Extenuat, fără prea mari puteri, m-am dat extraordinar de greu jos din maşină, ca şi cum aş fi avut picioarele legate, să nu care cumva să scap minunea. Am mers pâna la wc ca pinguinul, toți se uitau mai mine ca la dumnezeu. Am ajuns şi înăuntru. Era hârtie. Yey. La limită mi-am dat pantalonii şi chiloții jos, că a şi ieşit de pe canal. BOOOOOM! Zici că s-a dat cu artificii. Guacamole. Am umplut wc-ul. Jur. N-am mai tras şi apa, riscam să dea pe-afară. Am fugit cât am putut de tare. Trist pentru cel care se îngrijeşte de wc-ul ăla…

Dimineata superba de mai, plecam la plimbare prin padure, agale In formatie de trei. Dupa 5 minute de pace si liniste, aud in glascior suav: mami, caca. Ne uitam unul la altul perplecsi, nici vorba de sprintat la masina, sa incercam sa ajungem acasa. Copilul abia scapase de pemparsi. No, merem in boscheti. A trebuit sa ma asez in pozitia mult incercata, sa-i arat care-i treaba. N-a vrut. Taica-su s-a transformat in buda ad-hoc, a tinut-o pe brate, iar eu am sprintat elefantin si panicat spre masina dupa hartie. Produsul a fost apoi frumos impachetat intr-o punguta si carat de mami in manutza pana la primul tomberon. Senzatia rahatului in mana a ramas unica. PS: actiunea se petrece in SUA, therefore tomberon in padure si carat rahat