Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Antologie de momente penibile I

Cititorii mei extrem de hazlii s-au dezlănțuit la acest post, povestind nenumărate momente penibile, la care am râs cu lacrimi. Ca de obicei, nu m-am putut abține și am făcut o selecție cu cele mai tari. Iată o primă parte dintre ele:

1

2

3

7

8

9

10

Screen Shot 2013-07-05 at 3.19.24 PM11

12a12b

13a13b

14

15a15b15c

Mai ziceți, sigur-sigur-sigur mai aveți. De-abia aștept să mai vărs niște lacrimi de râs. 😉

76 comentarii

  1. Daca irlandezul arata bine, eu cred ca profitam de “accident”. Na poftim, mai radeti un pic 🙂

  2. de pe Facebook: “clar ultima e cea mai tare, dar observ ca majoritatea momentelor penibile sunt determinate de no2 :)). Stiam si eu o poveste, dar era la al doilea povestitor – cu o tipa care ajunge intr-o super casa si lasa un ,,plutitor”, bineinteles inainte sa afle ca nu se trage apa. Singura solutie pe care a gasit-o in baie – o perie de par. A scos submarinul cu peria de par gasita in baie si apoi a infasurat bine-bine-bine-bine de tot ansamblul cu toata hartia igienica pe care a gasit-o si a pus totul in poseta. Monstrul a stat in poseta pe tot restul vizitei (nu foarte lunga, din cate-ti poti da seama) si abia apoi a aterizat undeva intr-un tomberon, pe strada.”

  3. 26 de ani, dorinte de cariera, implicare la serviciu la maxim, doar doar ma fac ceva in viata ca sa fie mama linistita ca n-a suferit degeaba la nastere.
    Firma maricica, cunoscuta, vanzari in mall-uri.
    Eu, adjuncta de directoare de vanzari, sambata la serviciu. Trimit marfa la magazine, pleaca masinile, dau sa trimit stocurile online, sa aiba fetele de la magazine gestiunea completa cu marfa ce tocmai plecase.

    Net, niet!
    Sun la cei cu libelula. ‘mna ziua, de la x sunt. Am o problema, nu merge netu’!
    – Mergeti la server, sa vedem daca e totul in regula!
    Ma duc la server – o cutie cu beculete si cabluri si ciudatenii.
    – E un bec rosu aprins pe ecranul 1?
    – E unul verde!
    – E bine! E vreunul aprins in spate, nu stiu unde???
    – Nu!
    – E bine! Dati restart la pc.
    Inchide. Incep sa sune vanzatoarele: Fataaa, nu s-a transmis stocul! Io ce fac, vand pa caiet?? Le zic “fata n-am net, stai ca acu’ am dat restart si va trimit stocurile mintenas, actualizam acu’ baza de date, usurel!”
    Dau restart, nimic! Net picat.
    Pun din nou mana pe telefon si sun: Dom’le, ca eu n-am net, sunt client de mii de euro, si acum, ma tineti pe loc sa nu pot sa imi fac treaba? Da’ cum se poate? Sa piarda firma sute de mii de euro ca nu pot sa folosesc internetul? Reziliez, au, vai, strigate, urlete, zbierate! Imi spun oamenii ca trimit acum o echipa, sa ma linistesc!
    Sambata la pranz, trafic in Bucuresti, toata lumea la piata. Trece o ora in care urlu la 10 vanzatoare sa aiba rabdare ca trimit acum si stocul si sa noteze codurile de bare pe caiet!!! Incep sa sun la libelulici iar: Haaa!!! Unde e echipa?? S-au dus la cafele sau vin aici??
    Imaginati-va o disperata. Disperata enervanta!
    Intr-un final, apare echipa: 3 insi, unul cu o antena mare de net in carca (in cazul in care cea de pe cladire era stricata, sa o inlocuiasca), altul cu 300 de m de cablu infasurati pe un brat, in caz ca e nevoie, altul cu 3 truse de scule si cu caciulile in dinti, “saru-mana, ne scuzati, traficul… Unde e serverul?” Eu, in urma lor “da’ nu se poate asa ceva, nu am putut sa trimit stocurile, am 10 sefe de magazin care urla la mine, de ce sa urle la mine, sa urle la voi 10 isterice mai isterice ca mine!”
    Ajungem in fata serverului, descarca oamenii antena, cablurile, trusele de scule, clestii, ciocanele, tot echipamentul. Se uita la server pret de 2 secunde si unul dintre ei se duce si impinge cel de-al doilea stecher in prinza.
    Brusc, internetul porneste.
    Ma uit la ei, se uita la mine, ma fac grena, imi caut o gaura in podea, incerc sa ma transform in musca, in ceva invizibil si nu-mi iese. Reusesc sa spun cu cea mai sugrumata voce, cea mai imbecila fraza: “Stiti, sunt blonda naturala”.

  4. blonda natural 😀

  5. Era o zi caldă de iunie,se sfârșea școala.Stăteam în stația de autobuz,ziceai că-i gară, atâta lume era.Mijlocul anilor ’70.Era un chioșc de unde am cumpărat un suc de 50 bani,producție locală,sticluță de 250 ml,apă dulce dar rece ca gheața!(se ținea într-un butoi cu gheață,nefiind frigidere încă).Autobuzul nu vine,dar lichidul băut pe stomacul gol începe să chiorăie în stomac.Nici o problemă,în 20 de minute ajung acasă.Vine autobuzul!Mă împinge lumea înăuntru,stăm ca sardelele,dar șoferul coboară.Stomacul face gălăgie,dar e prea târziu!Sunt înconjurat de lume,n-aș putea să cobor…Eram în uniformă de școală,nu cea din tergal(părinți proletari!)ci aia „de iarnă”,groasă ca hainele de armată.Ura!Plecăm!La curbe simt că mișcă lichidul în mine,dar Tarzan puternic!Tarzan ține!Aoleo!Vine bariera!Trag un „Dă Doamne să nu fie lăsată bariera”vreo cinci minute și…brusc am devenit ateu.Obiceiul era că ceferistul lăsa bariera imediat ce a plecat trenul din Oradea!(eu eram în Satu Mare!)Transpir,dar măcar nu curge pe mine!Sunt destui lângă mine să absoarbă transpirația mea,oricum toată lumea e o apă.Înjur în gând că nu mi-am scos măcar sacoul…Plecăm în sfârșit de la barieră,ajung în stația mea,mă furișez ca un șarpe,calc peste niște picioare,răstorn o babă(„animalule”!,„așa-s tinerii de azi…”)cobor,of!de ce nu stau la Bl.1 ci la 2?Mă-ntâlnesc c-un prieten:„Ce mai f…?”„N-am timp!”Fug,dar cu pași mici,zici c-am un morcov în fund…Scara…haina în mână!…treptele(etajul 1,uraaa!),cureaua de la pantaloni deja desfăcută,cheia,cheia!iat-o!intru,arunc tot aiurea,deja vârfu-i afară,baie,WC!Ufff!M-așez și……trag pârțul secolului,vreo zece secunde că restul de zece secunde cât ținea a fost un ra-ta-ta de mitralieră din cauza râsului …

  6. M-am cracanat la propriu de ras, m-au lasat sfincterele si era sa-mi buseasca materia maronie in chilotul pe persoana fizica.

    Va iubesc pe toate! Vreti sa fiti nevestele mele?

  7. @Andrei: vezi că au fost și băieți. :mrgreen: povestește-ne și tu un moment penibil 😉

  8. @Jancsi: zi mersi ca era ridicat capacul, altfel decolai catre tavan!!

  9. 1. Prin liceu ma duc intr-o zi de martie la biblioteca cu o prietena. Dupa ce returnam cartile si imprumutam alte volume decidem sa dam o fuga rapida pe faleza pentru ca era o zi superba, cu un cer albastru-albastru fara urma de nor (oras dunarean). In timp ce ne plimbam, eu intruna cu ochii pe cer pentru ca nu ma mai puteam opri din admirat cerul ala atat de senin, prietena mea se trezeste dintr-o data fara mine. Se uita in stanga si-n dreapta, nimic; intr-un final isi apleaca privirea spre asfalt… eu de la atata cascat ochii la cer nu m-am mai uitat pe unde mergeam si am cazut intr-o canalizare neacoperita. A izbucnit intr-un risc isteric cand m-a vazut ca ma sprijineam in coate de gura canalizarii, restul corpului fiind inauntru, si in loc sa ma ajute sa ies de acolo ea intai imi ia din mana punguta in care tineam cartile si apoi ma dau de ceasul mortii sa ies singura din gaura cu pricina. Pana in ziua de azi n-am mai auzit pe nimeni care sa fi cazut intr-o canalizare :))

    2. Proaspat absoleventa de facultate, fara mare experienta in campul muncii, in cautare de job. Reusesc sa-mi programez un interviu intr-o zi foarte calduroasa de iulie la ora 13 :(. Ma imbrac “biznis”, in fusta, camasa alba si pantofi cu toc si ma indrept grabita spre metrou. Doar ca din cauza caldurii, erau cam 38 de grade la umbra atunci, ajung la metrou cu camasa fleasca. Zic eu ca se usuca dracia pana ajung eu la locul interviului, dat fiind ca era ceva de mers. Astept metroul 20 de minute, nimic. Camasa nu dadea semne de uscare, era inca fleasca, metroul nu dadea semne ca ar veni. Intru in criza de timp, panica panica ca intarzii la interviu cu camasa fleasca, asa ca imi sun colega de camera sa coboare in fata caminului cu o camasa de schimb, eu urmand sa iau taxiul, pentru ca altfel nu mai ajungeam la timp la interviu. Trec prin fata caminului, culeg mai sus-zisa camasa si m-am schimbat in taxi in drum spre interviu. Aveam sutien pe mine, dar nu va pot explica fata taximetristului cand m-a vazut in oglinda si stanjeneala evidenta de pe fata mea…

    • Stiu eu o persoana semi-cazuta in canalizare: mergeam la scoala printr-a opta cu o prietena si ne hahaiam, la care ea face un pas direct in gura de canal neacoperita… noroc c-am prins-o de o mana si s-a redresat, altfel pica cu totul acolo 😆 .
      Faza cu epilatul cu benzi povestita mai sus am patit-o si eu pe la 20 de ani, exact-exact la fel aproape 😀 Doar ca nu m-am lipit de cada si n-am sunat la o prietena… am incercat s-o scot cu apa calda, apoi rece, apoi cu lama, cu spirt medicinal, m-am chinuit si intr-un final apoteotic am incercat servetelele speciale din pachet (care eu credeam ca-s doar pentru calmarea iritatiilor..) si URAAAAAAAA, s-a rezolvat. Pfiuuuuuuuu !!

  10. Cand a preluat Daewoo santierul naval din 2 Mai le-a dat la lipoveni combinezoane d-alea jmechere gen cosmonaut cu gluga. S-a dus unu’ la cacastoare si cum erau veceuri “turcesti” s-a cacat omu’ in gluga dintr-o eroare de calcul. Dupa care a plecat la o sedinta. Unde se intrebau toti cu ochii in lacrmi de unde pute.

  11. valy sarmanul

    Era in vara lui 1993 si eram cu prietena la strand(actuala sotie) am intrat in bazin amandoi si eu vrand sa-i arat cum se sare m am ridicat pe marginea bazinului sa fac saritura de pe margine in apa prietena mea facea semne disperate catre mine eu nu intelegeam ce vrea si ridicam din umeri ca nu o inteleg ce vrea era lumeee multa,la un moment dat un tip se apropie de mine si arata spre bijuteriile coroanei care erau jumatate iesite cu sceptru cu tot in momentul ala am crezut ca o sa cada cerul pe mine m am aruncat in apa si am stat vre o doua ore timp in care prietena mea imi spunea ca lasa ca se mai intampla dar cu un ranjet perfid pe fata(inca nu marcasem de la11 metrii) deci va dati seama cum ma simteam.

  12. Ceva penibil?! Mie? N-aaare cum sa mi se intample!

    Totusi, rascolind in amintiri, parca-parca gasesc ceva sublim:

    Ziua (sau ceva) unui coleg de liceu, tineri, veseli, reusesc sa ma fac muci intr-un final glorios. Se sparge gasca (habar n-am, da’ asa banui), ma culc acolo ca oricum eram netransportabil, si-apoi eram un obisnuit al casei. Dimineata, maica-sa scandalizata ca era catai rahatu’ in debaraua de langa intrare. “O fi intrat vreun caine, cum stam noi la parter…”. Neglijez aspectul, oricum eu eram preocupat de o usturime care imi afecta faţa, cam zgariata, habar n-aveam de ce. Se incheie incidentul, dupa vreo cateva zile incep a-mi aminti vag, putin, cate putin, cum m-am visat eu stand chircit intr-un dulap, cu faţa frecandu-mi-se de niste haine puse pe umerase… Si da, parca in afara de usturimea aia ma simteam si cam murdar colo jos, asa… Si cum naiba sa intre un caine in casa oamenilor, sa mearga sa-si faca treaba in debara si sa p’orma sa iasa si sa inchida usa dupa el? Culmea ca nefacand legatura in zilele imediat urmatoare am mai trecut pe la oamenii aia, dar nici gand sa mai scoata cineva vreo vorbulita. Deja, cand am adunat eu clue-urile era si al naibii de tarziu sa mai aduc vorba, sa ma scuz, sau treburi d’astea, trecuse mai bine de o saptamana. Normal ca am mai rarit-o cu vizitele acasa la colegu’. Desi am ramas buni prieteni, abia acum 2-3 ani i-am povestit si lui patania de prin… 1981 cred. Frumusetea povestii sta tocmai in faptul ca eu am realizat muuult prea tarziu ca de fapt eu am fost faptasul.

  13. Vine un coleg într-o dimineață la serviciu.
    -O zi frumoasă tuturor!Eu sigur voi avea fiindcă toată lumea mi-a zîmbit pe stradă.
    Ne uităm la el…Noi n-am zâmbit.Am râs și cu…mă rog…Uitase piaptănul ROȘU în cărarea părului său cărunt…

  14. Am ras cu lacrimi!Sunt niste momente magnifice!Multumesc pentru ele si astept cu interes partea a-II-a.:)) Am murit de ras,nu altceva!!Superbe!

  15. https://www.simonatache.ro/2013/07/05/antologie-de-momente-penibile-i/#comment-427904

    Dragă Lili, blondă natural(ă).
    Să aveţi ditamai firma şi să nu aveţi un “băiat“ care să se ocupe de echipamente.
    Iată adevăratul moment penibil, întâlnit din ce în ce mai des, din păcate.
    Pariem că patronul vostru plăteşte pe leasingul gipanului cu care se plimbă vreo 5-7 salarii medii?

    Cunosc eu un patron care şi-a angajat tehnician abia după un asemenea moment penibil, care l-a costat mult mai mult decât salariul ăluia pe vreo 3 ani.

    Ceea ce vă urez şi vouă, fără glumă.

  16. N-am mai ras asa de multa vreme !!! Unele faze sunt antologice !!! Tipa cu ceara si muncitorul cu combinezonul cu gluga…. “de nepretuit”….

  17. Am fost la o bere, la Carul cu Bere, cu colegii. La două… La mai multe. După câteva ore, după nu se ştie câte beri şi câte vizite la toaletă, am plecat. Mergeam la o prietenă în Drumul Taberei. Uşor euforică în amiza de vară, am luat un troleibuz. După prima staţie m-am gândit: “Să mai fi mers o dată la toaletă înainte de plecare?” Am încercat să îndepărtez gândul, că ştiţi cum e: e suficient să-ţi vină ideea. Până la staţia următoare, am reuşit să mă concentrez afară, pe fereastră, să număr câţi bărbaţi şi câte femei merg pe trotuar, câte maşini albe, câte roşii… Dar la staţie a frânat brusc şi am simţit cert că am o problemă de presiune. Şi tot aşa, problema se agrava, momentele în care reuşeam să-mi abat atenţia se tot răreau, se tot scurtau. Cobor din troleibuz la strada fostă Compozitorilor şi dau năvală într-o cofetărie: “Aveţi o toaletă?” “Nu!”. Am pornit mergând în X-uri printre blocurile gri, vezica plină deja tindea să-mi împingă ochii afară din cap, când deodată un gând otrăvit se strecoară: dacă fata asta nu-i acasă? Din X mă transform în Y, ajung într-un fel la uşa prietenei mele, sun (acu’-i acu’…) şi… aud paşi dincolo de uşă. YESS! YESS! E acasă! Şi, văzând eu că de-acum coşmarul s-a sfârşit… când fata a deschis uşa a văzut faţa mea extaziată şi balta galbenmă care se tot întindea la picioarele mele.

    • Mihaela ai fost cea mai tare !!! Eu am facut treaba mare in ghiveciul de flori de la usa unui prieten ca sa nu fac pe mine am smuls floarea si i-am dat drumul in gaura lasata de radacina ,

  18. Prin ’87, când se purtau căciulile poloneze din blană de iepure (costa 500 de lei una), o domană (profesoară de franceză era) urcă în metrou, luptând pe viaţă şi pe moarte în înghesuială. Bagă de seamă că nu mai are căciula pe cap. Se panichează: clar, cineva a profitat de confuzie şi i-a furat-o. Se uită prin vagon şi-l vede: un băiat aşa, mai bruneţel, cu canadiană de fâş şi cu căciule ei pe cap.
    “Ce tupeu! Da’ cu mine nu-i merge.” Se apropie discret de el, se face că nu-l vede şi la staţia ei, îi umflă ăluia căciula de pe cap, coboară, “Atenţie, se închid uşile!” şi basta! Ăla face semne ameninţătoare… Doamna profesoară îşi pune căciula şi pleacă ţanţoşă acasă. Ajunge fericită, cu căciula pe cap, îşi scoate cojocul şi ce să vezi? Căciula ei căzuse în gluga cojocului.

  19. Mă mut eu într-un apartament în chirie și car lucruri în el până după miezul nopții. Obosit, dau să fac un duș, și tocmai când să dau drumul la apă, îmi sună careva la ușă. Nervos, mă îmbrac iar și deschid ușa. Un tip mirosind a băutură se uita la mine întrebător: ”Mă rog, cine sunteți dvs.?” mă întreabă. ”Dar dumneata cine ești de-mi bați la ușă în miez de noapte?” Ăla: ”Ăă, știți, eu sunt șeful de scară, și noi suntem locatari serioși. Am zis să verific, să nu fie niște derbedei, că apartamentul n-a mai fost locuit de mult timp, gazda e plecată în străinătate…” Îl întrerup iritat: ”Da, bine-bine. Eu-s noul chiriaș. Noapte bună și să nu-mi mai sunați la ușă la ore așa târzii!”

    Și mă întorc să dau drumul la apă. Țeava de apă rece începe să vibreze și zic să nu fac gălăgie, și-așa am deranjat șeful de scară în miez de noapte, îmi vine o idee, s-o leg/strâng cu o cârpă de cealaltă țeavă ca să nu mai vibreze. Strâng prea tare însă și țeava cedează din tavan și începe să curgă fără s-o pot opri cumva. Fug repede la vecinul de vizavi să-ntreb unde e cheia de la subsol să închid de jos și rezolv dimineață. Îmi deschide vecinul și-l recunosc, e chiar șeful de scară! ”Bine că tocmai dvs. sunteți șeful de scară – zic grăbit/emoționat – dați-mi repede cheia de la subsol, că dacă nu, îl inund pe vecinul de sub mine!” Amenințat astfel, șeful de scară coboară chiar el la subsol să închidă în timp ce eu intru înapoi în casă să caut cârpe, lighean etc, să strâng apa din baie care curgea de sus ca un duș. Pentru că mă udase tot, m-am dezbrăcat ca să cruț hainele în operațiunea de curățare, când aud soneria – probabil era șeful de scară să-mi raporteze că a închis cu succes apa pe tronson. Până m-am îmbrăcat, până am ajuns la ușă, omul plecase deja. N-am mai sunat la el să-l deranjez iar, gândind că oricum o făcusem lată destul în scurta noastră relație, și o s-o rezolv și pe asta tot a doua zi.

    Dimineața mă trezește iar soneria. Șeful de scară îmi zice: ”Știți, din cauză că n-a stat nimeni aici câțiva ani, ăștia au tăiat gazele pe tronson și stă lumea pe butelii. Și au zis că nu dau drumul până nu faceți și la dvs. o gaură de aerisire la bucătărie…” ”O să văd ce pot face!” închid ușa nervos că nu funcționează nimic în apartament (probabil de-aia era așa de ieftină chiria). Îmi dau seama că am întârziat la serviciu, și ies valvârtej din casă. Pe treptele scării blocului îmi blochează drumul involuntar șeful de scară și alt vecin, probabil povestindu-i acestuia ce-a pățit el în ultimele 12 ore cu noul chiriaș. Și începe către mine, cerându-și scuze: ”Mă scuzați că aseară eram băut, dar fusese ziua mea și sărbătorisem cu vecinul, dar și dumneavoastră m-ați cam repezit…” Eu, grăbit dau să-mi fac loc cu mâna printre ei, că nu se grăbeau să se dea la o parte: ”Bine, domle, dar acu mă grăbesc tare că întârzii la serviciu” și șeful de scară se dezechilibrează, calcă strâmb pe prima treaptă și cât pe ce să cadă. Fug neprivind în urmă unde probabil doi locatari se mirau ce chiriaș nou nașpa a venit în blocul lor.

    Când mă întorc de la muncă, cine mă așteaptă în fața blocului? Tot șeful de scară: ”Știți, nu trebuia să mă împingeți pe scări, eu doar am vrut am vrut să vă spun că am stat toată ziua și fără apă din cauza țevii sparte de la baia dvs.” Știam, parcă nu știam cât de penibil sunt. Evit discuția, vorbisem cu un instalator să vină și ăla n-a mai venit, iar pentru gaura din perete, împrumutasem deja un ciocan mare, să fac eu cu mâna mea, repede și bine. Dar mai întâi trebuia să scutur un covor de pe hol. Ies din bloc să-l scutur la bara de scuturat covoare, spionat de la distanță de șeful de scară și vreo doi vecini. La bară, îmi aduc aminte cu nostalgie de când eram mic și mai puțin penibil, și făceam tracțiuni la bara de scuturat covoare să intru la Liceul Militar. Și zic, ia să văd, câte tracțiuni fac eu la bară acuma? Sar pe bară și bara, mai deșteaptă, cedează rupându-se iremediabil. Uf, strâng covorul repede și intru-n casă rușinat, urmărit de vecinii oripilați: ”Ce-a făcut ăsta, mă? Ne-a rupt bara noastră? A făcut-o înadins!” și alte exagerări vecinoase.

    Cum pot să repar situația? Măcar să fac gaura aia, să dea ăștia drumul la gaze să poată oamenii să-și facă mâncare. Dar mă gândesc că treaba cu gaura o să facă foarte mult praf în bucătărie și o să necesite ceva efort și voi transpira, așa că mă dezbrac de tricou la bustul gol și iau barosul în mână să dau prima lovitură. Pun ținta, și când să dau, se aude soneria. ”Sigur e șeful de scară să-mi zică că din cauza mea n-au apă, n-au gaze și nici bara de scuturat covoare nu mai e funcțională”. Ies la ușă, uitând că-s la bustul gol și culmea, aveam și barosul în mână. Și deschid. Vreo 10-15 vecini care erau la ușă la mine în frunte cu șeful de scară au luat-o toți la goană prin toate părțile, unii în sus, alții în jos, și vreo doi au intrat călcându-se în casă la vecinul-șef de scară, urlând: ”Săriți, că ne omoară ăstaaa!!!”

    …Bre, nici după 3 ani de scuze la toți vecinii n-am reușit să-i mai conving că de fapt sunt cel mai blând/non-violent om din lume. A trebuit să mă mut, lăsând un bloc de locatari oripilați și un șef de scară care și acum probabil povestește la nepoți despre vremurile ”când a venit chiriașul ăla nou…”

  20. Prof la facultate. Sfirsit de mai, caldura mare. Profu’, beat mort. Se tinea de tabla cu o mina sa nu cada si cu cealalta scria. Pentru sters tabla nu erau bureti, ci niste cirpe mizerabile. Bun, si la un moment dat se opreste profu’, ia o cirpa dintr-alea, se sterge incet cu ea pe fata de transpiratie, o pune la loc si isi continua cursul. Asta fara sa se intrebe de ce toti cei din amfiteatru erau pe jos de ris.

  21. Zi de vara, frumoasa, subsemnata intr-o fusta clos inflorata alb/negru, tricou negru cu mesaj, isi face curaj de cateva zile si suna la nr unui caricaturist celebru care tocmai angaja. Domnul ma invita la interviu cand pot – eu ma gandesc ca sunt in fusta draguta dragalasa gigea gigea, raspund ca as putea chiar in ziua respectiva! Toate bune si frumoase, ne vedem la interviu, discutam, se uita luuuung la tricoul meu negru cu text “EXCUSE ME, DO I LOOK LIKE SOMEONE WHO CARES?”… hihihi hahaha…. discutia se termina cu “o sa va contactez” si chiar ma contacteaza pt al doilea interviu, iarasi eram in oras, iarasi gigea gigea, aceasi poveste, alta fusta, alt tricou. incepem iarasi sa discutam, iarasi priviri lungi spre tricou “IT’S CUTE HOW STUPID YOU ARE”… eu rosie, verde, albastra. domnul oarecum amuzat.
    P.S. asta se intampla acum cam 6 ani, cand eram proaspata studenta iar domnul cauta o vanzatoare pt magazinas care sa stie ‘engleza f bine si romana satisfacator’

  22. nu ma mai pot opri de ras …. domnul de la cheful cu surptiza in debara … nemaipomenit 🙂 😆

  23. […] Sa pleci grabita si buimaca la serviciu si sa constati uimita, odata cu ceilalti colegi, ca pe sub filgarin nu ai fusta link […]

  24. Urasc trezitul de dimineata. Dar, daca-i ordin, cu placere.
    Mare intalnire la birou cu directoarea financiara, venita de prin Elvetia cu scopul de ne lumina si pe noi, astia din lumea a treia. Intalnirea – fixata oficial la ora 8 dimineata, ca sa ne incadram in programul de business al madamei. Neoficial, clasa muncitoare trebuia sa se prezinte cu cel putin o ora inainte, pentru pregatiri de protocol, aranjat propriile tinute, tras aer in piept si lipit zambete tembele pe figuri. Adicatelea, aia care locuiesc unde a intarcat mutul iapa, precum je, urmau sa plece de acasa la 6 cel mai tarziu. Grrrr…
    Trezit cu mari eforturi la 5 si ceva, chiauna de somn, bajbait dupa haine, facut cunostinta cu tocul usii, care nu a vrut sa se dea la o parte din drumul meu etc. In timp ce efectuam laboriosul proces al machiajului (sa nu arat totusi ca o stafie), suna telefonul de serviciu. Alerg ca disperata in dormitor (de data asta ocolesc cu prudenta tocul buclucas). O colega, care voia sa fie sigura ca nu o sa uit niste rahaturi de prezentari. Si sa ma grabesc un pic daca se poate, ca doar stiu si eu ce exigenta e madama, si ce plin de emotii este seful. Inchid telefonul, in timp ce prin cap imi umblau niste injuraturi cu care as fi putut fugari o armata. Imi adun catrafusele, ma incalt si ies glorioasa pe usa….uitand ca ma machiasem la un singur ochi. Cu dermatograf negru si tus gros. Fara sa constientizez alura mea de Marilyn Manson, ignor privirile uluite ale putinilor calatori din tramvai. (Parca am auzit totusi ceva comentarii legate de depravarea tinerilor din ziua de azi). Reactia colegilor – priceless. Seful – daca n-a facut stop cardiac atunci, are toate sansele sa apuce suta de ani. Partea buna: corvoada aranjarii salii, a gustarilor si a altor marafeturi a cazut in seama altora. Subsemnata a fost trimisa urgent la oglinda din baie, pentru retusuri oculare majore. 🙂

  25. Si inca una, din seria “Daca hipermarket nu e…nimic nu e!”
    Auchan tocmai isi deschisese prima ograda in Bucuresti, care s-a nimerit sa fie peste drum de casa subsemnatei. Merg intr-o zi pentru aprovizionare, incarc tot felul de merinde in cosul cat o caruta…si ma pune dracu sa ma duc si pe la raioanele de imbracaminte. Inevitabil, imi fug ochii dupa o pereche de bikini negri, cu dantela. Wow, ce material bun, si nici nu e scump! (Ce, parca iubi face diferenta intre astia de hypermarket si aia de la Victoria’s Secret…) Adjudecat!

    Ma indrept fericita spre casa de marcat. Lapte batut – bip! Peste congelat – bip! Salata verde – bip! Ulei de masline – bip! Bikini negri – bip! Platesc, bag bikini in geanta (nu era cazul sa-i pun in punga, sa prinda miros de peste, nu??) si dau sa ies. BIIIIIIIIIP!!! urla panelurile cu senzori, mai ceva ca trambita judecatii. In secunda urmartoare, doua gorile de la paza erau langa mine, pentru a prinde infractoarea in flagrant. Ma intorc plina de spume spre casiera, trantesc punga pe banda si o invit sa caste ochii si sa vada ce produs nu a inclus in bon. Se uita, saraca…nu doamna, am scanat tot, nu stiu ce sa zic, mai incercati o data…
    Dau sa trec din nou printre Scylla si Carybda. BIIIIIIIIIP! insista senzorii, spre satisfactia celor doua gorile. “Doamna, ma abordeaza unul ranjind, haideti sa vedem ce aveti aici…a, peste, lapte , salata, ulei. Sigur-sigur nu mai aveti si altceva? Aratai-mi bonul!” Asta in timp ce clientii din jur zambeau malitios, iar eu ma sufocam de indignare. Dau sa scot bonul din geanta, pentru a-l pune la punct pe individ cu hypermarketul lui cu tot, cine l-o fi inventat, ca pe vremuri nu v-ati fi permis asa ceva, boilor! si…gasesc perechea de bikini. Care imi este smulsa din maini: “Vedeti?? zice gorila ranjind, si dezlipeste un cod de bare de plastic de pe nefericita textila. Daca nu dezlipiti codul asta, o sa activati alarma la iesire”, zice el savant, si imi face o demonstratie, fluturand bikinii mei printre paneluri: BIIIIIIIIIP!! Acuma clientii din jur chicoteau de-a binelea, iar casiera era foarte absorbita de numaratul unor bancnote. Imi recuperez bikini, punga cu alimente de pa banda si demnitatea de pe jos, si demarez in tromba, urland ca eu n-am de unde sa stiu pe unde sunt lipite toate rahaturile lor de coduri, alege-s-ar praful de ele si de vitele care nu stiu sa le dezlipeasca si incurca clientii cinstiti!!…

    Comportament post-traumatic: de atunci verific absolut orice obiect cumparat, cautand buclucasul cod de bare. Singurele produse care scapa de ochiul meu de vultur sunt funiile de usturoi si legaturile de leustean. Dar, la cat de parsivi au devenit vazantorii astazi, ma gandesc serios sa nu mai fac nicio exceptie. Pai ce spanacu meu… 😈

    • Exact asa am patit si eu la metro,cu o haina de piele cumparata cu O LUNA inainte de la ei.Avea un cod de bare sub manseta si dracu a stiut de el.Intre timp,s-a activat si a inceput sa urle cand am vrut sa ies din magazin.Evident…priviri ironice…interogatoriu…cautat in geanta…

    • Eu mi-am patit-o si mai si. Intru intr-un supermarchet, cumpar 2-3 prostii, platesc si la iesire suna alarmele. Ma iau aia de la paza si ma duc in spatele magazinului la verificat, verifica bonul, verifica cumparaturile, ma pun sa scot ce am prin buzunare- nu aveam decat portofelul si telefonul la mine.
      Se uita aia nedumeriti la mine, eu ma gandeam ca se apuca astia sa imi faca cavity search sau mai stiu eu ce…deodata unul dintre ei are o sclipire de geniu- plimba portofelul prin aparatul ala de la iesire si incepe iar alarma sa sune.
      in portofelul meu vechi de vreo 2-3 ani era un cod de bare…care a trecut nedepistat de x magazine si hipermacheturi pana am ajuns la un magazin amarat dintr-un orasel mai rasarit de la marginea lumii civilizate.
      Si uite asa am scapat de un tuseu rectal

  26. Cred ca mai am. :)) Daca m-ati starnit…
    Fratiorul tocmai se operase de varice la un picior. Lat in umeri cat usa, cu mult sport in spate, omu a fost complet surd la recomandari medicale de tipul “sa nu faceti efort, sa aveti grija, macar pana se inchide vena…” Aiurea.

    Vine fratello acasa intr-o seara (babacii erau la tara). Subsemnata – la calculatorul propriu, jucam online un joc d-ala horror-escape, cu multi zombi si mult sange. Nush ce face fratiorul, ca la un moment dat il aud cum ma striga disperat. “Ei sifon, ia descurca-te singur” bomban eu, cu ochii la joc, unde tocmai capturasem un zombi. In secunda urmatoare usa camerei mele se tranteste de perete, si apare fratello, cu o mutra oripilata, aratandu-mi siderat laba piciorului, din care tasnea sangele in jet ritmat, ca o arteziana. Ma holbez la randul meu 😯 , sar de pe scaun lasand si zombi si tot, deschid din greseala frigiderul in loc de dulapul cu medicamente, revin la dulap, scot rapid TOTUL din el pentru a gasi pachetele de fese si comprese, bagate (evident) tocmai in strafunduri… Alerg inapoi pentru a opri fontana di Trevi, in timp ce victima urla pe un ton cu doua octave mai sus: “Hai mai repedeeeee”…Pansez cum ma pricep si ii ordon:”Stai in pat si nu te misca!” Dupa care, inamata cu laveta si solutie de curatat, incep sa sterg de pe covor si parchet urmele sangeroasei batalii. Operatiune care mi-a luat mai mult de o ora, in timp ce fratiorul – caruia ii revenise glasul normal – imi dadea indicatii directionale, cocotat in varful patului.

    Na, daca mi-au trebuit jocuri horror! :)) 😀

  27. patron benzinarie, ajunge la statie, sa vada cum se poarta anagajatii,cum muncesc, vorba aceea, ochiul stapanului ingrasa vita. in benzinarie un du-te vino, masini multe, afara frig, frig de minus 20 de grade. patronul multumit, masinile se succedau la pompa, afacerea mergea din plin. in semn de recunostinta fata de anagjati, se duce sa isi puna el insusi benzina. angajatii ingalbenesc, sefu’ nu,lasa pompa aia,lasa, maine ca vine benzina maine,lasa…….. asta nu si nu, eu pun si gata! si face plinul. ajunge acasa. dimineata masina nu pornea ioc! se chinuie pana la pranz……pana afla secretul lui Nemesis, de la angajatul cirirpitor: seful am gresit si am pus mult mai multa apa in benzina……………………ii inghetase in rezervor!!!!!!!!!!!!!!!!!

  28. Nu am mai ras singura in fata calculatorului in halul asta di mult di tot!!! 😆 😆 😆

  29. La un supermarket, langa casa de marcat, vad niste cutiute mici vesel colorate, de dimensiunea cutiilor de chibrituri. De culoare roz, mov, portocaliu si inca vreo 2 necunoscute. O intreb pe vanzatoare “sunt gume sau bomboane?” si imi raspunde cu o mina serioasa si blazata “sunt OB-uri”.

  30. @ Marian S
    Era sambata si firma care asigura mentenanta nu lucra. Aveau toate telefoanele inchise. In rest, erau baieti de treaba. Au venit la rugamintea mea, pro bono, si au asamblat toate PC-urile din firma si au facut 12 calculatoare strasnice, pe care le-am donat unui orfelinat.
    Acolo nu era nevoie de IT-ist permanent.
    Si parol, e o firma mai mult decat corecta si crede-ma, patronul nu-si ia nimic in leasing. Situatia financiara este mai mult decat stabila si serioasa, firma avand cam 300 de angajati. De altfel, pe aceasta perioada de criza au crescut foarte mult si totul e foarte ok. Nu e firmulita, are fabrici, are de toate si totul la alb.

    Intre timp nu mai lucrez la ei, m-am dus sa le demonstrez si altora ca sunt “blonda naturala”, cum cu gratie am scris 😳

  31. eram lulea de amorezata si io si el 😯
    ne-au gasit fierbintelile in masina si i-am facut scurt un sex oral

    a doua zi mi-a scris furios si umflat ca de la tarate, ca i-am ftut casnicia 😥 io i-am explicat ca i-am salvat o dar nu m-a crezut, boul! 😆
    sotia i-a gasit guma de mestecat pe slitu pantalonilor 😳 😳 😳

    si tot amorul dintre noi s-a dus pe apa sambetei 😐

    nu dati cu pietre ca se impacara si mai facura inca doi copchilasi de atunci incoace…are 4 , sa le traiasca!

  32. uitai sa va spun ca si acum, dupa fro 4 ani de la intamplare mai vorbim

    il intreb
    bre, faci echipa de futbal?
    zice
    ce sa fac fata 😀
    io vreau sa ft si ea face copchii 😀

  33. Culeasa de pe un forum:

    “Acum 6 ani, eram in clasa a 9-a. Eram cu prietena de atunci si vroiam si noi sa facem nebunii dar nu aveam unde. Si var’miu avea un apartament in care nu locuia nimeni, dar cheia era la maica-sa. Ne facem noi curaj si mergem, cerem cheia de la apartament, maica-sa ne-o da si nu ne zice nimic. Imi lasa ala cheia, eu m-am fericit pana seara 🙂 . A 2-a zi dimineata (era sambata), ma trezesc si intru in bucatarie. Acolo, stupoare, matusa-mea cu mama la cafea. Nici nu intru bine pe usa, salut, ea zambeste si spune “Dar de ce ai vrut cheia de la mine de la apartament, ai fost sa dai la buci?” (exact astea au fost vorbele ei). Eu ma inrosisem tot, si mama radea de ma baga mai tare in pamant de rusine. Nu mai e nevoie sa spun cum m-am simtit atunci.”

  34. acum cativa ani , intr-un supermarket , imi dau seama ca daca nu gasesc o toaleta , prafu se alege de viata mea – alerg spre ea , la femei coada mare , da mare rau , imposibil de asteptat , totusi incerc – cer chiar permisiunea sa intru peste rand , a naibii treaba , toate erau in situatia mea ( sau nu ) – cum nu se mai putea sta si nici ajunge prea departe , bag discret capul la barbati si cineva acolosus ma iubeste , nu era nimeni .ma pravalesc , rezolv , viata deja merita sa fie din nou traita , aveam perspective , lumina s-a asternut pe chip si incerc sa ies – acum in fata usii budei mele erau trei barbati cu spatele si mainile in fata, faceau pipi – nu stiu cum nu i-am auzit – acu ce dreaq fac , ca or fi si altii la chiuvete .astept , 2 pleaca , unu intra in cabina de langa mine , zic ok , acu sa ies, da intra altu la pipi .ala din cabina facea ca toti dracii , era constipat , eu in panica pun pardesiul in cap si ies in maxima viteza , pe langa ala de la pipi, pe langa ala de la chiuveta si ma trezesc , din inertie ca fugeam prin Cora cu pardesiul in cap de nebuna – nu stiam de ce se uita lumea la mine – am luat un aer distins si am parasit incinta

  35. @Lauram: nici nu știam că megamarketurile au toalete 🙄

  36. au , mare noroc

  37. a fost dementiala aia cu partul secolului!!! criminalaaaa!!!

  38. Sa va mai zic una, ca m-ati starnit.
    Boyfriend de-al meu, modelul early metrosexual, de se studia in oglinda cate-un ceas inainte sa iasa sa duca gunoiul, de se imbraca numa’ asortat impecabil, de-si pensa sprancenele si-si curata cuticulele mai bine ca mine.
    Ce sa mai zic, intruchiparea perfectiunii, sau cel putin asa credea el.
    Spre deosebire de subsemnata amatoare de jeans, tenesi si tricouri lalai.
    Plecam noi doi intr-o frumoasa dupa-amiaza cu un taxi catre un restaurant (nu inainte ca sifonierul sa se rastoarne peste dumnealui de mai multe ori).
    Dumnealui se aburca in fata, sa nu i se boteasca outfitu’ casual – interpretare de seara, eu pe bancheta din spate.
    Dupa 10 minute de drum, observ ca-i tacut si crispat. Fuck, iar nu m-oi fi intolit la inaltimea asteptarilor lui, iar mi-o sta freza-ntr-o dunga neinspirata!
    Trec 5 minute, pe fruntea astuia se scurgea sudoare. Latra catre taximetrist “Hai, dom-ne, mai repede, ca suntem in intarziere deja!”
    Taximetristul il injura printre dinti, dar o calca. Si numa’ bine la trecerea de pietoni o babuta se avanta surprinzator de agila in traversare. Frana brusca, scartait de roti, inertia ne amesteca prin habitablu. Si coloana sonora a fost pe doua voci. Una a taximetristului “apai ‘tu-ti mooooortii si raniitiii si biiiiip”, si una a boyfrindului “prrrrrrrrrrrrr”. A trosnit o basina epica, de jur ca s-au curbat geamurile catre exterior, ne-au fluturat pletele si ne-a curs si putin sange din urechi.
    In linistea mormantala ce a urmat, el a facut un efort supraomenesc sa se reculeaga, si-a compus o moaca demna si-a coborat din masina cu multa distinctie in gesturi si miscari. Mai mare dragul sa-i urmaresc mersul elegant, cum se strecura zvelt printre oameni, cu un fluture maro crescandu-i pe turul pantalonilor crem de in, de firma, asortati cu o camasa bleu de firma.
    Ne-au dat lacrimile, mie si taximetristului, acum nu stiu daca de emotie, de ras sau de la duhoarea din automobil. Probabil de la toate.
    😀
    Nu l-am mai vazut de atunci, si nici nu inteleg de ce, zau. I-am trimis chiar si-un sms, ca o femeie grijulie ce ma aflu: “vezi ca esti cacat in pantaloni” la care nici in ziua de azi nu mi-a raspuns 😀

  39. @ Ro L-ai facut pe asta sa ma enerveze din primele randuri, asa ca atunci cand am citit pe final cum s-a cacat pe el, am simtit o sadica senzatie de satisfactie.
    Ocazie cu care mi-am adus aminte de o situaţie în care s-a căcat pe el alt tip care ma enerva, facându-mă să ma simt la fel de bine.
    Aveam vreo 12-13 ani eram pe vremea lui Ceauşescu, vacanţă de vară, şi în lipsă de internet şi alte alea, stătean în faţa blocului şi frecam menta. Între noi era şi grasul grupului, care era ţinta predilectă a miştourilor şi glumelor noastre de copii tembeli. Ca de obicei făceam mişto de el, iar la un moment dat se baga în seamă şi unu mai mic , la vreo 7-8 ani, care era piciul grupului şi avea şi el parte de tratament similar, inclusiv din partea grasului, care era mai mare. Când aude grasu că şi plodul ala face mişto de el, turbează de draci, vrea să îl prindă, dar ăla era mai sprinten, aşa că îl prindem noi şi îl dăm pe mâna grasului ca să ne disstrăm. Ală cum s-a văzut cu el în braţe, şi-a revarsat totate frustrările şi a început să-i care pumni şi picioare, în timp ce noi făceam galerie şi îi aduceam aminte de toate momentele negre din viaţa lui. La un moment dat piciul cade la pământ iar grasul începe să-i care picioare în burtă în timp ce ăla urla şi sughiţa ca un cimpoi decalibrat. din întâmplare, apare ta-su ăluia care lua bătaie exact la fix ca sa vadă cu fi-su încasa nişte lovituri “la operaţie”. noi ne retrăsesem discret iar grasu, care era cu spatele, continua să dea în ala ca surdu’n clopote. normal că ta-su aluia a turbat şi el, aşa ca l-a luat pe gras de ceafă şi a început să-i care. la un moment dat ăsta scapă, o ia la fugă, şi se refugiază într-o curte urlând ” ajutor, mă omoară”. Ala a intrat după el şi i-a futut cea mai straşnică mamă de bătaie pe care ăsta a încasat-o în viaţa lui. după ce s-a plictisit dând în el, l-a luat pe fi-su şi a plecat acasă, iar la vreo 5 minute apare şi grasul nostru, tăvălit, plin de praf şi frunze uscate, vânăt şi julit. Normal că toţi eram la orgasm şi abia ne stăpâneam râsul dar am încercat să îl consolăm şi să îi spunem că a luptat eroic. Ăsta sea aşează lângă noi pe bancă moment în care simţim un deranjant miros de căcat. Am yis că poate pute din boscheţi sau cine ştie, dar mirosul persista şi am constatat că venea dinspre gras. Ăsta se comporta ca şi cum nu simţea nimic, chiar s-a ridicat şi el de pe bancă atunci când ne-am hotărât să ne mutăm ca să scăpăm de duhoare. Şi atunci, surprză!!!
    pe locul lui rămasese forma curului conturată în nişte tuşe de căcat, pantalonii lui căpătaseră în zona respectivă o superbă nuanţă de maroniu gălbui, iar picături de căcat se scurgeau în urma sa. Atunci- ţin minte ca acum- l-am întrebat : ” Bă, tu or te-ai căcat pe tine?”, nevenindu-mi să cred că s-a putut întâmpla un lucru atât de mişto şi că ăla îl bătuse până se căcase literalmente pe el. mă gândeam că atunci când îl tăvălise căzuse în vreun căcat, dar răspiunsul lui a fost unul antologic: ” Aşa cred…” – moment în care şi-a şi pipăit cu mâna zona curului, să se convingă că aşa e.
    Vă daţi seama că am izbucnit toţi în urale, am început să strigăm să audă tot cartierul, în timp ce ăsta, bătut măr fugea spre casă cu mâinile pe cur şi lăsând dâre de căăcat în urmă.
    V-am zis că era pe vremea lui ceauşescu, era pe la două după-masă, deci nu curgea apa. Nici caldă, nici rece. Pe urmă ne-a povestit ăsta că era singur acasă şi ai lui nu opriseră apă în cadă, aşa că până la 5 când a venit apa a stat cu chiloţii şi pantalonii căcaţi întinşi pe balcon şi cu materia făcându-i crustă pe buci şi pe picioare.

  40. Am ras cu lacrimi , absolut…Exceptional! 😆

  41. […] nu ati mai ras cu pofta , Simona Tache ofera cititorilor curiosi si dornici de buna dispozitie  o antologie de momente penibile  , din pacate numai prima […]

  42. Râsul e bun,e sănătos…dar sunt momente în care nu prea ai voie,nu se cade.La momente tragice(înmormântare,cununie…)când cuvântă șeful,pe scenă(văleu,de câte ori mi s-a întâmplat!),în public dacă ești singur…
    Pentru ultima am o povestioară.Am râs de unul singur în autobuz,la început un scurt nechezat,după care râsul acela isteric de nu te mai poți opri.La nechezat am atras atenția asupra mea,iar la râsul isteric(care a durat până am coborât,chiar și după)am auzit și ceav comentarii:„Uite cât sunt de stresați la școală”,„Cară instrumentul șla mare,te miri că…”etc.
    Și acum iată motivul:
    E clar că stăteam în autobuz,cu ditamai valiza(instrument)lângă mine și mă holbam pe geam.În centru autobuzul stătea câteva minute.Era friguț afară.Un tip de lângă mașină făcea grimase:vroia s-absoarbă la loc ditamai melcul fără cochilie care i se lăsa dintr-o nară ca un păianjen.(Nechezat).S-a prins că n-are cum să-l pună la adăpost, că tot evada din nară,așa că puse două degete la nas și…trânti melcul de-a sărit juma de metru în sus.(Nechezat lung.Pasafgerii n-au observat faza.)Apoi,preventiv(ca SRI-ul mai nou,așa ascultă telefoanele „tutulor”)a pus degetul mare la o nară,apoi la cealaltă și și-a făcut toaleta nazală.
    Aici deja n-am râs,m-am scârbit.Dar…a cotrobăit prin buzunere și a scos la iveală ditamai batista cu care s-a șters…pe mâini!(Râs isteric de 10 min.,comentarii,restul am spus.)

  43. Dragilor să nu uitați că-n Românica 90% din blode sunt sunt așa numai sus, jos nu! Sus și jos sunt rarități! :mrgreen:

  44. Nu se mai poartă oxigenatul jos?

  45. […] Iată și partea a II-a a antologiei de momente penibile. Prima parte aici. […]

  46. Prin anul 3 de facultate ma cuplasem cu un tip minunat. Stateam in camin, deci nu prea avusesem timp sa “devenim intimi”, si, dupa vreo 3 luni, cand colega mea de camera s-a hotarat sa plece acasa, am hotarat ca e momentul sa-l invit pe baietel pe la mine.

    Cum se apropia momentul fatidic, am zis sa trec pe la supermarket sa iau prezervative. Imi fac cumparaturile si strecor pe fundul cosului si un pachet mic si albastru.
    La casa, rosie ca racul cand a pus tanti mana pe pachetel. Si-l trece prin scanner. Si scannerul nu il ia. Il mai da o data. In spatele meu, o coada de vreo 4 persoane care se holbau la mine.

    Introduce manual codul de bare. Degeaba. “Nu-l ia, domnisoara, nu stiu de ce”. Eu “Ei, lasati, ca il las, nu e nicio problema”. Orice, ca sa scap de acolo. “Nu, nu, lasati, ca noi avem o eroare in sistem, chem pe cineva sa ajute”. Suna pe cineva, vine un nene la vreo 50 de ani cu vreo 6 pachete de Durex (nu mai zic cum s-a uitat nenea la mine). Si incep sa testeze toate pachetele, doar-doar o merge unul. Eram deja grena la fata. In spatele meu, coada se tot marea.

    Pana la urma, au reusit sa scaneze un pachet. Tanti il ia in mana si imi zice “A mers asta cu fructe, ramane?”. Da, cu fructe, tanti, ca dupa tot chinul ala voiam ca noaptea mea pasionala sa aiba aroma de capsuni. I l-am smuls din mana, i-am platit si am dat sa o rup la fuga, cand il aud pe batranelul din spatele meu “Distractie placuta!”.

  47. “Frana brusca, scartait de roti, inertia ne amesteca prin habitablu. Si coloana sonora a fost pe doua voci. Una a taximetristului “apai ‘tu-ti mooooortii si raniitiii si biiiiip”, si una a boyfrindului “prrrrrrrrrrrrr”. A trosnit o basina epica, de jur ca s-au curbat geamurile catre exterior, ne-au fluturat pletele si ne-a curs si putin sange din urechi.”
    …Oameni buni, dragilor… 😀 😀 😀 😀
    =)) =))=)) for fuck’s sake ma doare stomacul de atata ras inabusit la birou. sunteti mortali, efectiv!!!
    am ras asa de tare ca aproape am inceput si eu sa “PRRRR” 😳 …..
    …LA BIROU!!!! :mrgreen:

  48. Mama ii invatatoare si avea ea o colega mai in varsta asa la vreo 50 si ceva de ani. Acum istoria este de prin anii 2000 cand erau la moda ( si inca mai sunt) reclamele cu tampoane d-astea OLUEIS (ca sa nu fac reclama) si probabil s-a gandit sa-si cumpere d-alea ca-s mai eficiente in locul altor lucruri pe care le puneau ele acolo.
    Si-mi povesteste mama cum colega ei a venit la scoala putin cam nadusita, inrosita si foaaaaarte,dar foarte nervoasa. Ce facuse dementa?
    Dimineata ca sa mearga la munca, aceste “profe” trebuiau sa se trezeasca la 5 juma dimineata ca aveau drum lung si femeia asta incearca incantata noile aparitii in materie de absorbante igienice. (deci tanti avea 60 de ani, nu se pune problema unui epilat inghinal anterior.
    Problema e ca atata a dus-o capul incat sa-l puna cu lipiciul in sus pe chilot.

  49. Acum vreo 2-3 luni, eveniment la mall-ul din Băneasa.. Aveam de parcurs ceva drum, şi anume din Militari până acolo, drept pentru care am hotărât să nu merg pe ditai tocurile, ci să merg pe balerini, iar tocurile la pachet. Plec din timp, ca nu cumva să întârzii. Urma să mă întâlnesc cu prietenul la Eroilor la metrou, iar eu până la metrou aveam de luat un autobuz. Care autobuz era în staţie când am ajuns, aşa că dăi şi fugi! Ce am uitat să precizez e că eram ca scoasă din cutie, într-o rochie de ocazie, totul era nou, perfect şi aranjat pe mine, mai putin balerinii. Exact cand am ajuns în dreptul autobuzului am căzut, cu cracii pe sus, rochia mi s-a ridicat si i-am “fotografiat” pe toti. Julită pe picioare şi-n coate (da’ rău, nu aşa) mă urc, îmi dă cineva un pansament, si încep să-mi număr bubele. Zic “hai că nu-i aşa rău, mi-am belit picioarele , mâinile şi dresu, se putea mai grav”. Ajung în staţia de metrou, mă aşez că nu mai puteam de durere (se intensifica) şi scot ţigarea electronică să pufăi o dată-de două ori de necaz.. O scot şi din greşeală mi-o bag în ochi, iar muştiucul avea urme de lichid pe el.. Motiv pentru care 20 de minute nu s-a oprit din lăcrimat şi nici din usturat, aşa că am hotărât să fac drum întors, ca cine ştie cum ajungeam cu un picior în ghips şi vreo câteva degete lipsă la eveniment.. Ca o concluzie, tot timpul e loc de mai rău 😛

  50. Mai la spartul târgului, una de la munte:
    Băieți fiind, plecat-am la munte, cu cortul. În fața focului am depănat amintiri stropite, nu-i așa?, cu bere. Și votcă. Și vișinată, că făcea mama lu’ John cea mai bună din lume. Atât de bună încât pe Doctoru’ l-a pus la pământ. Noi am mai continuat o vreme, iar apoi, unul câte unul, am intrat în megacortul părinților lui Max întru odihnă.
    Dimineața a venit fierbinte, înăbușitoare și… mirosind în-gro-zi-tor! Ne-am trezit unul pe-altul contemplându-ne picioarele scăldate-n vomă… Bietul Doctoru’ simțise cum se-apropie ceasul rău și, băiat cu caracter, deschisese fermoarul cortului să vomite afară. Cu 3-4 ore în urmă însă, Max avusese o epifanie: “Băi, io p’ăsta nu-l bag în cort, că sigur o să vomite și mă omoară ai mei!”. Și nu l-a băgat…

  51. un prieten BLOND NATURAL 🙂
    Eram pe la 6 dimineata dupa terminarea chefului impreuna cu blondul natural si inca un prieten cand deodata prietenul meu blond ametit de la alcool imi ia telefonul se uita la numere si incepe sa sune de pe telefonul lui prietenele mele ca sa le deranjeze, ma enervez, imi recuperez telefonul si ma gandesc cum sa i`o platesc zic in mintea mea sa ii dau nr lui maicasa sa o sune dar stiam ca stie numarul ei , bun zic pe a lu taicas`o sigur nu il stie si incep sa ii spun ca stiu o tipa in calduri care abia asteapta sa o cheme cineva si ii zic daca vrea ii dau nr el zice cum sa nu 🙂 dai ii spun sa puna pe hands free. II dau nr lu taicas`o si suna si suna si cand raspunde aude a meu prieten o voce feminina care spune alo si incepe blondul sa zica : “Pizdo, printesa mea de cartier, curva mea pe unde te situezi vreau sa te fut hai la un vin” din cealalta parte tacere dupa care se aude “Bine Alin sunt acasa esti bine ce ai patit?” era masa :)) puna asta capul in perna si a dormit fortat de rusine, eu cu celalalt prieten am ras fara oprire pana pe la 12 ziua. Si asa blondul nu a invatat sa nu mai deranjeze lumea la 6 dimineata, vreo 2 zile nu a mai dat pe acasa 🙂

  52. Una nițel mai veche, și de la mine. “Să vă spun pățanie, că după aia intenționez să mă pun la somn până mâine, poate mi se șterge de pe față zâmbetul ăsta amar de rușine. Mă rog, nu-i chiar un zâmbet, ci mai degrabă o dungă timidă între obrajii rumeni. Ca atunci când mușchiul care te ajută să nu te faci de rușine când ești balonat se relaxează, doar că-i mai nașpa, că nu pot să dau vina pe alții și nici nu trece la aer curat. Eu nu știu să folosesc telefonul mobil. Chiar nu știu, de aia nu răspund aproape niciodată și când are nevoie cineva de mine, îmi dă poke pe Facebook, că mă prind eu. Numa` că a venit momentul ăla în care n-am altă soluție și trebuie să-mi folosesc hârbul crăpat și zgâriat de mâțe, că ele sunt tolerenate la aspirator, dar fac ca toți dracii când îmi sună mie telefonul. Și mă apuc eu să scriu frumusețe de mesaj super formal, de începe cu “vă cer scuze” și trebuia să continue cu “pentru amânare”. Și mă chinui și șterg litere, că în loc de v apăs pe b și în loc de a îl pun pe s. Pe cât îmi plac mie cuvintele, pe atât mă enervează literele. În fine, scriu nenorocitul ăla de mesaj și aștept. Și aștept, și aștept încă puțin – n-oi fi eu răbdătoare, dar știu ce greu e să scrii un amărât de SMS. Și încep să mă gândesc că l-am trimis în altă parte, că mi s-a mai întâmplat să trimit unui purtător de cuvânt de la o instituție de asta sobră un SMS cu “bă, e 1 iunie! bucură-te de baloane, kido!” și mama Oanei a primit de la mine mesaj cu “la mulți ani, strumf, te iubesc!” și nici nu era ziua ei. Și pun mâna pe telefon – așa, cu grijă, că alfel se dezmembrează, intru în mesajele trimise și mă uit ca broasca la inundație. Ceapa lui de auto-correct, mi-a transformat “amânare” în “amantă” și așa am ajuns eu să trimit unui bărbat serios, cu nevastă și copii acasă, mesaj cu “vă cer scuze pentru amantă”. Noroc că omul are simțul umorului și-a zis s-o las așa cum a picat.”

  53. Am si eu una; tipic masculina 🙂 Aveam prieteni in vizita, am facut BBQ si dupa doua beri eram destul de … vesel. Cainele meu se apropie de mine si ma priveste cu un respect imens (si nemeritat), ca de obicei. Probabil ca eram destul de afectat de bere, pentru ca dintr-un motiv inexplicabil, mi s-a parut foarte amuzant sa-i torn jumatate de halba de bere in cap bietului caine. Asta ezita o clipa, se uita la mine cum rad ca boul si se scutura, asa cum stiu cainii sa o faca cand sunt uzi. M-a umplut tot … 🙂

  54. Primul weekend romantic cu noul meu iubit.Masina la reparat , asa ca luam un maxi taxi pana acolo.Toate bune si frumoase,ne tinem de mana, ne uitam gales unu la altul. Drumul frumos, plin de curbe ce-i drept.Pe la jumatatea drumului simt in stomacul meu niste bolboroseli.Le ignor.Admir peisajul.Mai trec vreo 5 minute si-mi dau seama ca nu e a buna.Deloc!
    Trecem pe langa un panou.Mai erau vreo 30-40 de km pana la destinatie.Ma incordez cat pot de tare.Imi iau geanta in brate si o imping in burta.Broboane de transpiratie imi curg pe tample de acum.Iubitul ,atent ma intreaba daca ma simt bine.Reusesc sa dau din cap ca da.Simt ca explodez.Ma incordez cat pot.E cel mai oribil moment din viata mea.Simt ca o sa fac pe mine.Intr-un maxi taxi plin de oameni, langa noul meu iubit.
    Am fesele incordate sa nu eliberez din greseala un demon.Insa nu reusesc sa tin totul sub control.Scap un vant care e si cu stropi.Simt asta.Din fericire nu s-a auzit nimic.Insa pute oribil.Iubitul meu incepe sa se concentreze pe miros.Eu sunt alba la fata.
    Dupa vreo 20 de minute, in care am mai scapat cateva,s-a oprit masina.La fix pot sa spun.Imi iau geanta in brate si-i atunc in treacat sa ia bagajul si sa nu vina dupa mine si fug inspre copaci.
    Abia am reusit sa dau pantalonii jos,ca altfel..Moment eliberator,elimin tot.Ma intorc transpirata,dar fericita.
    Iubitul statea cu bagajele in mana saracul..si se uita speriat spre mine.Ii spun doar ca faceam pipi pe mine.
    Ne cazam la hotel, coboram sa luam micul dejun.Abia reusesc sa dau comanda,cand simt iar ca o sa fac pe mine.Ii zic ca am o urgenta si fug mancand pamantul spre camera.Pe la jumatatea scarilor nu mai rezist si-mi dau drumul .Noroc ca nu era pe langa mine nimeni.Ce mai..m-am dus in camera, m-am dezbracat de pantaloni si chiloti, i-am bagat intr-o punga si i-am aruncat.

  55. Povestea asta o știu de la un ex care îmi zicea că a pățit-o un prieten… acum, că o fi legendă urbană sau că o fi pățit-o chiar ex-ul, nu pot spune

    Tineri liceeni îndrăgostiți, amândoi cu părinți, bunici, mătuși pe acasă, nu aveau unde și voiau tare mult să își manifeste dragostea nețărmuită și reciprocă… aleg deci un loc romantic și fără supraveghere parentală, anume gradina botanică. Găsesc tufa potrivită, se strecoară după ea, încep manifestările din ce în ce mai pasionale și mai nude, până la momentul T, poziție misionar un pic săltat, când iubitul pasional se blochează și se întoarce siderat să vadă ce se întâmplă în spatele lui: simțea ceva umed și cald la fund :D:D:D Se pare că omului i-au trecut prin cap câteva explicații destul de horror în jumătatea de secundă cât i-a luat să se oprească din ce făcea și să se întoarcă – vagabondul homosexual, gardianul și bastonul său…a scăpat totuși mai ieftin de atât: doar un câine care îl lingea prietenos la fund :D.

    Se pare ca de atunci nu este amator de escapade romantice în natură. Și nu, nu îi propusesem ex-ului vreo escapadă în natură când mi-a spus povestea 😀

  56. Voiam sa raman acasa sa ma odihnesc asa ca am trimis sotul si copilul la un loc de joaca dintr-un mall. Ala mic era in perioada in care invata sa stea fata scutec. Teoretic reusea si se cerea la baie. Practic, a facut pipi pe el pe tobogane.
    O supraveghetoare de acolo l-a adus de mana la masa la care statea sotul meu. Copilul lipaia in pipi la fiecare pas si lasa urme ude de labute pe podea. Ingrijitoarea il intreaba pe sot:
    – e al dumneavoastra?
    El, cand il vede, vrea sa zica nu, dar nu apuca pentru ca ala mic il striga “tati” ?
    Sa vrei sa renegi copilul pisat si sa nu poti, pentru ca te striga pe nume. Asta da cruzime ?

  57. Terminasem facultatea si, ca sa nu raman fata batrana, am intrat in era intalnirilor cu diversi pretendenti, prin oras. Intr-o dupa-amiaza disperata de toamna, urma sa ma intalnesc cu unul pe Soseaua Kiseleff, in Bucuresti. Atunci, se purtau colantii la orice, inclusiv (sau mai ales) la fuste. Ii purtasem si cu o zi inainte, peste dresurile de matase. In ziua intalnirii, mi-am luat alte dresuri, normal, fara sa verific unde am aruncat ciorapii purtati in ajun. Am defilat pe trotuar pret de vreo 200 de metri (oprisem taxiul prea departe, ma rog…).
    Cand am dat nas in nas si emotie-n emotie cu distinsul meu curtezan, ala a facut o mutra de broasca prinsa in ciocul berzei. Se uita in jos. Am crezut ca boul e timid ca o fata mare. Ma uit si eu in jos, din reflex. Am inghetat. Dintr-un crac de colant imi iesise, progresiv, un crac din dresurile purtate in ajun. Pasamite le lasasem pe burlanul piciorului si acolo ramasesera. Iesise din nadragi cam de-un metru, asa. Si asta nu-i nimic, dar agatase toate frunzele uscate de pe trotuar. Caram dupa mine, deci, un sarpe gros facut din frunze uscate.
    Barbatul pe care voiam sa-l cuceresc se uita la mine si astepta o explicatie. Eu, vorbind neintrebata, i-am spus ca fusesem la epilat, la salonul de cosmetica, si ca acolo imi schimbasem dresurile, ca o dama de bun simt. Si ca vaca de cosmeticiana imi luase dresurile alelalte, ca sa le puna undeva, iar intr-un final a gasit de cuviinta sa le indese in cracul colantului. Tipul s-a uitat la mine ca si cum scapasem de la un balamuc privat, intr-o secunda de neatentie a portarului care se aplecase sa se scarpine in bocanc. Am petrecut o seara (in sensul de vreo 20 de minute) la modul penibil, intr-o cafenea urata ca un vagon de metrou, dupa care el mi-a spus ca ma mai suna – si, ati ghicit, nu m-a sunat. Oricum n-as fi avut curaj sa-i raspund la telefon. Nu pot sa traiesc o viata langa un barbat pe care l-am cunoscut in timp ce-mi ieseau bulendrele de sub alte bulendre.

  58. Anul trecut, prin vara, Stuttgart, aeroport. Trecusem de check-in si de control, eram la poarta de imbarcare, dar vad in stanga magazinul duty-free.
    Nu stiam ca trebuie sa trec si prin poarta de imbarcare ca sa am acces la magazin, dar vad o usa mare, care dadea in el. Incuiata, bineinteles, dar vad langaura un buton mare, verde, pe care il apas, ca de aia e buton, sa-l apesi.
    Nu, nu s-a deschis usa, ci a pornit alarma in tot terminalul ala, au aparut cativa agenti langa mine, totul sub privirile celor cateva sute de oameni care asteptau avioane.
    Sper ca le-am facut o zi faina.
    Intr-un final dramatic, in care imi ceream scuze in franceza, am prins si avionul.

  59. Eu, în liceu, vindeam cosmetice pe bază de catalog ca să mă simt mai importantă. Într-o zi trebuia să mă duc în centrul Bucureştiului să ridic comanda că pe vremea aia nu venea acasă şi cum nu aveam ce face iau şi fratele de vreo 5 ani cu mine. Şi binenţeles că îi promit: dacă eşti cuminte îţi cumpăr ceva, ce vrei tu. Cum mergeam noi dinspre Universitate spre Romană pe bulevard vedem un sex shop care avea în vitrină o văcuţă gonflabilă. Copilul, extrem de încântat, urlă în gura mare:
    – vreau şi eu o văcuţă din aia
    eu – hai să mergem că îţi iau altceva.
    el – de ce, ai promis că dacă sunt cuminte îmi iei ce vreau eu şi vreau şi eu o văcuţă a mea!
    (binenţeles că în ziua aia chiar fusese cuminte şi nici să vreau nu aveam ce să-i reproşez)
    eu -mergem şi îţi iau prăjitură de la cofetărie.
    el – da eu vreau o văcuţă din aia să mă joc cu ea că şi X avea un animal care se umfla şi îl lua cu el la mare.
    eu – îţi iau toate maşinuţele şi tractoraşele pe care le vrei.
    el – te roooog, vreauu şi euu o văcuţă.
    Abia am plecat cu el de acolo şi aproape plângea. Am cheltuit după toţi bani pe care îi aveam ca să îi cumpăr diverse prostii să tacă. De atunci nu am mai promis niciodată că îi cumpăr orice vrea el.

  60. Pe vremea cand inca mai aveam vacanta vara, mi-o petreceam integral la tara. Cum bunica-mea tinea post 3 zile pe saptamana, ma indopa cu fasole batuta cat putea de des, ca doar nu era sa-mi gateasca special. Tin minte ca aveam prieten pe vremea aia, bucurestean, baiat de colonel, ce sa mai, alesesem bine. Dupa o portie sanatoasa de fasole, am iesit la aer cu prietenul si un amic de-al lui (de parca nu simteam deja cum formam in mine destule aere). Ma uitam la ei cum discutau si simteam in stomac un fel de Revelion al matzelor… artificii, petarde, haos si distrugere. Pe cuvant daca am vrut sa o scap… am strans din buci cum se zice in popor cu toata ambitia…In zadar. Mi-am zis in sinea mea ”hai ma ca nu s-a auzit, parca n-a fost asa rau…” in timp ce scoate amicu’, mare fizician, ditai teoria in gura mare: ”Stii ca daca aprind acum bricheta asta, sarim in aer, nu?” Au ras de mine pana am plecat acasa, gati-le-ar bunica-mea fasole!

  61. Vara.La mare. Eu o înotătoare „expertă”, cu ditamai colacul roz bombon pluteam pe valurile mării.Brusc valurile se întețesc și mă trezesc că mă înghite unul uriaș cu nesaț, mă duc la fund, dau din mâini, fac bulbuci, înghit apă, mă panichez etc.Răzbat cumva, cumva la suprafață cu tot cu colac și până să îmi revin, toata gașca de prieteni se prăpădea de râs la câțiva metri de mine…aveam sutienul pe undeva pe după gât complet nelalocul lui și arătam de parcă mă lovise potopul 😆

  62. Proaspăt divorţat. Pe vremea aia lucram în proiectare, aveam 26 de ani…. O colegă, care se căsătorise cu primul bărbat din viaţa ei, plus că şi ea era prima femeie din viaţa lui….
    Deci, colega respectivă îmi spune că la sfatul meu, ( by the way, într-o discuţie la ţigară, s-a plâns de relaţia fizică şi eu, ca prostu‘ i-am zis că ar trebui să încerce şi altceva, măcar să aibă un termen de comparaţie), a găsit pe cineva, dar care ca şi ea e căsătorit, au o fetiţă şi că respectivul, în urma unui accident nu mai putea cu soţia, dar că atunci când a încercat cu respectiva colegă, a mea, i-a ieşit, … cât de cât…, doar că se simte vinovat faţă de soţie, aşa că ar trebui ca şi „sărmana femeie” să aibă parte de ceva acţiune… Colega îmi spune că nu se pune problema să fie vorba de soţul ei şi că s-a gândit instantaneu la mine, că tot sunt singur….. Şi mi-a dat numărul de telefon al persoanei…
    Era vremea în care mă pregăteam să fiu inginer, deci student la Poli, seral, anul 5… Ies cu colegii la bere la terasă la Cina… seară, două –trei, cinci(?) beri…. Prind curaj, ajung la un telefon public… era totuşi 1990 … sun şi…. răspunde un bărbat, urmează dialogul de atunci… ( nu cred că o să-l pot uita vreodată…):
    eu, timid,
    – Bună seara!
    – Bună seara!, răspunde vocea….
    – Sun din partea colegei mele… L……sunt P……
    – A, da, sigur că da, v-o dau pe soţie să stabiliţi cu ea ziua şi ora…..
    M-am trezit instantaneu …… Primul gând a fost: Ce plm fac eu acum? Ma rog, am vorbit cu femeia, am stabilit să ne vedem a doua zi dimineaţă la 09.00 la Big Berceni (locuiau în zonă) şi normal, …. nu m-am dus….
    P.S.
    Aflu după vreo trei luni că femeia a fugit cu un şofer…..

  63. Eu, 14 ani,la menstruatie, pe timpul lui CEASCA cand ma scuzati nu se gaseau absorbante, daca aveai noroc stateai cu vata, daca nu mergeau si carpele. Gashka mea se pregatea vesela sa mearga la Dunare, la multprogramata balaceala, asteptata ca sf duh, imi zic in gand lasa ca ma duc si eu, nu intru in apa, stau cu pantalonii scurti pe mine. Zis si facut, imi pun ditai ghemotocul de vata, imi iau si de schimb,Pantalonii-fusta, scurti pana la genunchi cum era moda atunci, ajungem la plaja, o caldura mortala, dupa vreo ora de prajit aiurea ma decid sa intru in apa, ma balacesc fericita si cand ies…cracul se ridicase si se vedea chilotul cu tot cu umflatura ghemotocului de vata, umflat bine de la apa si siroind si colorat..Black out. L-am tras si eu in jos cum am putut, m-am schimbat prin tufisuri, nimeni nu a zis nimic, dar privirile oripilate nu am sa le uit niciodata.

  64. examenul de capacitate! rezultatele s-au afisat mai tarziu pe cusca aia de sticla (cica avizier) decat au zis aia initial. ma rog, o mare de parinti, bunici, fratiori – toti rosii si cu emotia-n glanda. era caldut asa, ca vara… aveam pe mine o helanca (alea fara maneci, da cu guler) asortata cu sutien de ala cu burete…
    vin rezultatele! buluc pe cusca… toata lumea din curte era stransa pe un metru patrat.
    io, un metru si un zambet m-am strecurat pe sub ploaia de maini intinse pe geam.
    pfuaiii, am luat nota mareeee!
    ies de acolo cu greu, gafaind, transpirata, helanca aia lipita de mine.
    in fata mea – paznicul cu o mutra flescaita, statea cu mana pe tigara fara sa o mai poata baga in gura.
    io tipam “ura, yey!!!” si l-am vazut pe asta. eu, intr-un colt de curte, asta in altu. eram ca in filmele cu impuscati.
    si se holbeaza. si se holbeaza. si se…
    “La ce dracu se uita asta?” – ma gandeam eu!
    dupa 2 min imi explic. mi se ridicase sutienul si aveam 4 bucati. doua ale mele, naturel… si doua (cupe) de la sutien. nu-l pot judeca pe bietul om. nu vezi in fiecare zi pe una cu cu patru, sarind ca o iapa.

  65. De verificat intotdeauna!!

    La serviciu, alegand varianta ‘lux’ pentru no. 2, adica toaleta ptr handicapati: intimitate, mai mult spatiu, etc.
    Inchid usa, mandra de privilegiu, ma pozitionez si chiar in momentul in care nu mai puteam face nimic sa intorc inapoi ceea ce plecase deja si aluneca lenes in cele mai lungi 3 secunde din viata mea, observ ca nu exista hartie. Ma simt parasita de tot si toate, invinsa miseleste si deznadajduita. Scanez cu privirea prosoapele de hartie – nimic! Ma caut in buzunare ptr un servetel folosit, cat de mic – nimic. Mi se umezesc ochii, nu pot sa pierd asa!
    Decid sa nu renunt…verific suportul de hartie si descopar acolo rola de carton. Este incuiata in carcasa, dar asta nu m-a oprit sa o rod cu mainile si sa o scot. Am folosit-o sa izolez zona afectata si, fericita si tantosa (mai mult de la imboldul localizat dorsal), m-am indreptat spre toaleta comuna unde am gasit mijloacele de a rezolva situatia in mod corespunzator.

  66. Eram la taxe si impozite sector 2 (persoane juridice) sa radiez un apartament. Impozit achitat prin op, evident operatiunea nu se “vedea in sistem”, da o fuga pana acasa sa vii cu confirmarea pana sa se termine programul lor de gravida. Ajung inapoi cu fix 1 minut inainte de inchidere si ma strecor pe langa scaunul pe care il pusesera deja in usa. La ghiseu era deja un nene care facea ceva (radia, inscria…chestii) cu o gramada de masini. Eu refuz sa ma misc de la ghiseu si mai eram si supernervoasa ca doar din vina lor a trebuit sa fac atata drum si sa mai pierd o juma’ de zi. Domnul de la taxe se cunostea cu nenea cu masinile, asa ca lungeau cat se poate operatiunile. Eu ignor cu gratie tentativa lor de a ma enerva si mai tare si, cu un aer princiar scot din geanta un tub cu crema de maini, Crema aflata cam pe sfarsite. Asta insemna ca eu sa execut niste miscari scurte si repezi de dute-vino, pentru a face crema sa coboare spre iesire. Desurubez capacul la momentul potrivit pentru a lasa crema sa tasneasca fix in decolteul meu de mamica cu bebe proaspat intarcat. Domnul din spatele ghiseului s-a inecat instantaneu si s-a bagat literalmente sub ghiseu. Nenea cu masinile de inscris isi aduna dintii de pe jos cu mana tremuranda. Iar eu ma stergeam de crema din decolteu cu acelasi aer princiar…ca doar ce altceva rau putea sa mi se mai intample….

  67. In urma cu ceva ani, am mers la o nunta olteneasca la tara.Cort, muzica lor , ok.Prietena mea avea o geanta neagra, o scapa trebile mari.Unde wc? In gradina seara tarziu ca oricum nu stie nimeni.Bun, revine linistita , pune geanta pe scaunul alaturat si zice: M-am spalat de 3 ori pe maini si pute de trazneste, ce dracu? Arunca privirea pe gentoc, in mijlocul ei se odihnea ditamai rahatelul..

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green