Momente oribil-comice
Cam cât de nașpa e, pe o scară de la 1 la 10, momentul ăla în care dușul, care e în cadă, se întoarce ca un șarpe cu… apa-n sus și te împroașcă de nu te vezi, din cap până-n picioare, iar, când bâjbâi cu mâna după robinet (nu vezi nimic, pentru că ținta principală a apei e fața), ca să-l închizi, nu reușești decât să-l dai mai tare? 
Tocmai mi s-a întâmplat mie și mi s-a părut de excepție.
Ce e mai nasol decât asta? Să te îmbraci frumos, de plecat în viteză la serviciu, și să-ți vomite copilul pe haine fix înainte să ieși pe ușă? Pare mai nasol, într-adevăr.
Dar un al doilea exemplu de ceva mai nașpa nu mai am. Așa că vă invit să ziceți voi. Hai să adunăm o frumoasă colecție de momente d-astea oribil-comice, pe care s-o public după aia într-un post separat. 😉
Se poate intampla insumat, sa-ti vomite copilul pe haine, sa-l duci la baie sa-l speli… si sa ti se intample la baie scena cu dusul.
Eventual, dupa ce ai spalat copilul si te-ai schimbat, sa aluneci (cu hainele curate) in voma de pe parchet, pe care, grabit/a fiind, ai uitat s-o stergi!
saaau…sa pleci fuga fuga de la birou, galopand spre sediul clientului unde ai o prezentare in fata boardului. din board face parte si unul dintre oamenii din business-ul romanesc pe care ii apreciezi cel mai mult. ai emotii ca nah, asa-i in business. pentru ca ai repetat prezentarea pana pe ultima suta de metri iti tragi haina pe tine pe strada, dar nu inainte ca o pasare maiastra si bine intentionata sa traga un rahat de toata frumusetea pe parul proaspat spalat si pieptanat si pe camasa ta deschisa la culoare =)))) din fericire oamenii misto din mediul de business au si simtul umorului 😀
1) Sa te pregatesti sa pleci in concediu, iarna, la 5 dimineata, impreuna cu alte 4 masini care te asteapta in fata blocului, sa te puna al cu coarne sa inchizi apa de la robinetul tevii si sa ramai cu el in mana si apa tasnind.
2) Sa ai vacanta achitata integral 100% si, inainte cu o saptamana de la data plecarii, sa-ti faca barbatul varicela….apoi si copilu’…
1. sa pleci in a mai mare graba,sa ai de facut revista presei pt ministru si,cand ajungi al birou sa constati ca pe sub jacheta nu ai decat…….sutienul.
2.sa te muti in casa noua, sa pregatesti tu cina pt toti,ca mare gospodina ce te afli si ,in loc de bors sa acresti ciorba de potroace cu socata.
3. sa pleci repde, repede de acasa si da, sa iti vomite strumful pe par, haine, pat.
4. si cel mai tare,sa uiti sa iei umbrela ca nu va ploua,sa fii la Roma,sa ai intalnire cu ambasadorul Romaniei al Vatican. si din senin sa se porneasca potopul lui Noe. apoi,spasita,cu toate hainele ude,mulate,ca amanunt sutienul se pierduse din cauze si motive necunoscute,deci ude,mulate ,cu toate cele la vedere sa ii spui: Buna Ziua, apreciati prezenta spirituala,ca cea fizica a intrat la apa. noroc ca avea simtul umorului…………………..
Eu ma grabeam intr-o zi sa ajung la facultate (ca prezentele contau atunci) si nu gaseam ceva cu care sa ma imbrac. Intr-un moment de disperare hotarat sa iau rochia cea noua, chiar daca asteptam si eu o ocazie mai speciala. In statia in care schimb autobuzul (adica la 3 statii de casa mea) ma impiedic si cad cu fundul intr-o balta. Asta e naspa: pa rochie, pa prezenta!
Da, observ ca barbatii nu comenteaza pe aici. Toti barbatii stiu care e momentul cel mai penibil cu putinta, cosmarul absolut, de aceea nu prea se inghesuie. Da’ nu vi-l spun nici eu. 🙄
@ Adi: care, domnu`, să rămâi fără lame de ras?
@ Marian S
Da, da’ vezi sa nu afle si fetele.
@Adi: Sa-ti moara la intrare daca nu ni-l spui.
@ Sergiu
Nu-l spun si gata. 👿
@Adi: pliiiiiiiz 😐
sergiu: sau sa nu-ti mai iasa! a patit-o un amic, pe plaja din Vama Veche.si rasaritul de soare l-a prins captiv,de tot……………
dar cel mai tare a patit-o o fosta colega, profesoara undeva in ialomita. cateodata profesorii ami au si ferestre,adica ore libere in cadrul unei zile. intr-o astfel de fereastra colega ei de romana avea ora libera,la fel si profu de sport. nebunatici,au comis-o, inferbantati, in scoala, in cacelarie.stii cum e, 5 profesori in toata scoala de tara, din care doi erau liberi.cine sa vina 10 minute? ei si dama a suferit emotional de la un zgomot sau Dumnezeu stie ce si……….domnul a suferit penis captivus. pe scurt, scoala, elevii, colegii, o buna parte din sat, i-a petrecut pe cei doi,calare unul peste altul, temeinic inveliti cu paturi,pana la salvarea din curtea scolii.era prin 70 si ceva. amintire de neuitat………………
@ Simona
Sunt de nezdruncinat. Nimic nu ma poate convinge.
A, băieţi, gata, mi-am adus aminte.
Când ajungi la momentul ăla, să cauţi febril prin buzunare, să scoţi chestia aia, să-i desfaci ambalajul, să te pregăteşti de montaj şi când colo… era o bomboană mentolată!
PS: cre` că mă lasă memoria, mi s-a întâmplat mie sau e dintr-un film??? 😯
@ nike: în viaţa mea nu am păţit o chestie de-asta, pe bune.
Cum naiba, adică, să fiu în stare să o introduc în ecuaţie şi să nu mai pot s-o extrag????? Din radical, zic. 🙄
Soluţia e simplă: o laşi până adoarme şi se face mică.
Mai dezbătusem noi odată problema: cea mai bună e aia foarte mică atunci când e mică şi foarte mare când e de lucrat la scară mare. 😯
Are cuvântul domnul Adi. Şi neamtu-romu`, dacă e pe fază. 😐
Eu m-am scapat pe mine intr-o tabara… glume de copii.
Incercam sa dam vanturi la comanda si am cam exagerat… cand i-am dat drumul s-a auzit ca e ceva “nefiresc”, n-am mai avut cum s-o dau la intors.
ce poate fi mai jenant decat sa te puna “nafasta” (vorba conationalilor nemti) sa faci salata de varza si sa nu sti ce se pune in ea… in salata, vreau sa zic…
@nike: era misto sa vina si popa si sa zica ceva gen: “asta a fost mana lui dumnezeu, pacatosilor! zic sa-i omoram cu pietre, ca sa dam exemplu” :))
lasa sergiu ,mama, ca eu stiu pe unul care a gafat si mai criminal: si-a deschis adresa de mail,paralela,fara stirea nefestei,vb lui neamtu’, si a uitat-o asa……..intre timp amanta ii facea declaratii…….si nici n-a inchis calculatorul si a si plecat la job.
cat de tare sa fii sa faci asta?
mai, pietre n-au fost, s-a lasat cu divorturi, profa de romana,ca de, ii ranise amoru propriu a lu barba’su…..iar tipul din Vama, a avut spre dimineata ideea sa foloseasca drept lubrefiant crema de maini a demoiselei.era mentolata………un fleac………..
1. Fac duş, ies din cadă şi mi se pare ca un furtun de sub chiuvetă picură. Mă aplec, trag puţin de furtun şi ce să vezi, se rupe. Apă rece, ora- doo noaptea, direct în faţă(apa, nu ora). Scule ioc, trusa era la un prieten. Pînă la urmă am găsit un patent şi am remediat. Ăsta da duş scoţian, cînd nu te-aştepţi.
2. Fii-mea avea cam un an, era în curul gol şi mergea prin casă ţinîndu-se de diferite chestii. La un moment dat ajunge lîngă canapea, îmi aruncă un zîmbet, după care începe să se “concentreze”. În secunda doi am fost lîngă ea, cu mîinile căuş, prinzînd doi mititei. Senzaţia nu e nasoală, zici că e ciocolată lăsată puţin în soare. Parcă mi-a zîmbit iar, nu mai ţin minte.
Sa te razi “mildly drunk” pe intuneric si dupa aia sa te intrebi de ce se uita lumea ciudat la tine. 🙁
🙄 🙄 🙄 Sa te imbraci frumos iarna la -20 de grade si vant de Baragan in Bucuresti, sa te duci la un examen oral si inainte de examen sa intri in baie si sa agati cu inelul ciorapul fin de dama. Care s-a dezintegrat DE TOT. Sa scoti ciorapii de pe tine (ca nu mai aveau sens) si apoi sa vezi cum se uita tot poporul la picioarele tale golase si vinete. Si dupa examen sa mergi prin viscol la Gara sa iei trenul sa ajungi inapoi la Ploiesti.
Sa-ti iei mandru nevoie mare masina cea noua de la dealer, in februarie, seara tarziu, pe o ploaie mocaneasca, sa te opresti de 4-5 ori ca sa stergi geamul pe afara, pentru ca toata lumea stie, nu-i asa, ca masinile vin din fabrica cu nu stiu ce solutie pe parbriz ca sa-l protejeze, sa injuri de toti dumnezeii si solutia, si fabricantul, si stergatoarele care nu te ajuta sa vezi ceva afara si sa constati ajungand acasa, ud fleasca si tu, si nevasta si tapiteria masinii ca ai mers cu lumina aprinsa….
Marian S.
In cazul ecuatiei respective nu exista o solutie asa de simpla. Problema apare cand radicalul doamnei din anumite motive se contracta. Asa ca sangele care face matematica atat de interesanta nu mai poata reveni in restul corpului domnului. Domnul poate sa adoarma cu totu’, partea respectiva a dumnealui tot acolo ramane.
De aia e nevoie de matematici superioare pentru rezolvare (fiind vorba de o proferoara de romana si un profesor de sport…n-au avut nici o sansa)…gen o injectie de relaxare a radicalului doamnei.
exact. un miorelaxant. merge, la nevoie si niscai magneziu,dar midocalmul e sfant.
rochie noua,faina, suport agreabil.complimente toata ziua.ajung acasa. tata catre mine: bine tata,ai vrut sa stie toata lumea de unde ti-ai luat rochia si cat costa? nu, zic,dar de ce? pai uite eticheta la spate……………………
La un botez al unui baietel mai marisor,de doi ani,cu intarzierea de rigoare din motive de strainataturi,copchilu` cand se vede dezbracat si dus de preot spre cadelnita se apuca si urla”pi-da ma-tii,popa”,asta vreo zece minute spre deliciul invitatiilor .
Mi s-a întîmplat să mă nimeresc chiar în spatele unei maşini care dădea să iasă în stradă de pe trotuar. Plouase şi cîteva secunde i-a patinat o roată din spate în mica zonă verde de la marginea trotuarului, transformată în noroi. M-am trezit umplut de noroi din cap pînă-n picioare, exact ca-n filme. Noroc că aveam un palton destul de lung şi m-am putut urca într-un taxi fără să murdăresc scaunul (cu paltonul împachetat, în braţe, desigur).
Una care mi se pare şi mai tîmpită – că dacă vrei s-o faci intenţionat, sigur nu-ţi iese – a fost cînd odată am urcat în lift cu telefonul în mînă şi mi-a scăpat fix în fanta dintre lift şi palier. Nu apucasem să închid uşile laterale, dar uşa dinspre palier se închisese, şi am înscris – precum la baschet, cu panoul – fix la baza uşii, pac, în gaură. Fuck…
„1. sa pleci in a mai mare graba,sa ai de facut revista presei pt ministru si,cand ajungi al birou sa constati ca pe sub jacheta nu ai decat…….sutienul.”
@nike:
Ăsta nu se numeşte parcă… act ratat? 🙂
Domnu` Cristian, uite care-i treaba.
Toata viaţa m-am străduit să le surprind placut, foarte plăcut.
(Mă rog, de la o vreme e mai multă străduinţă decât rezultat, dar perseverez).
Recunosc că sunt de-a dreptul siderat. M-am străduit eu, dar să fie atât de plăcut surprinsă încât să nu-i mai dea voie să plece… asta n-am pomenit, zău.
Deci acum trebuie să constat că toată viaţa mea a fost în zadar. Aveam altă părere despre mine.
Mă iertaţi, mă duc să mă spânzur un pic.
Bon, partea serioasă, ca să vă stric tot cheful: am auzit de fenomen, cred, dar nu am păţit-o pe pielea mea. Sunt norocos pe partea asta, altminteri m-ar fi prins şi pe mine şefii. 😳
Şi gata.
desigur, am fost si io actoru unor momente penibile, comice, din fericire, mai intotdeauna am fost beat si nu m-am prins, sau am uitat. Uneori, un preten sau altu a povestit ce si cum, da stiti cum sunt pretenii, exagereaza.
Să pleci grăbită și buimacă de somn, la serviciu într-o dimineață ploiasă de octombrie și când ajungi să constați uimită, odată cu toți ceilalți colegi, că pe sub fulgarin nu ai fustă……
I s-a întâmplat unei colege, care era încă-n luna de mire……vă imaginați ce comentarii suculente au urmat!
Am patit-o si eu cu dusul, dar cind spalam cada si, odata mi-a tisnit drept in spinare un jet de apa rece ca gheata, dusul isi iesise din buton. Am zis ca si crap acolo, trasnita, in cada.
Dar cea mai penibila faza am patit-o la un bairam cu ambasadori si consilieri pe afaceri externe. Gatita toata, cu rochita scurta, cu vorbe de duh in toate limbile pamintului, cu fitiit din fund si, na, chef, ca la 27 de ani. (Eram la ambasada din Peru). Ma invita un irlandez la dans si dansam. Cind colo, ce sa vezi, sa-mi iertati vorba groasa, i s-a sculat. Ce sa fac? Era mult prea evident sa mimez indiferenta. M-am dat un pas in spate si i-am soptit, cu raceala: “Cred ca e ceva intre noi”. S-a fisticit, a zis ca da, si el crede ca e ceva intre noi si s-a napustit afara, in ploaie.
[…] Calinescu: Nu sunt indeajuns de diva. Zi-mi atunci despre premiile acordate. Cristina Bazavan, Simona Tache… Ti se par […]
San Diego, California, vara, congres cu pretentii, toata adunarea imbracata la patru ace, vorbitoru apare in pantaloni scurti si camasa hawai inflorata, geamantanu cu haine se pierduse in avion, intimplat unei rude f. apropiate.
Intimplat mie, ajung la munca si o colega observa ca sub pulover aveam pijamaua, explicatie. Nefasta imi pune pe pat, de regula, lucrurile pe care trebe sa le-mbrac, de data aia era plecata, mi-am scos pijamaua, am mers la baie, m-am spalat si inapoi in dormitor, am gasit pijamaua care am crezut ca-i camasa..
comentarii de pe Facebook:
“La fel de enervant e cand te intinzi dupa telecomanda de la marginea patului si in incercarea de a o apuca nu faci altceva decat sa o impingi jos din pat…”
“e naspa. super naspa insa e cand, pe langa cele de mai sus, esti si imbracata, faci baie copilului care se distreaza grozav vazandu-te ciuciulete si nici nu-l poti lasa in baie singur, ca sa te duci sa te schimbi!”
“Sa te duci scurt pe terasa cu copii in fata casei si sa uiti complet de cheie care e pe masa in casa, sa ti se inchida usa de la curent si sa nu mai poti intra in casa decit seara cind vine sotul de la lucru, sa nu stii nici limba ca sa ceri un pahar cu apa de la vecini care oricum sunt si ei toti la servici si sa n-ai nici telefonul mobil la tine sa suni de urgenta:))”
“Sau sa astepti jumate de ora la trecere de pietoni sa te miri ca prostul de ce nu opreste nimeni si de ce e tot timpul rosu,sa treci si sa vina unul in fata ta sa apese pe un buton unde isi schimba culoarea semaforului in verde si sa treaca intr-un minut tu minunandu-te ca boul la poarta alba ca nu ai observat chestia aia pe stalp in timp util…”
“Asta cu butonul la trecerea de pietoni am patit-o si eu…”
“Pentru ele e nasol, cam 8-9, pentru ei – nu conteaza”
“sa fii in oras la cumparaturi,sa iti trebuiasca fooaarte tare la WC,sa te grabesti acasa,sa rezisti eroic 2 ore,cheia in usa,ai intrat,fugi inspre usa de la baie,usurarea ti se citeste pe fata si…tadaaaaaaaaaaa!!!!!-e incuiata..sotul tau e inauntru(de vreo 2 ore jumate),citeste rubrica de sport si asculta meciul de la radio cu castile pe urechi!!!……..Si..nu maaaii pooot(strigi!)..si faci pe tine!”
next,
nu-i act ratat.actul ratat ,ca m-am scolit in ultima vreme,apare cand subconstientul doreste ceva, constientul altceva si rezultatul nu-i nici ca unul ,nici ca celalat.
de ex
vrei sa iti f.ti amanta,dar ai nevasta la dispozitie,si cu gandul la amanta,nu reusesti nimic cu nevasta.
faza oribilo-comica
ma bag in pat cu barbatul visurilor mele.ma asigur ca pempersul e ok,ca biberonul cu laptic e la indemana. bun.tipul isi da jos pempe,ca “sunt baiat mare!”.si cand e momentul ala al mai misto,de te ia mrejele somnului,de esti pe trei sferturi adormit,am simtit asa o caldura nefireasca dar placuta ca ma invaluia,pe mine,peste tot si susura………fi-miu facuse pisu pe mine si in tot patul.
evident ca m-am sculat bombanind,am schimbat tot. dau sa ma culc,ca tot era 2 noaptea.aud o voce,nu de aia de tre sa iei pastile, cand tot era sa ma ia somnul: mami,uite pt caca iti cer olita!!!!!!!!!!!ce sa ii mai zici????????????///
și încă, tot de pe Facebook:
“e mai putin naspa decat ala cand descoperi ca rola de hartie igienica e goala :))”
“daca mai sare jetul si iti stinge si lumina in baie intr-o mare flama e total.”
“sa se opreasca apa cand esti cu clabucu’pe cap”
“Sa fi oarecum in graba, sa vrei rapid sa te tunzi singur si sa se termine acumulatorul masinii de tuns fix la jumate. Am trecut peste asta. Acum sunt uniform tuns.”
“Nu cred ca scapat cineva de asta.”
“Dar cu lingura din chiuveta, dai drumu’ la apa si curge direct in lingura si te uzi si se uda si podeaua si dulapurile si masa, etc.!?”
“Cand din cauze de alcooale-n sange te duci la wc-u la dame si te prinzi cam pe la jumatatea jetului…il gatui, te inrosesti, bagi “bijuteriile coroanei” inapoi in nadragi…daca se lasa si cu prins in fermoar e si mai tare…”
“Este “idilic” sa faci primul dus dupa ce instalatorul a terminat de schimbat bateria ….si a conectat apa calda la rece si invers ! Iar tu vroiai un dus rece , sa uiti de canicula!”
“Cu lingura e mai nasol fiindca de multe ori esti aranjata si fardata, gata sa iesi din casa…”
“Sa vezi cum s-a infundat furtunul aspiratorului… Incerci sa sufli sa il ajuti sa inghita si deodata simti plamanii punga si ochii vrand sa intre de tot in orbita”
“Da aia cu gainatzu’ ? Hai ca sigur nu-s eu singurul norocos…aia cu masina proaspat spalata si in juma’ de ora gasesti pe ea numai meduzele d-alea patru la kg de ai senzatziea ca mai bine te lasi de servici si te apuci de un nou job…laxativ ptr pasari”
“O, da. Prima oara la un interviu pt angajare. Te trezesti cu noaptea in cap, te aranjezi, te sulemenesti, iti pui fusta sexy-office, te apropii de birou demna, un pas, doi… si in loc sa deschizi usa, ii tragi un ditai capu’. Era din sticla si n-ai observat-o.”
“incercati urmatoarea reteta si mai vorbim atunci : pepene+bere+porumb copt in smoala”
“Statie RATB+bluza crem+ gainat de pasare+mers la job dupa…nemaipomenit, ce sa zic…m-am consolat cu gandul ca cica-s norocoasa daca,din 15 oameni cati erau acolo,m-a ales fix pe mine”
“Cu atat mai naspa cu cat sunt toalele mai fandosite si freza mai cu mot , ca nu faceai dus ci doar te “mancase”sa asezi para pentru ca doar ce facusei dus inainte de a pleca la un botez (mie mi s-a intamplat)”
“depinde daca apa e rece sau calda.”
“un maldar de vase si o lingura in chiuveta , fata aranjata si machiata se stropeste toata. se cheama justitie divina.”
“Ceva foarte asemănător: să se piardă presiunea la duş EXACT atunci când e nevoie de presiune mai mare la duş. Bărbaţi, relax, problema asta nu vă priveşte.”
și încă, tot FB:
“Să-ti parchezi masina la un hipermarket (o pun totdeauna in locurile goale nenumarate, pentru ca toti se storcesc in buza buzelor intrarii, nu cumva sa se cocârjeze cumva târând carucioru’ prea mult). Aaaah, nemaivorbind de vecinii ce-si deschid portierele ca la caleaşcă si, ti-o trosnesc pe-ta.
Vin voioasa de la niste anemice cumparaturi si raman siderata: masina era toalmente singura in zona aia, doar ca ii varsase cineva o galeata de vinarom pe toata capota (masina e neagra). Eram deja sigura ca am deranjat oe cineva si…pleaşc! exact linga mine, stropsindu-ma desigur, mi se arunca o noua găletusă de vinarom (bine ca n-a fost pae plete!)
Ma uit in sus, ca doar nu statea vreun pervers pe lampa si, ce vad: parcasem langa unul din giganticii corpi de iluminat si, fiind deja tarziu, mititeii de pescarusi ai Dambovitei deja sforaiau, vreo 6, pe p. superioara a stalpului.
Si se mai si relaxau, jucand paintball cu nefericitii din greu.. De-acum, adios stalpi pe care traiesc vietuitoare ce se balega de-a dreptul ca-n mezozoic!
Ce-au mai ras aia de la spalatoria auto, da’ le-am inchis gurile caci eram tâfnoasa!”
geamana a patit-o
s-a dus la interviu, la primul ei interviu.aia au spus,domnisoara,dupa 3 zile ,daca sunteti aleasa,va sunam.sor-mea se duce in Vama(pe vremea aia inca abia numarai corturile),sta trei zile, apoi, rupta de oboaseala vine acasa sa doarma.numai ca suna telefonul.cand doarme,sor-mea nu stie ce spune.lejer iti poate promite manuscrisele de la Marea Moarta.
la capatul firului: domnisoara,felicitari! au fost 20 de candidati,dar v-am ales.puteti veni sa ne aduci actele?
sor-mea: vreau sa dorm, care pm ma scoli?am venit din Vama….
doamna insista, dar nici sor-mea nu se lasa:ce nu intelegi?vreau sa dorm.
peste cateva ore,cand s-a sculat,a realizat………………..
din punctul asta de vedere,daca vrei conversatii savuroase,vb cu surorile mele cand dorm.sunt delicioase amandoua.oricum nu isi vor mai aminti nimic dupa aia.
Sa fii musafir si sa te apuce nevoia aia mare. Te duci la WC, faci ce e de facut (stresat oricum de faptul ca o sa lasi miros si alea-alea), iar cand sa tragi apa, constati ca tocmai ai comis unu’ plutitor. Cauti din ochi un lighean cu care sa cari apa de la cada in WC. gasesti – slava cerului – ligheanul, dar – surprizaaa- presiunea la cada e minuscula. stai muuult in baie incercand sa trimiti plutitorul la canal. reusesti dupa vreo ora. cand iesi de-acolo, livid de nervi, toata lumea te intreaba daca ti-a fost rau. 😥
@ Musafir: trebuia să-l tai în bucăţi mai mici. 😯
1. Merg pe strada, stropita din cap pana in picioare de o masina, ajunsa acasa dau drumul la apa calda sa ma spal pe maini, era activat dusul, imi curge in cap.
2. Sterg tabla, cad de pe podium, dau cu capul de calorifer, rana adanca.
3. Iarna, stagiu chirurgie, test de evaluare. Toti pe dinafara, trimisi sa citim la biblioteca. Alunec pe gheata, dau cu capatzana de gheata, 5 min simt ca nu e capul meu.
nike
da-ne si noua telefonu la surorile tale…
Sa te duci la o bere cu colegii (vreo 6, toti masculi), sa bei 2-3 beri si un shot de tequila, sa te ametesti nitel spre binisor, ca nu esti prea obisnuita cu alcoalele, sa te duci la baie si sa reusesti cumva sa ramai blocata in baia minuscula a barului. Sa te chinui 15 minute sa te eliberezi, sa bati in usa si sa strigi sa te deschida cineva, dar nu te aude nimeni ca e galagie mare. Pana la urma, sa realizezi ca ai geanta la tine, telefonul in geanta, si ca nu ai alta solutie decat sa suni pe unul dintre colegi sa vina sa-ti deschida usa. Sa vina toti, evident, cu gura pana la urechi, cu 2 chelneri din bar dupa ei, sa forteze usa si sa-ti mai faca si poze, amintire de la marea actiune de salvare…Sa faca misto de tine, toti, urmatorii 2-3 ani, pe chestia asta. Si de fiecare data cand te duci cu vreunul dintre ei la o cafea, apa plata, bere, whatever, si te ridici de la masa sa mergi la baie sa te intrebe cam dupa cate minute sa considere ca e necesar sa vina in misiune de salvare. 😀
Eram la birou într-o zi, mai exact în bucătărie, mă pregăteam să-mi fac o cafea înainte de a intra în întâlnire. Mă duc să dau drumul la robinet, cu capul întors spre colega din spatele meu …şi ridic de clapeta aia să curgă apă, zic. Tare. Cu jet şi presiune. Toate astea, desigur, cu ţeava bateriei în mâneca mea. Era o bluză cu mânecă lungă şi un pic largă pe care nu o puteam suferi. Şi uite că s-a răzbunat. Oricum, a fost o senzaţie de neînlocuit 😀
socata pe post de bors e apa de ploaie. mama a folosit tzuica pe post de zeama de varza.
sau, iarna, ziua lu’ tata, musafiri. pune omu’ de tzuica fiarta: zahar, coaja de portocala, cuisoare, ce mai pune el la tzuica fiarta. cand s-o serveasca- era apa fiarta cu mirodenii.
sa fii musafir si sa-ti cada hartia igienica de pe suport si sa se desfasoare. sa te chinui ca boul sa o infasori la loc si, cand ai terminat, s-o scapi in WC
In vizita la niste prieteni, le-am infundat toaleta. Sa vezi distractie sa incerci sa omori monstrul cu peria de wc, iar intr-un final sa iti infasori mana intr-o punguta de absorbante, gasita pe la aia prin baie, si sa-l maruntesti cu mana.
sa-ti duci copilul la wc-ul public, usa toaletei sa se tranteasca dupa voi din cauza curentului si sa constati ca e rupta clanta pe dinauntru. si sa n-aiba nici hartie.
sa implinesti 20 de ani, sa bei un litru de vin rosu de la pietroasele ( tare bun), sa vomiti pe usa si in fata usii , sa te vada juma’ de camin, sa te bagi la somn si cea mai buna prietena sa stearga dupa tine .
Pleaca un coleg la aeroport sa-l ia pe unul dintre actionari, pe nume Iain Black (cu panou cu numele lui, firma etc.); dupa ceva timp ne suna secretara lui IB sa intrebe de ce nu-l recupereaza nimeni de la aeroport pe actionar; suna colegul care zice ca e cu omul in masina si ajunge in 5 min; dupa ce inchide, ii spune pasagerului ca sunase secretara sa vada ce s-a intamplat, iar omul ii spune ca el nu are secretara; colegul il intreaba: nu sunteti Iain Black? 🙄 omul zice: nu, sunt Iain Jack …
S-a intors la aeroport cu pasagerul clandestin, l-a recuperat pe cel bun, iar acum colegul e cunoscut de toti ceilalti cca 1.400 de colegi din grup 😀
Va multumesc tuturor pentru savoarea povestirilor.M-am distrat copios si am constatat ca mai sunt pe lume si alti impiedicati c si mine,dar eu nu va spun ce-am patit ca m-ar rade si curcile! 😛 😆
De departe Levis e number one!
LOL
@Ana: spune-neeeeeee! te rugăăăăăm!
Hai ca am ras copios citind comentariile voastre.
Am si eu o intamplare in care am fost personaj principal. Eram la birou si aveam o sticla de sana de 500ml careia tocmai ii desfacusem capacul sa beau din ea. Nu am apucat pentru ca am primit un telefon urgent la care trebuia sa raspund. I-am pus capacul la loc, dar fara a-l insuruba…buuuuun. Termin de vorbit la telefon, iau sticla de sana si incep sa o agit energic. :))) Evident capacul a zburat vreo 2 metri…la fel si sana: PE TASTATURA, PE MONITOR, PE PERETI, PE MOCHETA, PE FATA MEA, PE PAR, PE HAINE…Aveam sana si in urechi. Colegii mei nu stiau ce sa faca mai intai: sa sara in ajutor cu servetele sau sa filmeze momentul. Acum de fiecare data cand ma vad cu iaurt/sana in mana, nu stiu cum sa se indeparteze mai repede :)))
Sa te grabesti sa pleci, intri in masina cu viteza luminii, dar parul tau shakirian sa nu te urmeze cu aceeasi viteza si sa ti-l prinzi in portiera. Senzatia de a ramane spanzurat de par…unica.
Sa fumezi relaxata la volan, muzica, soare, fara viteza si sa-ti scapi tigara (inca aprinsa) sub fund..pe DN1 , aproape de baneasa si sa-ti sune si telefonul afisandu-l pe sotul mult iubit. Cred ca avea numai ganduri bune.
Sa-ti duci plodul la gradi, ingenunchezi in fata lui sa-i pui papucii si sa vomite in capul tau (asta s-a intamplat sotului)
31 dec 2002…apartamentul proaspat cumparat/renovat/nemobilat. Urma sa dormim pe saltele in noua casuta. La orele 14:00 partenerul ma suna disperat ….Adu-mi un inel de tevi!!!. Eu : Ce ma?! Ce ai patit? EL: Stau infasurat pe teava de la calorifer ca s-a spart si ma frigeeee. Am rezolvat pe la 9 seara.
Decembrie 2012…plecare spre Suceava sa facem Craciunul. Boarding completed (noi doi si ploada) la ora 6 dimineata. Afara, in fata curtii ceva zapada. Dintr-un motiv stiut doar de sot, nu pleaca in sensul normal, ci vrea sa intoarca pe loc, in sant inghetat la 1 m de curte. Am rezolvat in 20 min si 20 tone injuraturi din partea lui. La vreo 2 luni, copilului i se blocheaza bicicleta in masa si aud cu o voce cristalina de 3 ani “Piz…ma-tii de bicicleta”. CE AI SPUS ??? “asa a spus tati cand s-a impotmolit masina …”
Graba mare innainte de serviciu … ultima operatiune innainte de a iesi din casa spalatul dintilor … fatal … in loc de scuipat in chiuveta – scuipat pe mine (pantaloni, bluza, brat plin de pasta de dinti) INTARZIAT 🙁
Graba mare innainte de serviciu … cobor prima treapta a scarii blocului, alunec, rup&colorez caramiziu blugii intr-un genunchi, trecatori prapaditi de ras …
Eu m-am dus odata intr-un camping din Norvegia sa fac dus. Acolo apa calda e cu fise, schimbi fise la receptie si te duci la dus. M-am dus, am bagat fisa, m-am sapunit tacticos si… apa s-a terminat.
O fisa tine 2 sau 3 minute, dupa camping.
M-am sters, mi-am lasat peruca de clabuci, m-am dus la cort, am luat bani, m-am dus la receptie, am luat o fisa noua etc. etc.
Nevoia te-nvata.
Patita de mine: lucram in aeroport, cu uniforma + program infernal, care frecvent ma obliga sa ma duc la … asta … suc cu toalele de lucru pe mine, respectiv a doua zi la ore mici sa le trag la loc in vederea reluarii activitatii. Iarna, gerul dracu’, pe sub pantalonii aia de tergal bleumarin purtam dresuri, sa nu-mi inghete gladiolele. Ies de la munca, ma duc la “sucul” ala, se face miez de noapte, ma duc acasa, ma dezbrac si pic lata-n pat. 5 dimineata, suna ceasu’, n-aud, ma trezesc tarziu,trag in viteza aceeasi nadragi la loc pe mine, camasa noua calcata numa’ la guler si pe piept, sacou’ si hai la aeroport. Si observ cum …. “sucul” de cu seara plus somnul repede au facut ceva minuni, ca toata lumea intorcea capul dupa mine cum mergeam eu de la check-in catre poarta de imbarcare. Dupa mai multe defilari de mare diva, constat ca un crac de dres mi se scurgea din nadragi pe podea… Ciorapii ii dezbracasem cu tot cu izmenele, si la loc n-a mai iesit asa bine 🙂
Patite de altii:
El, indragostit lulea si purtandu-i ei sambetele cu zel de ceva vreme, primeste intr-un final o invitatie la ea la cafea. Ea facea cafeaua in bucatarie, el caca de emotie. Cand tocmai terminase de eliberat dracul de amiaza in vasul WC, vocea ei suava razbate prin usa: “stii, am uitat sa-ti spun, am o problema cu bazinul de la WC, nu se trage apa”. Ooooo, nuuuu, tu, cruda soarta! In baie nimic, niciun lighean, nicio galetusa. Toarna disperat apa cu paharul de pe chiuveta. Submarinul sovietic nici gand sa se clinteasca. 😀 Asa s-a incheiat o poveste de amor inainte sa inceapa. El a spalat putina dupa “un telefon urgent” imediat ce a iesit din baie. Nici cafea nu i-a mai trebuit.
Tot un el, mai de la tara si neobisnuit cu minunile tehnicii, in vizita prelungita la rude. Intra sa faca o baie, da drumul la apa sa curga in cada, sa vina calda, si se aseaza pe buda. Neavand ziar de citit, studiaza imprejurimile. Ia te uite! Oare ce-o face butonul asta de pe cada? Il apasa. Se aude un zumzait. Nu s-a aprins nimic, de fapt nu parea sa se intample nimic. O fi stricat… Si dintr-o data apa fierbinte tasneste din peretii cazii pe tavan, pe pereti, pe buda, pe oglinda, tot potopul lui Noe se dezlantuie in baia buclucasa. Morala: nu se da drumul la hidromasaj daca nivelul apei nu-i peste duze. 😀
de pe FB: “Să fii musafir, cu stomacul deranjat şi să constaţi că nu merge să tragi apa. Să scoţi rufele încredibil de murdare din coşul de rufe de la IKEA, să-l umplii cu apă ca să acoperi locul crimei şi să dai pe tine suficient cât să pară că nu ai scuturat-o cât trebuie. Priceless”
Doamne, mor de râs! 😆 😆 😆 mai ziceți
ora 1 noaptea. in camera intra disperat si ud flesca fratele meu, panicat si tipand sa ii dau un patent, cleste ceva sa opreasca apa… se asezase omul pe buda cand teava care alimenteaza bazinul s-a rupt. am ras copios si apoi am reparat o ora teava 🙂
colegii de apartament pun vinete la cuptor. noi ne bagam la somn, culmea ironiei, si ei :D.
pe la doua noaptea ma trezesc in miros de fum, inspectez holul si imi zic: nimic suspect, hm. din urma mea, face inspectia si fratele meu care gaseste cuptorul arzand, vinetele carbonizate si fum sa-l tai cu cutitul in bucatarie. aerisim, radem copios si apoi ne bagam la somn. dimineata, in baie, colegul de apartament isi aduce aminte de vinete. le-am lasat marturie in bucatarie intr-un frumos bol albastru. priceless!!!
Ce poate fi mai oribil decât momentele comice-penibile din timpul… sexului. 🙂 Odată, după o intensă partidă de swing, stăteam eu întins peste proaspăta mea parteneră, cu un braț strecurat tandru pe sub ea. Și cum îmi trăgeam sufletul epuizat, gândindu-mă satisfăcut la buna primă impresie pe care tocmai o lăsasem, o simt că devine vag neliniștită ca și cum nu și-ar găsi locul. Și nici n-apuc să mă gândesc la cauza ”neastâmpărului” ei că-mi și zice: ”Auzi, chestia aia care mă jenează pe spate și-mi lasă urme e cumva ceasul tău?”…
@Dr. Fridolin: Asa este, astea cu din timpul sexului sunt nasoale rau. Oribilia situatie, bine ca ai trecut peste ea, da’ sa vezi ce mi s-a intamplat mie.
Eu, dupa o partida cu 7 femei, intins si relaxat pe o pilota cu dinozauri albastri, la un moment dat, am observat ca si-a luat un dinozaur zborul. Fetele strigau speriate, dinozaurul zbura nestingherit prin camera, iar eu nu stiam ce sa fac. In cele din urma am iesit repede si ne-am refugiat pe bloc. Pe bloc, afecat de spaima care ma cuprindea, am simtit o profunda nevoie de a mictiona. Nevoie pe care, din pacate, nu mi-am putut-o satisface pentru ca n-am prins-o pe vecina de la trei pe geam. A fost ingrozitor, nu cred ca as mai putea trece prin asa ceva. Pana la urma dinozaurul a disparut, dar mi-a furat ciorba din frigider, pe care o aveam de la mama.
Pe vremea cand locuiam la varu-meu in Bucuresti, vine frate-meu la mine sa plecam in concediu in Grecia si ne vine idea stralucita ca pana facem bagajele sa punem o oala cu porumb la fiert. De care bineinteles am uitat pana cand ne trezim cu un nor de fum din bucatarie – apa se evaporase si frunzele de porumb de pe fund fuzionasera cu oala… disperare mare, cum sa ii las oala distrusa si eu sa o tai in Grecia?? Asa ca urmatoarea ora am facut schimburi cu frate-meu intre frecat din greu la oala cu pur/prafuri/si orice alt produs pe care l-am putut gasi, aerisit apartamentu si facut bagaje. Era august asa ca tisneau apele din noi ca din cismea, era cat p’aci sa pierdem autocaru, dar am lasat oala (aproape) perfecta. Nici in ziua de azi nu i-am povestit patania 😛
1) un domn bine imbracat, chiar suspect de bine, in costum impecabil , cu palarie, geanta diplomat si palton pe mana, sta pe o banca in parc si citeste Ziarul Financiar. La un moment dat , scoate din buzunar o batista alba, o duce la nas si isi sufla mucii scotand sunetul specific. numai ca, fie din cauza presiunii, fie din cauza ca nu a apucat nasul cum trebuie, o uriasa meduza de muci aterizeaza pe reverul sacoului, cam pe acolo pe unde se pun insignele. domnul nu observa, impacheteaza batista dupa ce examineaza fugar continutul acesteia, o baga in buzunar si continua sa citeasca Ziarul Financiar cu mucii pe piept. Am fost de fata si ne-am asezat pe o banca in apropiere, sa-i observam reactia cand va descoperi meduza, asa ca l-am mai urmarit cateva minute. La un moment dat, prin fatza lui a trecut un alt domn cu distinctie , pe care omul nostru l-a salutat respectuos, ridicandu-si palaria de pe cap. Celalalt a observa piftia care tremura pe reverul domnului, iar mutra pe care a facut-o nu poate fi descrisa in cuvinte. Intr-un final, ala da cu ochii de muci, si, in antiteza cu toata distinctia sa, ii culege cu coua deşte de pe guler si îi tranteste cu sete pe asfalt.
2) Eram la Suceava la niste prieteni pe care-i cunoscusem pe FB, şi care ne chemasera pe la ei să bem. Am plecat de la Buzău, am ajuns acolo pe seară, şi i-am găsit aşteptându-ne cu un pui făcut la cuptor si cu multe chestii de baut. Pt. ca venisem sa bem şi nu să mâncăm, ne-am pus pe treabă, iar la un moment dat a venit un vecin sau aşa ceva, pe care îl chemaseră să le schimbe un racord la aragaz. L-am lăsat pe ăla să-şi faca treaba în bucătărie în timp ce noi am continuat să ne îmbătăm, după ce a terminat ni s-a alăturat şi a băut şi el ca o vidanjă care desfundă un canal, apoi a plecat. La un moment dat, pt că ne rodea băutura la stomac, a trebuir sa şi halim, aşa că ne-am mutat la bucătărie să mâncam puiul. Am rămas toţi muţi când una dintre gagici a scos tava din cuptor iar pe ea trona, un schelet cu nişte urme de carne pe la încheieturi. Nenorocitul mâncase tot puiul în timp ce repara aragazul iar noi beam în sufragerie…
3) Legendă urbană:
Intr-o toamnă, prin noiembrie, o gagica s-a întâlnit prin oraş cu un partener oarecare, au mers într-un parc, acolo unde erau boscheţii mai deşi şi au făcut ce ar face oricare dintre noi într-o astfel de situaţie. Aia avea pe ea o haina de blană pe care a stat întinsă cât timp l-a primit pe ăla în ea, au terminat şi pe urmă au plecat fiecare la treaba lui. În autobuz, gagica a observat că toată lumea râdea în spatele ei şi îşi lua distanţă, iar când a ajuns acasă a aflat şi motivul : pe unul din omoplaţi avea întins în blana hainei un ditamai cacatul…
4) o fată de la tară a fost condusă până la poartă de iubitul ei, iar aici ăsta tot încerca să îi mai fure un sărut şi să îi mai puna o mână pe undeva, dar fata avea o mare problemă, în sensul că mai avea puţin şi se căca pe ea. l-a expediat pe ală rapid, lăsându-l plin de îndoieli şi banuieli, după care a dat fuga în fundul curţii, la veceul din scânduri. era tot prin noiembrie, aşa că găinile lăsate prin curte se refugiaseră în budă, că li se părea lor că acolo e mai cald. Când gagica a intrat val-vârtej, găinile s-au speriat, au început să se agite, iar în panica generală. una din ele a căzut în veceu. Asta a uitat pe moment de căcare şi s-a concentrat pe salvarea găinii, pe care, cum-necum, a scos-o vie din mlaştina aia mizerabilă. Va daţi seama că găina era glazurată toată ce era în budă, iar gagica a făcut greşeala să o apuce de picioare. Moment în care, găina speriată, a început să dea frenetic din aripi… Deci ce spuneati mai devreme de stropitul cu duşul, e pistol cu apă faţă de ce a păţit fata asta cu gaina. 😀
@ Sergiu
Deci declar aici (ca pe blocul tau nu se poate) ca esti superb si talentat.
Vizita. Gazdele te servesc cu suc cu bule. Nu vrei sa pari mitocan, deci il sorbi. Cu poticneli, dar dai paharul pina la fund. Incepe, in surdina, apoi din ce in ce mai sonor, furia matelor. Dupa al treilea val consecutiv de transpiratie rece pe spinare, indraznesti sa ceri stingherit indrumari spre toaleta. Doamna casei te conduce politicos, si mai- mai sa se intinda la vorba de nu mai apuci sa inchizi usa la baie si sa te dezlantui. Sa te dezlantui pe naiba, ca tocmai ce realizezi ca acasa nu sunt decit doamna si fiica, asteptindu-te sa va continuati deliciul de birfe. Colac peste pupaza, baia are peretele comun cu “sala de asteptare”. Cu toate eforturile de a te abtine, sau de a face sa para cit mai subtil posibil, nu mai poti opri navalirea zgomotoasa si pluridirectionala tisnita ca dopul din sampanie, cu un ecou prelung in vasul proaspat nenorocit. De comis ai comis-o. Inevitabil ca gazdele sa nu se perpeleasca de ris pe dincolo, intrebindu-se brusc reciproc daca este hirtie igienica pe rola. Este. Usurata, totusi cu zgindarul de vinovatie ca “vai, ce-or sa spuna…”etc, tragi apa, si, bineinteles, placinta cufurita se imprastie ca un compot de corcoduse, face vreo trei salturi vesele pe peretii de faianta ai vasului, si ramine tot acolo, ca un sufleu de spanac triumfator. Incremenesti. Apesi, instinctiv, inca o data butonul. Stim cu totii ca nu va mai curge la fel de repede si cu presiune. Dai perdeaua de dus la o parte, si gasesti, glorioasa, un lighean. Slava domnului ca apa la robinet are un jet generos. Observi, cit se umple ligheanul, oglinda de deasupra chiuvetei, si, implicit, ca ai borboane de transpiratie pe frunte. Te apropii sa vezi mai bine, le dai un dos de mina sa dispara, dar vrei sa le alungi cu niste hirtie igienica. Usurata acum pe toate planurile, revii la ligheanul care, clar, nu te asteptase pe tine sa-ti gidili fruntea de micii paraziti, si care daduse intre timp pe din-afara, peste buza chiuvetei chiar. Opresti speriata robinetul, apuci cu viteza ligheanul sa-i faci vint peste prapadul din WC, mai versi un pic pe linga pina sa ajungi cu el la destinatie, si, in sfirsit, jmang, vezi sorbul cum duce spre canal minunatia. Privesti cu emotie. O castanuca roscovana mai da citeva rotocoale la suprafata. Te incrunti si pui mina furioasa pe peria de curatat, ataci in forta maciulia pufoasa si-i mai indesi un lighean cu apa. De data asta esti foarte atenta sa nu repeti timpenia. Pfiu, gata! S-a dus. Hai sa spalam peria. In chiuveta. Categoric ca ai lasat jetul gata fixat pe maxim, ca nu ai mai inchis dupa faza cu ligheanul, stiind ca trebuie sa speli peria. Si… smuc, sare cacareaza de pe perie direct pe draperia de dus, pe care ai uitat sa o tragi inapoi dupa ce ai gasit ligheanul. Ash, dar perdeaua nu ar fi si ea plasticata, ca toate perdelele domestice de dus. E textila, ca gospodina a scos de la fabrica de confectii niste ibemol, si s-a gindit ca din materialul cu pricina, pe linga prosoape mari, prosopele si alte halatute care mai erau prin baie sa incropeasca si o perdeluta de dus. Perdeluta care si-a insusit imediat terciul maroniu proaspat tisnit de pe perie. Salvarea vine din nou de la hirtia igienica, si de la citeva fluturari spre fereastra ca sa impuscam doi iepuri- uscam perdeluta+ fugarim miros. Dupa un sfert de ora iesi fiarta-n oala, rosie in bujori si uda fleasca in spinare, iar gazdele te intreaba zimbind si politicos daca esti OK. Nu ca nu ar fi auzit ceva din zgomotele dubioase. Le raspunzi ca nu te simti foarte bine, iti aduni catrafusele, si pleci mincind pamintul. O suni urgent pe prietena cea mai buna si, mai rizind, mai plingind, ii relatezi bob cu bob toata intimplarea. Ah, inca un bob- roscatel iti zimbeste prietenos de pe virful unghiei de la degetul mare de la picior. Macar o fi cu noroc! 😉
Sergiu: cel mai superb!
😉
Dinozaurii albastri: priceless!!
😉
Ma pregateam sa plec la fotbal si nu mi gaseam adidasii . Am ramas in urma, asa ca am inceput sa alerg ca sa i ajung pe ceilalti. Deodata, dintr o curte iese fugind o femeie, alergata si pocnita de catre barbat. Asta la un momet dat se lasa pagubas, Eu fiind in intarziere, mi am continuat drumul si am ajuns o din urma pe biata femeia . Asta s a pus jos si a inceput sa tipe sa nu o mai bat. M am oprit pentru cateva momente, m am uitat la ea, la barbat, la vecinii care chicoteau si mi am vazut de drum.
Alta data eram in vizita la fratele meu. Dupa ce am mancat, el si cu prietena s au bagat la un dus comun. Faza tare e ca ei turnau un porno iar eu nu puteam sa ma mai tin. Asa ca m am dus in bucatarie si le am facut o bucurie in cosul de gunoi. Macar aveau ghena pe scara, si am scapat repede de noroc. Da` numai eu stiu ce am simtit cand cu o mana tineam de clanta usii iar cu cealalta de cosul de gunoi:D .
:))) foarte simpatic, Sergiu. Vreau și eu ce fumezi tu
Eu nu prea ma incumet sa fac treaba aia mare prin localuri, adica incerc sa fac in asa fel incat sa nu fie nevoie, pana intr-o zi, cand eram la o petrecere in barul unui prieten unde cunosteam aproape pe toata lumea. La un moment dat simt niste crampe puternice in burta semn de diaree maxima, tot am incercat sa tin monstrul in mine, dar simteam ca explodez… Pana la urma a fost de musai sa merg la baie, cu greu am ajuns, m’am deschilotat… Si am dat drumul… Partea proasta, nu am nimerit in totalitate WC-ul, partea si mai proasta nu era hartie igienica, partea cea mai proasta si astepta cineva la rand la baie… Pana la urma persoana de la coada s-a saturat sa astepte, eu ies cu chilotii in vine fur o carpa uitata pe acolo (bineinteles nu erau nici servetele) si cumva cumva reusesc sa readuc locul la forma initiala, bineinteles cand sa trag apa, alta fericire… Normal ca a trebuit sa trag apa de vreo 15 ori…
Acuma imi vine sa rad… Dar atunci soc si groaza… :))
Observ că un sfert dintre comentarii sunt despre căcatul din veceu.
Vandă`full, gău on. Mor fan, pliiz.
@Catalin T & Placinta: am râs de m-am prăbușit de pe scaun 😆 😆 😆 😆 😆
(Nu e povestea mea, dar ar putea fi, a mea sau a oricărei alte femei).
Seara mea a început ca oricare altă seară normală de weekend. Am ajuns acasă, am pus masa, m-am jucat cu copiii. Apoi mi-a venit un gând care avea să sune dureros pentru următoarele ore. „Poate ar trebui să încerc noul kit de epilare care zace în dulapior de multă vreme”. Aşa că mă îndrept spre baie. Este vorba de un kit din acela cu ceară rece. Nu trebuie să mai încălzeşti o grămadă de ceară, doar freci benzile în mâini, ele se încălzesc, le presezi pe picior (sau în oricare altă parte) şi smulgi părul. Fără alte complicaţii, fără tam-tam. Cât de greu poate fi? Adică, nu sunt vreun geniu, dar sunt înclinată să cred că o să mă descurc.
Aşa că scot o bandă. Sunt două benzi, lipite. În loc să le frec puţin, o lovitură de geniu mă face să scot foehnul şi să-l dau la maxim. Ceară rece? Mda, ce să zic! Întind o bandă pe coapsă, ţin pielea întinsă şi trag. Merge! Ok, n-a fost cel mai mişto sentiment din lume, dar n-a fost nici aşa rău. Pot s-o fac! Îndepărtarea părului nu mai e o problemă pentru mine! Sunt Luptătoarea Neînfricată Împotriva Părului de pe Corp şi creatoarea unei pieli incredibil de catifelate.
Mă mut cu următoarea bandă mai spre nord. După ce verific copiii, mă strecor înapoi în baie, pentru ultima rundă din campionatul îndepărtării părului. Îmi scot chiloţii şi pun un picior pe toaletă. Folosind aceeaşi procedură, lipesc banda pe partea dreaptă a liniei bikiniului, acoperind partea dreaptă a fofoloancei şi mergând până spre buci. (Era o bandă lungă!). Respir adânc şi trag! Rrrripp!
Am orbit! Sunt oarbă de durere. Oh, Doamne! Revenindu-mi vederea, observ că am reuşit să smulg doar jumătate de bandă. Rahat! Încă o gură de aer şi trag! Baia se învârte cu mine, văd stele verzi. Cred că sunt pe cale să leşin. Trebuie să rămân conştientă, trebuie să rămîn conştientă! Aud tobele bătând??? Respiră, respiră… Ok, totul a revenit la normal.
Vreau să văd trofeul, banda care mi-a cauzat atâta durere, acoperită de păr. Vreau să mă simt glorioasă în lupta cu părul. Ridic banda! Nu e fir de păr pe ea. Unde e părul? Dar unde e ceara? Mă aplec uşor, cu piciorul încă fixat pe toaletă. Părul care ar trebui să fie pe bandă, nu e! Mă ating. Simt ceară.
Îmi trec degetele peste cea mai sensibilă parte a corpului meu, care este acum acoperită cu ceară rece şi păr încâlcit. Apoi fac următoarea mare greşeală. Reţineţi, piciorul este încă proptit de toaletă. Trebuie să fac ceva, aşa că pun piciorul jos. Sunt sigilată! Fundul meu este sigilat! Iau mersul pinguinului prin baie, încercând să mă gândesc ce să fac. De nu m-ar treace acum vreo mare necesitate, îmi spun.
Simt că îmi explodează capul. Ce să fac ca să topesc ceara?
Apă fierbinte!!! Apa fierbinte topeşte ceara! O să umplu cada cu cea mai fierbinte apa pe care o support, mă cufund până când ceara se topeşte şi-apoi o pot îndepărta uşor. Corect? GREŞIT!
Mă bag în cadă. Apa este puţin mai fierbinte decât atunci când vrei să torturezi prizonieri sau să sterilizezi echipamente chirurgicale. Mă aşez. Acu’, singurul lucru mai rău decât să ai părţile intime lipite între ele este să le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topeşte ceara. Deci… acum sunt fixată de fundul căzii, ca şi cum m-aş fi cimentat în porţelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez un telefon în baie.
Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat şi ea vreodată şi are vreun secret care să mă desţelenească. Conversaţia porneşte bine. “So… fundul şi fofoloanca mea sunt lipite de fundul căzii”. Urmează o scurtă pauză. Nu ştie niciun secret şi se străduieşte să nu izbucnească în râs. Vrea să ştie exact unde e localizată ceara. “Vorbim de buci şi de fofo?” Pot să o aud acum râzând în hohote. Îmi sugerează să sun la vreun număr trecut pe cutie. Da, sigur! Ar trebui să ajung să mai facă şi alţii mişto de mine astă seară!
În timp ce mai căutăm diverse soluţii, îmi vine idea de a îndepărta ceara cu un aparat de ras. Nimic nu se compară cu sentimental de a avea bijuteriile femeieşti acoperite de ceară, practic sigilate, lipite de cadă, în timp ce încerci să le răzui de ceară lipicioasă! În momentul ăsta, creierul nu mai funcţionează, demnitatea e la pământ şi sunt aproape sigură că am nevoie de tratament post-traumatic după acest eveniment.
Prietena mea este încă la telefon, când mi se relevă soluţia divină: loţiunea pe care o conţine kitul pentru a îndepărta ceara în exces. Ce mai am de pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme şi încep să mă frec. Ooooo Dumnezeule mare! Ţipătul meu a trezit probabil copiii şi a băgat-o în sperieţi pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi mai pasă. Funcţionează! Funcţionează! Primesc felicitări din inimă, după care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară şi spre marea mea dezamăgire şi disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déjà amorţită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul.
Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc!
Lui să-i spunem Ionică. Ei să-i zicem Mirela. Sunt două personaje pe cât de fictive, pe-atât de reale. Subsemnata era prietenă cu Ionică și o admira pe soția lui, Mirela. Dar, mai ales, era “îndrăgostită” până peste cap de odrasla lor, un băiețel cu gene din povești și care știa să dea cel mai dulce pup pe gură pe care-l poate da un copil de 3 ani.
Într-una din colaborările profesionale dintre Ionică și subsemnata, el povesti cum asociatul lui îi face numai probleme, că parcă-l fură, etc. L-am compătimit cu transmiterea empatiei mele și celor mai bune gânduri ca toate să se rezolve curând.
Într-una din lunile ce au urmat, mă întâlnesc cu familia cea fericită prin oraș. După cum spuneam, aveau o minunăție de copil și după ce am întrebat prietenește cum mai merge afacerea, m-am lăsat absorbită de conversația cu cel mic. Ionică spune că s-a terminat cu afacerea la comun, că acum e pe cont propriu și luptă să facă ceva. Cu mintea înghețată de farmecele ălui mic, eu spun: “Phiuuuu, ce bine că ai scăpat de antipaticul și șarlatanul ăla.”
Ionică, puțin jenat, spune arătând către Mirela: “Adică frate-su’?”
Eu de unde secolul vikingilor să știu că asociatul lui îi era și cumnat?!?
Sa iesi la o tersasa cu cea mai buna prietena care te-a invitat sa-ti faca cinste cu o pizza, iar in timp ce-ti savurezi berea asteptand pizza aburinda constati ca a ta prietena nu are suficienti bani la ea (de vina fiind shopping-ul anterior :D), iar si portofelul tau e la limita (din aceleasi motive) Asa ca astepti clipa prielnica in care chelnerul nu e prin zona si o tulesti cat poti de repede…
pe vremea aia, o insoteam pe doamna din departamentul HR la interviurile de angajare pt departamentul meu. luni dimineata, 9 punct, apare o domnisoara “piesa”, cu niste chiloti mai lungi (posibil sa fi fost pantaloni scurti), camasa alba, dar deschisa pana la buric si sutien negru cu dantela.si incepe sa ne povesteasca… nu-mi puteam lua ochii de la sutienul ei. sick, I know. si tot povestea, iar la final ii multumim, ii spunem ca o contactam, iar cand se ridica ne atrage atentia ca nu i-am spus ca are camasa atat de descheiata. i-am raspuns ca asa am creuzut ca e modelul. in fine.
peste vreo doua saptamani, doamna de la HR imi da un fwd si-mi zice: uite ce mi-a scris candidata cu sutienul dantelat. si eu raspund, ca o diva: incredibil! dupa ce ca vine ca la nudisti, cu tatele pe-afara si cu chilotii peste pantaloni, mai si intreaba daca o angajam. fufele din ziua de azi!
in 10 min primesc mail de la candidata: sa inteleg ca raspunsul e nu.
ca o vita ce sunt, ii dadusem si ei reply. 🙁
de pe Facebook:
“Frig afara, zapada, 11 seara. Iesit pe balcon (deschis) la tigara in pijama, geaca si papuci de casa. Fara telefon, avcors. Pisica ramane inauntru si se zgaieste la geam ca vrea si ea. Strambaturi, rasete, glumite… pana cand pisica sorbindu-ne din priviri, usor disperata, ajunge de pe pervaz pe clanta si clanta se lasa in jos de greutatea ei. Am batut cu scrumiera de metal in pervaz pana au inceput sa latre toti cainii din cartier si a iesit cineva din casa sa intrebe ce s-a intamplat, ca ulterior sa deschida si usa de la balcon sa lase cei 2 turturi glumeti sa intre la caldura.”
Acum vreo patru ani, am dat o fuga intr-o vara, pana la niste prieteni, in Piatra-Neamt. Dornici sa imi arate locurile si stiindu-ma mare amatoare de inghetata, iesim in oras mai pe dupa-amiaza si ne oprim in drumul nostru si la chioscul cu cea mai buna si delicioasa inghetata din Piatra-Neamt.
De la chiosc, amplasat langa un parculet cu vreo 10 copaci si trei banci, am luat o inghetata cu vreo 4 arome la pahar, printre care si preferata mea, cea de vanilie, si cu mult topping de ciocolata de-asupra. Incurcandu-ma cu paharul delicios in mana stanga, portofelul si banii pe jumatate scosi in mana dreapta, am lasat inghetata pentru scurt timp (cat am platit) pe bancuta de langa, aflata sub un copac umbros.
Dupa ce s-a aprovizionat fiecare cu desertul preferat, ne-am vazut de plimbare, infuptandu-ne totodata din inghetata. La o prima si rapida gustare m-a izbit un gust amar si gelatinos, la o a doua deja imi puneam serioase intrebari in legatura cu papilele mele gustative necalibrate si dezorientate. Abia cand m-am uitat mai atent am putut sa diferentiez inghetata de vanilie, acoperita de toppingul de inghetata, de gainatul albicios-maroniu ce trona drept peste aromele acelea apetisante!
“Drept la tinta” era parca o emisiune, dar eu cred ca era si motto-ul unei vrabii cocotate in copacul sub care s-a odihnit inghetata mea, atunci cand am abandonat-o 30 de secunde pentru a plati :))
bine…pt ca am ris de imi curg lacrimile siroaie pe pataniile voastre, poate ca cinstit si corect ar fi sa va povestesc si eu doua faze…
1. prima mea intilnire. Prima da?
eram prin clasa 10-11 la tara la mamaie si na, ma amorezai si eu de un baiat. Si el de mine. Si hai sa ne intilnim si “in privat”, nu doar pe pasunea comunala unde eu pasteam vacile mamaicii si el caprele ma-sii. Da stiu, idilic, bucolic…(unde v-ati cunoscut draga? pai pe pasune! eu eram cu vacile si el cu caprele)
Acu tre sa va spun un amanunt f important pt povestea ce urmeaza. Mamaia mea nu este cea mai gaticioasa mamaie din lume si gatea duminica o oala imensa cu o ciorba pt toata saptamina urmatoare. In acea saptamina a fost la zar ciorba de fasole.
Bun…intilnirea era vineri seara, deci va inchipuiti cita fasole fusese procesata mai mult sau mai putin de duminica pina vineri. Asa. M-am spalat, m-am intolit si poftesc eu voioasa catre intilnirea mea. Baiatul era deja la locatie, pusese romantic o patura sub un corcodus si ma astepta. Eu voioasa nevoie mare coboram dealul in pas vioi, ajung la paturica si dau sa ma asez sexos asa cum sade bine oricare fete la prima intilnire. Din pacate pt mine am calculat gresit distanta pina la patura si cind m-am trintit eu ca pleasca am scos si o mare, mare…basinaaaaaaaaaa care pe linga ca a tunat mai rau ca tunetul lui zeus, mai si putea infiorator. Nu am cuvinte sa va descriu starea de incremenire ce s-a asternut. Eu stringeam bucile cu disperare, insa tardiv si zadarnic, el privea si nu intelegea nimic, fata lui schimonosindu-se din ce in ce de la miros cred. Putea de mureai si noi neclintiti in duhoarea aia. Pina la urma el a fost cel care si-a luat inima in dinti si zice firav asa: eu zic sa ne mutam. Eu zic suav: da da, sa mutam patura in alt loc. La care el: mai bine ne mutam fiecare la casa lui. Si dus a fost. Nu ne-am mai intilnit de atunci, ne-am evitat cu mult succes.
2. Intimplarea doi este mult mai tirzie..o aveam de fi-mea deja. Eram deci femeie maritata si la locul ei. Pt ca apartamentul nostru este mic si are numai doua camere, pe balcon aveam rufe si nu puteam iesi sa fumez, in sufragerie dormea copila, zic ma duc sa fumez in dormitor, unde era sor-mea. Era studenta si statea la noi. Bun, ma duc, deschis geamul si ma pun pe fumat. Trebuie mentionat ca era si ultima tigara ce o aveam si na…era musai sa o fumez pina la capat, deci nu intra in calcul nici o intrerupere. Fumez eu tigara cam jumate si ma trece, dar rau de tot. Ma domolesc pe moment si simt si ceva gaze, imi spun: ei las e o basinica, o fac, termin apoi de fumat, ma duc la baie, rezolv si apoi ma duc si iau tigari. Ei bine nu. Basinica nu era doar o basinica si iluzia mea de control era doar o iluzie. Pe scurt m-am cacat pe mine. Acu ce sa fac? sa arunc tigara jumate? sa fug la baie? dar de ce ca deja sint cacata si ce rost mai are. Continui sa fumez linistita…Intre timp se trezeste sor-mea cu o moaca inscribosata: ce pute fata aci, te-ai cacat pe tine? La care eu calma tragind ultimele doua fumuri de tigara: Da! A facut sor-mea o fata!!!! Chiar nu minteam, dar acu nu era sa arunc tigara cidn mai aveam ceva ceva din ea si daca fugeam atunci la baie ce?
Acum multi ani locuiam cu o prietena si cu iubitul ei. Odata, cei doi se certau rau de tot. Eu si prietenul meu ne vedeam de treaba. La un moment dat vine asta disperat ca i-a lesinat prietena si umple iute o cana cu apa. Noi dam fuga in camera si ajungem inaintea lui unde prietena mea era lesinata pe pat. Ne simte, deschide ochii, vede ca suntem doar noi si ne face cu ochiul, dupa care “lesina” la loc. Asta vine disperat cu cana de apa si i-o arunca pe fata. Ei nu i se misca niciun muschi. Asta da fuga si mai disperat la baie dupa alta cana, implorandu-ma sa fac ceva. Noi iesim din camera strambi de durere (ne abtineam sa nu radem), ii trantesc un” e prietena ta, descurca-te” si mergem sa ne inchidem in camera unde radem cu lacrimi, tinandu-ne cu mainile de burta… pana la urma, a reusit s-o trezeasca si s-a calmat omul, dar ce sperietura a tras… 😀
La locul meu de munca ma intalnesc foarte des cu situatii comice. una dintre ele mi s-a intamplat acumvreo 4 -5 ani. Dupa plecarea pasagerilor, trebuie verificat avionul, in special buzunarele din scaune. Si cand bag eu mana intr-un buzunar simt cum imi intra unghiile in ceva moale. (noroc ca purtam manusi) cand scot mana afara, constat ca erau pline de coco! pe locul respectiv a stat o mare diva de la noi din tara, care nu a evoluat f mult si si-a schimbat copilul pe scaun! si uite asa am ajuns eu sa-mi bag degetele in rahatul plodului unei doamne care da mult Luciu!
Simona,fiindcă m-ai rugat așa de frumos și fiindcă trebuie sa mă revanșez că mi-ai dat prilejul să constat că pe lumea asta mai sunt și alți împiedicați ca și mine ( uraaa,nu sunt singură în Univers! ❗ ) hai să povestesc :
Eu sunt musafirul perfect! Da,chiar așa. Mă comport civilizat, duc întotdeauna flori sau cadouri gazdelor, fac conversație ,etc.,etc. Problema la mine este când se inversează rolurile, adică după vizite pe la alții trebuie să prestez în calitate de gazdă !
Poate emoțiile ,poate fixația mea că este imposibil să nu se întâmple ceva nașpa , cert este că întotdeauna apare 👿 care să-mi confirme că numai ce-am gândit e musai să se și întâmple! De exemplu, am musafiri și este iarna,frig și hai să servesc cruchon , știți voi, vinul ăla fiert cu mirodenii, portocale. Musafirii așteaptă, eu în bucătărie pun vinul la fiert, pregătesc portocalele, mirodeniile, vinul încă nu fierbe,hai că mai am timp să mai întrețin și musafirii(sper să nu dea în foc,gândesc), vorbim ,râdem… auuu, 😳 vinul … ce-a mai rămas 😥 așa,de-o cafea micuță că altul nu mai aveam ! Măcar aveam miros! Altădată, merg lucrurile șnur, ajungem la desert,hai să debarasez de pe masă ,le pun pe tavă și nu mă lasă nichipercea să duc tava la bucătărie ( ca să nu pierd conversația 😆 ) pun tava jos lângă piciorul mesei și lângă piciorul meu stâng,drept care o fi fost că tot aia e,nu conta pentru că de bucurie că am ieșit cu fața curată din încercare , la final când m-am ridicat ,m-am ridicat drept în tava cu pricina 😀 ! Noroc că eu sunt optimistă și nu pun la inimă toate mărunțișurile astea!
V-o zic si eu pe aia de care m-am tot ferit, sa nu ziceti ca-s baiat rau.
Pe la 19 ani aveam si io o gagica. Deprimat si suparat, ca adolescentu’ virgin, ma tot socoteam si eu sa rezolv cumva ecuatia, ca astialalti o rezolvasera din secolu’ saispe si eu ma holbam ca muta la papagal cand se laudau laudarosi. Io, incercasem si io tot din secolu’ saispe, da’ mereu isi baga coada Mihai Vitezu’ si-mi dadea cu o sabie dupa ceafa.
Am stat vreo saptamana pe bancute, cu pupacali si mozoleli, ca asa se facea pe vremea aia, mai bagam o mana pe sub tricou, ea se tragea, eu mai incercam dupa 5 minute si, cand prindeam cate un mugurel, nu dormeam toata noaptea de fericire. Dupa saptamana de manipulari de porcmagar, am simtit c-o bate gandul sa se lase prostita. Partea grea era rezolvata, mai ramanea ecuatia cu momentul oportun. Si, bineinteles, in cele din urma, apare si seara fericirii. Tot pe bancuta, tot cu pupaceli. Banca era undeva in spatele unei scoli unde avea si un nene o cocioaba. Si unde putea fi mai frumos daca nu pe gardul vecinului. Si ma trezesc, tarziu in noapte, cu ea insirata pe gardul omului si eu cu motoarele in a cincea, pregatit sa-i fortez usa de la intrare, evident cu emotiile de rigoare. Dar, cum deja eram obisnuit ca sunt blestemat, la foarte scurt timp aud: “Sergiu, ulei, e plin de ulei ars gardul”. Eu in gand: “da-l dracu de ulei ca iasa asta din viteza”. Ea nu, ca ulei, ca ulei, ca rochia ei. Eu nu stiam nici ce sa zic, nici ce sa fac si, mai anxios de felu’ meu, in ciuda aparentelor de mascul feroce cu care incercam sa impresionez, simteam la fiecare “ulei” pe care il auzeam cum ies din a cincea in a patra, a treia si pana la urma crunta moarte. Ea pana la urma se linistise ca oricum era dusa rochia aia, da’ mie nu-mi mai intra in viteza. Zic in gand “las-o incet, n-o forta ca strici motorul”. Am luat cumva o pauza de cinci minute sa ma prefac ca incerc sa-i curat rochia si pana la urma am scapat amandoi fericiti. Mai putin rochia.
Ani de zile in urma, la serviciu. Se anunta venirea controlului. In birou la mine se infiinteaza acelasi inspector de acum doi ani. Dupa politeturile de rigoare, isi incepe treaba, asezat pe un scaun la o masa pline de dosare. Intra doua colege dintr-o sectie vecina sa-mi ceara un sfat. Se saluta cu inspectorul-cunoscut si de ele. Dupa care, uitindu-se peste capul inspectorului,una ii zice celeilate destul de tare: Dooooamne, dar cind a chelit asta asa de rau? Inspectorul se ofileste la fata si, jenat, incepe sa se foiasca pe scaun. Fetele continua: Vezi daca nu l-am mai vazut demult? Dar nu cred ca e normal, prea a chelit rau: sa nu aiba vreo boala, ceva! Eu, siderata, ma uit cind la inspector, cind la ele. Inspectorul- care avea intr-adevar parul rarit in crestet- isi pune mina in cap si zice fisticit: Doamnelor, cind am plecat de dimineata de-acasa, parca mai aveam ceva par in cap….Vaaai, dar nu despre dumneavoastra vorbeam, spusera si fetele, ci depre ficusul din spatele dumneavoastra! Va dat seama ce -am mai ris dupa faza asta? Nici acum nu am uitat-o!
Si pentru ca e oferta sa imi aduc aminte si eu de cateva…povestioare:
Intr-o seara de vara consumam multe beri la o terasa si vine si momentul in care trebuie sa fac “treaba mare”.Ma duc la wc-ul acelei terase care era unul comun si de femei si de barbati, si presat de timp deoarece vroiam sa ne mutam intr-un alt club realizez actul defecatiei care era unul moale din cauza drojdiei din bere.Bineinteles ca hartia igienica lipsea si din buzunar si din suportul dedicat acestui “accesoriu” astfel incat singura varianta pentru a sterge ramasitele consistente a fost un mop ce il folosea femeia de servici dimineata la spalatul podelei.Imi amintesc si acum ca era asa umed si cu ceva urme bune de nisip sau pietris…cine stie.Cert este ca in drum spre clubul unde trebuia sa ajungem am simtit o senzatie acuta de usturime care nu ma mai lasa sa fac un pas linistit.Ei da! incepuse procesul de “opareala” si mancarime din cauza pietrisului acumulat de pe acel mop.Aflat sub influenta bauturilor alcoolice ceva mai mult decat se cade ,si inspirat de ploaia care incepuse sa cada din senin,am ajuns la acel club in al carui perimetru se afla un mare parc cu verdeata si boscheti,am purces la un tratament de infrumusetare si reparare dorsala.Va intrebati cum? Pai sa vedem:dat chilotii jos si abandonati in iarba,si smuls multa iarba uda de la ploaia aia rece si tamponat curul cu mare atentie in orice loc afectat de opareala.Cred ca niciun unguent nu m-ar fi reparat mai bine ca acea iarba simaptica.Operatiunea asta o faceam in timp ce radeam de mama focului la gandul ca ma aseman cu un caine care-si taraie curul prin iarba ca sa-si faca toaleta dupa necesitatile fiziologice alea mari.
A 2 -apovestire este legata de un sejur la mare cu multi ani in urma cand mergeam cu gasca.Era o frumoasa zi de sfarsit de iulie cand am mers de dimineata la plaja cu grupul si in drum spre plaja la o taraba ne-a atras atentia un spray ce colora parul in argintiu sau auriu depinde ce preferai.Atunci ni sa parut ceva haios si un prieten din grupul nostru care deja era la a 2 a bere de dimineata a luat hotararea sa achizitioneze acel spray si sa il si aplice pe par ca sa nu simta ca a cheltiut dejeaba banii.Efectul era maxim parul i se facuse argintiu iar senzatia de “altceva” era accentuata si de soarele care stralucea de la primele ore ale diminetii.Ne-am amuzat,am stat la plaja putin ,pana cand luam hotararea sa intram in apa sa facem o baie pentru revigorare.
La primul val mai puternic,amicul meu se transformase subit intr-o statuie de bronz din cauza faptului ca apa in contact cu acea substanta din spray-ul respectiv s-a prelins pe fata amicului si i-a aplicat o masca argintie serioasa pe fata.Era parca desprins din serialul StarTrek.Eu si cu inca 2 amici am realizat cat de frumos ii statea bietului kingonian in acele valuri si printre acei turisti muritori si pur si simplu din rasul in hohote aproape de lesin am reusit sa ne abtinem sa ii spunem care era adevaratul motiv al rasului nostru puternic.El tot ne intreba de ce radem asa rau iar noi inventam fel si fel de motive numai ca sa-l mentinem pe kingonian in starea pura.Si asa a fost.Unul dintre noi a plecat inainte pe plaja sa anunte schimbarea la fata si am convenit sa-l lasam asa pana isi va da singur seama.Ce sa te abtii din ras ca pe plaja se uita lumea la el de ziceai ca-i o statuie de bronz comparatia este cea mai buna avand in vedere argintiul de pe parul , fata si gatul lui.Nu va pot spune cat ras exista printre noi numai cand vorbeam serios cu el si el se implica in discutie si cu acea fata argintie…cateodata i se parea ciudat ca nu ne putem abtine si intreba tot timpul:”Ce p..a mea aveti de radeti ma?Sunt mai tras la fata?.HAHAHAHA.Spre amiaza am mers la o terasa pentru a bea si manca ceva si acolo din prea multa sete amicul nostru si-a comandat o bere si o tequila si atunci pentru cateva minute l-am lasat singur la masa.Il urmaream de undeva de la distanta si rasul nu se mai oprea.Ziceai ca este exact o statuie de bronz suparata pe viata cu o bere si o tequila in fata si urmarit indeaproape de lumea curioasa sa vada asa specimen.Totul a durat pana cand a mers la toaleta si s-a uitat in oglinda.Nu va pot spune cat de indignat a fost dintr-un singur motiv: ca sejurul pentru el era compromis in materie de aventuri amoroase la mare.Ne-am distrat si amuzat pe cinste!
M-am distrat teribil citind pățaniile voastre oribil-comice. De cînd am început citi, mă tot gîndesc dacă să împărtășesc și eu o situație mai degrabă tragică decît comică.
Cam prin 2002, o rudă foarte apropiată deschidea un restaurant la Predeal, în asociere cu niște englezi și o persoană cunoscută de pe meleagurile noastre. Un restaurant cu ștaif, într-o vila cu vreo 2 etaje, ceva deosebit. Printre invitați: jurnaliști, persoane de vază, parteneri, și eu.
Am ajuns sîmbătă dis de dimineață, pe la ora 8-9, numai bine cît să servim micul dejun și o cafea, urmînd apoi partea de socializare. Bem o cafea sau două iar partenerii -englezi, deh- comandă un Carlsberg la draft (abia apăruse la noi, nu mai auzisem de berea asta). Mă uit la ceas: ora 10! Îmi zic: “Băi, ce matinali sînt ăștia!”. Bipolar fiind, cealaltă jumatate a mea îmi zice: <>. Ma las uşor înduplecat şi: “Cheers, Mate!”.
Englezii – campioni, eu – aspirant.
Au urmat serii de: Cheers!, Noroc!, Sanatate!, This one is on me!, Hai să trăiești fratele meu!, Let’s have another one!, etc.
Vine şi ora prînzului – dar odată pornit motorul bahic nu îl mai poţi tempera întrerupîndu-l cu pauze de mîncare- aşa că am spus pas și am continuat ce începusem. Englezii s-au îndestulat, eu am sărit peste masă.
Apoi, am continuat: Cheers!, Hai Noroc!, It’s a great place you have here!, Încă una, garcon!, What a wonderful country!, etc.
Încet-încet, se face după-amiază, lumea începe să se retragă spre somnul de după-amiază urmînd a reveni la cină, eu ramîn singurel prin restaurant. Puţin cherchelit, mă duc să caut o toaletă pentru a rezolva o problemă complexă pe care o tot amînam de cîteva ore. Scuzaţi: puţin cherchelit e puţin spus. Mă împleticesc pe nişte trepte, bîjbîi un pic, o găsesc. Mă aşez liniştit şi încep să cuget.
Aproape că am adormit de cît am cugetat stînd pe tron, îmi tot cădea capul în piept.
După un timp, realizez că am stat cam mult acolo şi încep să pregătesc plecarea. Ca în mai toate cazurile de mai sus, problema clasică: nu era hîrtie igienică. O baie mare, generoasă, cu tot felul de piese de mobilier clasic. Încerc să creez un plan: cum aş putea să cotrobăi prin baie crăcănat, cu pantalonii în vine şi în starea unui bebe fără pampers? Renunţ la idee pentru că nu puteam concepe să mă murdăresc, să mă umplu de tot felul de chestii nasoale pe te miri unde. Deznădăjduit, caut telefonul care -supriză!- nu avea semnal în baie. Încep să strig. Nimic! Abandonez ideea şi încep să regret că m-am trezit aşa devreme pentru că imi era şi din ce in ce mai rău. Dacă aş mai fi aţipit un pic, poate mai tîrziu aş fi avut o şansă să treacă vreo tanti care se ocupa de curăţenie, sau măcar vreun invitat fără somn. Nu mai puteam adormi şi deja se învîrtea baia. Încerc să mă liniştesc şi îmi propun să aştept.
Ei bine, în resemnarea mea, se întîmplă lucrul cel mai tragic: îmi vine să vomit! Dar cum să fac? Nu ar fi fost prima oară, ba chiar aveam experienţă: te aşezi în genunchi, îmbraţişezi scaunul de la toaletă şi îl strigi pe Bebe: Beaaah-Beeah! Numai că de data asta nu puteam coborî de pe scaun pentru că mi se părea oribilă atit poziţia cit şi situaţia. Viteaz fiind şi judecînd printre aburi, îmi propun să ramîn aşezat pe closet, să crăcănez picioarele şi să încerc să trag la ţintă printre ele. Tinerel, subțirel, sigur nimeresc fără să dau un strop pe lîngă. Zis şi făcut, mai ales că nu mai puteam amîna momentul care se tot apropia cu repeziciune. Nu cred că trebuie sa vă mai descriu ce a urmat. Suficient să spun că eram in pantaloni de stofă, cămăşuță elegantă, băiat prezentabil – la început.
Mai departe nu îmi mai amintesc ce s-a întîmplat, decît că m-am trezit a doua zi la Bucureşti unde am aflat doar că m-au căutat 2-3 ore şi nu m-au găsit. Mai mult nu a vrut nimeni să-mi spună. A, şi ruda mea apropiată mi-a șoptit: m-ai costat 18 Carlsberg, vere!
Dupa feedback-ul pozitiv pe care l-am primit dupa postarea cu gaina din veceu, am inceput sa imi aduc aminte tot felul de chestii penibile la care am asistat, le-am auzit sau le-am păţit, astfel că am început să ma gândesc că viaţa mea este o înşiuruire de întâmplări penibile şi să ma întred dacă însăşi existenţa mea mea nu este un fapt penibil. O sa las filozofia pe mai târziu când o sa ne îmbătăm mai temeinic, şi o sa împărtăşesc un episod penibil care mi-a bulversat adolescenţă şi mi-a stârnit o repulsie faţă de conversaţiile din tren, mai ales cu babe.
Aveam maxim 17 ani şi era perioada când, în sfârşit reuşisem să îm las şi eu pleată, după ce se convinseseră aia la şcoală şi ai mei de acasă că eram incorigibil iar taică-miu se obişnuise cu ideea că sunt o fată captiva în trupul unui băiat şi aştepta cu nerabdare să îl anunţ în momentul în care mi-am început viaţa sexuală cu un partener de sex opus, ca să se convingă că sunt în regulă. Asta se întâmpla prein 92 sau 93 aşa că lumea mai avea de studiat până să înteleeagă ce e cu roacherii şi ce vrea ei.Pe vremea aia mai aveam încă faţă de copil, nebuhăită şi nenăpădită de barbă de neam prost aşa că mai aveam cât de cât un aer neprihănit. Deci venise vacanţa de vară, aveam bretonul până sub bărbie şi încă trei luni la dispoziţie să îmi crească freza, aşa că aveam un libidou foarte crescut. pe vremea aia facebook-ul , mess-ul şi alte chestii de genul erau de domeniu SF, iar singura modalitate de agăţat gagici l distanţă era prin corespondenţă. Se dădeau anunţuri de genul ” rocker turbat, bautor de sânge, cu ochi căprui etc… doresc să corespondez cu o rockeriţă nimfomană, blonda, cu craci lungi..” sau “rocckeriţă în călduri, caut metalist cu blugii rupţi în cur şi bocanci pt împerechere.” O astfel de gacica găsisem şi eu prin revista Rocker, şi corespondam de câteva luni, până când am căzur de acord că e cazul să ne şi vedem live. Gagica era din Bacău, eu din Buzău, le-am zis alor mei ce vreau să fac, nu prea au fost de acord dar taică-miu mi-a dat verde, începând să spere când a auzit că e vorba de o gagică şi simţind hormonii care tropăiau în mine.
La plecare, mi-am şamponat de 15 ori pleata, mi-am luat blugii cei mai strimţi şi cei mai jerpeliţi, mi-am înşurubat în urechi cele 5 pierce-uri, m-am urcat în personal şi m-am aşezat în cur pe banchetă, conştient că urmau vreo 6 ore de mers cu trenul.
Până după focşani a fost ok, dar la un moment dat se cam umpluse vagonul iar o babă s-a aşezat pe bancheta din faţa mea şi a început să ma scanaze fără pic de discreţie. Simţeam că urmează să deschidă conversaţia şi mă enerva chestia asta.
Inevitabilul se produce, baba ma întreabă unde merg, la cine mă duc, de undesunt, etc, pe scurt ma ţine aşa mai mult de o oră. eu deja eram stresat că se apropia Bacăul şi momentul în care urma să îmi strâng gacica în braţe pe peron, aşa că muream de plăcere când mă întreba aia ce-i mama, ce-i tata, fraţi, surori, mai mari , mai mici, stai la bloc sau la casă… Deci m-a futut aşa la cap nu ştiu câte staţii, ea cobora mai departe de Bacău şi nu aveam speranţă să scap iar când eram pe punctul să explodez, mi-a dat lovitura fatală. imaginaţivă ce faţă am făcut şi ce a fost în mintea mea când am auzit-o pe babă : ” Eşti măritată??”
Am rămas înţepenit, adica asta vorbeşte cu mine de o oră jumate, îmi ştie deja toată familie şi toate neamurile dar nu îşi dă seama că sunt mascul!!!!!! în primul moment am fost atât de surprins încât am răspuns “NU…”, iar baba mi-a replicat ” e, lasă că eşti tânără şi ai tot timpul”. Nu ştiam ce să fac, imi era frică să nu imi dau drumul la gură şi să nu pomenesc organul sexual masculin ca să îşi dea baba seama cu cine are de-a face aşa că am pretextat că mă duc la pişare m-am ridicat şi m-am dus la dracu în fundul trenului, pipăindu-mă discret, să ma conving că nu mi-au crescut ţâţe între timp.
La câteva luni după aia, am fost invitat la dans de un ţăran în discotecă la Costineşti, l-am refuzat , iar ala a venit şi mi-a adus o cola … A fost momentul în care am decis ca trebuie sa îmi las barbă …
se facea ca eram in tabara speo la Garda.
lume buna, speologi tari, de prin toate colturile patriei.revelion. duducutele s eintrec in a-si cuceri printii cu mancaruri,vorbarie multa,pestereala.
doua intamplari misto:
1. cineva tocmai isi luase un mega telefon nou nout. ni-l arata,mandru nevoie mare. vb noi c evb, ni s espune ca sus nu urca apa, omul cu telefonul zic eca vrea si el niste apa,ca ar eo galetusa sus.ok. a doua zi, coboara, tunete si fulgere. ce se intamplase?
sus, pusese telefonul bengos sa doarma la locul lui, in galetusa goala…….numai ca goala fusese doar cu o seara inainte,intre timp, cineva ii pusese apa,ca zisese ca n-are…………..
2. subsemnata chemata sa faca injectie unei june intepenite de dureri de burta in urma unui dus pasional,dar cu apa rece. si cum abia am bagat acul ,juna vomita,pe un ziar. prietenul, un pampalau, ia ziarul cu continutul,il ridica……se impiedica si il scapa pe capul meu. nu voi uita vreodata voma ce curgea alene pe plete si gene, in timp ce mai aveam ultimul mililitru de ser de bagat in curul dumneaei.
Catalin T, jos palaria!!!
juna,clasa a XI a.de cand ma stiu am fost barbata in toate aspectele vietii, inclusiv parul de pe mine.vorba aceea;ce picioare de caprioara aveti! tot atat de frumoase? nu, de paroase.
ma pregateam dis de dimineata sa tai Bucurestiul in doua, rahova -Fundeni, pentru a ma duce la liceu. imi aduc aminte ca nu-s epilata. bag repede lama din dotare,jap-jap.managai piciorul,ce senzatie de catifelare! dimneata priviri ciudate catre mine.ei, or fi de la nesomn. la scoala,stau in banca.plec repde. pe drum,toata lumea intorcea capul dupa mine.zic: de la fusta mini.se vede ca am picioare frumoase si lungi.ei,trec pe la Uniri,toti intorceau cpaul.diva ce mai! si cand imi crestea self-esteem-ul imi crestea mai ceva ca nivelul mari la flux,ma opresc la semafor…………sa imi admir picioarele,sa ma bucur de ce se bucurau atatia.
cand mai uit in jos,incremenesc: un picior catifelat, proaspat epilat, alalalt, paros ca un urs din padure……………si nu aveam unde sa il ascund pana acasa.
Mi-am mai adus aminte si altele:
1. Imi cumparesem o rochie de vara lunga si cam larga in partea de sus. Ma imbrac cu ea si plec la plimbare. Toata lumea se holbeaza la mine. Ma intreb oare ce-o fi cu ei? Mi-a ramas ceva intre dinti? Imi ramasese altceva pe-afara 😛
2. La ultimul revelion ingurgitez cam multe licori si nu-mi cade prea bine. Pe la 3 dimineata ma deplasez accelerat spre tron, peste care se revarsa cascada Niagara. Din pacate, se revarsa si peste pereti si masa de calcat. Ma chinui sa sterg totul, dau cu clabuc peste masa, dau cu parfum…dimineata tot a friptura+usturoi+alte licori miroase…
3. La munca ma apuca o stare care necesita deplasarea urgenta spre tron. Unde si ajung, ma incui si iar explodeaza Niagara (in wc, pe colac, pe vas, pe pereti). Hartie prea putina, servetele ioc. Tocmai cand ma concentram cum sa atac problema, bate o colega disperata in usa. Un pacient intrase in stop cardiorespirator si era nevoie de medici in salon. Eu nu stiam ce sa fac mai repede, sa fug cu ploconul in fund, sa sterg peretii (stiind prea bine ca lumea se inflameaza daca cineva uita sa traga apa dupa nr 1, daramite dupa plutasi…nu vreau sa-mi imaginez ce fete ar fi facut). Pana la urma am mai gasit niste servetele in geanta, am curatat locul faptei si m-am dus in salon, unde oricum nu mai fusese nevoie de mine.
Bon. Deci tot despre căcare vorbim?
Păi hai să vă spun cum rezolvă moa problemili.
1. Intrat în baie.
2. Dat jos pantalonii complet. Plus încălţările, dacă nu sunt deja la uşă.
3. Urcat pe tron, pipi, caca – nu neapărat în această ordine sau simultan.
4. Ridicat de pe tron, intrat la duş.
5. Spălat cur în stil japonez, rezultate excelente, nu e nevoie de hârtie, poate să lipsească.
Ce mama naibii vă complicaţi atâta, zău dacă vă înţeleg. 😯 😆
Alta cu mine in rol de idiotul suprem :
Nu imi gaseam unul din cele doua telefoane, asa ca l-am luat pe celalalt, m-am sunat si l-am gasit. Normal ca am respins apelul si dupa aia am lasat amandoua telefoenele pe masa. In 30 de secunde suna ala pe care nu il gasisem. ma uit, nu recunosc numarul si raspund. Ala care ma sunase tacea si se auzea doar o voce ca de televizor vorbind in fundal. dau televizorul pe mute sa aud ce zicea, tace si ala din fundal…
Ma enervez si zic : HAI BA, CE PIZDA MA-TII FACI?? VORBESTI SAU NU? iar ala din partea cealalta imi raspunde: hai ba, ce pizda ma-tii faci? vorbesti sau nu?…
abia atunci m-am prins ca telefonul de pe care sunasem prima data era pe reapelare automata, sunase din nou dupa ce dadusem reject, iar eu raspunsesem, vorbeam cu mine la telefon si ma injuram de mama…
…sa razi de astia care povestesc pe blog, in asteptarea finalizarii programului la masina de spalat, program pe care te-ai jurat in alte dati ca nu il mai folosesti……. decizi sa ii pui capat chinului care dureaza de vreo 2 ore printr-o “scurtatura” – limpezire, apoi centrifugare, sa scapi dracului o data……
te feliciti ca ai fost desteapta (moment pasager) si te intorci sa mai razi pe aici….
apoi, sa auzi un zgomot ciudat dinspre hol, care te “striga” disperat, iar cand te ridici cu chiu cu vai, vezi aratarea care se intinsese in tot holul sub forma unul val de SPUMA!!!! pt ca desteptaciunea-i lucru rar, nu te-ai gandit ca limpezirea fara evacuare inainte inseamna mai muuuuulta apa in hardughia urlatoare => SPUMA!!!!! acum sterg ca vita cu o carpa, aplecata (deloc atragator) – n-am apucat sa iau mopu’ ……
daca era barbatu’ p-acasa si ma vedea, si-ar fi confirmat a nu stiu cata oara ca nevasta ca a lui nu mai are nimeni! si ca ar fi bine sa ma pastreze bine, ca nu gaseste el alta ca mine!!!
:-)))
Pe la 15 ani aveam un sutien preferat.
Barbatii poate ca nu vor intelege treaba cu sutienul preferat asa ca explic: cand esti la pubertate si iti cresc sanii e greu sa gasesti un sutien care ba sa nu te stranga, ba sa nu stea prea larg, ba sa nu te intepe cu intariturile din fier, etc. Asa ca atunci cand am gasit unul, nu ma puteam dezlipi de el.
Intr-o sambata dimineata pe la vreo 8 il spal cu gandul: pfai am uitat sa il spal aseara, dar nu ma pot duce la prajitura cu colegii fara sutienul preferat, hai ca il spal acum si se usuca pana la ora 2.
Zis si facut. Pun sutienul la uscat. Revin la ora 1, il pipai nitel, e uscat, numai bun, m-am scos!
Imbrac sutienul, imbrac un tricou alb si ies in carier.
De cum ies din scara mi se pare ca lumea se uita ciudat la mine. “Inseamna ca arat fenomenal azi!” imi zic si merg mai departe.
Traversez tot cartierul, ma uit doar inainte ca de acum toti erau parca cu ochii lipiti de mine. Cand, dintr-o intamplare, ma uit in jos ce sa vezi: pe tricoul meu, in dreptul sanilor, 2 pete mari de apa de parca tocmai alaptasem. Sutienul nenorocit avea burete, buretele nu se uscase complet, si toata apa din burete fusese supta de tricou in 2 pete imense.
Si asa umblam eu, prin carier. 😆
:)))))
Pe langa faptul ca aceste patanii te scot dintr-o stare de rahat, scuzati dar este laitmotivul povestirilor, faci si exercitiu fizic in acelasi timp, razand ca nebuna, uneori aproape de sufocare 😀
Eu am patit acelasi lucru ca Olguta.
De dimineata imi luasem o cutie de iaurt cu capacel si o plasez strategic pe biroul meu, fara capac. Cand sa ma pregatesc sa degust, ma cheama un coleg sa il ajut cu ceva.
Ma intorc la birou, si cu ochii in monitor, incep sa agit cutia de parca aveam castaniete in mana.
Rezultat: subsemnata plina de iaurt din cap pana in picioare (vorba reclamei “plin, pliiin de ciocolata), biroul, mocheta, calculatorul.
Avand skill mare in accuracy am reusit sa manjesc si biroul colegului.
In tot acest timp, colegii ma priveau sidefati si nu intelegeau ce se intampla – am avut norocul de a fi suprinsa de privirile lor inca de cand am ridicat cutia de pe birou fara capacel.
Au urmat hohote de ras isterice, dupa cateva secunde de liniste si nedumirare, si eu fugind la baie sa ma curat si sa scap de tentativele nereusite, din fericire, de a imortaliza urmarile prostiei mele 😀
Super idee, râd cu poftă în faţa laptopului de vreo oră şi ceva :))
Şi ca să continui şirul povestirilor … mai degrabă haioase, nu oribile:
1. Eu copilot şi soţul şofer aflaţi la un semafor din Alexandria, în drum spre Bucureşti: îmi cere sticla de prigat cu pulpă şi eu, din obişnuinţă, îi deschid capacul ca să bea repede, înainte să se pună verde. Aşa cum probabil vă imaginaţi, el a agitat sticla, iar rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos :))) Norocul meu că era vară şi că avea tricou de schimb în bagaje .. am încercat să îmi cer scuze, dar tot ce am reuşit a fost să râd necontrolat tot drumul. Nu o să uit niciodată cum îi atârna pulpa de portocală pe obraz :))
2. Grabă mare ca în fiecare dimineaţă de plecat la serviciu. După ce reuşesc cu greu un machiaj impecabil, încep să mă spăl pe mâini, uit total scopul prezenţei mele în baie şi încep să-mi arunc cu apă pe faţă 🙂 Nu mă întrebaţi de ce ..
3. Acum două săptămâni am fost la un seminar business. Am făcut cunoştinţă cu o fată care stătea lângă mine, însă care la un moment dat a ieşit, lăsându-şi geanta în sală. A întârziat ceva, aşa că la pauză mă gândesc să fiu drăguţă, să îi iau eu geanta şi să o caut prin clădire, cât de greu putea să fie să o găsesc? 🙂 Evident că eu m-am pierdut în mulţime şi că ea a ajuns înaintea mea la scaun şi a intrat în panică, căutând cu privirea disperată în toată sala. După aproximativ un minut am reuşit să o fac să mă observe în mulţime şi s-a liniştit. Culmea este că după aceea mi-a mulţumit :))
4. Acum mulţi ani lucram ca secretară într-o companie cu un nume imposibil de pronunţat. Să-i spunem “veveriţa albastră srl”. Şi pentru că nu reuşeam să spun “veveriţa albastră srl, bună ziua” dintr-o răsuflare atunci când răspundeam la telefon, exersam până şi noaptea înainte de culcare. Am ajuns la asemenea performanţe încât într-o zi, fiind cu o doamnă la jumătatea discuţiei telefonice, când m-a întrebat “- La ce companie aţi spus că am sunat?” eu i-am răspuns ” – Veveriţa albastră srl, bună ziua!”. Dar partea amuzantă este că la faza asta ea mi-a răspuns tot cu “- Bună ziua!”, continuând ca şi când nu ne-am fi oprit să ne mai salutăm încă o dată în mijlocul discuţiei 🙂
Dupa ce v-am povestit incidentul cu cacatul in tabara (de la care v-ati “dat drumul” toti la d’astea mirositoare) va mai zic una tot din aceeasi categorie. Eram prin clasa a noua (B, daca mai conteaza) si chiulind intr-o frumoasa zi cu soare, ma indreptam spre un parc unde-mi faceam veacul. Pana acolo insa m-a trecut o cacare apriga careia nu i-am putut rezista, asa ca m-am dat langa o ghena din aia rotunda si fiind si la adapostul unor copacei piperniciti am inceput sa-mi fac treaba. Dupa scremetele de rigoare si oftatul izbavitor, cand aproape terminasem si rupeam o foaie din singurul caiet (universal) ce-l aveam la mine, simt o prezenta in spatele meu si intorc rapid capul. Un copil de vreo 4-5 ani ma privea nemiscat, cu ochii holbati… strangand in maini o jucarie, incapabil sa mai schiteze vreun gest in fata privelistii pe care o descoperise. Am vrut sa ma dau dupa un copac, dar fiind cu pantalonii in vine nu ma puteam deplasa decat facand niste mici salturi dezordonate, precum un cangur schilod… spre si mai marea uimire a copilui, pe care cred ca l-am traumatizat pe viata.
Nu pot sa ma abtin să nu mai rewlatez şi eu încă ceva legat de o căcare într-o pădure şi o apariţie inoportună care a stricat toată măreţia momentului. Asta s-a întâmplat acum mai mulţi ani, într-o iarnă, când făcusem rost de o sticlă de vodcă împreună cu un prieten şi am căzut să mergem să o bem în Crâng. Crâng, se cheamă cel mai important parc din Buzău, care de fapt e doar un sfert parc, restul pădure despre care am înţeles că ar fi ce a mai rămas din codrii Vlăsiei. Fiind destul de vast, şi asigurând toată intimitatea necesară, este locul în care cle puţin o treime din polulaţia oraşului a fost concepută şi totodată locul în care peste 85 la sută din populaţie a tras măcar o dată în viaţă o cacare sau o pişare. Deci, am mers aici, am luat-o pe o potecă laterală şi ne-am afundat în pădure, am găsit o buturugă mai mare, ne-am aşezat în cur pe ea şi am început să bem. La un moment dat, spiritul căcării care bântuie prin pădure l-a atins şi pe amic, care m-a nunţat ce are de gând şi s-a retras vreo 20 de metri , după un copac. A avut decenţa necesară de a se aşeza în poziţie pe partea cealaltă a copacului, astfel încât sa nu fie nevoit sa se cace cu faţa spre mine, iar eu am rămas singur pe buturugă, cu sticla de vodcă lângă mine şi înconjurat de zăpadă. În timp ce stăteam aşa, vad apropiindu-se pe potecă un cuplu, un el şi o ea amatori de plimbări romantice prin pădurea îngheţată. Veneau chiar în direcţia copacului , iar amicul care ecloya era cu faţa înspre ei. i-a văzut şi el la timp, aşa că s-a grăbit să dispară din raza vizuală, mutându-se în jurul copacului la 180 de grade, pe vine, cu curul gol şi ţinându-şi ridicată geaca. Acum era cu faţa spre mine şi cu spatele spre aia care se apropiau si care, inevitabi, ar fi urmat să aibă o privelişte şi mai şi în momentul în care ajungeau periculos de aproape. Ăsta statea pe vine privind în lungul potecii de după copac, iar pe măsură ce aia se apropiau se rotea şi el în curul gol, în jurul tulpinii. Normal că eu vedeam toată scena, şi pe ala rotindu-se şi pe aia apropiindu-se şi râdeam ca un cretin de răsuna pădurea. În momentul în care aia au ajuns aproape de mine, amicul executase deja o rotire de 360 de grade în jurul copacului şi revenise la poziţia iniţială, iar cel care a căzut în penibil am fost tot eu, pt că îmi închipui ce au gândit aia despre un idiot care stătea în cur pe o buturugă în mijlocul pădurii şi râdea de unul singur. Măcar sper să fi văzut sticla de vodcă şi să se fi gândit că-s beat, să am şi eu o circumştanţă atenuantă. Şi-am încălecat pe-o şa…
Venisem cu iubi din Germania (el neamt get-beget) in Romania. Am fost mai intai la tara la bunici. La tara ca la tara, nu ai apa calda decat cand cari de la fantana si o incalzesti pe plita. Neamtul meu drag a suferit,ca deh, nu e obisnuit cu caratul apei, dar l-am consolat ca mergem la Brasov si acolo avem apa de la chiuveta. Ajungem noi la Brasov, fericire mare, hai sa facem dus ca oamenii. Nenorocitii ne taiasera apa chiar in ziua respectiva, si cica dureaza reparatie 3 zile, noi fiind in Brasov doar cinci. Cred ca i-am blestemat de toate neamurile atunci…
Si asa am carat noi inca 3 zile apa de la magazin, nu de la fantana. Parca fantana era mai aproape totusi.
Monumental!!! Am lesinat, efectiv, de ras, nu mai pot sta nici pe scaun si cred ca deja am dat jos cateva sute de grame bune de pe abdomen!
Cred ca este cel mai amuzant post de pe blogul Simonei, la capitolul comentarii! :)))))))
Toti ati fost fff funny, dar…Catalin T….jos palaria, frate! =)))))))))
As fi vrut sa il las pe el sa incheie in forta acest tur de povestiri, insa, cum s-a dat dezlegare la subiecte care de care mai “spumoase”…m-ati provocat 😀
Povestioara mea cred ca va pali in fata multor altora, dar simt nevoia sa ma exprim, asa cum, in clasa I (acum 21-22 ani), in primele zile de scoala, am simtit nevoia sa merg la toaleta in timpul unei ore. Mama, care era obsedata de hiperprotectie si ma condusese dimineata, inca mai facea plantoane prin jurul scolii, unde m-a insotit cateva saptamani, sa nu-i pateasca odorul ceva. Am mers cu ea la o toaleta turceasca darapanata din curtea scolii de tara, toaleta ce se umpluse, in fiecare gaura din “cabinele” fara usi, in proportie de 99,99%. Nu am apucat bine sa efectuez ce trebuia efectuat, cand s-a auzit un tip pe care lumea il numea “Petre Nebunul” sau “Prostul”, care venea zilnic prin scoala si ne speria involuntar. Mama s-a panicat si a vrut sa ma imbrac imediat (dupa cum spuneam, wc-ul nu avea usi – nici la intrare, nici la “separeuri”), eu m-am panicat mai tare si am alunecat cu piciorul in gaura….plina deja cu chestii. A rezultat ca atat dresul imaculat de dinainte, cat si o sandaluta bleu ciel cu floricica roz s-au….colorat in alte nuante specifice. Mama, inventiva, m-a dezbracat de dres, a curatat sandala, am mers la magazinul mixt de langa scoala, a cerut dres, nu aveau, ni s-au oferit ciorapi “3 sferturi”, si ei imaculati, i-a achitat, am iesit, m-a spalat cumva cu o carpa umeda si mi-a pus ciorapii aia exceptionali…prin simpla existenta. Apoi, dupa juma’ de ora (?), am ajuns inapoi in clasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si, avand locul in prima banca, nu mare i-a fost mirarea invatatoarei sa vada ceva…schimbat la mine. Si nu erau pampoanele semete din posesie. Privirea ei holbata toata ziua spre picioarele-mi, precum si aerul meu senin (la figurat, caci la propriu nu bag mana in foc) au fost priceless. Acasa ne-am strambat de ras si ne strambam si in ziua de azi, mama, eu si o matusa care asistase afara partial la faza din clasa I.
De atunci, se numeste ca am ramas o norocoasa!
Eram racita si trebuia sa merg undeva intr-o dimineata de duminica. Ma aflam pe peron la Piata Unirii 1 unde,surprinzator, erau doar cateva persoane. Incep eu sa-mi suflu delicat nasul sa nu rasune ecoul, intr-un servetel frumos impachetat,asa cum le gasim in pachetele uzuale. Intre timp sunt zarita de o veche prietena care, incantata ca ma vede, ma ia si ma pupa pe obraji, foarte frumos. Insa am realizat ca in mana dreapta,cea cu servetelul bine impachetat si folosit, atarna la fel de delicat o meduza verde…
mia, te combini?
merci celor care si-au dat jos palariile la adresa mea, sper ca a fost un gest de apreciere si nu unul de respect ca atunci când trece mortul pe strada !
Mai stiu una scurta, seaca şi jur ca nu e banc, desi asa pare.
La un club de fitze vine pentru a doua oara un ţărănuş care abia începuse să iasă şi el în lume. prima dată când fusese la cârciuma respectivă mâncase nişte ciuperci fripte pe jar, servite rustic, pe funde de lemn, cu tot ce trebuie. Îi plăcuseră tare şi voia să mai halească şi de data asta o porţie, dar nu l-a dus mintea să ceară şi el un meniu să vadă ce să comande. Aşa ca atunci când a venit ospătarul la masă, ăsta l-a întrebat direct ” mai aveţi ciuperci de-alea pe fund ?”…
Toate fazele nasoale din viața mea sunt legate de kkt. Și nu al meu, ci al altora.
1. La cinci ani am căzut într-o budă de țară, care era pe punctul de a se umple și era să mor la propriu. Mă țineam de o scândură cu o mână și, în timp ce strigam ”Heeellllpppp!” – așa văzusem că fac ăia din Baywatch când erau la ananghie – mă afundasem în căcat până-n gât. La propriu. Când a apărut maică-mea, i-am văzut ezitarea din privire: să-mi tragă un șut și să mă lase să mor rușinos sau să mă scoată și să mă spele?
2. Râul cu ce curge din WC-urile oamenilor curgea pe lângă curtea liceului. La ora de sport, eu portar la handbal, mă duc după mingea căzută ”în apă”. Mi se pare că e teren solid și calc. Cad în căcat până peste cap. Partea nasoală e că făceam și naveta și am împuțit un maxi-taxi. Se buluciseră toți călătorii în față, cu geamurile larg deschise. Eu stăteam ca un pașă pe 10 locuri, alături de o colegă ce încerca să fie solidară cu mine.
3. În urmă cu două săptămâni, la un maraton, alunec pe o limbă de zăpadă și cad într-o crevasă, lovindu-mă de o stâncă. Evident, am avut doar câteva zgârieturi. Dar până la impact, m-am tăvălit în cădere printr-un mare căcat de urs.
Sa te duci dimineata in vizita medicala la domiciliu la o babuta,sa intrii in scara gresita,sa suni la usa si sa-ti apara o bunaciune somnoroasa care te cheama in casa si tu sa-i spui coborand scarile grabita,imi pare rau am sunat gresit…
Intr-o zi s-a apucat sotul sa gateasca o ciorba. S-a dus in camara sa ia o sticla pet cu suc de rosii, uitata de ceva timp pe acolo.Cand s-o aduca in bucatarie imi spune: “trebuie sa fii foarte atenta cu sticlele astea, sucul de rosii e sub presiune. Trebuie s-o deschizi atent si incet sa nu explodeze.” Ca sa-mi arate ce si cum o deschide incet in chiuveta, si iese doar un fas,,,si un pic de suc de rosii. Nimic grav. “Vezi, asa..mama varuia bucataria cand deschidea sticlele de genul asta”. Pune legumele in oala si se intoarce sa ia sticla sa toarne sucul intr- cana. Pesemene ii luase cineva mintile si a uitat complet de tot ce-mi spusese cu numai cateva minute inaite. Desface sticla si explodeaza sucul ala de rosii intr-un mare fel pe toti peretii, mobila, geamurile din bucatarie si prin parul meu.Si acum peretii arata ca intr-un episod din Dexter ca nu avem timp sa varuim. Dar ghici cine va varui, cand eu voi lenevi cateva zile la mare cu copilul? 🙂
Felicitări speciale pentru Cătălin T. și de la mine. Revin cu niște selecții ale celor mai tari relatări. 😉
[…] mei extrem de hazlii s-au dezlănțuit la acest post, povestind nenumărate momente penibile la care am râs cu lacrimi. Ca de obicei, nu m-am putut […]
[…] mei extrem de hazlii s-au dezlănțuit la acest post, povestind nenumărate momente penibile, la care am râs cu lacrimi. Ca de obicei, nu m-am putut […]
@Anamaria: ohhhh, nu se poate! Dupa toate astea, sigur ti se va intampla ceva maret, nush, te vei imbogati sau orice… cu noroc ;P
@DianaV: super tare =))))))))))))) am asa un deja-vu!!
Partea buna a lucrurilor e ca sotul tau gateste (ciorba).
Pun pariu ca pe asta nu-l depaseste chiar nimeni, e de ANTOLOGIE! Venea pe la mine, din cand in cand, o gagica plina de ifose si fitze, dar nu din aia de tabloid, ci artista de avangarda, cu ditamai doctorat la Sorbona… Intr-o zi s-a bagat la mine in computer, sa-si uploadeze un fisier lung pe YouTube (da avea acasa doar dialup, iar eu DSL), iar la ora cand trebuia sa plece la sotz (!) uploadarea inca nu se terminase. Drept pentru care imi spune “hai sa ma conduci, lasa ca pana te intorci o sa se termine si poti sa-ti vezi de treaba cu computerul”. Vin acasa si, cand sa dez-loghez computerul din contul ei, observ un link care ma invita sa verific si email-ul de pe acel cont. Si ce vad: coresponda cu un tip prin dialoguri de cate un singur rand, gen “ne vedem vineri la 2, ca de obicei”, si BOMBA, citez: “Sa vezi ce-o sa ne distram cu jucariile pe care le-am cumparat!” (Pe langa asta: mailbox-ul era PLIN cu raspunsuri de pe diverse site-uri din acelea cu anunturi sexuale pentru target-ul cel ai de jos, gen zugravi/tractoristi, unde Madame Sorbona isi facea reclama). Sunteti de acord ca asta-i chiar cea mai tare?
youtube downloader
Simona, vreun premiu , ceva ? accept si bonuri de masa 🙂 😛
Am mai asistat ieri la o altă chestie nasoala pe bază de căcat, de data asta nu de om, nu de urs, ci de măgar. Eram undeva pe marginea şoselei spre Bucureşti ,unde căzuse anul trecut un elicopter şi se ridicase în loc un monument pe care trebuia sa vina sa îl inaugureze, adică sa tragă cârpa de pe el, Duşa, ministrul apărării. Agitaţie mare, soldati aliniati, ordine, urlate scurt, popi, politie militară spp-işti şi eu învârtindu-mă ca oaia cpaie cu aparatul de pozat spânzurat de gât şi rugându-mă să vina ăla odată, să terminam şi să ne ducem dracului acasă că e vineri şi avem program de noapte. În toata agitaţia se anunţă că maşina cu Duşa e pe drum şi urmeaza să ajungă în câteva minute, toţi intră în fibrilaţie, moment în care apare de pe un drum de câmp care se intersecta cu şoseaua chiar unde era monumentul şi lumea adunată, un moş cu cu o căruţă plină ochi cu paie, pe care se chinuiau să o tragă doi măgari. Ăia abia se mişcau, aştia, disperaţi urlau la moş să-i dea zor ca vine ministrul şi îl întâmpină cu măgarii, pe moş îl durea în cur că era tarlaua lui. ajunge ăsta la ieşirea în şosea, opreşte măgarii şi aşteaptă să nu mai treacă maşini ca să poată să traverseze. Drum european, sfârşit de săptămână, coloane pe ambele sensuri, toţi prea mârlani ca să oprească şi să îl lase să traverseze, moşul stătea cu măgarii între un şir de generali pe o parte şi ăia cu drapelul pe partea cealaltă. nu se risca nimeni să îl forţeze pe moş, să nu cumva să dea vreo maşină peste el, aşa că a durat puţin până când a venit un poliţai să oprească circulaţia, ca să treacă moşul şi să aibă loc ministrul. doar că, probabil de la atâta stres, că toată lumea era cu camerele pe el, un măgar s-a căcat chiar pe locul pe care trebuia să coboare Duşa din maşină. din rândul soldaţilor s-a auzit un geamăt general de parcă măgarul s-ar fi căcat la ei îm bocanci, iar colonelul care era maestru de ceremonii s-a făcut verde. moşul trece la pas strada fără să-i pese de muntele de căcat lăsat în urmă de măgar, în timp ce dinspre buzău încep să se audă sirene. În panica generală, apare o maşină de poliţie militară, trece cu roţile peste grămada de căcat, din ea coboară un trepăduş în costum, evită căcatul în ultima clipă şi face semn să dispară rapid mizeria de acolo. cineva, în fundal urlă “mişcă mai repede” iar în prim plan apare un soldat dotat cu mărură cu coadă şi un sac menajer. Sub nasul ofiţerilor care deja luaseră poziţia de drepţi şi sub faldurile tricolore ale drapelului care fâlfâia la vreo doi metri, ăsta se apleacă, încearcă să ţină sacul deschis şi să dea căcatul cu mătura în el. Vântul sufla destul de nasol, sacul fâlfâia mai rău ca drapelul, coada de la mătură era lungă şi rigidă, iar căcatul lipit de asfalt după ce trecuse maşina peste el. coloana oficială deja se zărea clar pe şosea, gornistul nu ştia ce să facă , iat amărâtul ăla nu reuşea să răzuie căcatul de pe carosabil. Tensiunea era maximă iar toată lumea cu gura pe incompetentul ala care nu era în stare nici măcar să dea un căcat la o parte. În plus, toţi eram cu camerele şi sculele de pozat pe el, aşa ca vă daţi seama cum se simţea ăla. Noroc că soldatul român are psihicul tare, stomac şi ficat de fier, plus spirit de iniţiatăpăvă care îl ajută să iasă din căcat, indiferent de situaţie. aşa că atunci când descinderea ministrului în căcat era evidentă, săracul om a aruncat mătura şi a început să culeagă căcatul de pe asfalt cu mâinile goale, şi să îl arunce în sac. era verde de balegă pînă la coate, la fel ca şi uniforma de pe el, dar mândru că şi-a îndeplinit misiunea şi ca datorită lui, Duşa nu a primit onorul cu pantofii plini de căcat proaspăt de măgar. acum stau eu şi mă întreb dacă nu cumva era mai bun un făraş său o lopată în locde mptură şi sac…
iar legat de postarea de desupra mea, într-adevăr, este un moment foarte penibil. Şi eu m-aş simţi la fel de penibil dacă aş citi mailurile cuiva care mi-a cerut să îl las să-mi folosească calculatorul şi nu a dat sign out după aia.
Dupa ce-am ras cu lacrimi, si-am reusit sa ma si inec (ras+baut cafea+respirat in acelasi timp se pare ca da ca rezultat cafea improscata pe tastatura, monitor si birou), sa contribui si eu cu 2 istorioare:
1. In ultimul an de facultate, indragostita lulea fiind (si el de mine), ma combin cu unul din profii mei. Tinerel, frumusel, strainez, abia sosit la post in Romania..si cu multe scrupule.. ca o fi bine, da’ nu-i frumos, ca sa nu creada restul colegelor ca sunt favorizata la examene, ca ce zice sefu’ lui (erau doar doi, el si seful de departament, un domn mai in varsta, sever si foarte impozant). Ca sa fim cu constiinta curata, ne gandim sa-i marturisim sefului lui dragostea noastra, sa fie cu binecuvantarea lui, deh! Asa ca iesim la un pranz in trei, intre cursuri, discutam de cate in luna si in soare, parea ca ne intelegem si ne placem, dar nu apucasem sa marturisim nimic. Vine mancarea…ceva cu carne si mult sos, nu mai stiu exact ce. Stiu doar ca in emotia momentului, cand am bagat cutitul si furculita in chestia din farfurie am facut o miscare mai energica si-am reusit nu doar sa tai o bucata de carne (dupa multa straduinta), ci si sa trimit respectiva bucata in zbor doua mese mai incolo si sa improsc TOT sosul din farfurie pe bluzita mea alba, impecabila, si pe costumul, camasa si fata domnului profesor in varsta, care statea demn de partea cealalta a mesei… si de binecuvantarea caruia depindea relatia mea 🙂 Mai nasol a fost ca a trebuit sa ne intoarcem la facultate pictati asa… (P.S. domnul profesor in cauza o fi inteles emotiile, si mi-a iertat incidentul, prin urmare tanarul prof si cu mine ne-am iubit cu binecuvantarea lui restul anului)
2. Vineri seara, ma pregatesc de iesit in oras, la clubareala, toata aranjata, machiata frumos si cu grija, decoltata, tocuri de 12, fusta scurta…na, tot pachetul. Aveam un catel mic in grija pe vremea aia si, exact inainte sa ies din casa, zic “hai sa-l scot la pipi, sa nu gasesc vreo bucurie cand m-oi intoarce acasa, dimineata”. Zis si facut, doar ca patrupedul abia invatase diferenta dintre ‘in casa’ si ‘afara din casa’…iar pentru el, odata iesit din apartament, insemna liber la pipi&stuff. Asa ca intram in lift si cutzu da drumul fericit unui mega-jet nesfarsit de pipi… Sa ne fi vazut cineva, eu certand catelul si incercand sa-l fac sa se opreasca (cum educi un caine sa opreasca pipi-ul dupa ce i-a dat drumul ?!) iar el uitandu-se-n sus la stapana-sa agitata si isterica, cu niste ochi umili si rugatori, in timp ce se pishacea linistit inainte…. Ma rog, cand am ajuns la parter inca nu terminase. Si pana l-am dus inapoi in casa, cineva a chemat liftul. Si sa ma vedeti pe mine, ca o diva, pe tocuteletele mele de 12 si fustita mea, super-aranjata si coafata, umbland din etaj in etaj cu galeata si mopul dupa mine, cautand sa prind pe undeva liftul pe care, ca norocul, atunci il chema toata lumea…priceless! Vecinii ma adora de atunci.
Eu la receptia unei cladiri de birouri , Seful(Patronul) cladirii , un domn sobru si respectabil pe nume D. Epure , ma anunta intr-o dimineata ca asteapta un domn si sa il anunt de indata ce acesta soseste.
Soseste domnul ,se prezinta : – N. Lupu , la Dl Epure va rog !
Si foarte serioasa pun mana pe telefon si :
– Dl Epure … a sosit dl Lupu .
Dupa cateva secunde de tacere , dl Eprure , ma intreaba enervat daca cumva imi bat joc de dumnealui si imi tranteste telefonul , nu am putut decat sa-l invit pe domnul Lupu catre biroul dl Epure si sa se descurce ei /….
Atunci cand te inteapa meduzele e un moment …pe care nu ti-l doresti sa se fi intamplat, apoi cand toata lumea e in apa, tu, sa stai pe uscat ca ti-e frica…chiar azi mi s-a intamplat si lumea, parca, imi facea in ciuda, dar spre norocul meu, elasticele de la mana, de par, ‘m-au salvat’ dar asta nu inseamna ca am scapat neatinsa de meduza…
Imediat mi s-a inrost pielea in locul respectiv, s-a umflat, s-au format ca niste blande si am inceput sa simt intepaturi si senzatii de mancarimi. Atunci am ‘fugit’ spre mal, m-am clatit la dusul de pa plaja si ma uitam mirata la mana. Norocul meu a fost ca nu erau mai multe in locul acela, ci doar una pe care am vazut-o dupa ce m-a atins. Cand am ajuns pe plaja, uitandu-ma la mana am observat ca i-au ramas 2 dintre tentaculele ei pe elastice…am scapat ieftin…
iar dilema mea: meduzele vin cand e apa curata, sau mai tulure ❓ ❓
tulbure*
[…] postare separată, o poveste care m-a amuzat groaznic. A fost lăsată de cineva la mine pe blog, aici. Iat-o (cine a mai citit-o să mă ierte sau s-o mai citească o […]
Hai sa-ti zic si eu un moment de top. Sa tot fie vreo 7 ani de cand, in Cluj fiind, m-am gandit eu sa merg la o amica ce avea o clinica de infrumusetare si ‘implinire a ego-ului’. La insistentele ei i-am promis ca ma duc la un aparat de sauna (era un fel de solar) ptr. slabit si tonifiat. Zis si facut, ajung acolo, stau o ora in cuptorul magic, transpir ca dracu, si la final imi zice tipa “du-te jos, ca avem un vestiar cu dus. Ajung la parter, gasesc vestiarul, era una dintre usile care dadeau in sala de asteptare, intru si observ ca nu se inchide yala f. bine, dar ma gandesc ca oricum ma misc repede si era cabina de dus. Pe ffwd fac un dus, ies din cabina sa ma sterg si reusesc, cu indemanarea caracteristica, sa ma impiedic in proprii boxeri, sa ma sprijin de usa de la baie care ovcorse cedeaza, iar eu ma trezesc in mijlocul loby-ului, cu boxerii pe la glezne si nud cat cuprinde, sub privirile gloatei de femei care asteptau la coada la implanturi. Over.
Si eu am patit un moment de-asta la prima sarcina.. Inca nu se vedea, era insa perioada aia de inceput in care fiecare miros te face sa vomiti .. purtam aceleasi rochite, pantofi cu toc.. doar la parfum ezitam dimineata.. In fine .. Inca ma purtam ca un corporatist cu staif..
La o intalnire in oras, cu un client important ..desigur.. barbat .. am simtit dupa prima furculita de rucola .. ca trebuie sa plec pt ca e rau.. In fine, am intrerupt omul in mijlocul expunerii, am bajmajit ceva ca trebuie sa plec si am fugit..am ajuns la 3 terase mai incolo, in mijlocul unor palmieri decorativi m-am navalit cu tot ce era prin stomac si rucola!.. Cand mi-am ridicat privirea din palmier am vazut un chelner.. lustruind un pahar .. privindu-ma socat/ scarbit/ interzis .. total confuz.. betivi o fi vazut el, saracu dar asa femeie, aparent decenta in plina amiaza vomitand in straturilor lor de flori ..nu intalnise presemne..
Acum vreo 2 ani, excursie Kenya-Tanzania-Zanzibar… Mergand cu autocarul din Dar-el-Salaam spre Arusha oprim la un popas sa mancam… De departe cea mai selecta locatie pe care am vazut-o in doua saptamani de Africa. Halesc vita cu cartofi prajiti… Bun tare! Ne urcam in autocar sa continuam calatoria. Dupa vreo 10 minute simt un vulcan noroios incepandu-si activitatea in vintrele mele. Cer rapid un pachet de servetele si ma indrept la fel de rapid catre sofer cu rugamintea sa opreasca… Urgent! Bastinasul incepe sa ma chestioneze ca ce mi-ar place, ca benzinarii nu prea sunt, ca de ce nu am rezolvat problema la popas… Am respirat adanc, incercand sa tin totul sub “control” si i-am raspuns pe cat de calm am putut: “If you don’t stop the f… bus right now I’m going to shit right here!” Frana brusca, cobor rapid, sar un gardulet de 20 cm intr-o ograda, ma asez confortabil cu fundu-n gard si respir usurat… in spatele meu, autocarul plin… din el coboara un amic cu un sul de hartie un mana, venind in ajutor. Ii strig ca sunt bine, sa stea linistit. Urc inapoi calm si spre surprinderea mea, lumea era foarte ingrijorata… Deh, era dupa epidemia de ebola si noi suntem mai fricosi! Trec vreo 5 minute si vulcanul se trezeste la viata… Cum ma ridic in picioare pe interval soferul opreste autocarul😀… Rezolv iar problema si ma indrept calm spre locul meu. Din toate partile sunt asaltat de Imodium si alte pilule… Am fost tentat sa-i sperii si a treia oara dar mi-a fost frica ca or sa ma lase prin savana…