Cea mai tâmpită idee la beție
Dintre multele povești pe care le-am auzit, pe tema “idei crețe care le vin oamenilor la beție“, una m-a marcat cu desăvârșire.
Nu, nu e despre niște tineri care, a doua zi dimineață, au găsit un tigru în baie și un copil în dulap, asta conducând la încasări de sute de milioane de dolari, e povestea unuia dintre cititorii blogului meu, încă nu s-a ecranizat și sună cam așa: Se făcea că un tânăr a mers la munte, împreună cu un grup vesel.
Odată ajuns acolo, grupul s-a pus pe distracție, iar tânărul nostru pe băut: bere după bere, după bere, după bere. A băut dimineața, a băut la prânz, a băut zi lumină, iar peste mese a sărit cu maximă dexteritate, ca o căpriță agilă. Mai spre după amiază, când toată lumea s-a retras la umbră, s-a retras și el, împleticindu-se, în locul în care până și regele merge singur, ca să petreacă puțin timp cu el însuși și să se elibereze de oareșce greutăți ale sufletului și, mai ales, ale trupului.
Ca în toate filmele proaste, după ce s-a eliberat, a constatat că îi lipseaaaa… CONTINUAREA AICI.
Vă aștept înapoi să-mi răspundeți la întrebarea de la finalul textului. 
Care e varsta legala la care te poti apuca de baut in Romania?
Am avut indelungate discutii cu fiul meu despre asta si despre asta: http://www.abc15.com/dpp/sports/sports_blogs_local/dad-kicked-out-of-arizona-cardinals-game-after-asking-son-to-hold-beer
relatare de pe Facebook:
“Eram la petrecerea unui prieten care isi sarbatorea ziua de nastere acasa la el. Pe la 2-3 dimineata cei mai multi din noi erau mucificati deja. Mai cu seama amicul nostru, care dormea in cada. Ei bine, unora dintre noi, care mai puteau inca sa se tina pe picioare, li s-a facut pofta de muraturi. Am cautat in bucatarie…nimic. Am cautat in camara…nimic. Hai sa cautam si pe balcon. Si am gasit. Dar nu muraturi. Ci un televizor antic, cu lampi. Ce poti sa faci cu un TV antic, cu lampi, la 3 dimineata? Simplu, il arunci pe geam, de la etajul 4! Surprinzator, dar exact asta am facut. Si mai surprinsi au fost insa vecinii, nu prea pregatiti sa faca fata zgomotului produs de un tub catodic la intalnirea cu un trotuar de ciment.
Cert este ca, un sfert de ora mai tarziu, cineva suna la usa. Si se auzeau niste voci dincolo de ea. Unul din noi s-a uitat pe vizor si a vazut o casca albastra. “Bai, politia, idiotilor!” . Ce sa facem, deschidem sau nu? Dupa vreo 3 minute in care ne uitam (crucis) unii la altii, o fata a pus mana pe clanta. In prag erau 2 politisti iar in spatele lor 8 (opt) vecini de-ai amicului nostru. Noi? Niste ingerasi…Politia a dorit sa vorbeasca cu proprietarul, noi i-am spus ca doarme in cada si ca nu poate fi deranjat sau, ma rog, poate…dar cine se baga?! Unul din noi, mai fricos, a spus ca el a gresit apartamentul, ca nu este de la petrecere si a vrut sa plece. Eu, lucrand in the army la acea vreme si deci, oarecum, militienii aia imi erau colegi, am luat cuvantul. “Beti ceva, fratilor?”. “Dar la vecini nu le dam, caci fac galagie pe scara!”. M-au refuzat, binenteles, si ne-au intrebat cine a aruncat televizorul pe geam. Niste tipe – nestiutoare – au sarit ca TV-ul n-are nimic, ca merge in sufragerie, deci nu avea cum sa sara si chiar i-au invitat pe politisti sa se convinga. Binenteles, tot berea din mine s-a trezit vorbind: “Nu, aveti dreptate! De la noi a cazut! Dar n-avem nici o vina. Avea antena stricata si nu se prindea bine. Asa ca l-am pus pe pervaz, ca poate vedem si noi ceva. Dar nu am vazut mai nimic, deoarece cineva a lasat usa deschisa la bucatarie si s-a facut curent. Atat de mare ca ne-a luat televizorul cu program cu tot!”.
Binenteles, amicul nostru care dormea in cada a primit o amenda pentru tulburarea ordinii publice. Probabil sforaia prea tare!”
Am avut mai multe. Printre altele, sa parasesc barul unde chefuiam de majorat, cu un amic la fel de intoxicat, sa gasim un alt bar, unde sa luam o pauza de la bere cu o tuiculita, dupa care sa ne intoarcem la barul initial inainte sa se sparga gasca. Logic, nu? :p
Normal ca planul nu s-a materializat; ne-am ratacit si am petrecut ceva timp incercand sa ne reconstituim traseul, intr-un mod deloc elegant. Cel putin am gasit ceva de baut intr-o alimentara, ceva pe nume Drumalex – nici acum nu stiu ce drecu era, un whisky economic, parca – si am ajuns inapoi la bar exact la timp, am urcat scarile si dupa aia s-a rupt filmul.
Asta era undeva prin 2006, era iarna, si ziua urmatoare dis de dimineata aveam si test psihologic la scoala, intr-o sala bine incalzita, cu ferestrele blocate, pentru luarea in evidenta militara.
Eu nu am gasit nimic de ras.
Eu am ras de ma doare burta.
Ideea mea ar fi să-i blagoslovesc de dulce pe designerii acelui site, care au pus text negru pe fond căcăniu.
Sunt beat, deci am voie, da? Până acum le-am mai spus cu frumosul, ei tot iubitori de căcăniu.
Îmi pare rau, n-am putut să citesc. Deci ce era sub căcăniul ăla?
(PS tehnic: nu săriţi cu ideaa de a modifica setările browserului, asta e elementar, dar şi mai elementară este ideea că nu stau să fac asta pentru că unora le place căcăniul). 👿
IDEEA.
Copy: Hai sa-ti zic si eu un moment de top. Sa tot fie vreo 7 ani de cand, in Cluj fiind, m-am gandit eu sa merg la o amica ce avea o clinica de infrumusetare si ‘implinire a ego-ului’. La insistentele ei i-am promis ca ma duc la un aparat de sauna (era un fel de solar) ptr. slabit si tonifiat. Zis si facut, ajung acolo, stau o ora in cuptorul magic, transpir ca dracu, si la final imi zice tipa “du-te jos, ca avem un vestiar cu dus. Ajung la parter, gasesc vestiarul, era una dintre usile care dadeau in sala de asteptare, intru si observ ca nu se inchide yala f. bine, dar ma gandesc ca oricum ma misc repede si era cabina de dus. Pe ffwd fac un dus, ies din cabina sa ma sterg si reusesc, cu indemanarea caracteristica, sa ma impiedic in proprii boxeri, sa ma sprijin de usa de la baie care ovcorse cedeaza, iar eu ma trezesc in mijlocul loby-ului, cu boxerii pe la glezne si nud cat cuprinde, sub privirile gloatei de femei care asteptau la coada la implanturi. Over.
Ups….ne-am dus in pijamale la discoteca, aveam 16-17 ani. Eram 3 gagici. Machiate cu Ruby Rose si-n pijamale de satin aduse din Turcia.
Cred ca Vodka Capone scria pe noi in seara aia…
@als: 😆 😆
@Hapi: și? a observat cineva?
Eu stiu de unu care, beat fiind, a furat o ambulanta si s-a plimbat prin oras cu ea.
Acu’ vreo doua sambete ma duc cu husband la doua petreceri. Cand ajungem la a doua, el deja uitase ca bause vreo 3 Chimay deja. Asa ca isi mai ia cu simt de raspundere. Plecam acasa si pe drum nu da semne prea grave. Ajunsi in pat, incepe sa sforaie. Indur eu ce indur, dar la un moment dat imi iau perna si pilota si ma duc pe canapea ca mi-am zis ca porcusorii de guineea cazati in camera cealalta sigur nu sforaie la fel de tare ca al mare din pat.
Se trezeste omul meu peste noapte, pesemne il razghise setea. Si vede ca nu-s in pat. Panica! Oare a venit singur acasa?! Oare unde i-o fi nevasta?! Se gandeste sa se duca la baie mai intai si abia apoi sa inceapa sa dea telefoane. La intoarcerea de la baie, ma vede pe canapea. Panica din nou! Bine ca-i acasa, dar oare ce-am facut de doarme pe canapea?! Primul gand: sa ma trezeasca sa ma intrebe. Al doilea gand, mai intelept: mai bine astept pana maine dimineata ca s-ar putea sa se infurie. A doua zi diminata avea o fata spasita si intreba pe sub gene daca m-a suparat cu ceva. 😀
Intre noi fie vorba, ma gandesc sa dorm mai des pe canapea. :)))
@Carmen: eu știu una cu unii atât de beți încât, după ce i-a oprit poliția și i-a amendat, când au plecat, au plecat cu mașina poliției, lăsând-o pe-a lor. 😯
eu stiu o tipa care, de cate ori se imbata, se despartea de iubit si ii stergea toate contactele: telefon, adresa de messenger, mail, tot. cand se trezea se ruga de el sa se impace. era pe vremea cand nu aparuse facebook
Întrucât m-am apucat de băut pe la 16 ani iar ficatul meu încă nu are nimic împotrivă, am 1000 si una de faze tâmpite petrecute la beţie sau “pe fondul consumului de alcool”. Ca idee care mi-a aparţinut exclusiv mie , imi aduc aminte de o gluma mai de autobază pe care i-am făcut-o în urmă cu mult timp unuia care ne stresa.
Eram în primii ani de băutură,iar problema noastră erau banii, pt ca ce ne dădeau ai noştri pt suc nu ne ajungea să ne îmbătăm ca porcii sâmbătă noaptea când ieşeam la destrăbălare. Puneam mână de la mână, mai făceam o chetă şi până la urmă făceam rost de 2-3 sticle de vodcă să le bem în rockotecă. Aici era moda ca în momentul în care îl vedeai pe unu cu sticla să te duci să îi ceri să îţi dea ţi ţie, aşa că toată lumea bea pe ascuns, fiecare cum putea. Noi eram o gaşcă de vreo 4 inşi, iar de fiecare dată se lipea un altul care ne găsea de fiecare dată când ne retrăgeam la băut şi nu se dezlipea până când terminam. În condiţiile date, o gură în plus era prea mult, dat fiind că noi muncisem din greu pentru stropul ala de vodcă ieftină. Prin urmare, ajunsese să ne enrveze la maxim iar într-o nopate am decis să-i dăm o lecţie. Adusese unu nişte ţiucă puturoasă pe care am băut-o până să apară amicul, moment în care eu am avut ideea. Cu faţa deja roşie, am luat iniţiativă şi am zis la un moment dat ” Bă, hai să ne pişăm în sticlă!!!!” . Toată lumea a fost de acord şi chiar a întâmpinat cu urale această iniţiativă, aşa că sticla a început să circule din mână în mână, de această dată nemaifiind dusă la gură ci la … mai jos 😀 . Am ieşit apoi la lumină cu mixul de pişat puţind a ţuică. Nu trece mult şi auzim o voce familiară : ” Ce faceţi, bă bulangiilor, iar beţi fără mine?” , la care noi “Bă, chiar te căutam că a adus ăsta nişte ţiucă, da e cam naşpa şi n-am putut s-o bem pe toată. Ia d-aci, da vezi că-i cam naşpa, e şi caldă…” Ăla n-a aşteptat a doua invitaţie, a luat sticla şi a dat un gât sănatos, de ne uitam la el cum i se mişcă în sus şi-n jos mărul lui Adam. După care, a luat sticla de la gură, a plescăit de vreo două ori şi ne-a uimit cu calităţile sale deosebite de degustător : ” Bleach, zici că-i pişat!!!” . Nici în ziua de azi nu ştie câtă dreptate a avut…
Acum nu ştiu dacă mai băuse şi înainte şi cunoştea gustul, sau dacă era un somelier înăscut şi a nimerit-o atât de bine.
Eram in XI in zilele Congresului XIII daca nu ma insel, in perioada in care Militia incerca sa tina pe drumul drept utecistii din Calarasi, asa ca aparea in orice loc in care se auzea muzica noaptea.
Unul dintre colegii de clasa, stiind ca in week-end (pe vremea aia se zicea “sfarsit de saptamana”) parintii ii pleaca la o nunta intr-o comuna de pe langa Bucuresti, hotareste s-o puna de un chef. O precizare importanta, tipul era tinut cam din scurt asa ca atunci cand reusea sa scape profita de orice ocazie.
Pleaca parintii sambata dupa masa, pe la ora 8 il suna ca au ajuns la nunta si-l sfatuiesc sa fie cuminte asa ca pe la 8:30 incep sa apara oamenii. O parte dintre “oameni” eram deja acolo de ceva ore.
Cert e ca in final la chef eram vreo 30 fiecare venind cu ce apucase, mancare…bautura…muzica
Actiunea se desfasura intr-o casa maricica, cu un living jos si cu scara spre dormitoarele de la etaj si o camera micuta la parter a carei fereastra dadea in curte spre strada.
Ok, cumva reusesc sa ma matolesc asa de rau incat pe la 11-12 m-au dus si m-au culcat in camera cea micuta. Dincolo, in living era muzica, bautura, mancarea, petrecaretii.
Pe la 3-4 ma trezesc si am geniala idee de a sari pe geam si a suna la usa.
La 5 secunde dupa ce s-a auzit soneria s-a taiat muzica si s-au auzit pasi urcand scarile catre etaj…ca o turma de elefanti in panica….
Dupa un minut de sunat insistent, ca militianul, imi deschide gazda, in pijama, cu o fata de om abia trezit din somn…
Evident, dupa ce a rasuflat usurat ca nu-i militia, m-a felicitat calduros pentru geniala idee.
Cand am intrat nu mai era nimic in living…nu magnetofon, nu mancare, nu bautura, nu firimituri pe jos…pana si glastra cu flori era pe masa in locul unde tronase Kashtan-ul. Casa arata exact ca una in care baiatul dintr-a XI dupa ce-si facuse temele se culcase devreme, ascultand sfatul parintilor.
Bineinteles, cand au inceput sa coboare si ceilalti de la etaj carand jos ce carasera sus un minut mai devreme, fiecare a tinut sa-si manifeste cat mai colorat admiratia pentru gluma buna ce tocmai o facusem.
Da’ ce mai conta, eu incepusem sa rad de cand mi-a deschis si cred m-a tinut vreo ora…
P.S. Parintii n-au aflat nimic si tipul mi-e cel mai bun prieten…de vreo 30 si ceva de ani….
@Catalin T: ahhhhhhhhhhhhh! 🙂
Si mai stiu una (true story!), dar nu sunt sigura ca a fost powered by alcohol sau pur si simplu de nebunia tipului. Acum mai multi ani, Constantinescu, pe vremea cand era presedinte, a facut o vizita oficiala la facultatea de arte din Timisoara. Si dupa ce a intrat in amfiteatru ca sa isi spuna discursul, unul dintre studenti i-a furat pardesiul din cuier si s-a dus sa se plimbe cu el pe bicicleta, fluturand in vant, prin oras. dupa aia l-a dus inapoi.
@Carmen: un gest superb de absurd și tocmai de-aia simpatic 😆 😆
In vara lui ’87, cine a intalnit un tanar tragand dupa el o sanie pe scarile de la acvariu, strigand “partieeee”, sa stie ca eu eram ala.
Era pe la mijlocul lui august, trebuie sa ma fi vazut cineva, prietenii mi-au spus ca faleza era aglomerata ca centrul vechi din prezent, intr-o seara de sambata.
@Sandman: hahahahaaaa 😆
Una mai proaspătă, din Vamă, de 1 Mai:
Ajungem, întindem corturile, eu foarte însetat întrucât condusesem iar ăştia băusera în maşină tot drumul. Deja erau luaţi în freză, aşa că am tras tare să recuperez, iar în final i-am şi întrecut, mai rău ca Manole 10. Eram pe plajă, chiori de beţi, am cerut o ţigară, iar unu mi-a dat un sticks din care am tras câteva minute vorbind despre superioritatea ţigărilor normale, din care simţi că fumezi, spre deosebire de alea slim din care nici nu iese fum. După aia, am mers înapoi la corturi să mai luăm de băut, ocazie cu care unul dintre ăia cu care eram s-a apucat să facă poze. La un moment dat, am ideea tâmpită să mă intind pe burta, jumate băgat in cort, cu picioarele afară, convins că ăla e un cadru mişto. Mi-a făcut ăla câteva poze în poziţia aia, timp în care am adormit, aşa că m-au lăsat în poziţia aia şi au plecat să-şi vadă de treabă. Mi s-a povestit că am dormit aşa vreo 4 ore, timp în care, toţi care treceau prin curte se oprerau să facă poză. Aş mai fi dormit aşa mult timp dacă nu aş fi simţit o senzaţie puternică de arsură pe cur, din cauza soarelui cre începuse să dogorească la greu şi mă bătea direct pe zona aia expusă. Cam despre aşa ceva a fost vorba:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200581826282413&set=a.10200581821642297.1073741829.1061810671&type=3&theater
http://vin2.ro/de-la-etilism-la-elitism/
alta de pe FB: “cea mai tâmpită idee care mi-a venit la beție a fost să mă căsătoresc. de-atunci nu mai beau deloc” 😆
http://www.youtube.com/embed/uphyFnMM3ws E total offtopic,acum l-am primit,dar cred ca tre putin comentat.Se numeste Gypsy Orchestra,nimeni nu s-a inflamat,noi ne batem curu’ de pamant ca avem doi regi,doi imparati si n’spe presedinti.Aici sezum si plansem(pentru cunascatori) si am zis,bai Romi,astai de ascultat la iarna,cu tuica si vin fiert,Traiasca tiganii..
Finalul e Hora Stacatto.de ghici,Dinicu…
– Băutura face bine.
– Băutura face rău, cum să facă bine?
– Vă dau o cutie.
– Cuum, ţineţi Băutura în cutie?
…
Scapă de probleme, cu Băutura.
Cătălin T : m-ai spart, noi n-am folosit pişatul dăcît pe muzicuţa dirigului, în tabără, să-l fi văzut a doua zi cum cînta, Bob Dylan sau Les Stroud ar fi fost invidioşi, la ce cînta nenea dirigu’, încurajat de noi. Şi tot atunci, ajunşi în cameră, eu am deschis fereastra să fac pipi, al doilea făcea în chiuvetă, iar al treilea îi spunea celui de-al doilea că eu sînt om civilizat, că am făcut pe fereastră, nu ca el, că a făcut pe bascheţii lui, că chiuveta n-avea scurgere, iar bascheţii lui erau exact sub chiuvetă.
Ca un făcut, a doua zi am avut percheziţie şi ni s-au confiscat niscai sticle cu vin.
Aaa, pe băiatul care-l pupa-n cur pe dirig l-am dus, cu tot cu pat, la spălător, că-i plăcea singurătatea.
pişat pe muzicuţă!! Genial de diabolic!!!! 😆 😆 😆 Bavo!!!!!!
Imi amintesc o faza cu niste indivizi care veneau de la un chef, facuti bine la dinti. Au efectuat flacaii niste investigatii, l-au gasit pe cel care bause cel mai putin dintre ei, si… l-au instalat la volan.
Soarta cruda le-a scos in cale un politist cult dar fara suflet, care a aproximat ca tipul de la volan nu e destul de treaz sa-si pastreze permisul. Cult s-a dovedit a fi pt ca a numarat corect (din prima), prin geamurile fumurii pentru care nu existau acte in regula, si a gasit 7 humanoizi in masinuta de 5 locuri…
Individul care se tinea de volan, fara sa mai aiba ce pierde in afara de permis si certificatul de inmatriculare, ii zice sa aleaga el doi pe care sa-i dea jos, dar politistul, democrat convins, lasa la alegerea mustelor de otet aceasta hotarare.
Chiar si in ziua de azi sunt convins ca mi-a facut bine plimbarea aia pe jos, prin aerul rece al diminetii.
După două încercări (aia cu sticla pişată şi aia cu poza în cort), mi-am adus aminte că cea mai tare şi horror fază la beţie a fost atunci când am cărat mortul. Da, am cărat un mort beţi!! Un mort cu care nu aveam nicio legătură, nu il cunoscusem când era plin de viaţă şi nici măcar nu am reuşit să-i distingem faţa. …După care am continuat să bem toată noaptea în sănătatea lui pe lumea ailaltă.
Asta s-a întâmplat în 94, înainte de un concert la care intenţionam să intrăm pe blat. Prin urmare, venisem cu câteva ore mai devreme şi ne învârteam prin jurul sălii în căutarea unei oportunităţi care întârzia să apară. La un moment dat ne-am parcat la o bere (eram 4, cred că aceiaşi care ne pişasem în sticlă) iar la scurt timp am fost abordaţi de un fel de administrator sau dracu ştie ce era , al sălii care ne-a întrebat dacă nu vrem să facem rost de nişte bani. Pentru că niciodată nu am dat înapoi de la muncă, i-am răspuns cu “ba da” şi l-am întrebat ce trebuie să facem. “Nu-i mare lucru -ne spune ăla- vreau să ma ajutaţi să cărăm un mort”. Ne spune apoi că un vecin de-al lui crăpase subit, şi că nu avea pe nimeni, aşa că n-avea cine să îl ducă din casă până la maşină. gândindu-mă că e vorba de luat un coşciug pe umeri şi de coborât pe scări, eu am aprobat din start, altul a fost mai reticent, altul că nu se bagă, totuşi până la urmă i-am zis ăluia ” hai dom’le să luăm mortu ăla!!”. După ce ne-am înţeles la bani, ne ia ăla şi ne duce la bar, unde ne dă câte 200 de vodcă , “să prindeţi curaj”, noi , când am văzut că e vorba de aşa am mai cerut încă un rând sub pretext că ni se cam tăiau picioarele, aşa că ne-a ameţit, mai ales că ne bătea şi soarele în cap.
După vodcă, vine ala cu o Dacie papuc, ne urcă pe toţi în spate şi plecăm prin oraş, noi fiind cu mere chef de show. ajunşi la blocul mortului, constatăm că în faţă era strânsă lume, dar nimeni nu era echipat ca pt înmormântare, în plus, lipsea si dricul. Urcăm în lift, ăla o tot ţinea cu “curaj băieţi”, ajungem la etaj, unde ne întâmpină un miros ce era să ne facă să evacuăm instant vodca plus micul dejun. Pe palier, lume cu mâna la nas, unii cu măşti chirurgicale, dar nicio cruce, nicio găleată cu lumânări şi nicio coroană. Ăla deja ne împingea de le spate, ajungem în faţa uşii, ne deschide un poliţai verde la faţă. “Haideţi că i-am găsit pe băieţii ăşti să ne ajute” zice îla care ne angajase, la care poliţaiul se uită mirat la noi (toţi aveam pleată, tricouri negre cu “satane”, iar pe al meu chiar scria CORONER) şi ne zice ” da voi nu prea arătaţi a boschetari”. Din ce în ce mai derutaţi, cerem explicaţii, aşa că suntem conduşi în sufragerie, unde, pe parchet, se afla mortul care trebuia cărat. Băuse ca un animal, murise de vreo saptămână, şi tot timpul ăsta zăcuse în casă, intrând într-un firesc proces de transformare. După ce ne-am revenit din şoc, am zis că noi am înţeles că era vorba de altceva şi am dat să plecăm, dar ăla ne-a scos ochii că deja îi băusem vodca şi era musai să mutăm hoitul. A trebuit să se mai ducă după o sticlă pe care am golit-o în câteva minute, după care deja vedeam altfel lucrurile. Ne-am zis că dacă nu facem treaba, ne facem de căcat, că zic ăştia că ne e fircă, aşa că ne-am mobilizat.
Mortul era pus pe o pătură, iar noi nu trebuia decât să apucăm de căte un colţ şi să îl coborâm 8!!! etaje pe scări. Eu m-am plasat la unul din colţurile de la cap, altul, care deja era muci n-a înţeles că trebuie să luăm de pătură, aşa că l-a apucat pe îla de picior şi a început să tragă. Deja ne obişnuisem cu mirosul, însă în momentul în care l-am săltat de la sol, răposatul a tras o băşină de adio, de a fost nevoie să îl mai păgubim pe ăla de 100 de vodcă (a zis că nu ne mai dă câte 200, că îi era frică să nu ne facem muci şi să nu mai fim în stare sî îl cărăm pe ăla). Ok, în cele din urmă îl luăm pe sus pe răposat îl scoatem din casă iar un poliţai amabil deja chemase liftul şi ne ţinea uşa. vă daţi seama că nu aveam cum să intrăm 4 betivi şi un mort în lift, aşa că am luat-o uşor pe scări.
Răposatul era destul de greu, noi destul de beţi, aşa că la fiecare treaptă îl simţeam cum se dă cu căpăţâna de ciment. În fine, am ajuns afară, la aer, iar aici a trebuit să îl urcăm în papuc. Iar opinteli, iar înjurături, în cele din urmă omul e îmbarcat şi acoperit regulamentar cu un cearşaf alb. Când să ne cerem banii, intervine un domn procuror, care ne ia pe un ton părintesc cu “mă copii, dacă tot aţi dat o mână de ajutor, haideţi să ducem treaba până la capăt” lăudându-ne apoi pentru curaj. Mă gândeam că o să trebuiască să îl şi îngropăm pe ăla dar am scăpat mai ieftin, trebuind doar să îl mai escortăm până la morgă, şi să îl descărcăm. N-am avut încotro, pt că trebuia să ne luăm banii, aşa că ne-am urcat şi noi în papuc, pe platformă, doi pe dreapta, doi pe stânga şi mortul întins între noi.
Normal că vecinii erau adunaţi buluc, iar până să plece maşina se adunaseră în jurul ei şi se rugau de noi să dăm puţin cearşaful la o parte să vadă şi ei cum arată mortul. Noi ne distram copiosiat la un moment dat un prieten i-a cerut unui locatar 5 lei ca să-i dezvăluie faţa răposatului. A luat banii, a dat cearşaful la o parte moment în care a răsunat un cor de zbierete de muieri, iar vecinii s-au împrăştiat ca potârnichile. Omul nostru arăta într-adevăr oribil, dar n-o să-l descriu, lăsându-vă pe voi să vă daţi frâu liber imaginaţiei.
Într-un final maşina se urneşte iar noi străbatem tot oraşul cumortul între noi, făcând cu mâna cunoscuţilor şi distrându-ne ca la nuntă.
La morgă ne-a întâmpinat un personaj sinistru despre care am aflat că stătea singur cu morţii, n-a vrut să pună mâna că nu era în fişa postului, dar îmi aduc aminte că a deschis o uşă mare de fier care scârţâia lugubru, şi ne-a zis “băgaţi-l aici”. Era camera frigorifică iar eu era să albesc instant când am intrat şi am văzut vreo 15 răposaţi aruncaţi pe jos, înţepeniţi fiecare după cum îl prinsese momentul fatal. L-am depus şi noi pe al nostru şi am ieşit înainte să ne închidă şi pe noi ca să-i ţinem de urât.
Plata s-a făcut chiar pe scări la morgă, îla ne-a dus înapoi cu papucul la concert, iar în noaptea aia, de banii primiţi, ne-am permis fiecare biletul la concert, o sticlă de Rasputin şi un pachet de BT, ceea ce, la vremea aia , era luxul suprem.
Telefoanele ar trebui cumva să nu-ți funcționeze dacă ești beat, e trecut de miezul nopții și ai niște iubiri încheiate recent, nu chiar în cei mai pacifiști termeni. Într-unul din aceste momente de neuitat, care a început la 2 și s-a terminat pe la 5 dimineața, m-am apucat să-mi sun ex-ul. Poate ar fi interesant de precizat că acest ex e tot bărbat dar că între timp se mutase cu o femeie (don’t ask!).
@Catalin T: povestea cu mortul e… 😆 😆 😆 😆
Imi aduc aminte de unu’ de la mine din camin din vremea facultatii, care s-a dus beat la buda sa se pise, si-a desfacut cureaua si tinand-o cu atentie in pisuar, si-a dat drumul pe el…
Am avut mai multe idei tampite, dar nu mi le mai amintesc de beat ce eram.
@Simona , da, au observat toti dar eram destul de high. Vodka plus varsta. Combinatia ideala.
Daca as iesi acum la 30 plus un pic – in pijamale- cred c-ar trebui sa-mi iau No Spa cu mine si eventual un tranxene. Pentru ca nu mai beau :))
[…] vorbit despre idei tâmpite la beție, acum ceva vreme și, ca de obicei, s-au adunat o grămadă de povești funny ale cititorilor, în […]
Pe vremea cand eram inca la facultate, s-a nimerit intr-un an sa fie Pastele prin 23 aprilie si dupa aceea era 1 mai. Asa ca am avut o saptamana un fel de vacanta. Timp pe care l-am petrecut sarbautorind. S-a intamplat in a doua zi de Paste. In Ardeal se merge la “udat” pentru cei care nu cunosc obiceiul. Adica, barbatii iau o sticla de parfum si dau ture pe la cunostiintele feminine, care stau imbracate, intind masa si principial isi doresc moartea. Sau numai eu? ;;) In acea zi s-a decis ca dupa ce baietii au tot dat ture , hai sa facem un chef la cineva acasa. Asta cumva colac peste pupaza, dupa ce toata lumea bause constant in ziua aceea. Zis si facut. Ne adunam la chef mai multi oameni, fosti colegi de liceu, actuali colegi de facultate. Era o tipa care fusese colega cu mine de clasa si actuala colega de facultate cu alti oameni din gasca, dar nu era tocmai cea mai iubita persoana. Si era ziua ei a doua zi. Unui baiat plin de idei si deloc treaz ii vine urmatoarea ideee geniala. La ora 12 si cateva minute cand deja era ziua tipei, o suna si ii serveste urmatorul text: Buna seara, La multi ani! Va sun de la Orange. Sunteti fericita castigatoare a unei plimbari cu limuzina de ziua dumneavoastra, iar apoi veti fi condusa intr-un club din unde va asteapta o masa si sampanie. Avea baiatul asta o voce coerenta ca nici noua nu ne venea sa credem si cei care stateam chiar langa telefon in camera din care s-a sunat, ca deh, sa nu se auda zgomotul de chef , de abia ne abtineam sa nu radem. Fata era super entuziasmata si usor credula. Cert e ca i s-a spus ca limuzina va veni dupa ea in 45 de minute si sa fie imbracata si aranjata in fata blocului in mijlocul noptii. Ceea ce a si facut.
Undeva pe la 1 fara ceva unei prietene totusi i se face mila si o suna si o intreaba ce face. Fata chiar statea in strada. I s-a zis ca e o gluma si sa vina la chef. Noroc ca in perioada aia chefurile tineau pana dimineata si nu a venit doar ca sa aiba de unde pleca.
Chiar daca e rautacioasa ideea, a fost destul de inedita.