De la cenosillicafobie la ripofobie. Voi ce frici aveți?
Citeam undeva, pe www.desprealcool.ro, că, printre fobiile ciudate ale oamenilor, se numără și cenosillicafobia, adică frica de pahare goale. Ce ciudat! Îmi imaginez ce se-ntâmplă cu oamenii ăștia, atunci când ies la o bere:
– Să vă umplu paharul?, îi întreabă chelnerul.
– Da, vă rog. Pe toate.
– Toate paharele de pe masă?
– Nu. Toate din bar.
– …
– De fapt, nu. Toate din oraș.
Greu. 
Există însă fobii și mai ciudate: Dextrofobia, de exemplu, e frica de obiecte situate în partea dreapta a corpului și tocmai mi-am dat seama că o am și eu, căci nu suport să merg pe stradă decât cu cineva în stânga, niciodată în dreapta. 😆 Am și genufobie, care e frica de genunchi, doar că nu mi-e frică de toți genunchii din lume, ci doar de al meu, dreptul, care e cam defect. Ideofobia e frica de idei, iar eufobia frica de vești bune și am senzația că amândouă sunt trăsături definitorii ale poporului român. Aș mai menționa așa:
– plutofobia – frica de bogăție (și pe-asta cred c-o am, n-o să reușesc niciodată);
– gamofobia – frica de căsătorie (p-asta n-o am, ce bine!);
– hipopotomonstrosecvipedaliofobia – frica de cuvinte lungi (aș vrea să cunosc un neamț cu fobia asta, să-l văd cum se descurcă cu Grundstücksverkehrsgenehmigungszuständigkeitsübertragungsverordnung);
– ripofobia – frica de actul defecației (de asta aș vrea să se îmbolnăvească urgent toți cei care-și scot cățeii la “plimbare” pe trotuar);
– xantofobia – frica de… CONTINUAREA AICI.
Vă aștept înapoi, să-mi spuneți ce frici aveți voi.
😉
Eu am suferit, pana de curand, de paraskevidekatriaphobia. 🙂
Da’ n-a fost asa rau cand s-a intamplat sa fie, doar ca am baut cam mult la petrecerea aia… Un prieten a tinut sa o faca fix in ziua cu pricina.
Acum mi-a trecut.
Eu am genophobia.
o, ce oferta de nerefuzat:)
dintre cele care ma enerveaza chiar si pe mine: strazile in panta , sa urc pe ele in masini mai ales mari (autocare, iarna- cel mai horror scenariu), sa imi dau cu crema pe maini , cariocile fara capac (fara sa fiu- da’ deloc!- un etalon al rigorii si pedanteriei; daca vad, insa o carioca lasata fara capac, ma opresc din orice sa il caut, ca o pisica fraierita de laser )
dintre cele clasice: paianjeni si avioane, dar cu precizarea ca eu cred ca abia cine nu le are, are o problema :))
p.s. ptr una din bucuresti si simona: v-am lasat acolo, chiar langa cuvintele voastre o sacosa de multumiri
Eu am frica de electricitate statica (hormephobia). Se intampla de obicei in zilele friguroase si uscate. De cate ori trebuie sa pun mana pe metal (ca de ex un maner de usa) de care m-am mai curentat, sau portiera de la masina de care ma curentez frecvent imi trag maneca sa nu fiu nevoita sa o ating direct. Tot ma curenteaza dar parca nu asa de rau. M-am curentat odata si de pisic. Asa de tare s a speriat bietul de el ca i=a pocnit si a facut scanteie blanita cand l-am atins. Asta nu inseamna ca nu mai mangai pisica.
A, si inca ceva ce nu mi place, papusile cu cap de ceramica. Am dormit la niste cunostinte si aveau niste papusi pe un fotoliu, m am trezit noaptea si ale naibii parca se uitau la mine. M-am ridicat din pat si le am pus cu fata-n jos. 🙂 Chucky
Mai stiu pe cineva careia ii e frica de mingii.
😆
e imposibil ca un neamt sa aiba frica de cuvinte lungi. le auzi de mic copil si ti se par cuvinte normale. celorlalti care nu sint nemti li se par lungi, tie ca neamt nu.
s-a intimplat sa-l vad ca mic copil pe tata cu surubelnita in mina, sa-l intreb ce face si el sa-mi zica “ah, die strommvorrinchtungscheibe ist kapput.” sau daca aveam probleme cu burta ca orice copil sa-mi zica mama “vielleicht hast du eine nahrungsmittelunverträglichkeit.”
vad ca simona tache a luat cel mai lung cuvint din duden (un fel de dex german). profesional.
Frici, fobii, nu am.
Ce nu imi place insa ( dar reusesc sa le tin sub control, cand e necesar ) : soareci, sobolani, lilieci, gandaci ( inlcusiv hamsteri sau alte animale de genul; nu am pus mana in viata mea, si nici nu o sa pun, pe vreunul – IACS ); mi aiurea si evit sa intru in pivnite sau camari la tara, tot datorita ideii ca probabil sunt soareci sau sobolani sau alte aratari de genul.
Cam atat :). In rest raman pe logica si nu am nici un fel de frica, nerealista.
Da’ am o prietena careia ii e frica si greata de pisici, si una, de pasari ( nu stiu cum ii zice la fobie, mi lene sa caut ).
Eu de mica sufar de ornitofobie….mi-e frica sa pun mana chiar si pe un pui galben micut, iar de porumbei nu mai zic Ș)
Ade am suferit de ornitofobie pana in urma cu vreo 3 ani, dar urat de tot si pe masura ce treceau anii se agrava. Nu puteam sa ma uit nici la tv sau la vreun filmulet cu pasari, nu treceam pe langa pasari pe strada (traversam, ocoleam), nu suportam nici sa le aud, am facut atac de panica o data cand eram la piata si am iesit dintr-un magazin si un nene cu o curca in brate mi-a iesit in fata. Dar in urma cu vreo 3 ani am inceput sa ma uit la ele si incet incet sa le ating (puisori mici de gaina) chiar daca mintea mea o lua razna si imi spunea sa fug. Singura cale e sa infrunti fobia. Succes!
Uite aici o fobie extrem de populară la noi: ablutofobie – reprezintă o stare patologică de neliniște sau de frică irațională și obsedantă de a se spăla sau de a face baie. 😆
Hăhăhăăă, asta cred ca o au majoritatea baietilor adolescenti
. Sa nu mai spun ca ma rog de fii-mea cea mare sa se spele pe dinti, cica “a uitat” 😉
mie imi e frica de nefasta, desi muierile, in general, nu-mi fac frica ci din contra. Si daca ma gindesc bine si de pahare goale!
De inaltime si de rozatoare. Ma rog, de soareci si sobolani nu mi-e propriu-zis frica, ci greata. Mi s-a intamplat odata ca, stand nemiscat intr-un loc, sa se apropie un soarece la doi metri de mine, sa ne privim ochi in ochi si sa nu sar cat colo. Am dat doar din mana ca sa-l alung. Cred ca daca ar fi o fobie reala as fi reactionat mai isteric. Sunt insa obsedat de masurile de precautie anti-rozatoare (cu acoperirea oricarei gauri posibile si imposibile din casa sau de la birou – desi am vazut odata ca sobolanii pot intra prin vasul de toaleta in casa, ceea ce m-a zdruncinat serios!).
In rest, cred ca fobiile lui neamtu tiganu sunt demne de luat in seama. 😆
@ Completare
Aia cu sobolanii care pot intra prin vasul de toaleta in casa am vazut-o intr-un reportaj la TV pe Animal Planet sau un canal de genul asta. Poate e totusi semi-fictiune.
Adi,
eu am lucrat acum mulţi ani într-o încăpere aflată la parterul unui bloc, cam insalubru de felul său. Ei, şi într-o dimineaţă când intru în baie, în chiuvetă se lăfăiau 2 şobolani monstruoşi, mari cât iepurii, asta ca sa nu zic cât viţeii. Maxima oroare. Cred că am mai povestit. Nu am stat să studiez pe unde au intrat, m-am urcat pe birou şi am aşteptat să fiu salvată (nu erau tel mobile pe vremea aia) iar a doua zi mi-am dat demisia, pierzând o slujbă la care nu făceam nimic şi pentru care eram bine plătită.
Eu am stat 6 luni in chirie in Cluj la parter intr-o garsoniera pe Pietroasa. Am gasit un sobolan in baie intr-o dimineata, intrase printr-o gaura din masca de chiuveta. M-am mutat imediat. N-am mai stat niciodata la parter.
in Ro stateam la etj 12, si-ntr-o noapte am auzit taraboi in baie, am crezut ca a cazut fi-miu care era mic atunci. Intru si vaz un elefant de sobolan. Inchid repede si ma echipez cu bocanci de schi, clapari, mi-era frica sa nu ma muste si iau un bat de schi cu intentia de a-l treage in teapa, asa cum ne-nvata istoria noastra curajoasa.
Cind sa-l intep il vad ca-ncepe sa plinga, nu-i e rusine, ditamai sobolanu, si chitaia de-ti rupea inima.
Intrase pe canalul tevilor darimind o tabla care il inchidea. Schimb strategia si-ncerc sa-l bag pe unde a venit, de aceea iau de la un dulap o etajera si o fac un fel de pod.
Am gasit acum multi ani in garsoniera(nu prea era locuita, se venea o data pe saptamana sa se faca curat) unei matusi un sobolan mort in baie.
Se urcase pe tevile de la baie pana la etajul 9.
In schimb parintii mei au avut o pereche de dihori in pod odata, ceea ce mi s-a parut absolut infricosator. Bleah! 😡
pai … sa ma gindesc …
cea mai puternica fobie pe care o am este speofobia … nu pot intra intr-o pestera nici macar daca este mica mica mica si vad iesirea in spate in orice moment. Am incercat odata sa-mi invinga aceasta teama si sarmanul meu prieten s-a ales cu miinile umflate de cit de tare l-am strins de ele si cu un inceput de Madaspeofobie … adica a jurat ca nici sa-l rog nu mai intra in vreo pestera cu mine.
urmeaza la rind ofidiofobia … dar vorba cuiva de mai sus, cine n-o are p-asta nu-i normal … cui poate sa-i placa atingerea umeda si solzoasa a sarpelui? brrrrrr … din acest motiv imi este imposibil sa urmaresc primele minute din Maverick … cind sisiie sarpele pe linga copitele calului. si pe linga serpi imi permit sa inscriu si broastele (in orice stadiu, de la mormoloc la broasca adulta), sopirlele si orice alta tiritoare …
apoi vine insectofobia … la aceasta categorie se inscriu inclusiv cele mai pur inofensive insecte, gen libelula, gargarita sau drosophila melanogaster, alias musculita de otet cu care ne teroriza profa de biologie … de parca ma interesa pe mine cum arata progenitura rezultata din incrucisarea musculitei gri cu aripi scurte cu muscoiul negru cu aripi galbene … deja o insecta mai agresiva, gen paianjen sau tintar creeaza adevarate isterii.
si-ar mai fi citeva … dar nu vreau sa exagerez cu lungimea comentariului 🙂 …
Daca te ajuta cu ceva, paianjenii nu sunt insecte.
speofobie? poate claustrofobie ..sau orice alta fobie care tine de intuneric , adancime , etc.
“Speologia (din greacă σπηλαιοv, spelaion adică peșteră și λόγος, logos adică știință) este activitatea de a identifica, explora, studia, cartografia și vizita locații subterane (peșteri, caverne). Cel care practică speologia se numește speolog. Cercetarea unei peșteri are ca scop general înțelegerea formării și evoluției ei, iar cunoașterea cît mai multor peșteri dintr-un sistem carstic duce la mai buna înțelegere de ansamblu.”
@cj exact … nu-mi este teama de spatii inchise, sau intunecate …
nu-s claustrofoba … ci imi este teama exclusiv de pesteri … de aceea mi-am permis sa-mi botez fobia “speofobie”, cunoscand perfect etimologia cuvantului. speos=pestera; fobie=teama … ergo, teama de pesteri.
@ alex … stiu ca nu-s insecte … dar, ca sa nu lungesc prea mult lista fobiilor, n-am adaugat si arahnofobia, ci am contat pe amabilitatea paianjenilor de a nu se supara ca-s bagati in aceeasi oala cu tintarul … se inteleg ei cumva, acolo, pe tavan.
arahnofobia din frageda pruncie.
hidrofobia, frica de inec, de cand ma stiu.
pirofobia, necrofobia.
pt. doamnele care vor sa se cunoasca dar si pt. domnii care au nevoie de orientare http://imgur.com/QF3hiNl
si mai e fobia de orientare.
ma ratacesc in linie dreapta. azi,de exemplu.
de cutremur, da!
de serpi – oroare
ambele imi provoaca adevarate atacuri de panica
in rest ..I’m cool
interesant ca nu le-am avut dintotdeauna ; am auzit ca poti scapa de unele fobii ( exista la Cluj parca un super laborator pentru asta) – insa exista risul sa scapi le inlocuiesti cu altele; asa ca le pastrez pe ale mele..
am avut o colega de facultate care avea fobie la….nasturi! da, nu purta decat fermoare, copci..niciodata nasturi; asta mi s-a parut ciudata rau..
Nu ma stiu sa am “frici” din astea ciudate, gen: frica de genunchi, de unghiile de la picioare sau de clanta de la usa. Temerile mele, atatea cate sunt, cred ca sunt oarecum normale. De altfel, mi se pare inconstienta crasa sa nu iti fie macar oleaca frica de nevasta, de ma-sa, de sefu’ si de ziua de maine. 🙂
imi e frica de munca. Am leac?
Daca gasesti leacul, sa mi-l spui si mie 😆
😆
legat de claustrofobie…
-Gheorghe, am fost la doctor.
– Ce ţi-a zis, Ioane?
-Că sufăr de claustrofobie.
-Ce e aia?
-No, cum să îţi explic… m-aş duce să beau o bere la cârciuma din sat, dar mi-e frică că e închis…
App, am citi undeva ca exista Fobia de Papa, Suveranul Pontif 😛
Fiindca obiectul fobiei e papa ar trebui s-o numim anorexie, nu? 🙄
@ Adi Daca ne e frica sa-l papam pe papa, poate 😆 😆
Si cum s-ar numi? Pontifobie? Papafobie? :)))
@ katerina Nu am gasit denumirea exacta din pacate, dar suna bine – Papafobie 😆
papafobie.
frica sfinti-hagiofobie,
frica de rai:uranofobie.
sau e frica de tata uraniu?
zic
văd că nimeni n-are claustrofobie; a mea (nefastă) are; și are și un grup de admiratori, ca la fo’ doauăzăci-trizăci di persoane care voiau să intre după noi în pasaju’ ăla secret de la Castelu’ Bran în septembrie 2009; se făcuse o îmbulzeală frate după noi ca-n autobuzu’ (zîceți voi un număr că eu nu mai bucur de binefacerile transportului în comun din anul 2 de facultate -1994, eheee- dîn cauză de fobie la ăia care au ablutofobie!);
să nu uit; mai am și traianoelenovictorocrinovoiculescoklauso………fobie;
GERASCOPHOBIA-teama de a imbatrani
NOSEMAPHOBIA-teama de boli,de a fi bolnav
ODYNOPHOBIA-teama de durere
PENIAPHOBIA-teama de saracie.
Si mai am teama de miscare.Adica mi se face rau cand merg cu masina mai mult,avionul,trenul si chiar si metroul.Cu tramvaiul nu am nimic ca merge prea incet prin Bucuresti.
Mie nu mie frica decat de Baba Cloanta si putin de Ghionoaia!
eu am doo fricuri.
sau freace sau care naiba o fi pluralul, ca doar dumnezau si eba stie.
unu e sa nu ma ceara cruela de barbat, ca mie nu imi place sa beau.
si duo sa nu iasa agnes prezidenta si sa nu mai scrie pe aicea, desi eu o sa o votez impreuna cu viitoarea mea sotie, cruela, pe care nu o voi putea sa o refuz daca ma va cere.
Da’ nimeni nu zice de xenofobie? Adică frica de Xena, prințesa războinică.
dg: daca te-as cere de barbat, n-ar trebui sa bei, ca beau io, ca d-aia-s muiere!
😉
dimpreuna cu sora mea agnes (beau)!
deci ai scapat de-o frica!
si beau si daca nu te cer de barbat!
😉
ca mie nu mi-e frica de paharele goale!
decat de damigene si butoaie!
si daca va e frica de ramas in lift, va recomand malaezia!
am io o prietena buna, nu spui cine, persoana importanta, care s-a dus fix in kuala lumpur!
cu liftu s-a dus!
la un sky bar s-a dus!
si-a ramas in lift, asa , pe la etaju 55!
si ramasa a fost vreo 40 de minute!
urmarea?
li s-a oferit consumatia de gratis si i-au mai invitat si la o cina de gratis, la o data viitoare, pe bietuii liftaci!
si iata cum , ramasul in lift devine un viciu!
o adictie!
da’ de frica de singuratate de ce nu zice nimeni nimic?
Cruellofobie.
Merge?
mergeeeeeeeeeeeeee!
si nici nu te-am cerut inca de barbat!
Antropofobie.
Agoraphobia-frica de spatii mari, vaste, eventual supra-populate. Eu nu am frica asta, da-mi place cum suna 😆
eu am mai multe frici:
1. frica de animale – de fapt de imprevizibilitaea lor, faptul ca pot oricand sa ma trezesc pe la picioare, in par etc cu un animal ma impiedica sa incerc sa ma imprietenesc cu absolut orice animal de companie sau nu. Iti dai seama cat de grea e viata mea in tara asta luata cu asalt de cainii vagabonzi – imi fac de dinainte trasee ocolitoare si renunt sa mai merg unde am treaba daca nu pot ocoli zonele cu caini
2. frica de inaltime
3. frica de apa, eu la mare stau cu copiii de 3 ani la 50 cm adancime 🙂
4. frica de moarte – am cunoscut-o de tanara …
5. mi-e frica sa nu plec de acasa si sa las aragazul deschis, fierul de calcat in priza, usa deschisa
Mie mi-e frica de cutremur 😛 Asta a fost unul dintre motivele pt care am venit la Tg Mures..ca aici cica nu se simte…ei si in septembrie anul trecut a fost cutremur in Hateg si s-a simtit si la mine, m-a scuturat nitzel
eu am asa… o frica de intuneric cum zice Dickinson , doar ca la mine se manifesta prin placere:P