Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Povestea veche a unui mărțișor

Cum creierul meu nu s-a întors din vacanță și încă refuză să o facă, vă servesc cu ceva ancestral, dintr-o arhivă a Academiei Cațavencu pe stil vechi, găsită pe undeva prin fundul netului: povestea în două episoade a unui mărțișor mai special.

Episodul 1:

12

Episodul 2 și ultimul:

45

Cu asta mă ocupam, va să zică, acum vreo șase ani, când încă mai exista Academia Cațavencu în varianta ei originală. Și cu asta, și cu asta, și cu altele. 🙄

Acuma ziceți-mi și voi povești cu chestii smulse prin tortură. :mrgreen:

16 comentarii

  1. Apropo,1 Martie nu este asa de departe .Cat de repede trece timpul ! 😀

  2. Strivitoare măreția idealurilor de pe la Academia voastră de Cațavenci.
    Eu am dat în 2010 mărțișoare tuturor colegelor de serviciu (de fapt, felicitări, că eu am dat mereu mesaje scrise, eu eram responsabil cu înfiorarea lirică).
    Dar o colegă a lipsit. Și am ținut felicitarea în geanta diplomat. Până anul următor. Când am prins-o de 1 Martie la birou și, în sfârșit, i-am dat plicul vechi de un an, cu promisiunea că anul următor voi fi recuperat handicapul. A recepționat plicul în plină ființă, cu o emoție decupată din filmele romantice ale anilor 40-50. Dar nu ne-am căsătorit.
    Anul următor nu mai eram colegi.
    Cine găsește o fată blondă, cu ochi albaștri și degete alergice la detergentul de vase nespălate, care răspunde la prenumele Michi, să îi zică să mă contacteze. Am un plic restant. Chiar două.
    Caz real.

  3. Prima frază a comentariului meu anterior a fost o glumă răutăcioasă și gratuită. Și voluntară. Guilty.

  4. @ComiCultural: ce chestie, eu nici nu m-am prins că ar fi glumă, darămite răutăcioasă. E o artă și cu glumele astea, tre’ să te pricepi să le faci, nu poate oricine. :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  5. Nu cred ca am smuls nimic prin tortura, ca-s bland de felul meu. Tortura psihologica – imposibil, eventual ca victima. Ma plictisesc cu mult inainte de a se enerva cealalta parte. Ma mai gandesc, poate a fost vreodata ceva – prin copilarie, cu mama, eventual.
    Voi cum scapati de depresia post-sarbatori, bre? Sunt distrus, vreau Craciunul inapoi!!! 😥
    A, sa nu uit: la multi ani la toata lumea.

  6. A naibii concidenta, si la mine stau lucrurile la fel, asa ca am sa folosesc un comentariu mai vechi, gasit prin fundul blogului

    https://www.simonatache.ro/2010/01/06/cum-m-am-incaltat-azi-dimineata/#comment-105717

  7. @Adi: eu îmi vreau creierul înapoi. 🙄 ca tratament antidepresie, recomand sportul. 😉

  8. Cea mai tare poveste cu ceva obtinut prin “tortura” e asa: 2 prieteni de-ai mei s-au cunoscut la un revelion acum 13 ani. Tipul a aburit-o pe ea in noaptea aia ca merge sa ii cumpere inghetata. Si de atunci o abureste ca ii cumpara inghetata, dar din cate stiu eu, nici pana in ziua de azi nu i-a cumparat inghetata de revelion, doar de la supermarket, cofetarie, etc cu multe alte ocazii, gen nunta lor, botezul copilului, vacante 🙂 si inca e subiect de gluma 🙂

    Prin tortura psihica am reusit ca conving un prieten super incapatanat (ca si mine dealtfel) sa revina la sentimente normale. Dupa un “meci” inceput in club, continuat pe scari si finalizat in strada cu trantirea usilor de la taxi, trec vreo 2 saptamani si ma aflam in spital sa imi scot maselele de minte, nimic grav, fie vorba intre noi. Stateam bine merci pe net si ii scriu, ce mai faci? eu sunt in spital 😀 reactia normala a oricarui om, exact aia pe care mizam , a fost,: esti ok? ti-e rau? la care eu senina, neh, nu mi-e tare rau, dar mi-ar prinde bine o cafea, iaurt si companie la o tigara. in jumate de ora era la clinica, ma facea nebuna si zicea ca ar fi bine macar daca ne certam, sa nu ne mai scoatem ochii asa de urat. si faza asta era post operator, cand eram usor umflata 🙂

  9. am scris si am sters sau s-a sters sau nu stiu.
    aveam un neuron , aveam un neuron………bre, n-am baut decat bere de aia 3%alcool si de la aia nu te imbeti.

    tactica e asa: in mijlocul oricarei conversatii, reminder:aha, deci nu mi-ai luat aia……da’ cu ton de Hamlet, cu ton dramatic rau. universul crapa si se rupe…….si obtii.tot!
    si daca nu obtii, imbufnata, SPM prelungit la toate zilele si noptile…………da’ nu rezista la multe. maxim una-doua. si asa la orice zgaiba vrea sa ia pt masina.

    cel mai tare lucru obtinut prin tortura:casuta din Lupeni.
    zilnic, zilnic.cateva luni!

  10. Feminista lu' peste

    Ultima chestie babana obtinuta prin tortura: un apartament. Stati, nu dati cu pietre – un apartament in sensul acordului de a lua un apartament – ca titular de credit este a dumneavoastra, subsemnata.
    Tortura a durat vreo 2 ani jumate, cu acutizare brusca in ultimul an, pe motiv ca in garsoniera sufeream de insuficienta respiratorie: “ma sufoc, n-am loc, nu pot depozita nimic, nu pot tine curat ca e prea mic spatiul” – mda, ast ultim motiv e adanc si cu schepsis.
    Si acum imi scoate ochii ca apartamentul este doar de gura mea.

  11. da,da, am uitat sa zic si io: in sensul acordului de a ne lua la Lupeni casuta, si nu sa toace banii pe investitii in masina.

  12. @nike: felicitari! 🙂 bine, fie vorba intre noi, masina nu e o investitie, e o gaura neagra de tocat banii, parerea mea 😀

  13. Eu l-am torturat pe un coleg prin clasa a 7-a sau a 8-a sa stea cu mine in banca (eram topita dupa el, nu imi explic de ce)..l-am tocat la cap cateva saptamani bune, pana cand a fost de acord…si numai pt o zi, de 1 martie 🙂 mi-a dat si un martisor, cred ca il mai am pe undeva

  14. femeia te ridica, femeia te coboara, femeia iti da viata si tot ia te omoara..

    In ceea ce ma priveste soarta mea a fost complet in mina nefestii. Ani de zile, zilnic, m-a batut la cap sa plecam din tara, sa ajungem in Germania. Pina la urma am cedat, unii spun ca bine am gfacut ca altfel am fi ramas in Romania, io zic ca daca m-as fi impotrivit as fi ajuns in USA.

  15. mai doamnelor, mai am nevoie de lectii :))))))))) eu zic o data si gata, tac. Nu ca inteleg ca nu se poa, doar tac 😀

  16. Simona, venită de la tine, remarca e mai mult decât măgulitoare, chiar dacă ar exista și o greu perceptibilă undă de ironie. Până la urmă, umorul este o stare de spirit subiectivată de la receptor la receptor.
    Academia Cațavencu e, însă, o stare de spirit care, oricât ar fi de subiectivă ar fi, tot umor de calitate se numește.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green