Un soț bun pentru pisică
Un soț bun pentru pisică, da. Asta părea că a găsit un prieten care-mi povestea aseară cum și-a întrunit întreaga familie în consilii, conferințe și teleconferințe, ca să decidă dacă castrează pisica de la țară sau nu. Dar mai bine să vă redau discuția:
– Băi, e îndrăgostită, mă. O curtează unu’ de numa’. Și am decis că n-o castrăm.
– Auzi, da’ sper că ești totuși conștient că o să-i treacă îndrăgosteala imediat ce se va consuma actul iubirii pisicești. Adică știi că n-o să se căsătoarească cu ăla, să trăiască împreună până la adânci bătrâneți, nu?
– Ei, da…
– Și că, la viitoarea perioadă de călduri, o să fie îndrăgostită de altul.
– Mda…
– Cu alte cuvinte, n-o să ai un șoc când o să te prinzi că e cam cu ușuratică…
– N-o să am, mă. Da’ fii atentă, acuma îi dau târcoale mai mulți, da’ cel mai frumos e ăsta de care e ea-ndrăgostită. M-am uitat cu atenție la toți, ăsta îmi place și mie cel mai mult.
– Gizăs, zici că ți-ai ales ginerele. Sper că nu mă chemi la nuntă.
– Ei, nu, dar la botez te chem. O să fie vreo șase bucăți, probabil.
😆
Deci ați înțeles, da? E îndrăgostită și familia e mulțumită de alegerea ei, îl place pe logodnic, așa că n-o s-o castreze.
Am râs mult. 😆
Voi, cei care mai aveți animale, tot așa vă alegeți ginerii și nurorile, când vine vremea-mperecherii? 
in primul rand ca ex soacra mare de pisica pot pentru ca sa spui ca prietenul greseste mult.
eu l-am avut pe mitzulica, frumos de pica, manierat, spilcuit, cu ochii verzi, o mandrete de mascul in neamul pisiscesc.si an de an ,cum trecea oarece vreme de la saptamana branzii, apareau pe te miri unde mitzulici mai mici, copii ale mandretii neamului pisicesc ce era la mine in batatura.
si cand avea fo 5 ani se aciueaza o pisica aasa cam slabuta, spalacita, gri murdar cu alb, cam sleampata,dar bagacioasa pe sub blana lui Mitzulica.
pana sa imi dau eu acordul si sa-mi vaz nora cu acte-n regula, ma trezii ca Mituzulica o veghea la capatai pe nevasta-sa spalacita si slabuta, cum ziceam,ca nastea. si asa a stat langa ea 6 ani si jumatate ,pana cand a murit ea, el traind inca vreoc ateva luni, cautand mereu locul unde era ea.
o data, Mitzulica, de, crai mare, veni acasa cu niste floace pe umar de la pisica vecinilor.nu pot pentru ca sa uit: unde nu mi ti -l lua la scuipat nevasta-sa, la zmotocit, la zgariat,de veni asta la mine sa ii dau niste trufandale de mancare si i le-a dus in gura, i l-ea pus langa ea si,ca un domn,a asistat-o sa manance.
aaaaa, ce romaaaaantic! 🙂
“Gizas”, e genial. O portie buna de ras, sa-mi ajunga pentru intreaga zi. 🙂
:)) E clar, Simona, tu nu ai animalutul tau…mai ales o “ea”. Am eu, tot pisica. Stiu toti motanii din cartier care au curtat-o(stau la parter si se ura pe pervazul de la dormitor) Unul singur mi-a placut dar nu a stat sa il spal si sa il bag in casa. I-am si adus acasa cand a intrat in calduri pana acum trei motani. E pretentioasa, pe doi nici nu a vrut sa ii bage in seama(ba chiar i-a si batut) -desi mie imi placeau dar nu am fortat-o(dragoste cu sila???) iar cu al 3-lea m-a pacalit- s-au pupat dar nu au facut pisicei. Acum o curteaza un maidanez maaare, negru cu doua pete albe…ea se alinta la geam, el o miauna…mie nu imi place, deci nu va trece testul de ginere
@Laura: hahahaaaaaaaa 😆 😆
Ginerele ca ginerele, problema e ca fac copii si apoi trebuie sa locuim cu totii sub acelasi acoperis. Si nu e asa simplu, cresc mari, au nevoie de intimitate, apoi se cearta pe haine, vor telefoane scumpe, stai dupa ei ca vin acasa dupa 12 noaptea. Nu e asa simplu. Apoi incep cu telefoanele, reprosuri… “tu niciodata nu mi-ai dat mancare de la pliculet, rontaiam ca proasta mancare uscata de radeau celelalte pisici de mine!” sau “puteai sa-mi cumperi si mie un covoras pentru ascutit gherutele, dar nu, lasa ca ma descurc si cu perna de pe canapea. Uite ce fac acum, ma zgarii pe picioare, uite in ce hal am ajuns…” si da-i cu plansete, drame…
Ce fac aici?! De ce scriu lucrurile astea?!!
Da’ ce-avem, băi, nene?? 😆 😆 😆
Nevoie de psiholog!
😀
Motanul meu Pulică nu se uită după alte pisici. Are o fixaţie pe mine. Dar e castrat, deci e o fixaţie mai degrabă sufletească.
Toate bune si frumaose, dar cu puii de pisica ce o sa faca? Un nou consiliu de familie? 😛
lorena,sigur nu il cheama Paulica????????????
@Emese: păi, pe unul cred că o să îl luăm noi, deja am mai avut o discuție suprearealistă în care am cerut să n-o lase să facă amor cu motanii portocalii, ci numai cu ăla negru cu alb 😆 😆
haha, și o ofertă de pe Facebook, pentru pisicuța îndrăgostită:
simona,
eu l-am gasit pe Mitzulica atunci cand avea vreo 5-6 saptamani. vreme de 2 ani nu am avut niciun covor, pat,fotoliu intregi in casa.
sa te obisnuiesti cu ideea asta. si mai ales cu ideea ca ceea ce tie ti se pare inofensiv, neamului pisiscesc i se pare atragator spre extrem.
astfel pisiceasca aratare va navali cam peste tot, lasand idilice urme de par.
si mai ales,daca se va atasa de tine mai mult, lui tata uraniu nu ii va fi tocmai usor, pentru ca sunt niste creaturi adorabile,dar foarte posesive.
dar, sunt adorabile, niste surse de veselie permanenta…………..
mi se pare absolut inuman sa castrezi animalele, si cica astia ar fi iubitori de animale, vai de capu lor! Poate n-ar fi rau sa se inventeze pilule anticonceptionale!
Am avut si io un episod cu animale, parca am mai povestit pe aici in urma cu mult timp. In Ro stateam la bloc, ca toata lumea, la etaju 12. Intr-o zi de vara mi-a intrat pe fereastra un papagal, teribil de frummos. Am intrebat in bloc, am pus afise da nimeni nu a vrut sa stie de el, asa ca a ramas la noi. Era terbil de bine dresat, nici nu-l tineam in colivie, ca n-aveam, se plimba liber prin casa, venea cind bateai, se aseza pa umar, nici nu facea mizerie decit numa intr-un anumit loc.
M-am consultat insa cu niste specialisti care mi-au spus ca-i trebe neaparat pereche, nu am fost de acord, chiar le-am spus nu vedeti ce fericit e, voi, care suntei insurati o duecti mai bine?
Ma rog, cindva m-am lasat convins, se pare ca avea si el niste nevoi sexuale.
Am luat papagalu si ne-am dus la piata Obor, am cautat si am gasit unu extrem de frumos, ca parca l-as fi luat pt- mine. Specialistii pietei mi-au zis ca nu merge asa, ca trebe sa-si aleaga singur, asa ca l-am bagat in mai multe colivii. Culmea ca la multi nici nu se uita pina cind a dat de unu si a inceput sa se dea pa linga el ca ziceai ca acum i-o trage. Era unu din cei mai uriti papagali vazuti vrodata, avea penele zmulse si mai ales avea nasu spart. Vinzatoru m-a convins insa ca nu am alata sansa daca asta-i place, asta e, asa ca l-am cumparat si am luat si o colivie pt. ca asta nouu nu stia sa umble prin casa.
Adusi acasa s-au turturuit ei ce s-au turturuit da papagalu meu uitase tot ce invatase, desi lasam usita deschisa la colivie nu mai iesea niciodata afara. Cu timpu era tot mai trist, deprimat, dupa nu mult timp a murit. Iata ce-nseamna dragostea!
si avui pisica. Sterilizata. Tzaca paca, dar riscul de a se impuia exista, si cu puiii ce fac? ca sa ajunga in strada nu sunt de acord.
Cat despre voi, mamicile de baieti motani, cat timp fiul nu isi permite casa, pensie alimentara, vaca, etc. sa aiba grija de mostenitori, va rog sa ii sterilizati. Tzaca paca.
ooo, ce poveste trista 🙂
vorbeam cu neamtu tiganu 🙂
Am o mitzulina mare si una mai mica, de vreo 6 luni. Inevitabil am ajuns cu sotul la discutia despre castrarea pisicii. Eu, cu regret: eu zic sa mai asteptam, poate cand o sa creasca o sa isi doreasca si ea puiuti, ii gasim un motanel frumos sa se iubeasca si ei… El, de colo: CUUUUM, fetita mea ????
deci eu am asa: la tara, 4 caini si doua matze. La oras il avem pe dl Pisi, pe Timi (porcusor de guineea) si niste pesti in acvariu. Initial erau vreo 7, dar s-a ocupat domnul motan de problema. Cand l-am dus prima data la veterinar, m-au intrebat daca vreau sa-l castrez. Nu-l castrez, nene, ca n-am nimic cu bietul matz. Plus c-ar trebui sa-i explic fie-mii oaresce chestii, asa ca, mai bine nu. Eeee, si de vreo doua saptamani, se tot lasa cu cantari. Asa un chef de una-si-alta il apuca in miez de noapte, ca-mi venea sa-l castez eu. I-am dat niste pastile, a luat o pauza. De vreo doua nopti, iar jeleste. Afara nu am unde-l scoate. Cel putin nu singur. In fata blocului e plin de masini, in spate e parcarea plina de maidanezi. Asa ca acu caut nora. am baiat frumos, tigrat, si cu o voce remarcabila. Careva dornic de incuscrire??
@neamtu tiganu: păi și cu parteneru’ ce s-a întâmplat? 🙄
@Silvia Marina: 😆 😆 😆 😆
Draga Simona, indraznesc sa postez aici, fara legatura cu subiectul de azi, pentru ca vad ca nu te mai intereseaza deloc madam Blandu si campania pe care ai declansat-o cu mare vehementa la inceputul lui ianuarie. Uite rezultatul:
http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/92902
Ce parere ai?
@andrada: tocmai scriam ceva pe tema asta, dar înțeleg că ești nerăbdătoare. ce părere să am? foarte proastă față de legile românești.
Eu n-am avut pisici, dar imi povestea bunica-mea mereu de motanul unei prietene de-ale ei…oahai ce motan superb era ala!! l-am vazut in poze, era imens, galbui-portocaliu si il chema Stafida (Mazsola in maghiara). Fiind asa frumos si probabil si bine dotat, mereu se intorcea acasa zgariat si jumulit dupa ce se batuse cu altii pentru vreo domnisoara pisicutza. Cand vorbeau la telefon bunica-mea si prietena ei, se amesteca in discutie si motanul, mieunand in receptor: “ce faci Mazsola? miaaaau, miaaaau”. Odata s-a intors extrem de ciufulit, cu o rana infectata la ureche si bunica-mea s-a dus sa-l oblojeasca…i-a stors puroiul, l-a curatat, l-a bandajat…a vorbit cu el inainte, i-a zis sa stea cuminte ca termina repede si culmea, motanul chiar a stat, n-a scos nici un miau. Din pacate povestea se termina trist, pentru ca o data a plecat si nu s-a mai intors, presupunandu-se ca l-a calcat masina 🙁
@Mariana: eu as fi interesata de incuscrire dar mai incolo un pic ca a mea pisica abia in iunie face 1 an. E cam fitoasa ea ca am alintat-o dar deja dornica de maritis (urlete cu ecou pe hol de scoala tot blocul la diverse si mici ore).
Multumesc Simona, abia astept sa citesc. Daca ai veni si cu niste solutii, ar fi perfect.
@Andrada: păi mai bine vino tu cu niște soluții, că tu ești nemulțumită de faptul că eu nu sunt de acord cu faptele învățătoarei cu pricina și cu șpaga în școli.
Eu am trei pisici – doi motani și un o mâță. Ăla mare, gras și frumos e castrat, că așa l-am luat. Mâța neagră și motanul alb au toate genitalele la locul lor. Ăla mare, frumos, rotund și castrat are o veveriță/vulpe/urs/vacă de pluș, o jucărie urâtă rău de tot. Când l-am luat pe Blu, ni s-a spus că aia e iubita lui, nu o aruncați că rămâne văduv. N-am luat avertismentul prea în serios. Dar cotoiul chiar iubește jucăria aia, o călărește de câteva ori pe zi, cu zgomote și gâfâieli.
Mai e cotoiul alb. Pe cât e de frumos, pe atâta e de prost. Are o privire de aia tembelă și reacționează doar când aude că îi pun mâncare. Asta e tot ce face el – doarme și privește în gol. Fără sexică.
Aia neagră e nebună. Nu, serios, chiar e nebună, nu vine nimeni în vizită decât dacă promitem că închidem ușa. Și trebuie să ne conducem musafirii până la ușă la baie, ca să nu îi înhațe nebuna. Asta intră des în călduri și ne-am chinuit să îi găsim iubit. Ăla ab e prost și nu știe cum se face, ăla gras e castrat și oricum nu o place. Oricare altul nu se atinge de ea, că-l mușcă.
Paradoxal, din trei pisici, singurul care are activitate sexuală e ăla castrat.
@Diana: 😆 😆
Acum 4 ani spuneam ca animalele nu au ce cauta la bloc.Pana l-am luat pe Toshi. Acum nici nu stiu ce m-as face fara el.:-)
Avem si noi acum un motan castrat (ca daca nu’l castrezi iti impute toata casa cand e in calduri ca si marcheaza teritoriul….). E interesat doar de mancare, putina joaca si ceva iubire cand are el chef (adica mangaiat). Are parul lung si lasa o tona de par peste tot, dar am luat o perie super care ii ia cam 90% din parul care-i cade si acum rar mai gasim un fir doua de par, chiar si pe hainele inchise la culoare. Il uraste pe barbata miu, nu suporta sa puna mana pe el. In schimb cu mine ar sta non stop bot in bot. Eu am mai avut pisici si stiu sa ma port cu ele, barbata miu e mai mult un “dog lover” si el se joaca cu motanul ca si cum ar fi caine si astuia nu I place deloc.
Fetele sunt mai nebunatice, mai cu personalitate. Aveam o birmaneza tare frumoasa cand eram prin liceu, o chema Tess. Nu era castrata pentru ca pe atunci nu prea auzisem de castrat pisici si cererea de pisoi birmanezi era imensa si aveam cui da puii. Oricum nu I-a trait niciodata nici un pui pentru ca imediat ce I facea, ii abandona si venea cu mine in pat. O trimiteam eu inapoi la pui, o puneam la ei in cos, ii ajutam pe cei mici sa suga, cum plecam, matza hop in pat. Si asa bietii pui nu au avut nici o sansa. O data era in calduri rau si facea niste cantari de ne innebunise. Cunostea mama o doctorita care avea un motan siamez si am zis sa I combinam. Doctorita ne a zis din start ca motanul ei are principii si nu va face prostioare la el acasa, asa ca sa l luam la noi. L am luat la noi, a stat vreo 4 zile pe sub pat si apoi l am dus acasa pt ca principiile au fost mai puternice decat nevoia de a si duce genele mai departe si oricum ne era teama ca moare de foame.
Intre timp am mai avut una alba cu un ochi verde si unul albastru (o angora turceasca),o chema Mina, care a trait fericita la tara vreo 11 ani (castrata) si alta care a venit din vecini ranita si a ramas la noi, tot asa, pana la final (Lacramioara era tigrata si ramasese micuta tare, probabil din cauza alimentatiei proaste cand era pui), la fel a fost castrata si doctorita chiar m a felicitat pentru asta, ca avea o tumora pe un ovar.
Tot ce am avut in materie de matze a ajuns mai devreme sau mai tarziu la bunica la tara unde au curte mare si gradini pentru umblat si joaca. Au fost ingrijite si iubite si au facut tot ce le a trecut prin minte. Acum bunica are un “baiat” gasit intr o lada de gunoi inchisa la 40 grade afara acum 2 ani, mic si pricajit cat un soricel. Acum e mare si frumos si ii da bunica mii atacuri de cord cand lipseste noaptea de acasa.
acu ceva ani, o prietena a primit niste fandosite de matze din Belgia, parca. stapanii plecau in State si nu aveau cum sa le ia. No, si primi fata dihanii de rasa, cu pasaport. Dupa care au inceput belelele. Pureci prea multi n-au facut prin apartament, ca lasau par la greu, asa ca au fost expediate la tara. numai ca domnisoarele matze nu pricepeau decat frantuzeste. Evident ca nu reactionau la pis, pis.. Ei, si sa fi vazut atractia satului, cand iesea domnul si stapanul casei dimineatza pe prispa, in izmene, si incepea: Didot! Pusine! vien ici, fir-ati ale dracu de javre, ca ma facurati sa invat si frantuzeste..
De pe Facebook, de râs:
“Eheee, noi ne-am dus si in petit, cu flori si bomboane pentru prietenii nostri si o conserva buna pentru “viitorul membru al familiei”, dar fata noastra n-a vrut!!! Jenant, mai ales ca parintii baiatului ne erau prieteni…A vrut anul viitor cu un alt baiat.cam batraior, usor schiop, dar ala i-a placut ei! Am avut 9!!!! pui de setter irlandez care semanau cu niste sobolani. Au fost porecliti imediat shobilici.Pentru prima data am sesizat binefacerile linoleumului (il uram pana atunci) si i-am multumit nostalgic:)))) partidului.””
Nu mai stiu precis ce am facut cu parteneru ca era cam ramolit, cred ca l-am dat cuiva. Asa s-a intimplat si cu niste porumbei, aveam o gagica care murea dupa mine, fara misto, si io mai ziceam in gluma ca turtureste ca o porumbita, atit mi-a trebuit ca aventi cu o pereche de porumbei albi voiajori cica. Asa s-au obisnuit la mine-m balcon ca nu mai puteam sa scap de ei. Chiar i-am luat odata la Predeal si s-au intors. Mai tirziu cind era fi-miu mic i-am luat puisori mici de un leu, erau ducli da au crescut extrem de repede, i-am dat la curte. Asa s-a intimplat si cu doi iepuroi care au crescut, cindva au devenit asa de mari ca le-am redat libertatea.
P.S cele mai potrivit enume de pisici e Dutza, sa-i zici pis-pisdutza, iar de cotoi e doi, pis-pisdoi!
imi pare rau sa va dezamagesc, pe voi cei visatori la nurori si gineri din neamul pisicesc…cu foarte rare exceptii, pisicile sunt …hai sa spunem NU monogame. De obicei, in aceasi tura de “pisoi” pot exista mai multi tati – de unde si culorile unori foarte diferite, ale pisoilor :D:D:D
@Ana: știu și asta. în discuția cu amicul meu despre cum ar putea arăta puii, dintre care poate iau și eu unul, la întrebarea “Cu cine s-a… cu cine a făcut dragoste dintre curtezani?”, răspunsul a fost “Cu toți”. Uof :(.
Eu nu am pisica, dar avem un ciine cu care mergem la dresaj. Mai bine zis la scoala de dresaj si cine zice scoala zice exameme 🙄 . Mare ne-a fost mirarea cind la inscriere, secretara ni-a zis ca nu e suficient sa frecventezi ci trebuie sa si reusesti examenul ca sa treci in anul urmator. Rezultat: mi-e frica sa nu ramina ciinele repetent si sa ne facem de minune si de rusine 😳 ca nu prea-l duce capu sa-si faca lectiile.
Noi avem o pisica frumoasa, alba cu breton tigrat. Cand era domnisoara, a curtat-o un motan superb, gri, ochi albastri, rasa…ea, fitoasa. S-au tot mangaiat vreo cateva zile, dar totul s-a mentinut in limitele castitatii. Era iarna.
Mi-ar fi placut ca ginere, dar Pisi a decis ca va fi doar o relatie platonica.
Vara, am plecat la munte. In curtea pensiunii erau doi motani frumosi, maidanezi, unul negrul cu alb, altul roscat. Mai erau si motanii vecinilor.
Nu stiu ce s-a intamplat, dar doamna a lipsit vreo doua nopti.
S-a intors cam smotocita, dar intreaga. Logodnici necunoscuti.
Peste o vreme, i-a crescut burtica si a fatat trei pui de sf.Parascheva.
I-a dus pe toti in pat, unde i-am amenajat un culcus special.
Dupa aia, ai mei au decis sa o castreze, ca mieuna teribil cand era in calduri, iar asta se intampla frecvent.
Dar ce te faci cand ei se despart si trebuie sa imparta pisica ? 😀 😀 😀
[…] postat, acum ceva vreme, despre cum căuta un prieten un soț bun pentru pisică. Și s-au adunat, ca de obicei, comentarii haioase de la cititori. Iată […]