Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Tăcerea boboceilor

Am zis ceva azi despre cum am călcat în picioare niște bobocei, când eram mică, și a venit lumea cu povești gârlă despre bobocei uciși în copilărie. Concluzia: mulți adulți din ziua de azi au pe conștiință câte-un snop de bobocei pufoși, inocenți și galbeni, ca gutuile. Sau, dacă nu bobocei, măcar puișori, peștișori sau o oaie. :mrgreen:

Screen Shot 2014-02-24 at 8.26.54 PM

I-auziți aici:

Screen Shot 2014-02-24 at 8.17.42 PM

Screen Shot 2014-02-24 at 8.18.15 PM

Screen Shot 2014-02-24 at 8.18.31 PM

Screen Shot 2014-02-24 at 8.18.52 PM

Screen Shot 2014-02-24 at 8.19.04 PM

Screen Shot 2014-02-24 at 8.19.24 PM

36 comentarii

  1. Reacții de pe Facebook și Google Plus:
    1
    2
    4
    5
    12
    15
    16
    17
    null
    8
    13

  2. Probabil v-am mai spus de hamsterul prietenei mele, care a sfarsit sub ea. Tragi-comedie si dupa 10-15 ani…

  3. @Irina. I. : cred că da, dar… nu ne dai și detalii? 🙄 :mrgreen:

  4. Acu’ imi dau seama ca am mintit cand am zis ca n-am povesti cu animale “terminate” de mine 😛 Pe la vreo 3-4 ani am scancit ca vreau pesti. Mi-a luat taica-meu un borcan urias plin de pestisori din piata..ghiciti cine le-a dat de mancare 😛

  5. La mine frate-miu ar trebui sa aibe amintiri horror cu boboceii. Eram la tara si eu imbracata in rochita roz, caram vreo 12 bobocei in poale. Si frate-miu m-a vazut cum coboram niste scari si i s-a parut foarte misto sa imi puna piedica. Si a facut-o, iar eu nu ma mai terminam de dus… cu tot cu bobocei. Am cazut peste ei si asa de tare se chinuiau sa iasa de sub mine ca eram ca un peste pe uscat. Si apoi m-a si parat ca am storcit unul. 😀

  6. Aveam vreo 9 ani si eram la tara la bunici. Aveau un cocos teribil de agresiv… ma tot ataca si partea proasta era ca toaleta era in curtea gainilor :))) Volens-nolens trebuia sa trec pe acolo. Pana la urma m-am enervat si am planuit crima: am prins cocosul cu un cos impletit si apoi i-am turnat palinca pe gat. Cam un sfert de litru. Apoi i-am dat drumul si dupa vreo juma de ora am chemat-o pe bunica si i-am aratat cocosul: -Uite bunico, e bolnav!!
    Si bunica l-a prins si l-a taiat, a iesit din el si o supa si o tocana pe cinste. :))

  7. Şi io am “aranjat” cîţiva. De drag, că îi strîngeam prea tare. Pe unu’ chiar am vrut să-l îngrop, da’ n-a ieşit la numărătoare (poate ar fi mers cu ciment-italian style), şi aşa m-a prins mătuşă-mea, căreia i-am spus, clipind des şi umed: Flolica, a mulit!
    Well done, Clarice!

  8. Prea multe detalii nici eu nu am reusit sa obtin vreodata; de cate ori mi-a spus ca s-a asezat cu fundul pe el, in pat, fara sa il observe, hamsterul crapand pe loc, de atatea ori ea a devenit o stana de piatra (rememorand momentul cu lacrimi in ochi), iar eu tot de atatea ori am izbucnit intr-un ras isteric. Apoi, reprosuri la adresa insensibilitatii mele, nimic nemaiavand sens.

  9. @Irina: am mai văzut stăpâni înlăcrimați, care își omorâseră hamsterii cu canapeaua 😯

  10. @Aralia: vai, de-a dreptul machiavelic! 😆

  11. Nu am nicio amintire cu boboci de rata, dar cand aveam vreo 4-5 ani taica-miu mi-a adus doi pui de gaina.Erau tot la stadiul ala, mici de tot si pufosi. Ii tineam pe balcon (locuiam la bloc, na), intr-o cutie.Parte din ritualul zilnic era sa iau cate unul in brate, sa il scot la geam, sa admire privelistea si sa ‘ia aer’.In fine, ideea e ca intr-o zi unul din pui s-a cacat (!!) pe mine in timp ce il tineam la geam.Evident, fiind o chestie TOTAL noua am facut un mini-infarct si …am aruncat puiul.Mi-a parut cam rau, dar asta a fost, efectiv, primul instinct odata ce m-am trezit cu mainile pline de gainat.Am coborat in graba jos, incercam sa pun in practica o operatiune de salvare/recuperare.Afara, nici urma de pui …plansete, tanguiri, ‘de ce???’-uri, promisiuni de ‘nu mai fac!!’, asta a urmat toata dupa amiaza.

    Acum, elucidarea misterului.Nu, puiul nu s-a transformat in praf.Aterizase la vecina de la 1 care-CULMEA!!, avea o gaina pe balcon, gaina pe care o cumparase fix in ziua aia pentru ciorba.Cu picioarele cam rupte, puiul meu nu a mai supravietuit decat cateva zile ;/ (iar de atunci nu-mi mai e frica de gainat ..)

  12. aa…cu bobocei am si eu, cum sa nu. Cu unul singur, mai precis, ca in primavara respectiva scosese closca mai multi pui de gaina si unul de ratusca, pe care mi l-a dat bunica-mea sa ma joc cu el. Sa devina petul meu, gen. Si-l iubeam, si-l dragaleam, si-l plimbam intr-un castron de tabla, pana cand m-am impiedicat si am scapat bobocelul din castron si castronul i-a picat in cap…:)) acum rad, dar atunci…

  13. Nu mai stiu cati ani aveam , in jur de 6-7 ani. La insitentele mele, mamaie mi-a cumparat din piata un pui mic,mic de iepuras.Mic si pufor si il iubeam atat de mult. Dupa vreo 2 zile s-a lovit la o labuta din fata si eu i-am lipit o bucata de leucoplast din panza(dinala romanesc la rola).Seara cand am vrut sa ii scot bandajul am realizat ca-i cam imposibil.L-am luat cu mine in pat, pe perna. Saracutul, daca adormeam si nu il auzeam ca are nevoie de ceva? Asa era aproape, chiar daca adormeam,il auzeam, il simteam. Obisnuiam sa citesc pana noaptea tarziu.asa si acum .Imi amintesc ca pe la 2 am picat cu cartea in freza. Dimineata nici nu am deschis bine ochii ca primul gand a fost la “Albisor-pufisor”.Ia-l de unde nu-i.Pune-te pe scotocit, peste tot prin casa.Nicaieri.Nu reuseam sa inteleg.M-am apucat sa fac patul si cand am dat perna la o parte , era acolo, turtit, facut placinta la propriu.Am simtit ca imi sta inima in loc. Am inteles repede ca probabil el s-a bagat intre perne si eu l-am turtit. Dar sa nu fi simtit eu nimic? Nu s-a zbatut si el mititelul? Nu am putut vorbi cu nimeni in ziua aceea.Groaznic !!!

  14. ah, avem deja și prima criminală de iepurași! 🙄

  15. Si acum isi mai aminteste fie-mea si ma mai intreaba ce s-a ales de bobocii aia dusi la spitalul de rate acu vreo 3 ani.
    Si pe bune ca n-am calcat asa tare

  16. Io am doua. Una a mamei care s-a gandit sa vare puisorii de gaina in butoiul cu apa de ploaie, pen’ ca vazuse ea ca bobocii de rata inoata si s-a gandit ca si astia au aceleasi … veleitati.

    Si una a mea. La un moment dat era moda la mine in bloc cu puisorii ed gaina. Pe primul l-am hranit cu boabe de orez si bietul sufletel arata de mai avea putin si murea, ca urmare m-am panicat ingrozitor si l-am lasat la ghena. Mai apoi am avut doi parca, cu astia am invatat lectia si ii hraneam cu alte alea-alea. AU crescut bine merci, pana intr-o zi, cand am plecat cu mama si cu tata pana la Campina si la intoarcere, ia puii mei de unde nu-s! Au ajuns friptura pe masa alora de la parter (sarisera de la balcon fraierii), niste coate goale care confiscau tot ce ateriza in fata geamurilor lor. Inclusiv puii mei.

  17. între timp a mărturisit și Nic cum a omorât, împreună cu copiii de la bloc, o broască țestoasă. au crezut că e de apă și au băgat-o într-o găleată plină. nu era de apă. 😕

  18. Ucidere de pesti, desi parca e la delict minor, in comparatie cu celelalte povesti.
    Eram la gradinita, am cerut si primit, dupa multe insistente, pesti. Deja economiseam bani, sa mai iau si dinaia, si dinaia, si dinaia. A venit frigul afara si caloriferele se incalzeau. Inteligentul de varu-mi-o venise in vizita, sa imi admire pestii. S-a gandit ca le e frig si pestilor, asa ca le-a pus apa fierbinte in acvariu. Intre timp, el a ajuns medic si eu n-am mai avut tupeul sa-mi iau animale de casa.

  19. Eu nu am cu bobocei de ratza sau de gasca, am cu niste puisori de gaina, la care m-am gandit ca n-ar strica sa le fac o baie buna intr-un ditamai butoiul cu apa pe care il avea bunica-mea in curte. Evident, s-au inecat toti (daca erau bobocei, macar aveau o sansa sa supravietuiasca, astia inoata instinctiv)

  20. Mda, una premeditata.
    Aveam vreo 8 9 ani si vara veneau verisorii de la oras in vacanta. Intr-una din veri onor unchiu’ era militar in termen (cu doi copii acasa, da mai bine mai tarziu decat niciodata). cand a venit omu’ in permisie a adus la trupa de juniori cuci 🙂 (adicatelea emblemele care se pun la boneta/cascheta in armata). Nu dupa mult timp isi da obstescul sfarsit un amarat de pui de gaina. Cum la vremea aia la cinema-ul satului rulau doar filme cu razboiul al doilea, ideea s-a insurubat urgent: funeralii militare. Si am luat puiul, i-am facut coparseu din carton, cruce din bete, am sapat groapa la loc cu verdeata in gradina, s-a organizat marsul funebru, flori pe mormant si CUC pe cruce :D.
    Dupa ingropaciune a urmat pomana organizata de bunica verisorilor 🙂
    Asta a fost doar inceputul. La vro doua zile, plictiseala mare, ne sfatuiram si ne vorbiram sa o mai punem de o inmormantare (deja unu era popa, altul dascal, altul cioclu, etc.). Partea proasta ca nu aveam “materie prima”. Si n-am avut pana a mai decedat subit si instantaneu inca un pui din cause naturale de bat in cap. S-a repetat povestea pana cand cimitirul nostru arata aproape ca cimitirele eroilor sovietici cazuti pe fronturile romanesti. Si s-ar fi extins si mai mult dar n-am mai avut aprobare de la mitropolie (bunica) sa-l extindem (ne-a prins cand decedau puii :D). Pacat de cimitir, avea gard de piatra, monument la intrare si capela, toate cu cuci pe ele 😀

  21. Cand aveam vreo 3-4 ani am considerat ca puii de curca erau cam murdari, asa ca i-am spalat bine cu detergent si apa rece. Nu au murit direct de la asta, desi nu cred ca le-a facut bine nici detergentul ala (sau soda ce-o fi fost) ci pentru ca am intreprins operatiunea chiar inainte de o minunata furtuna de vara. Saracutii au racit si au murit pe capete.
    Mai direct a fost frate-miu care a storcosit un pui de gaina dupa ce s-a culcat cu el in pat. A ramas din el doar o pata galbuie-portocalie pe cearsaful alb… A fost f amuzant pt mine ca el il cauta disperat pana sa se prinda ce si cum… :))))

  22. Aaaa… si era cat pe ce sa omor vaca!!! Am dus-o la adapat la balta, si cum mi s-a parut ca era cam murdata apa la mal, plina de mal, am impins-o spre apa mai adanca… noroc ca a intervenit bunica-miu salvator… Beat that! :)))))))

  23. Of, de atunci ma chinuie vina si remuscarea.
    Din vara aia, cand aveam 8 ani si eram in vacanta la bunici in dulcele Botosani. Bunii erau plecati cu treaba, pe la camp. Acasa, am ramas cu balaiul meu verisor. In streasina bucatariei de vara isi facuse cuib o mamica randunica. Mi se rupe sufletul si acum, de durere, cand imi amintesc. Ne-am catarat pe o scara si am reusit sa scoatem puisorii de acolo. Erau mici, mici si ne-am gandit sa le dam o mana de ajutor si sa ii invatam sa zboare. Cu o zi inainte, bunica facuse urda intr-un mare ceaun, in mijlocul curtii. “Dracii” s-au asejat in jurul ceaunului si au inceput sa arunce de la unul la celalat cu puiul de randunica – peste ceaun. Imaginea acelui puisor de randunica, moale, atarnandu-mi in mana, proaspat scos din ceaunul cu zer de urda…am avut-o si cand m-am trezit brusc in autocarul in care eram cu bunica (ma ducea inpoi la parinti – se terminase vacanta).
    Visasem ca Sf Fecioara Maria ma pedepsea ca am omorat puiul 🙁 De fapt, ma trezisem pt ca una dintre roti explodase iar autocarul a ajuns in sant. Asta da pedeapsa, mi-am spus! Tot in vacanta aia, eu si verisorul era sa dam foc casei, am jucat popice cu oalele in care bunica punea laptele la smantanit etc. Simona, o colectie cu peripetii de genul asta ai? 😀

  24. @Rândunica: pfuaaaa… io cu oale de lapte n-am povești, dar cu puiul de rândunică m-ai rupt

  25. Eu nu am omorat niciodata vreun puisor, fie el de gaina, curca sau bobocel de gasca. Crescuta fiind la tara, stiam ca puisorii de gaina nu stiu sa inoate si ca toti sunt fragili, ii doare daca ii smotocesti prea tare. Imi placea in schimb sa-i cresc, sa am grija de ei, imi alegeam cate un favorit dintre cei mai uratei(deh, miloasa de mica) si il rasfatam pana devenea gainusa, cocosel, etc. in toata firea. Si se imblanzeau, veneau la mine, stateau sa-i iei in brate, nu ca restul orataniilor de care nu te puteai apropia.
    Tragedia era ca bunicii alegeau ca viitoare supa/tocanita/friptura tocmai pe cele crescute si imblanzite de mine, pentru ca erau mult mai grase si nu trebuiau sa alerge dupa ele ca sa le prinda, saracutele erau obisnuite cu oamenii si nu se speriau. Plangeam cu cate sapte randuri de lacrimi, ma rugam de ei…nimic 🙁 Nici pana astazi nu am inteles de ce nu puteau alege orice alta pasare, ca era curtea plina. Oricum imi era mila, orice ar fi sacrificat…dar totusi…mi se rupea sufletul de fiecare data cand “puisorul” meu, cu care ma jucam in fiece zi…uffff 🙁
    In schimb am omorat un pui de gugustiuc 😳 Cam 10-11 ani, ultima zi de vacanta la tara, a doua zi era prima zi de scoala. Noaptea fusese furtuna, si cand sa plecam, am gasit 2 puiuti mici mici si uratei foc, ca de cioara, uzi si zgribuliti. I-am uscat cu uscatorul de par, i-am pus pe amandoi intr-o cutiuta de carton, si am plecat sa cautam rame in pamant…sa le dam sa manance. Pe cel mai mic am reusit sa-l asfixiez cu o rama prea mare, in loc sa incerc sa-l resuscitez cumva l-am luat de un piciorus si l-am aruncat in fundul gradinii…asa, pe jumatate viu cum era 😳
    Pe celalalt l-am luat cu mine si l-am crescut in balcon, era o frumusete de puiut de gugustiuc. Dar viata i-a fost scurta, nici un an 🙁 In urmatoarea vacanta de vara l-am luat cu mine la tara. Pisicile erau cu ochii pe el, dar il tineam in casa. Intr-o zi, dupa masa de pranz, tocmai ma pregateam sa strang masa, si in consecinta i l-am dat bunicii sa-l tina. Tocmai cand puiutul trecea din mainile mele in mainile ei, motanul de sub masa a sarit, l-a insfacat si a fugit, a fugit… Am incercat sa-l urmarim, am strigat la el…degeaba 😥 Asa a fost sa fie 😐
    Pisica am iertat-o, iubesc pisicile si toate animalutele in general, ar fi fost o prostie s-o pedepsesc, dar totusi a fost inspirata ca nu s-a mai aratat prin zona o perioada bunicica de timp.
    Mult timp de atunci inainte am simtit un gol si o absenta in viata de zi cu zi….

  26. Ianu nu are povesti cu bobocei,are insa cu pisoi.
    cand avea 2 ani i-am adus un pisoi,cam de 5 luni,frumos si jucaus nevoie mare.
    am crezut ca se vor iubi si intelege,ca de la felina pisica la felina leu,adica.

    au urmat cam 5 zile de zmotoceala teribila, suspinand si sperand mereu ca pixel va scapa cu viata.efectiv Ianu il urmarea si unde nu mi ti-l lua si nu mi ti-l arunca de ziceai ca va concura la proba olimpica de aruncare a ciocanului.
    asta pana in ziua fatidica cand bietul Pixel a intrat sub masa.acolo intuneric. Ianu vede doi ochi lucitori si pana sa ne prindem noi de situatie ,intra sub masa si incepe o lupta ca-n povesti cu tipete de ambele partii.
    finalul e dramatic: ianu iese cu ochiul zgariat,urland, pixel fugind si ascunzandu-se in cea mai ascunsa gaura din casa……………………………………….

  27. Eu am amintiri triste legate de o musca…am prins-o si am bagat-o intr-un borcan, dar intentionam sa ii dau drumul. M-a strigat mama si am uitat de prizoniera.
    Mi-am adus aminte dupa foarte multa vreme cand am gasit borcanul si biata musca decedata. Am ingropat-o crestineste in jardinera, am bocit-o sincer si…tin minte si acum, dupa patruj de ani, ce fapta abominabila am comis…daca ar exista un Nurnberg al mustelor, sigur as fi pe lista criminalilor. Fie-i tarana usoara.

  28. Eu aveam un amic la tara, care, auzind la bunica-sa rata pe varza in sus, rata pe varza in jos, a luat un bobocel si l-a pus sub capac cand gatea femeia aia varza intr-o vara.
    Varza a fost aruncata, oala a fost aruncata, el s-a ales doar cu niste palme la cur

  29. nu, Popescule, nu. eu as fi in loja criminalilor mustelor.eu in prima loja.
    nepotelul meu pe cand avea 5 ani prindea paienjeni.eu am arahneofobie crunta,dar mai putin crunta decat cat de mare e iubirea fata de nepotel.
    asa ca de la 5 la 8 ani ai lui am prins sute,ce zic sute, mii de muste pe care le-am oferit de vii paienjenilor hulpavi, pe care apoi nepotelul ii masura sa vada cat au mai crescut…………..
    a fost un film pe care l-am vazut dupa aia cu un tip care se transforma intr-o musca uriasa.
    ani m-a urmarit.
    cred ca mama matca a mustelor de pretutindeni l-a trimis sa il vad ca sa ma pedepseasca…………..

  30. Boboceii de rata frumosi si pufosi…. Asa de mult imi placeau…dar sa fie frumosi si pufosi …am zis! La vre-o 4 ani maxim… dupa o zi ploioasa…boboceii au descoperit namolul….gresala fatala! I-am luat frumos…. i-am spalat… i-am facut luna… au supravietuit spalarii…. dar nu si agatatului pe sfoara…cu carlige…la uscat…ca na asa facea mama, punea rufele la uscat pe sfoara…cu carlige. Si mai am o poveste …cu pestisorii sora-mii… eu eram mai mare si mai de incredere in a schimba apa pestilor… dar …erau mici si mai scapau in canalizare…dar refuz sa cred ca au murit….au crescut in canalizare s-au facut mari :D… normal ca sora-mea ii avea numarati…si scapa unul…ma duceam repede la magazin sa il inlocuiec (norocul meu ca seamana atat de mult intre ei). Criminal in serie ….vinovat !

  31. boboceii frumosi si pufosi au supravietuit copilariei noastre. Nu stiu daca avea mamaia si boboci in copilaria mea timpurie, sau doar pui de gaina 🙂
    Dar daca mai pui poze din astea, o sa cresti nr de vegetarieni din lumea online -ului.

    Sa zic de Bobocu’ din adolescenta. Singurul care a iesit din tura de oua de sub closca. Asa ca mamaia a decis ca closca poate cloci mai departe, alte oua, bobocul sa creasca…pe langa casa omului. Bobocu’ de gasca a ajuns un grasan indopat ce statea dupa fusta noastra, intra in casa cu noi, statea pe banca cu noi, nu era in stare sa socializeze cu pasaretul de varsta lui. Un neadaptat, ce manca din mana, venea si statea pe presh la soare alaturi de noi…

    Intr-o zi, Bobocu’ s-a batut cu cocosul, un muschiulos cu suprematia curtii, antrenat pe garla cu alte pasareturi. Bobocu’ a fost lovit grav, incat mamaia a decis sa il taie imediat si sa by se zbata pana moare. Asa ca Bobocu’ a fost mancat de o parte a familiei. Si bocit de cealalta.
    Nu am putut eu sa il tai. Alte gaini le-am tratat cu barditza pe trunchi, dar Bobocu’ nu. Si nici mancat :).

  32. noi orori cu bobocei, de pe Faceboook:
    1

  33. Hai sa fie si povesti cu happy-end: Subsemnata, la vreo 4-5 ani am spalat niste pui de gaina, ca erau murdari, i-am pus si intr-o ladita cu fan uscat, sa se usuce. Erau nitel mai maricei, ca aveau deja pene. Insuficienta grija, ca-i udasem zdravan, noroc ca m-a gasit matusa si i-a strans intr-o blanita, s-au uscat si gata, parea ca totul s-a terminat aici. Morala povestii pare a fi insa alta. Ulterior am aflat ca doar puii spalati de mine au supravietuit, din tot lotul dat cu gaz impotriva a nu stiu ce purici de gaini – de aia erau “murdari”. Se pare ca, fiind cald si gazul de pe pene nelasandu-i sa respire, s-au sufocat. Cei murdari. Cei trecuti prin spalatoria mea, au supravietuit, macar pana or fi sfarsit in supa… 🙂

  34. Una din Bucuresti

    Fiica-mea cea mica a descoperit unde au ouat niste ratze…sau giste 🙄 . Dupa ce a vazut ea ca niste adolescenti luau oualele si le zdrobeau de niste copaci, s-a hotarit sa ia un ou acasa. Habar nu aveam cum trebuie clocit, am pus noi a lampa ca sa dea caldura, ne mai uitam cu lumina din spate prin ou, am si o piza cu fiica-mea stind pe vasul ala de sticla, clocind oul hihiii. Pina la urma l-am dus in gradina si l-am spart, ca murise puiul prematur in ou. Mirosea groaznic. Ne-am promis solemn ca nu mai experimentam…

  35. Am eu una si mai buna cu catelusi abia nascuti. Un cunoscut de-al meu, copil fiind, avea grija sa ajute cateaua sa aduca pe lume exact numarul de pui acceptat de familie, adica unul. Si bineinteles ca pramatia avea alte planuri, un pui nu-i ajungea. Restul, amicul meu ii facea marinari, inainte ca mamy a lor sa bage de seama. Avea un lighean cu apa exact langa culcusul unde catelusa se chinuia in chinurile facerii.
    Si uite asa numarul cainilor era tinut sub control.
    Eu personal nu am omorat din greseala decat un pui mic de gaina, am calcat pe el, dar l-am intins strategic in mijlocul curtii , sa para mort din cauze naturale:))) matusa nu s-a lasat pacalita. In schimb, copil fiind, am frant zborul multor muste, le lasam fara aripi, iar pe altele le trageam in teapa, imi placea sa le vad cum se invart inebunite in bazait de muste intepate in fund cu acul 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green