Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Creatorul, această bășică umplută cu duh sfânt

Vorbeam pe mail cu o prietenă, artist plastic. Și îmi povestea că muncește de-i sar ochii, dar își încasează banii pe diversele proiecte, cu greu, la 6 luni sau chiar la un an de la momentul predării.

Zicea așa prietena mea: “E așa, un soi de percepție colectivă, de mare rahat, și anume că artistul are o viață de invidiat, trăiește undeva în sfere înalte, se hrănește cu aer și nu are de plătit facturi, impozite, taxe, nu se îmbracă și nu dă căldură în casă, doar stă așa, ca un zefir, la șevalet, vine muza din cer și-l atinge pe frunte și cam asta e tot. Uite ce spune și Tonitza. Săracul, ce o fi tras și el!”…

Tonitza

Mare dreptate au și fata asta, și Tonitza. Exact asta e percepția și ea se aplică nu doar artiștilor plastici, ci oricărei meserii care are, mai mult sau mai puțin, de-a face cu creația: muzicieni, interpreți, actori, dansatori, designeri etc. Nici scrisul nu face excepție de la această percepție, am experimentat-o pe pielea mea. Așa se explică de ce, după miliarde de invitații de a scrie gratis în diverse locuri, am ajuns să mă enervez foarte tare și să scriu acest text. N-am mai povestit în el și reproșurile nenumărate pe care le-am primit, de-a lungul vremii, atunci când mi-am permis să-i explic vreunui solicitant că, pentru mine scrisul nu e un hobby, ci mijlocul prin care-mi câștig existența: “Am crezut că ești chiar pasionată și că vrei să faci ceva pentru semenii tăi, nu știam că gândești atât de meschin”. Mi-a fost pur și simplu rușine de rușinea inexistentă a celor care le-au scos din gură. Arghhhhhhhhhhh! 😯

Voi ce ziceți? V-ați surprins vreodată gândind așa?

P.S. Nu, nu m-am referit la chestiuni umanitare în cele de mai sus. Pentru alea am muncit de nenumărate ori gratis și o să o mai fac.

40 comentarii

  1. Cam la fel e si cu traducatorii literari. Isi imagineaza ca esti atat de pasionat incat mancare nu-ti mai trebuie. Si e ok sa astepti 6 luni pana sa ti se plateasca. Asta in cazul in care ti se plateste…

  2. macar stii de la inceput ca nema bani. Si le spui de la inceput: nema scris :).

    Sa vezi pe aia, ne-artisti, fara darul lui Dumnezeu de a crea asa cum artistic stie sa descrie N.N.Tonitza, si care muncesc din greu cu o singura satisfactie: fisa salariala, si care la sfarsitul lunii… au o surpriza: salariu lipsa.

  3. … si pentru campaniile umanitare (de curand ai scris despre un spital…) ? ca nu inteleg, cine si de ce ti-au cerut sa muncesti gratis? 😯

  4. pentru campaniile umanitare mi-am cerut eu să muncesc gratis, de nenumărate ori, dar asta e altă discuție. 😉

  5. A, deci nu scrii din pasiune, ca sa-ti exersezi stilul si gramatica? Hm! :mrgreen:

    Ma gandesc ca si creatorii sunt de vina pentru imaginea pe care o are publicul despre ei si despre ce fac ei. Uita-te la Eminescu, cu-a lui Scrisoare I. Batranul dascal are el haina rupta-n coate, halatul vechi, tremura de frig, dar nici ca-i pasa. El are alte preocupari, departe de cele ale regelui sau sarmanului, pentru ca “Universul fara margini e in degetul lui mic”, nu? Sigur ca e foarte usor sa combati ce-am zis eu aici dar crede-ma ca asta este imaginea pe care (recunosc) mi-am format-o chiar si eu in scoala. Ca sa fiu sincer, eram chiar fascinat de o astfel de existenta, lipsita de meschinariile cotidiene. Evident ca nu e nevoie decat de putina luciditate pentru a intelege ca realitatea trebuie sa fie diferita, dar de unde atata luciditate? 😀

  6. M-ai uns pe suflet cu treaba asta. Cea mai aiurea experienta de gen, pentru mine, a fost acum 4 ani cand eram in belele pana-n gat, incercam sa ma impart intre ingrijit casa, ingrijit animalele de companie ale mele si ale maica-mii, examene si tocit ptr sesiune si sa-mi ramana suficiente ore pe care sa le petrec cu mama, care era internata in spital, diagnosticata cu leucemie. O (fosta)prietena, la vremea respectiva, avea un iubit si a inceput sa ma frece sa-i fac un portret cu el ca sa-si impodobeasca peretele cu el. Pro-bono, ofc. I-am explicat frumos, calm, ca la oameni, ca nu e un moment potrivit, la care raspunsul ei a fost ceva la modul:”Da… pai tu oricum desenezi, asa o sa poti sa-ti mai iei gandul de la problemele tale”. Cred ca a ramas putin surprinsa ca incercarea ei de a-mi distrage atentia de la stresul cotidian nu prea a dat roade si ca am rugat-o frumos sa nu ma mai caute, ca nu mai avem ce discuta.

  7. @Alex: ce nesimțită!!! 😥

  8. Artistul nu are o viață de invidiat ❗

  9. Nu stiu de ce, dar eu niciodata nu am avut o viziune idilica asupra vietii artistilor..intotdeauna m-am gandit ca nu au o viata de invidiat (indiferent de domeniul lor), citind multe biografii si afland ce existente dificile au avut, geniul fiindu-le recunoscut numai postum. Imi amintesc si cum bunica-mea, cand vedeam vreun concert sau ceva asemantor la televizor, imi spunea “tu iti dai seama cat au trebuit sa exerseze ca sa ajunga acolo?” Si eu imi imaginam ca nu mai faceau nimic toata ziua decat sa exerseze 😛
    Si cu viziunea asta in cap, am decis sa las cantatul la mandolina si scrisul doar un hobby, cu toate ca am fost apreciata si la una si la alta (concerte in gimnaziu si liceu-pe plan local bineinteles, si diverse poezii, proze publicate in reviste scolare si altele-tot pe plan local)…mi-am dat seama ca nu pot sa ma dedic suficient sa urmez o cariera prin ele, asa ca m-am lasat…de tot-pana anul trecut, cand la sugestia bunicii mele (la ale carei sfaturi de obicei ma stramb, dar constat apoi cata dreptate a avut 😛 ) m-am apucat de un jurnal electronic in care notam, intr-o forma umoristica, ce mi se intampla in fiecare zi la lucru..jurnal pe care il tin si astazi, fiind determinata sa descriu toti anii mei de rezidentiat 🙂 Cu cantatul la mandolina e alta treaba, sper sa descopar candva cheful de a ma reapuca 🙂
    Iar pt toti artistii din lumea asta (si mai ales Simona 😀 ) am un respect enorm!

  10. @ametist: mă, io nu mă simt vreo mare artistă, țin să precizez asta. sunt doar un om care are o meserie mai creativă, care e supusă acestei percepții

  11. E greu să fii artist. O faci din pasiune, dar „mănânci de pe piață” și tu. În meseria mea trebuie „să-ți faci chef”, fiind concerte săptămânal, iar în turnee chiar zilnic, sau două pe zi. Fac pe „samaritanul” din când în când, dar exact reacția altora m-a descurajat. Sunt întru totul de acord cu toți trei: „artista”, Tonitza și Simona.

  12. @ Simona- cum zici tu 😛 Eu doar incercam sa subliniez cat ii respect si ii admir pe cei cu meserii creative-mai bine asa? 🙂
    @ Erdos Janos- ii admir pe cei de la filarmonica (am vazut meseria dvs pe facebook la comentarii la postarile Simonei) si abia astept joia pt concert 🙂

  13. @ametist: muult mai bine 😉

  14. @ametist Mulțumim frumos!

  15. Daca din harul pe care l-au primit fara de plata,artistii au hotarat sa-si faca un mijloc de trai,adica sa creeze ( din creatie;) ) o afacere ,e musai sa accepte si conditiile si riscurile afacerilor ! Imi vin in minte: exemplul medicilor care asteapta si ei cateva luni de zile pana ce primesc platile de la casele de asigurari ,exemplul avocatilor si al comerciantilor si al constructorilor si al cator si mai cator producatori… Toti astia asteapta plata muncii luni de zile si mai au(in afara de nevoia de alimente, haine ,caldura ,facturi de plata etc.) si angajati carora tre’ sa le plateasca luna de luna salarii si cate si mai cate…Plata pe loc se face doar la frizer si doamnei care face curatenie in casa!!
    Draga doamna Simona,cu tot respectul si multumirile pe care vi le datorez pentru placerea pe care mi-o oferiti, dandu-mi posibilitatea sa lecturez gratis 🙂 postarile dumneavoastra,va rog foarte mult sa nu fiti suparata si sa nu va enervati pe noi,oamenii de rand,nestiutori si lipsiti de har artistic, care va privim pe dumneavoastra,artistii,chiar ca pe niste zei ! Din toate punctele noastre de vedere,mai multe sau mai putine,dumneavoastra sunteti ZEI.Amintiti-ne din cand in cand cu vorba dulce si duh bland ca si dumneavoastra ,la fel ca noi, sunteti creatii ale Creatorului si va asigur ,bag mana in foc, ca cel putin 70% dintre noi, cei care va citim, vom pricepe si vom” baga la cutiuta”.Vreti dovada?La jumatatea aprilie voi fi in tara si vreau sa cumpar cateva exemplare din cartea pe care nu de mult ati publicat-o (vreau 5 ).Mai am sanse s-o gasesc?Amintiti-mi,va rog frumos,unde pot s-o cumpar sau s-o comand? Dovada ca va rasplatesc efortul creator va fi chitanta pe care o voi poza si va voi trimite-o aici. Dar sunteti de acord ca de banii mei si ai tuturor celor care v-au apreciat si v-au cumparat sau va vor cumpara cartea, va veti bucura mult mai tarziu?Si ,la fel, cei carora dumneavoastra le datorati, nu si-au numarat inca rasplata integrala?Deehh,asa-i in afaceri:)…

  16. @tania: cartea poate luată din librării sau poate fi comandată aici cu autograf (atenție la ce scrie cu albastru!): http://www.edituratrei.ro/product.php/Simona_Tache%2C___Mihai_Radu_Femeile_vin_de_pe_Venus%2C_b%C4%83rba%C5%A3ii_de_la_b%C4%83ut/2601/.

    altfel, tre’ să vă dezvălui un adevăr: piața de carte din România e gândită tot cu mare respect față de autori. mai clar, câștigul nostru al autorilor este de 1 dolar împărțit la 2/ exemplar. adică 50 de cenți de căciulă/exemplar. asta fiindcă ați adus vorba. bucuria că încă 5 oameni vor citi și vor râde, pentru noi este însă neprețuită. 🙂

  17. Norocul tau ca pe blog ai un anumit tip de cititori. Altfel te asigur ca nu multi vor rade la 0.5 dolari/exemplar. “De ce se plange, ce e de ras? Daca vinde 2000, ia 1000 de dolari. Cat dureaza sa scrii 200 de pagini? Daca muncesti 8 ore/zi le termini intr-o saptamana, nu? Pai 1000 de dolari pe saptamana sunt bani, nene”. Adica ar trebui ca auditoriul sa stie (sau macar sa fie capabil sa-si imagineze) ce inseamna sa scrii. Altfel te vor “calcula” la norma de care-ti ziceam.

  18. este un subiect foarte dezbatut inca de acum 200 de ani, insa mereu intr-o maniera “romantica”, de parca artistul doar daca moare de foame si frig poate crea…

  19. Una din Bucuresti

    Io credeam ca talentul se poate masura sau vedea, asa ca m-am pus drepti in fata unei bunici si am intrebat-o: “eu am talent?” 😆

  20. unii cred ca medicii, terapeutii si alte meserii de genul asta tb sa munceasca fara sa ceara bani. ca doar e de datoria lor sa ajute omenirea.

  21. Daca esti bun la ceva, nu o face niciodata pe gratis 😀

    Si e si normal, avand in vedere ca nimeni nu e bun la ceva fara o oarecare dedicatie si investitie de timp.

    Si daca tot investesti timp si resurse, iar macar 2/10 oameni sunt interesati sau chiar solicita serviciile tale, atunci ai dreptul si la compensatie.

    Adevarul e ca fenomenul nu se limiteaza doar la artisti, scriitori, redactori etc etc. Poate ca mi se pare mie, dar toti vor cate o favoare sau un ajutor de un grad variat de complexitate in ultima vreme asa pe mocca, unii poate vezi dau o bere, dar in mod sigur uita ulterior :p

    Sa vezi armata de jigniti si surprinsi cand ii refuzi – de la colegi, sefi si cunostinte pana la prieteni si rude, toti se simt indreptatiti la asistenta unilaterala 24/24 ^^

  22. Doar așa, pentru naivi. A fi artist,( cel puțin la noi, muzicienii) nu-i numai talent, ci muncă, foarte multă muncă. Și nu-i ca mersul pe bicicletă. Și acum, după 40 de ani de suflat, studiul e obligatoriu.

  23. @erdos janos: asta-i cam ca aia: 5% inspiratie, 95% transpiratie 😛
    Oricum e enorm de mult de munca..si de presiune…cand ma uitam la concertul de Anul Nou de la Viena de multe ori m-am intrebat ce se intampla daca unul dintre muzicieni canta fals (o nota sau asa), sau nu incep sa cante exact cand trebuie, eram convinsa ca sunt dati afara 😛 acum nu mai sunt asa convinsa, oare chiar ce se intampla? (ma scuzati daca intrebarea e tampita, sunt constienta de faptul ca e foarte mare presiune pe cei care au de dat reprezentatii).

  24. Una din Bucuresti

    Pe mine ma enerveaza doar cei care au ajuns celebri si bogati, fara a termina liceul, si se baga in politica sau ne dau sfaturi despre cum sa traim in general. Or fi genii care dispun de inteligentele multiple dezvoltate egal…

  25. Viata de artist este una din cele mai grele din lume. Putini ajung la virf in timpul vietii si nici aceia nu se pot bucura din plin. Este o viata de munca intensa, in care in afara de talent ai nevoie de noroc (cineva sa-ti admire opera si sa o promoveze astfel incit sa devina de interes cumva extins si sa creasca in valoare… reala – adica bani).

    Am prieteni apropiati artisti si, sincer, n-as vrea sa fiu in pielea lor. E drept, poti uneori sa dai lovitura (prietenul pictor a vindut o lucrare pe pret bun sau a primit un contract de mai multe lucrari de la un client bogat), dar dupa ce euforia si banii se termina, incepe din nou stressul creatiei si al vinzarii acesteia pe un pret suficient ca sa poti cotinua sa traiesti.

    Jos palaria pentru toti creatorii! Au ales o viata grea iar noi ne putem bucura de produsul muncii lor, de foarte multe ori fara sa platim nimic.

  26. valabil si pentru filozofi.

  27. Nu stiu daca sunt intru-totul de acord cu cele srise de doamna Simona. Eu, de exemplu, sunt foarte inteligent si sunt gata sa ajut pe oricine cu un sfat. Niciodata nu m-am gandit sa profit de pe urma acestui har pentru a trage foloase personale, fac totul din bunatate si simt o mare multumire interioara cand pot fi de folos cuiva.

  28. Tot respectul pentru artisti, sa ceara parale, dom’le! Ca peste granita cer de te cocirjeaza. Stai mata mumos la coada la bilete la opera cu Anna Netrebko cu sase luni inainte si costa vrei trei sutare ($$$).

    @Una din Bucuresti: daca te referi la rahatii de la Hollywood (scuze, minus doi-trei acolo, cam asta sint cu toti!), pai normal ca-ti dau sfaturi si in politicale si in toate cele, ca de-aia au trecut prin atitea paturi si au platit pret greu! Cumva tre’ sa-si scoata pirleala…

  29. Una din Bucuresti

    Mda, sigur, artistii nu sint toti recompensati pe masura, dar, avind in vedere ca produsele lor sint relative la gusturile si banii nostri, nu toti vor reusi sa vinda foarte mult. Nici noi, astia cu job-uri plictisitoare nu facem bani destui mereu, si nu sintem apreciati destul.
    Ei nu imi permit sa dau $400 pe un musical, pt patru membri ai familiei, si nu e pe Broadway. Si nu am timp sa ma duc prin galeriile de arta, ce sa mai zic de cumparat tablouri…e trist, stiu. Iau carti si documentare de la biblioteca si nu am timp sa le citesc sau sa le vad. Dar ma duc mereu, nu ma las. Sint deconectata de lumea artei de cind am plecat din Bucuresti. Noroc cu internetul si vechile cunostinte, ca altfel ma timpeam de tot!

  30. Una din Bucuresti

    @ Nicky:

    Da!! La rahatii din Hollywood ma refer, ca tot vomit la Oscaruri acum. Sa se felicite intre ei, sa imparta milioanele, sa mai salveze putin Africa, si sa-i faca statuie lu’ Obama. Ma opresc aici, ca sa nu par isterica :mrgreen:

  31. Inca o completare: in afara faptului ca Harlan Ellison e asa, mai beligerant de felul lui (si bravo lui!), momentul in care explica de ce trebuie platit scriitorul pe youtube este genial! Ei, ala trebuie trimis alora de vor sa primeasca arta, in orice forma a ei, gratis!

  32. sunt de acord cu antevorbitorii mei, da, e extrem de greu sa fii Artist. Aseara fusei la Opera si vazui o Violeta, Olesya Golovneva, de milioane, sau ati vazut-o la balu de la Viena pe romanca Anita Hartig?
    Astea sunt minuni ale lumii, da, lumea artei e plina si de excroci, nu fiecare care scoate un sunet, care zmingaleste o hirtie, care recita o poiezioara e ARTIST. De fapt acesti pseudo sunt dusmanii adevaratilor artisti, acestia dilueaza totul, acestia strica piata.
    Acum pa bune, de cite ori nu ati fost la un spectacol, nu ati citit o carte, nu ati vazut un film si nu v-a venit sa plingeti nu numai dupa banii dati ci si dupa timpul pierdut!

    Acum pe bune, a da citate din Tonitza e putin exagerat, nu fiecare e Tonitza, cum zicea soricelu care mergea pe pod cu elefantu, ce mai tropaim!

  33. @neamtu tiganu: GIZĂS, eu am relatat o DISCUȚIE, o discuție în mama ei de discuție, nu am zis că sunt eu Tonitza sau că e prietena mea Tonitza. apoi, am zis așa “Exact asta e percepția și ea se aplică nu doar artiștilor plastici, ci oricărei meserii care are, mai mult sau mai puțin, de-a face cu creația”. “meserii care are, mai mult sau mai puțin, de-a face cu creația”. am vorbit de MESERII, nu de valoarea artistică. iar, undeva, mai sus, într-un comentariu, am precizat că nu mă simt vreo artistă. câteodată, răutățile astea gratuite mă calcă pe nervi. RĂU. bine că ai venit tu să mă pui la punct, că mă simțeam Tonitza.

  34. Doamna Simona Tonitza, nu pricep de ce te basici? Nu a fost intentia mea si nu a fost absolut nici o aluzie a te compara pe tine cu Tonitza, a fost doar incercarea de a nuanta citeva aspecte.

    Nu stiu ce-i cu tine, orice comentariu care e cumva altfel decit iti doresti il interpretezi ca fiind rautacios ca cineva ar vrea sa te atace.
    Take it easy, linistste-te Simona, stii f. bine ca io te iubesc la fel ca la-nceput!

  35. @neamtu: poate am și eu niște zile mai proaste (și am), dar și tu ai o limbă afurisită, să nu te îndoiești de asta.

  36. Genial! Creatorul, acest geniu nebun care ne innebuneste de placere!

  37. La cele din post as adauga si ca, din pacate, in Romania management artistic – ioc, cei ce sunt promovati nu-s intotdeauna cei ce chiar spun ceva cu arta lor, dar poate asta nu-i legata de specificul local si treaba o fi fiind si subiectiva si de cele mai multe ori mediatizarea se face prin diverse suste, eventual cu aer snob (vezi, de exemplu, Balul Operei de anul asta de la Cluj).

    In plus, a da o bere (sau doua sau noua) unui artist care expune sau canta intr-un fum de nedescris intr-o crasma cam sordida nu mi se pare o forma de promovare artistica si sustinere culturala.

    Dar asta este, desigur, o parere personala…

  38. Eu ştiu un pictor care are exact aceleaşi probleme. De fapt, ceva mai multe, pentru că locuieşte într-un oraş mic, unde orice rahat cu ochi numit generic primar (prefect, etc.) se simte ‘dator’ să -i cumpere arta amicului meu. Pe gratis. Că-i face o favoare, nu?!

  39. stimata simona, atat matale , cat su\i prietena artist plastic, ati scapat eftin!
    io am neste cunostinte de sex foarte feminin, care le au bine de tot cu vocea si cu cantatul;
    ei bine, dansele nu poate face cariera , pina nu-shi pun tzatze noi, de platic, conform cu standardele!
    :mrgreen:
    si sa nu uit: cica mai trebe sa scape si de nsite kile!
    :mrgreen:
    deci se puoate si mai rau!
    :mrgreen:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green