Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Bube, lacrimi, sânge și noroi sau cum suferă femeia în pantofi noi

Am deschis discuție, acum ceva vreme, despre femei și pantofi, mai exact despre cât de dispus e sexul slab să suporte tortura unor încălțări incomode. Maica mia, cu ce povești horror s-a lăsat din partea cititoarelor! 😆 Am râs și am plâns cu lacrimi, da’ mai mult am râs. Vi le redau, mai jos, pe cele mai mișto. Preferatele mele sunt ultimele două mărturii, ultima fiind chiar genială. 😆

shutterstock_60083851

Despre cum pantofii incomozi te pot apropia de infarct:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.02.48

La ce pot folosi niște șlapi 40:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.03.17

Când se rupe tocul:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.03.51

În lacrimi, prin Roma:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.04.20

Cizmă de gips, unghii căzute etc.:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.04.54

De la bal la spital:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.05.56Screen Shot 2014-05-15 at 11.06.06

Încălțată, în iarbă:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.06.56

Elegantă, în troleu:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.08.09

Cu 2 măsuri mai mici:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.09.01

Eleganță și sânge:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.22.29

O cerere în căsătorie:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.10.06

Și cea mai tare poveste, la care, după cum v-am zis deja, am râs de m-am spart. Nu spun despre ce e, ca să nu stric surpriza:

Screen Shot 2014-05-15 at 11.11.02Screen Shot 2014-05-15 at 11.11.08

Dacă mai aveți povești de-astea, mai ziceți, să mai râdem un pic! 😉

Foto Shutterstock

16 comentarii

  1. Offf ..Femeile si pantofii sunt cele mai grele alegeri 😀

  2. M-am hotarat eu asa ca o floare, sa accept in bobocul tineretii mele zvapaiate, cererea de-a intra in institutia maritisului. Pregatiri prea mari n-am facut, nu am fost genul s-arunc bani pe evenimente, si-asa gasisem minunatie de locatie cu tot ce-i trebuia. Am facut rochia pe comanda, la proba mergand cu o pereche de pantofi cu toc dar comozi, la gandul c-o sa-mi cumpar alta pereche la aceeasi inaltime. Zis si facut, rochia gata, pantofi nu gaseam.
    Am cautat de mi-a iesit ficatul pe ochi, splina pe nas si vorbe nedelicate pe gura. Am gasit, intr-un final, o pereche! Nu prea minunati, dar draguti, simpli. De un-sa stiu eu atunci ca talpa si tocurile erau prea subtiri pentru piciorusele mele simpatice de mignona nu prea slaba dar nici grasa, neobisnuite in orice caz cu incaltari de diva.
    Am rabdat cu ei de la ora 13 la ora 17 intamplari strasnice la sedinta foto, la pupat invitatii acasa si dup-aia, mers la biserica.
    Mamaaa, mamaaa! Tre’ sa schimb pantofii, nu mai suport! Nu mai e timp!
    Incepe popa sa ne binecuvanteze cu spor, vorbind repede pentru nivelul meu normal de intelegere, daramite pentru o mireasa chinuita cu mii de cuie-n talpa si cu soldurile in dureri… Stau 5. Stau 10 minute si nu mai suport! Si dintr-o data nuntasii (erau vreo 40 in spate) vad cum mireasa coboara de la nivelul n la n-10cm. Noroc de o domnisoara de onoare de baza care a venit tiptil tiptil, si-a bagat mana sub fustele miresei si-a cules instrumentele de tortura.
    Dupa slujba, in lateralul bisericii, se servea sampanie. PE IARBA! PE PAMANT UMED! Se duce mireasa si-i intra un toc in pamant! Se dezechilibreaza si celalalt picior nimereste cu tocul pe rochie. Face un pas si se-aude prrrrr. Noroc de-a fost numai un colt la poale.
    La dansul miresei credeam c-o sa-nceap-a curge sange. PE langa faptul ca a iesit caraghioasa de tot minunata coregrafie, mireasa pierzandu-si echilibrul, calcand pe ginerica etc.
    Intr-un final, n-a fost sa fie nici cu pantofii (pe langa alte semne nefaste ce au inceput cu fix o saptamana inainte de nunta), nici cu ginerica.

  3. Savurând povestioarele,m-am gandit sa las si eu aici cateva rânduri.
    Nu despre suferinta unei zile,a doua sau trei,pe tocuri,ci dupa o viata de martir!Vin dintr-o generatie pentru care tocurile au insemnat eleganta si gust.Si,ca orice femeie iubitoare de pantofi,trecuta prin multe experiente de suferinta draconica,cu insangerari,dureri de simti ca-ti calci pe creier daca mai faci cel mai mic pas.Asa suntem noi,femeile,ducand pana la sacrificiu ideea ca suntem mult mai frumoase pe tocuri.Daca mai ai si nefericirea ca prietenele din dotare sa fi fost lasate de natura cu o inaltime considerabila,suferinta se amplifica de obligativitatea de a te situa,cat de cat la nivelul lor,prin acest artificiu.Dar nu mi-am propus sa va povestesc despre suferinte cotidiene.Aleg una,din zecile,care mi se pare intr-adevar de poveste.In urma cu 10 ani si tot cam atatea kilograme,plecam catre o destinatie multdorita:America.Un concediu de o luna pe taramul atat de visat.Cum altfel,decat pe tocuri?Otopeni: picioare odihnite,tocuri de 7,moral bun.Frankfurt:picioare ok,tonus bun.Chicago:picioare relativ ok,tonus bun,toc rupt intr-o scara rulanta,moral relativ bun.Las Vegas:picioare obosite,toc reparat,moral relativ bun.Oare de ce nu se pleaca pe tocuri la drum lung?Au fost 17 ore,zbor combinat cu alergari prin aeroporturi.Mi-am dus misiunea la capat.Urasc adidasii.Si cred ca si ei pe mine!America trebuia sa ma cunoasca pe tocuri.Si eu am cunoscut-o la fel!!!

  4. Mai primesti povesti?
    Ei bine…. De unde sa incep?
    Mai mult de 30 de euro pana atunci nu dadusem pe pantofi. Primesc cadou o pereche de stilleto, care au costat in jur de 200. Foarte mandra de ei, ii purtam cu mare drag mai ales cand voiam sa fac o impresie buna. In vara lui 2012, observator intr-o sectie de votare. Am inceput numai bine, cu probleme, nu mi s-a permis accesul in sectie. Seful meu mi-a zis nu te muti de acolo, pana nu te lasa sa intrii. Si unde sa stai jos timp de 3 ore in curtea unui liceu, unde nu era nicio banca, iar pe bordura nici nu se punea problema – cand eu purtam tocuri cui de 12, o fusta scurta si mai caram si o hudubaie de laptop dupa mine? Intru pana la urma in sectie, dupa o serie lunga de telefoane si amenintari. Numai ca nimerisem intr-o sectie de vot de toata frumusetea: cu multi votanti, cu scandalagii, si reprezentati ai partidelor care incercau sa fure voturi. La numaratoare mi-am scos frumos pantofii, mi-am strans fusta sub mine si m-am cocotat pe catedra sa pot vedea voturile. Si toata lumea ma intreba, mai rezisti? Esti de 16 ore pe tocuri. Si eu ma dadeam cocos, eiiii, ma simt minunat.
    Un an mai tarziu, ( in Londra de data asta), ies cu cativa prieteni in oras, intr-o rochita subtirica de vara si cu aceeasi pantofiori de 12. Dupa vreo 4 ore sotul meu imi propune sa mergem in centrul Londrei. Fara sa trec pe acasa sa ma schimb, ma intalnesc cu sotul si plecam. Toate bune, pana la partea cand in Londra dupa 12 noaptea mai rarut cu autobuzele si metroul. Exista autobuze de noapte, dar e ceva de mers pana la ruta de care aveam noi nevoie. Si merg eu cat merg, dar pantofii mei dragi si scumpi incep sa isi faca damblaua mai ales ca ii aveam de ceva timp si nu mai erau ca noi. Si eu care de obicei am mersul ferm, apasat si repede, atunci mergeam de parca cautam bani pe jos. Dupa jumatate de ora, nu am mai rezistat si m-am descaltat. Priceless sa vezi o femeie aranjata ca scoasa din cutie, cu pantofii in mana, in inima Londrei si schimband 3 autobuze de noapte.

    Tot anul trecut, si tot in Londra. Pe la sfarsitul verii, frig in draci, in estul Londrei de data asta (Eu stau in vest). Desi aveam geaca pe mine, purtam niste sandalute cu talpa joasa, super comode – atat de comode ca le incaltam fara sa mai desfac baretutele. Numai ca norocul meu a fost sa mi se rupa exact atunci bareta. Am incercat sa o prind cumva, dar degeaba ca imi cadea din picioare. La 10 seara, intr-un cartier nu tocmai ok, si fara magazine de cumparat nimic. De descaltat din nou nu se punea problema , pentru ca zona era de asa natura, de mers nu puteam face mai mult de 2 pasi. Norocul meu a fost un magazinas micut, care avea slapi de plaja, din plastic. Am traversat strada mai mult cu sandaua in mana, mi-am gasit marimea mea, acum sa platesc. Nu aveam cash la mine deloc, iar pentru card minimul era de 5 lire, slapii erau 1,3 lire. Pana la urma mi-a luat 1.5 lire, ca nu aveam nimic altceva de cumparat din magazinul ala. Sa intrii intr-un restaurant luxos, in slapi – as vrea sa pot explica in cuvinte fata ospatarilor.

    Imi place sa port tocuri, ( mai ales cui) – chiar daca sunt inalta. Am gleznele subtiri si piciorul arata frumos atunci cand port tocuri cui. La banchet in a 12a, toate colegele mele s-au schimbat de pantofi dupa 3-4 ore. Eu stat de la 8 seara pana dimineata la 5. Dar cand am plecat din locatie (hotelul nostru era la 800 de metri distanta, pe munte) sandalutele in mana si cu picioarele direct prin parau, fara sa tin cont de dres. Mi-am racorit picioarele si a doua zi ma simteam ca noua. Sandalute cu toc pe care le-am uitat intr-un taxi in Bucuresti 😕

    Si pentru ca sunt inalta, mai port si un numar mare. 39-40. In Anglia e marimea 6-7. Am fost in Pakistan, tara sotului, si sa imi cumpar pantofi. De unde – ceea ce aici port ca fiind 7, acolo a trebuit sa port 11-12-13, pentru ca 7 e calapodul asiatic, si imi era mic. Si nu doar fiind lunga, ci si lata. Sotul meu se distra copios pe seama mea, din cauza asta, chiar daca trebuia sa ma insoteasca in 20 de magazine pana sa gasesc o pereche pe masura si pe gustul meu – cica, sunt mai norocos asa – probezi 50 de perechi ca sa iti vina una, deci eu sunt in avantaj ca nu trebuie sa cheltui multi bani pe pantofii tai. 😈
    Si tot in Pakistan, dupa ce probasem pantofi in 20 de magazine (Incepusem la 3 dupa amiaza, si era aproape 8 si eu inca nu gasisem papuci)Mi-am gasit intr-un final o pereche de sandalute care sa imi placa si vina, si plictisita de moarte mi le-am cumparat fara sa ma gandesc de doua ori. Le-am purtat o singura data, si a fost de ajuns sa imi distruga picioarele. Nu ca bataturi la degete sau calcaie, ci deasupra – pe laba piciorului. Fiind vremea de asa natura ( de la 35 de grade in sus in martie, acum sunt vreo 50) – cele doua baretute mi-au facut o iritatie la picioare de s-a lasat cu plans, cuburi de gheata si spital. Pentru ca mi-au provocat o asemenea iritatie ca ma manca si ustura in acelasi timp – la spital mi-au recomandat tratament pentru raie. Care bineinteles nu a avut niciun efect, ca nu de asta ma manca laba piciorului. Momentan pielea de pe laba piciorului este inca extrem de uscata, numai suport niciun fel de bareta/pantof/sau altceva care sa imi acopere pielea (nici macar incaltamintea din piele naturala), folosesc o crema anti-alergica pe baza de steroizi, si accept doar incaltamintea cu barete laterale si pe degete, nu deasupra si mi-e teama de faptul ca acum, intoarsa in Londra, as vrea sa ma apuc din nou de sport, si s-ar putea sa nu mai pot purta adidasi. Ceea ce a dus la purtatul pantofilor cu toc oriunde in Pakistan – iar la drumurile lor, piatra cubica ar fi un rai in comparatie.

    Am avut tocuri rupte, am dansat pe un toc rupt la o petrecere, am avut tocuri prinse in linia de tramvai, am cazut alergand pe tocuri, mi-am rupt piciorul exact cand mi-am cumparat cizme peste genunchi, si 6 saptamani a trebuit sa port ghips si o cizma speciala pentru oameni cascati, care nu isi protejeaza picioarele. As avea zeci de intamplari legate de pantofi, astea sunt doar o mica mica selectie

  5. Mie mi s-a rupt un toc fix i cu 5 minute inainte de ceremonia de absolvire; da-i si suna disperata la maica-mea (blocata in trafic in troleu in drum spre mine): Mamaaaaaaa, intra in primul butic si ia-mi un tub de super glue… sau o pereche de pantofi cum or fi, orice…. I-am lipit la botul calului, am defilat cu ei frumos, am fost si la carciuma de dupa cu ei, si fix cand m-am urcat in troleu sa ma duc asasa a cedat carpeala cu super-glue: si m-am intors sotanc-sotanc ca un cutzu schiop.

  6. Hai ca mi-ati inseninat ziua. Va multumesc tuturor.

  7. ca una care desi scunda (1,50 m), dar care a scapat de complexul asta pe la 10 ani, dar are probleme cu coloana inca de la varsta in care restul tipelor din generatiile apropiate abia descopereau pantofii cu toc, n-am purtat niciodata toc mai mare de 7 cm (si asta la nunta lu’ fratelo); in vremuri normale 5 e maximul admis.
    dar ca detinatoare a unor degete de la picioare de aproape aceeasi lungime (doar degetul mic e “mai mic” :)), unei talpi desi scurte (marimea 35), e lata si grosuta, am constatat ca tocul e cea mai mica dintre probleme.
    povesti de groaza nu prea am, pentru ca tin mult prea mult la confortul meu. ma doare de-mi ies ochii, jos pantoful din picioare. d-asta am defilat prin birou desculta de vreo 2 ori (fusesem la un interviu pt alt job) si dupa aia desculta prin autobuze, troleuri, etc. d-asta am dansat desculta juma’ din nunta celei mai bune prietene si apoi, pe la vreo 6 dimineata, ati fi putut intalni in 381, intr-o minunata zi de august acu’ 8 ani, o duduie la tzol festiv si cu sandalele in mana. (ca chestie, plecasem fara dres d-acasa; nu s-a dovedit o idee prea buna; o prietena mi-a luat un dres in drum spre local; nus’ din ce naiba era dresul ala, c-am dansat fara sandale, dar in dres, am plecat la fel spre casa, cu microbuzul si apoi sus-numaratul autobuz, dar nu i s-a dus un fir; l-am mai folosit o vreme. ).
    dar mi-am luat anul trecut niste sandale, daca ma marit in urmatorii 2 ani in ele ma marit. cu tot cu picul de platforma ajung pe la vreo 6-7 cred, dar pot sa merg kilometri intregi in ele. am facut o nunta in ele, prima nunta din viata mea pe care am terminat-o dimineata si inca incaltata si la care am dansat/jucat si dupa miezul noptii (si pana dimineata) in aceleasi incaltari in care am inceput nunta.
    in schimb cred ca sunt printre putinii/putinele care si-au luat pantofi cu 2 numere mai mari. niste opincute, cu bareta peste picior (norocul meu), dar erau singurele rosii, cum sa-mi iau eu bej sau negre?!

  8. Bravo doamna Tache,
    din bube, lacrimi, sânge și noroi
    Iscat-ai frumuseţi şi preţuri noi!
    Poop!

  9. Sint mascul si nu pot pricepe veci treaba cu incaltamintea la voi, desi stiu s-o apreciez la justa valoare estetica…
    Prin anii ’80 mama ma roaga s-o insotesc prin centrul Bucurestiului la cumparaturi. Gata, facem. Ma rog, de-atunci nu mai merg cu vreo femeie la cumparaturi, mi-am luat lectia la timp :)).
    Plecam de la Dorobanti prin Amzei si iesim in Calea Victoriei. Vara, caldura aia de asfalt de Bucuresti. Eu, sportiv de performanta, mama – orice miscare i se pare un scandal. Eu blugi si adidasi, evident, mama, ma iertati, deux pieces si toculete. Mici, da’ cui.
    A intrat in fiecare magazin de pe Victoriei, a vorbit, a pipait, a intrebat, a, ma rog, ce faceti voi cind v-apuca, pe la prinz eu frint. Zob, ma dureau chestii pe care nici nu stiam ca le am. Io biziiam ca vreau la hotel, obosit, transpirat, toate alea. Ei, te pui cu mama? M-a corupt cu o masa (si o Boema cu frisca, o tin minte pina azi) iar apoi si-a infipt frumosii ochii intr-ai mei si-a rostit sentinta: acum Unirii si dupa aia Magheru pina la Dorobanti. Nu (prea) puteam sa spun nu asa ca am rabdat toata dupa amiaza. Seara la hotel eu zob, mama vesela ca un cintezoi ca-si gasise ea nu stiu ce sandale. De-atunci nu mai merg cu o femeie la cumparaturi (cumparaturile ei, da?). Prefer un cantonament chinuitor, trasul pe roata, smulgerea unghiilor, orice. Sau mai bine: fata, aici e barul, aici ma gasesti. Si gata 🙂

  10. Sa traiti ca tare m-am mai amuzat 🙂

  11. Draga Io … sigur nu esti sotul meu 😀 dar sigur ai ceva in comun cu el … cand stiu ca vine shoppingu’ la rand ( si avem fata de 12 ani) il rog frumos (da,!) sa ramana el la simulatorul de curse auto sau la beraria ceheasca de la etaj si ii dam noi sms cand e fata gata … Si cand face nazuri si vrea sa fie dragut si apropiat de “fete” … ii explic ca ne trebuie si pantofi, si poate tenisi de sport. Stii cum dispare la bere? In 3 secunde! 8)

  12. Da, Anca, da, bine-i faci, saracu’ om, buna-i berea ceheasca! 😆

  13. Mie-mi spui?! Aseară am fost la Operă-n pantofi noi și-n pauză îmi venea să mă descalț! N-am făcut-o de frică. Dacă nu mă mai pot încălța la loc și plec desculță, ca Cenușăreasa la miezul nopții? Brrrr…ce coșmar! Pantofii desigur SILVIA a fost sublimă!

  14. am si eu o patanie cu pantofii, nu din cauza tocurilor, ci din cauza marginilor dure. Era prin 2009, la o petrece de absolvire cu colegii. Imi luasem o pereche de pantofi cu toc din lac, mov, draguti, decupati in fata cu toc de aprox. 8 cm pe care, am facut prostia sa-i inaugurez fix in acea zi. Si ma iau eu de acasa, si ma duc, cobor scarile, deja simteam ca ma jeneaza pana sa ajung in statia de autobuz, bun, ajung si in centru intr-un final, si mai trebuia sa merg vreo 500 de metri pana sa ajung in locul in care se tinea petrecerea. Nu va spun ca deja, aveam basici, pana la sfarsitul serii, fiindca ne-am mai mutat “resedinta” dintr-un local in altul, un fel de pub crawling, “crawling” pe bune, basicile mi se sparsesera ca pe la finalul noptii aveam deja rani, basici sparte, si sange care se lipise efectiv de pantof si piele, incat nu stiu ce era mai dureros: sa-i “desprind” cu carne cu tot ca sa-i pot da jos, sau sa umblu in continuare cu ei asa simtind cum ma rod pana in carne vie… Pana la urma, nemaisuportand usturimile, m-am dus la baie, mi-am bagat picioarele in chiuveta sub jet de apa rece, am scos pantofii, cu tot cu piele, (ahh mi se strepezesc dintii si acum ), m-am sters cu hartie igienica (nah, stii voi cum e in club dupa o noapte intreaga, de abia mai gasesti si hartie) si am pornit-o pe jos spre casa, la 4 dimineata, nu circulau autobuze, asa ca am parcurs vreo 5-6 km pe jos, cu pantofii in mana. Nu i-am mai purtat niciodata, pentru ca erau mult prea duri, chiar si daca lipeam pansament.Dar, viata mea n-am avut talpile mai murdare, facusem pana si rani pe talpa de la umblatul desculta :))

  15. javascript:grin(':wink:')

    Felicitari! D na Tache pentru acest articol. Numai bine sanatate multă vă doresc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green