Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Acești colegi care ne enervează

Trăim cu ei, zilnic, la birou, mai multe ore decât cu jumătatea, acasă. Împărțim cu ei sarcini, ședințe, teambuilding-uri, uneori cafele, mâncare și țigări. Îi simpatizăm, îi prețuim, îi iubim. Dar sunt și unii care ne calcă pe nervi. Rău.

shutterstock_7885630

 

 Colega care se crede Celine Dion

Când o cauți, ea e romantică. Stă cu căștile pe urechi și ascultă muzică leșinată, iar uneori uită că e la birou și se contopește cu Celine Dioanele de la ea din playlist. Cântă. Chipurile încet, ca să nu deranjeze lumea, în timp ce adună mere cu pere într-un Excel, cu maximă atenție, ca să nu greșească. Rezultatul: niște schelălăituri jalnic-diafane, de ți se ridică părul pe tine și-ți vine să-i dai două tastaturi în cap. Una ca să tacă în momentul ăla și ailaltă ca să nu mai cânte niciodată.

Colegul care are simțul umorului

 S-a născut ca să fie glumeț și, dacă l-ai pune să numească cinci mari umoriști în viață, pe primele patru locuri s-ar nominaliza pe el însuși. Nu trăiește decât ca să facă glume, la care, dacă nu e șefuleț, râde doar el. Dacă e șefuleț, mai râd și doi trei dintre subalternii lui, ăia care speră la o promovare. Gluma lui preferată numărul unu: să sară de la birou, zbierând “Băi, e cutremuuuuuur!”. Gluma lui preferată numărul doi: “Băi, s-a terminat programul, nu mergem și noi acasă?”. P-asta o face doar în zilele în care e treabă multă și tre’ să stea toată lumea după program. Gluma numărul trei, din perioadele în care întârzie salariul: “Vouă nu v-au mărit, mă, leafa? Că mie tocmai mi-au virat-o, cu 20% mai mare”. Dacă ai avea un milion de euro, i-ai vira cu mâna ta pe toți în contul lui, în ziua de salariu, numai ca să-i spui după aia că a fost o glumă. Dar n-ai, așa că joci la loto în fiecare lună, sperând că într-o zi…

Colega pesimistă

E mereu tristă și nemulțumită, din cauză că are cel mai nasol job din lume. Nu-și caută altul, fiindcă e convinsă că n-o să-l găsească. Sau, dacă o să-l găsească, o să fie la fel de rău. Nu vine la birou decât ca să sufere și să se plângă. Când îți e lumea mai dragă și te bucuri că ai predat la termen un proiect, vine ea și-ți amintește că “oricum n-o să aprecieze nimeni”. Și că, oricum, “cutărică are salariul mai mare”, iar “cutărica sigur se culcă cu șeful”. Degeaba îi explici că “șeful e femeie, are 50 de ani, și nu pare să fie atrasă de femei”, ea o ține pe-a ei, că “altfel nu se poate explica de ce cutărica e apreciată”. Îți vine să te culci tu cu șefa, numai ca s-o convingi apoi s-o dea afară pe pesimistă. Dar nu poți, pentru că nici ție nu-ți plac femeile.

Colegul optimist

Întârzie, dă rateuri, încurcă treburile, dar asta nu-l face să fie altfel decât foarte vesel și optimist. Are tot timpul, pe față, un zâmbet fericit. De câte ori i se dă câte-o sarcină, e zglobiu ca o căprioară în călduri și promite c-o va duce la bun sfârșit “până mâine”. Degeaba îi explici că e imposibil, el rămâne optimist. Dintr-o întrevedere privată cu șeful, în care i se freacă ridichea și i se promite a 18-a oară concedierea, iese de parcă tocmai ar fi fost numit manager pe toată Europa. Îți vine să te-apuci de LSD, ca să fii măcar o zi la fel de veselă ca el, dar te abții.

Colega sexy

Se îmbracă la serviciu cam ca Andreea Bălan pe scenă. În fiecare moment, te temi pentru viața ei. Dacă o să-i plesnească breteaua de la sutienul care-i ridică sânii la nivelul nasului tuturor șefilor, o s-o lovească peste ochi și o s-o omoare? Dacă o să-i taie respirația fusta XXXXS (ea fiind măsura M) și o s-o sufoce? Dacă o să se-mpiedice, o să-i sară din picioare pantofii și o să cadă cu ochii-n tocurile cui, de 20 de centimetri? Îți vine să îți pui un ciorap pe față, ca să n-o mai vezi, dar nu poți. Cineva trebuie s-o supravegheze, totuși, ca să poată interveni, în caz că hainele prea strâmte își propun s-o ucidă.

Colegul mâncău

Îi e fomică tot timpul. Dimineața, îți dai seama că va intra în birou, după mirosul de merdenele calde care-l precede. Le devorează pe toate șase, pe tastatură, în timp ce-și citește mailurile și vorbește cu gura plină. Pe la ora 11, degustă un kil jumate de fructe de sezon. La prânz, parfumează biroul cu un superb miros de shaorma, iar, înainte de finalul programului, ia și gustarea numărul 2, constând în două ciocolate și un pachet de biscuiței. Între mese, ronțăie alune sau fructe confiate. Îți vine să întinzi și tu pe birou niște cârnați prăjiți, cu garnitură de mici cu muștar, dar nu poți, că ești o doamnă și nu obișnuiești să consumi decât chestii sănătoase.

Colegul “Da, șefu”

Așa au vrut să-l boteze nașii lui, când era mic: Popescu Da Șefu. Dar n-au fost de acord părinții, așa că i-au zis Viorel. Viorel Popescu. Viorel se străduiește însă în fiecare zi, conștiincios, să-și împlinească destinul. N-apucă șeful să zică nici “Bună ziua”, că îi auzi ecoul: “Da, șefu”. Dacă șeful e răcit și tușește, Viorel marchează fiecare horcăială cu câte un “Da, șefu”. Dacă e mucos și își suflă des nasul în batistă, Viorel e acolo să-l aprobe: “Da, șefu”. Îți vine să-ți cumperi un câine rău, să-l botezi “Da Șefu” și să-l asmuți asupra lui, dar nu poți, că nu e voie cu animale la birou.

Foto Shutterstock și text publicat în Unica, ediția octombrie 2012

Mai ziceți și voi. Ce colegi mai iubiți mult și mi-au scăpat mie?

LATER EDIT: colegi adăugați de cititori la lista de mai sus:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

104 comentarii

  1. Ce sa mai zicem de colegii care au cate putin din fiecare? :))

  2. Ai uitat să menționezi că minunatul coleg mâncău are grijă să îți pape și mâncarea ta! Ți-ai adus la birou o banană și ai dispărut pentru 5 minute la toaletă? Gook luck finding your stuff! Banana e demult halită, eventual cu tot cu coajă, ca să nu existe urmele infracțiunii!
    Și mai sunt multe tipologii de colegi, din care, personal consider că merită menționat(ă) baba la gard (poate fi și de sex masciulin) – colegul ăla care știe tot ce mișcă în firmă, fiecare la ce oră vine și pleacă, cât stă la budă, cât stă la țigară, etc. și apoi se plânge că “unii muncește” în timp ce alții întârzie.

  3. Pe colegul mancau l-am rezolvat intr-un mare fel. Nu era punga de covrigei sau pufuleti deschisa pe vreun birou, si el sa nu-si infiga mana pana la cot.
    Intr-o zi, c-o asistenta impunatoare de fata, l-am intrebat daca s-a spalat pe maini inainte de-a baga mana in punga mea ca nu de alta, dar numai ce l-am vazut iesind de la toaleta si eu stiu pe unde si-a spus mana aia…

  4. ai uitat psihopatul de veghe: ii injura pe toti, toti sunt de vina, el nu ar enicio apasare. vine in birou urland o juma de ora despre decaderea morala a lumii si ultimele oferte de pe net. eventual e intretinut de parinti si la peste 40 de ani, n-are nicio apasare. il dai afara, revin fresh in 5 min ca si cum nu ar fi facut.

    tot el/ea este cel car ele stie pe toate,vb orice, se baga in orice subiect, d ela rochii si sex la centrale nucleara, poate vb tipanad o ora.
    are o nevoie patologica sa fie auzita, ascultata, bagata in seama.

    ei,va bagati?
    cati ar suporta?
    tot in acest amestec am descoperit si obsedatul de serviciu! face cate o obsesie pe cineva si e suficient sa vada subiectul obsesiei vb cu altcineva,ca vine si incepe: nu vb cu asta ca o sa te manipuleze etc etc.
    se duce cosntiicioasa din birou in birou sa puna in garda pe toata lumea.
    a, si evident, cred intr-o mare conspiratie si in disparitia oamenilor de mare valoare ,ca ea.
    fiereste, e singura.

  5. mai am colegul care lasa mancarea peste tot, cu saptamanile: in frigiderul comun, in sertar, pe sub birou. o descoperim cand pute.

    colegul care se crede mama cometentie si nus tie nimic,dar fac epe seful fara sa fie. e o specie f periculoasa. daca ai realizat ceva, cum il vede pe sef, isi impropriaza rezultatul.daca il iei la bani marunti constati ca nu are notiunile elementare.

  6. 1. Colega pesimista, varianta hardcore: cu scoala medie absolvita acum 40 de ani. Toti sunt prosti, incompetenti, lenesi si tampiti, incepand cu patronul si sfarsind cu femeia de serviciu. Ea face munca tuturor, altfel s-ar duce de rapa hardughia. Evident ca e prost platita si n-o apreciaza nimeni…
    2. Colega sexy, subspecia ante-pensionare: grasuna, parfumata in exces (“Opium” will do the job), incercata crancen de bufeuri. Da aerul conditionat la maximum, doar-doar cazi vanata de frig sub birou si te spargi la impactul cu solul. Isi face vant cu foile pe care tocmai ai tiparit raportul ala la care muncesti de o saptamana. Scoate discret un roll-on si-si da cu el intre tzatze, chicotind lasciv: “transpir rau, draga…”
    3. Colegul domn: aproape si el de pensie, pare un boier din vechea garda. Te sarumaneste constant, iti tine usa, te complimenteaza parinteste, sare sa te ajute. Te faci ca nu-i vezi licarul malitios din priviri, pe vremea lui adevaratele doamne purtau manusi de dantela si voaleta la toca, nu blugi si balerini.
    4. Colegul libidinos: face glume deocheate, incearca sa te atinga pe umar in orice discutie, pasamite rotunjimea acestuia ii evoca altceva. Se inghesuie inocent pe langa tine atunci cand va petreceti pe culoarul lat de 6 m. Noroc cu restul colegilor, altfel s-ar arunca la tine ca un uliu.
    5. Colegul “Sa traiti, sefu’ ” in varianta extrema: ii aduce sa guste din salata facuta azi-dimineata, ii lauda costumul fin, pantofii impecabili, copiii supradotati si cainele cel ascultator.

  7. Eu fac glume cu tentă sexuală, de fapt nu e o tentă sunt explicite de-a dreptul 🙂

  8. Colega “PANICA-PANICA” – orice apare, prevazut sau neprevazut (neprevazut, dar lucru care a mai aparut si a mai fost facut de ea pana atunci, de inca zece ori) devine: panica-panica, aoleu ce ma fac! Evident, transmite acelasi mesaj de panica si catre sef, unul prost, care crede orice panica de-a ei!
    Pe langa asta, din orice, face din tantar – armasar, gaseste probleme sau chiar le inventeaza acolo unde NU SUNT, intotdeauna.!!! Complica totul de 100 de ori. Totul e grav, urgent, vesnic bosumflata/o falca in cer si una in pamant si nu o poti intreba nimic, niciodata, pentru ca e vesnic in PANICA-PANICA!
    Evident ca tipul de colega panica-panica e workaholica, sta la birou 12-14h/24, vine si in weekend sau lucreaza de acasa. Nu a mai avut concediu de 3 ani, nu are viata personala.

    La 60 de ani o sa fie o pensionara singura. Maxim cu o pisica sau catel, si, pentru ca nu o sa aibe nici atunci prieteni, o sa devina administratora de bloc si-o sa panicheze locatarii in continuare, de la orice gandacel!

    Banuiesc eu, ca astia care nu au viata personala, si le lipsesc problemele sociale, panicile familiei, etc, ajung sa proiecteaze tot ce le lipseste (panica si urgente) la birou!

  9. mai am eu una: Colega care miroase

    Are vesnic parul ars de vopseaua proasta cu care se coloreaza ca sa fie trendy. Ieri a venit in pantaloni sport si cu ditamai colierul de plastic, vopsit in auriu strident, pus peste bluza din bumbac veche de pe vremea cand era bunica la gradinita.

    Maine apare pe niste tocuri uriase, cu o fusta mini ce-i tipa pe burta si pe soldurile in trei straturi. Culmea, are picioare foarte frumoase si subtiri, insa merge ca o gasca. Se indoapa cu tot soiul de produse de patiserii si se credea cea mai eleganta din birou. Se spala doar in ajunul marilor sarbatori de stai si te intrebi daca nu locuieste cumva in vreo zona sinistrata.

    I-ai face tu cadou un sapun, un deodorant si un vouchet la coafor, sa-si faca ceva de bun gust la plete insa ti se taie cand auzi ca au numit-o team leader.

  10. Colegul care intra la tine in birou, nu il intereseaza ca ai treaba, ca vorbesti la telefon, ca mananci, ca vorbesti cu alt coleg, el se posteaza in spatele tau in asa fel incat sa vada foarte clar ce ai tu pe monitor in clipa aia si incepe sa isi turuie problema (de cele mai multe ori personala).

  11. Eu ma recunosc un pic in tipologia “colegului optimist”. Sunt si optimista, si relaxata non-stop. Din fericire, majoritatea colegilor sunt cam la fel, deci niciun conflict acolo. Dar mai avem si noi oile noastre negre:
    1. Colegul deranjat: il deranjeaza orice, de la sunetul pe care il scot cand scriu la tastatura pana la faptul ca vorbesc la telefon (in interes de serviciu, nu de amorul artei), il deranjeaza usa inchisa, daca e inchisa, usa deschisa, daca e deschisa, femeia de serviciu daca intra sa goleasca cosurile de gunoi, femeia de serviciu daca NU intra sa le goleasca, etc.
    2. Colegul care isi aduce un pranz mirositor, pe care il mananca in birou, nu la bucatarie: daca nu e ceva prajit in ulei, atunci e ceva cu usturoi, sau sarmale, carnati, conopida, etc. – in principiu mancaruri care degaja mirosuri cat mai intense.
    3. Colega care nu suporta nici geam deschis, nici aer conditionat, pt ca e racita, o doare x, o doare y. Chit ca avem biroul la mansarda si se vac vara lejer 35 de grade inauntru, ea inchide aerul conditionat ca sa nu racim.
    4. Colega plangacioasa – plange pt ca s-a uitat seful urat la ea, pt ca i-am zis eu ceva, pt ca a vorbit la telefon cu ma-sa si s-au certat. Ea plange.
    5. Si in final o mentiune colectiva “Colegii de la crasma” – avem biroul pe o strada plina de terase, baruri, crasme si alte alea, si de cate ori am nevoie urgenta de un coleg, sef, whatever, trebuie sa a dau o raita pe la terasele din zona (da, suntem o firma foarte relaxata) 😀

    • bravo, nene. da’ cu ce se ocupă firma voastră de sunteți atât de relaxați? sigur nu e vb de revista Cațavencii, nu? :mrgreen:

    • Mai, nu, nu suntem Catavencu, dar tot ceva creativi suntem. Baietii fac web design, eu fac copywriting. 😀

    • Din pacate, eu as fi colega deranjata de curent si aer conditionat (asta daca n-as lucra singura). Dar chiar nu as avea ce face, cu problemele foarte-foarte serioase cu sinuzita avansata si spondiloza pe care le am. Dar, noroc ca, de cand m-am operat de cancer tiroidian, lucrez singura (desi asta este doar o solutie de moment ). O inteleg pe colega ce inchide aerul conditionat de care scriati, pentru ca stiu ce inseamna sa te deranjeze (cu adevarat, serios) orice pala de vant/curent.
      Dar ce spuneti de colegii care la ora 5 fix pleaca acasa cand sunt predari si lasa numai “prostul” sa se ocupe de tot, chit ca trebuie sa stea si peste noapte pentru asta? A, si a doua zi ajung pe la 10, iar “prostul” (“proasta” in cazul meu) a stat nemancat/nedormit noaptea intreaga, lucrand fara pauza?
      Dar colegii si colegele (vreo 7) care se aduna intr-un birou mititel si fumeaza pana cand aerul devine irespirabil si daca te uiti in jur abia reusesti sa-i vezi prin pacla? Nu e gluma, defel; directoarea, cand intra in birou zicea ceva de genul “Mai copii, aici arata si miroase a bodega” . Ce sa le faci… mie imi miroseau parul si hainele mereu a fum de tigara, de jurai ca am fost in cel mai rau famata carciuma si nu la birou. Cand le-am spus ca mai sunt si nefumatori in birou si ca mie imi e rau de la fumul de tigara, au zis “carnea afumata tine mai bine”.
      Din experientele mele de la inceputul vietii de salariat citire….

    • Da, din nefericire si eu as fi colega deranjata de curent si aer conditionat. Cand ai probleme medicale serioase este firesc sa te deranjeze. Nu e de dorit pentru nimeni sa experimenteze dureri despre care nu stia ca exista. Si vorba aia, daca tie nu ti se intampla nu inseamna ca nu exista ! Cine nu stie ce inseamna sa se bucure de asta, dar, in acelasi timp, sa incerce sa se puna in pielea celuilalt ca sa isi dea seama daca ar putea trai zilnic cu dureri si pastile peste pastile care doar atenueaza, nu elimina problema . Si , una peste alta, daca ne analizam mai atent cred ca fiecare ne regasim, intr-un fel sau altul, macar intr-una din ipostazele din articol:)) Nimeni nu e perfect si cu siguranta deranjam, intr-un fel sau altul, chiar fara sa vrem, nu toate zilele sunt minunate, avem zile bune, zile mai putin bune, nu traim intr-o lume ideala.
      Inca ceva : nimeni nu doreste sa fie bolnav ,nu ne alegem boala, vine si asta e !
      Pe mine ma deranjeaza lingaii, cei care obtin ce vor fara sa aiba vreun merit, altul decat acela de a fi prefacuti, lenesii, turnatorii, barfitorii, nesimtitii, ignorantii, egocentristii

  12. colegul cu aerul conditionat.
    sunt mai mult de 20 de grade afara? AC la maxim!!!!!!!!!!!! transpira la greu, isi face evantai de hartie!
    vine primul si da drumul la AC car eemrge non stop.geaba tremuri,te doare captul,te bate AC fix in ureche, lui II E CALD!!!!!!!!il opresti, te jigneste,te decada in subclasa umanitatii.
    e nevasta de a doua AC!
    acasa n-are!AC

    • asta-s eu. în afară de aia cu “transpiră la greu”, care nu mi se aplică, cum dă o geană de soare, cum pornesc AC la greu şi enervez pe toată lumea care frecventează zona.
      invers, la prima adiere de vânt a toamnei, cine porneşte centrala termică? tot eu.
      cum s-ar zice, sunt colega extremistă. :mrgreen:
      hai că am şi o scuză : lucrez singură în birou 😀
      ps. şi dacă nu aş fi singură, tot aşa aş proceda, deci sunt şi colega dominatoare 😐

  13. prostii si putorile care de obicei umbla in grup si care spun: “jur ca am lucrat” sau “s-a stricat calculatorul, am o problema” si sunt vesnic bolnavi…….

  14. am uitat sa mentionez: colega care mereu rade. zici sau nu ceva amuzant, ea rade.. si rade urat, dizgratios, ca sa atraga atentia

  15. Dar voi din ce categorie faceti parte?

  16. colega pe care ai adus-o de acasa dupa 10 ani de cratita si a avut o reveletie ca locul tau de munca e prea misto ca sa-l mai cedeze ..care e chinuita de intrebari gen ; cu ce ma imbrac maine la serviciu?..care ii place sa i se spuna sar;na, doamna etc ,,care tropaie prin birou cu tocuri de-ti piuie urechile da ei ii place ca ii da un plus de valoare …care face pe proasta ca sa-i mearga bine ,care e curioasa de orice se discuta in birou , are o parere despre orice , rade ca tuta cu ras isteric de cucoana sau initiaza discutii interminabile despre vreme (leitmotiv).care se da un exemplu de femeie virtuoasa si familista dar isi minte cu zambetul pe buze barbatu si prietenii intalnidu-se cu amantu prin guri de metrou ..si multe …aa am uitat ..are multi prietenii care se muta prin tari straine , plini de bani si functii ca sa stie cei de prin birou ca nu este o fietecine …

    semnat :colega trista de vizavi

  17. Asta cu “da, sefu” mi-a amintit de o poveste mai veche de pe vremea in care taica-meu era in campu’ muncii. Fiind un tip mai autoritar de felul lui (da, am avut conflicte cat incape) nu prea accepta sa fie contrazis. Si salariatii se obisnuisera, cum zici, sa-l aprobe ca sa scape de gura lui (zi ca el si fa ca tine). Asa ca odata unu, din obisnuinta, i-a zis “da, sefu” inainte ca el sa apuce sa zica ceva. Chestie care l-a scos din minti: “da, sefu, ce? Ce-am vrut sa-ti zic? Ce-ai aprobat din ce-am zis eu?” La care salariatul i-a raspuns, dupa ce a trecut furtuna: “Orice ziceati eu tot cu da, sefu, raspundeam”. :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    Povestea mi-a zis-o un alt salariat, nu tata, ca stia probabil ca as fi ras de el. 😆

  18. Colegul/a mereu bantuita de curent:
    Orice geam intredeschis reprezinta un pericol imens, ucigator chiar, provoaca vajaieli in urechi si lacrimari ale ochilor. Afara sunt 30 de grade, iar in birou aerul conditionat nu e voie sa il pornesti [eventual daca lipesti o foaie cu scotch chiar pe rama de aerisire cu plasa], ca trage la spate si nici geamul sa nu-l deschizi ca ala trage la urechi.
    Colegul/a super extra mega vegan care mai mananca din cand in cand si un mic sau un gratarel 😯 , dar care nu se sinchiseste sa iti poveseteasca despre cat de noicva/toxica/mortala este carnea fix cand te gandeai si tu sa iai o imbucatura. Sau sa iti zica minute in sir despre otrava secolului – ZAHARUL, iar dupa pauza de masa sa il vezi infulecand un ditamai Twixul X-tra:mrgreen:

  19. I-am cunoscut pe toţi ăia de mai sus. Şi am şi eu unul al meu, pe bază de pupături în dos, similare cu “da, şefu'” al lui Adi, de mai sus.
    Nimeni şi nimic nu m-a enervat mai tare decât colegul – de fapt colega, că era femelă – “vai, ce bine arăţi azi”. Pe vremea îndepărtată a corporaţiei, eram un oareşce şef al unui oareşce departament şi aveam, evident, oareşce subalterni. Unul dintre aceştia, o femelă, cum ziceam mai sus, avea obiceiul să mă complimenteze destul de des cu privire la felul în care arăt. Eu mă uit des şi obiectiv în oglindă şi ştiu bine cum stau lucrurile. De obicei, în vremuri normale, e bine ce văd şi ştiu să primesc elegant un compliment. Însă la vremea aceea treceam printr-o perioadă crâncenă, multe ore la birou, divorţ, slăbisem 4000 de kile într-o lună şi nu arătam bine de oriunde te-ai fi uitat. Aşa că zicerile emfatice de felul “mamă, Uana Raluca, cât de bine arăţi azi!”, când eu ştiam foarte bine până unde îmi ajungeau cearcănele şi că-mi ieşeau claviculele prin căciulă, mă enervau mai mult decât mirosul de merdenele, optimismul, pesimismul, Celine Dion etc.

  20. Eu am cei mai buni colegi din lume. De dimineata mi-a luat doar un minut sa-i conving sa nu mai faca galagie. Am un randament maxim… din pacate pot sa mai lucrez maxim inca o ora azi… asta e ultimatumul dat de politie care ma asteapta sa ma predau..

  21. pe vremuri, ehehe,de mult apuse.

    colega in prag de maritis dornica de aventuri.
    numa’ ca ghinion de nesansa,a trebuit sa ma intorc la birou unde taman astepta pe amantul.cand ma vede,mai sa lesine.ma intreaba”ai treaba? da. multa? da.
    da sa sune,dar presupusul intra pe usa si da sa o sarute.
    naspa. il respinge.
    acela iese pe usa dupa ce ii sopteste nu stiu ce la ureche, lovindu-se de viitorul ,actualul,sot.asta sarmanu cu buchetul de vegetale mirositoare ad labam,sa isi surprinda nefasta! asta, gandindu-se la ce s-ar fi putut intampla, ii trage viitorului,actualului, un mega perdaf,ca niciodata,dar niciodata sa nu o mai caute pe neanuntate la job!!!!!!
    traiesc fericiti si azi!

    • Colega “grupa mică cu retard” sau, să fiu mai finuţă, “doamna, Gigel a spus că…” Altfel habar n-am în ce categorie să o încadrez.
      Vine ca o avertizare de tsunami, zboară hârtii, se trântesc uşi, mişcă geamuri, rândunelele se ascund în cuiburi, muştele se sinucid, etc…
      În fiecare dimineaţă se repetă istoria. Nimic nu e bine, s-a săturat, şeful e tâmpit, jobul ei de cacao, noi suntem proşti că înghiţim. Dacă vreodată cineva a încercat să o consoleze şi să îi dea dreptate că “da, măi, e cam tâmpit”, în secunda doi a fost în biroul şefului “şefuu, nu cred că e corect, trebuie să ştiţi că x vă crede tâmpit. E normal, şefu, la cât vă străduiţi să meargă treaba bine?”. 😯

  22. nike, nu ştiu de am răspuns la tine că n-are legătură. 😳 Na, scuze acum… ce să mai fac?

  23. Colega de ipocrizie suprema: in fata nu stie cum sa te laude, pe la spate te boteaza in toate felurile posibile…e neintrecuta la arta de a lua contact cu gluteusii, dar dupa aia tot ea se lamenteaza de efectele adverse (lasata sa se ocupe singura de anumite cazuri, cu externarea si recomandarile aferente-vai cat de complicat este, cum de a putut pleca sefa sa o lase singura fara sa verifice externarile..cand ea mai avea vreo 3 luni pana la examenul de specialitate). Am mai avut si alti colegi care m-au mai enervat (au plecat pe alte sectii dar au uitat de unde au plecat si nici n-au catadicsit sa se uite la mine cand i-am rugat sa ma ajute cu un consult-in conditiile in care cand veneau ei pe sectie la mine ii ajutam cu orice puteam), dar fiinta asta de mai sus a fost singura pe care chiar nu pot s-o inghit!! plus ca isi baga mereu nasul unde nu-i fierbe oala..si cand stateam sa o astept pe sefa (care e o sefa exemplara) sa vorbesc cu ea ceva personal si tineam in mana documente personale, individa asta se prefacea ca vorbeste cu o asistenta la cativa pasi de mine si isi intindea gatul ca o lebada sa vada ce e scris in hartiile mele 👿

  24. Un exemplu mai exotic: colega frantuzoaica, care a mintit cu spume pe CV ca sa fie angajata, zice ca nu-l sufera pe director dar rade flirtos la toate glumele lui libidinoase, nu doarme noptile (nu-s ce face, nu vreau sa-mi dau cu presupusul..) si vine chioara la munca tot timpul deci ii scapa o gramada de informatii si pune o tona de intrebari stupide… si cu tot flirtul ei jenant cu sefu’ acum e geloasa maxim ca eu am salariul cel mai mare din firma si prime si ea niente (probabil ca o deranjeaza si fiindca sunt romanca, dar asta nu reiese direct, ci indirect..). In rest, vine mulata si intocata sau ca la plaja la birou. Vesnic nemultumita de joburile pe care le-a avut. La argumentele: poate nu esti genul adaptat la munca de birou sau ti-ar place mai mult ceva care sa implice multe deplasari, raspunsul final a fost: daa… sau poate de fapt nu-mi place sa muncesc. Sa mai spun ca la 29 de ani se vaita tot timpul ca “asta inseamna sa muncesti? sa fii in fiecare zi la birou si sa n-ai vacanta 3 luni vara??” aaaa, d’ohhhh, acum ai descoperit? 🙄 Copii razgaiatzi si crescuti in puf si in piscine, se duce de rapa Europa cu de-astia. 😯

  25. Colega ce face totul si nimic-tot timpul e prinsa cu cate ceva de facut dar de fapt nu face nimic.Plimba toata ziua numai ea stie ce si atunci cand este nevoie de ea nu o gaseste nimeni.
    Colega atotstiutoare-ea stie tot,cine ce mananca,cine cu cine se culca,cine cu cine s-a certat dar si cu lux de amanunte.
    Colega fara ajutor-tot timpul se plange ca ea munceste cel mai mult,ca seful nu o apreciaza,ca de ce sa munceasca numai ea si altii nu.Ba mai mult se plange ca si acasa se intampla la fel .Si anume numai ea face treaba si nimeni nu o ajuta cu nimic.
    Colega cu AC sunt eu.Ce sa fac fratilor daca sunt defecta?Pai am un AC situat direct in creierii mei de acestia ingheata si devin letargigi de nu mai au puterea sa proceseze.Si mai am unul pe lateral ce baga mai tare aerul rece de ma anchilozeaza total.Ideea ar fi ca daca acestea ar functiona si ele cu bun simt nu m-as supara .Noroc ca am drept total asupra telecomenzilor si le mai opresc din cand in cand.
    Anul trecut am ajuns la spital cu o frumoasa pneumonie si am decis sa nu mai trec pe acolo si in acest an.Plangerea mea vizavi de acest AC este ca mai bine mor de cald decat de durere. 🙄 🙄 🙄

  26. Colegul se crede Chandler din Friends? 🙂

  27. Seful care spune bancuri vechi de cand lumea si rade singur. Dac-ar fi bune, tot ai rade, da-s si proste, si scarboase, iar el mai uita poanta… Cica subalternii-s prea idioti si nu apreciaza… Nu-i nimic: bancu-i vechi, prostul e nou… cine rade la urma, rade mai bine.
    Exista si seful mai mare, la fel de dragut precum al’ de dinainte, si care spune bancuri la fel de bune, dar pe seama astuia mai mititel. Se iarta cand vine cu bancuri-ghicitoare:
    – Sefu’ mititel, stii bancul cu 1 mai?
    – Nu-l stiu, zi-l, zi-l! (nerabdator, curios, razand cu gura pan’ la urechi)
    – Unu’ mai prost ca tine nu e in toata firma! (aici ranjeste seful mare, seful mic mijeste gingiile, da’ nu a ras, cre’ ca ar vrea sa muste)

  28. colegul/a frustrat/a

  29. colega sau colegul care fumeaza constant de la altii ( fara a fi intamplator cand te prinzi )
    colega care mai bine fute timpul sa te intrebe cum s-ar putea face ceva , in loc sa gaseasca ea solutia si sa te uimeasca cu o rezolvare ( aici eu ma lupt cu mine sa spun : nu stiu , vezi si tu )
    colegul sau colega care pute langa tine sau , scuze , nu e atenta la toaleta , probabil
    aceeasi care iti violeaza cu nesimtire spatiul intim al biroului

    si cea mai periculoasa ( o am acum ) , colega bolnava de invidie , care daca ajunge si sefa e penala , tot ce a barfit pupa acum in cur

    din fericire avem gura de spus si sunt si cei cu care iti faci echilibrul tau zilnic

  30. Cum zicea si altcineva mai sus : pe mine ma enerveaza la culme acel coleg care mereu are ceva de spus si o poate face doar daca vine si se baga cu scaunul in sufletul tau..evident..in momentul ala tre’ sa ai grija ce ai deschis pe laptop..ca deh..daca te prinde in picioare e si mai grav..vine si iti respira fix in fata..faci un pas in spate, vine dupa tine..de ajungi sa o iei la fuga prin birou pana la urma 🙁

  31. Ce cauta poza mea de buletin,la tine pe blog???????

  32. colegul optimist

    colegul care are grija de colegul optimist
    merita cea mai tare escorta de la mondiale :)))

  33. costicamusulmanu

    Versatilu’, pisica sau mai simplu, 180 grade! la telefon e albă dar cum vine șefu'(același de la telefon), “sigur șefu’, neagră; așa am zis și eu”… cu zile… mă omoară!
    ca pe vremea bancului:
    copii, exemple de păsări, alea care zboară zice profa
    popescu: rîndunica!
    bravo popescu! ce-i maică-ta și taică-tău?
    popescu: profesori!
    bravo, părinți deștepți, copii deștepți!
    ionescu….. pe același calapod
    bulă: ( cu glas gros de repetent și tabagic) CROCODILU’!!!
    bă ejnebun? zboară crocodilu’? ce-i măta?
    bulă: femeie de servici!
    vedeți, părinți proști, copii PROȘTI!
    și tac’tu?
    secretar de partid!
    studii recente au arătat, copii, că și crocodilul zboară, da’ așa, mai jos razant cu solul!! :mrgreen:

  34. costicamusulmanu

    vă mai trimit alăturat o virgulă s-o puneți dvs unde lipsește:”,”

  35. Simona, mai e un specimen: colegul pretios.

    E acel coleg care fie ca prezinta un proiect, fie ca iti spune cum a petrecut concediul sau cat de aglomerat a fost traficul, fie iti da parola la wireless pe care ai uitat-o, o face pe un ton si cu o mimica de parca ar prezenta o teza de doctorat la Harvard in fata audientei. E colegul care nu are interjectii in vocabular, care vorbeste grav si apasat, si cu timpi de gandire si asesuire a audientei despre absolut orice. Am muulti din astia.

  36. colegul-exemplu: viata sa este exemplara, actiunile sale ar trebui luate drept etalon. eu asa cred, eu asa as face, eu asa am facut si uite ce bine mi-a iesit, oameni ca mine gasiti mai rar. Copii perfecti, nevasta perfecta, vacante perfecta, pacientu’ mort pe masa (familistul nostru perfect face un gratios gat de lebada dupa orice potentiala demoazela, expunand un perfect arsenal de cuceritor fata de victima minora la fusta si minte).

    colegul-minishef-ocupat: nu e foarte sef, dar e totusi un sef mai mic. niciodata n-are timp sa iti raspunda intrebarilor de munca, pentru ca e prea ocupat cu munca. toti sunt idioti si nu inteleg ca el nu are timp. a primit 179043 de mailuri in ultimele 25 de minte (din care 179042 sunt spam-uri, dar asta e un amanunt nesemnificativ). totdeauna este dispus sa discute mailurile urgente pe care i le-ai trimis de dimineata cam cu 30 de secunde inainte de terminarea programului in cazurile fericite, si cam cu 30 de minute dupa terminarea programului in cele obisnuite. ridica totdeauna o spranceana cand te ridici la birou prea drevreme, adica la doar 30 de minute de la terminarea programului (uite, el ieri a trebuit sa stea 3 ore peste program ca sa le raspunda tuturor)

    colegul “eu nu stiu nimic” – daca nu i-ai dat in scris, el nu stie, el n-a zis, el n-a facut. Nici impuscat nu recunoaste. Poti sa mori cu mailul lui in mana, iti va spune ca nu ai inteles ce a vrut de fapt sa zica si ca oricum te-a lamurit la telefon la 30 de minute dupa ce trimisese mailul. Se pisiceste si toarce foarte frumos fata de sefi si le explica cum ar fi rezolvat el mult mai bine problema cu pricina, si cum ar dori ca cei din jur sa isi asume propriile greseli si nu sa incerce sa dea vina pe el pentru tot.

    aaa, si sa nu uit, colega Duracell (cu prea multa energie – si da, aici recunosc ca e invidie curata): ba, frate, eu cand ajung acasa apuc sa schimb trei vorbe, prepar cinci boabe de orez, ma joc un pic cu puradelul in dotare si cad lata. Colega Duracell (nu de servici, ci de FB), fumeie de succes in cariera, reuseste cumva sa bloguiasca, gateasca feluri de master-chef pe care e musai sa le puna pe FB, meaga la evenimentul zilei, sa dea check in din vreo 3-4 baruri si sa ajunga la sala si la masaj si sa faca un master asa, de curiozitate…iar in weekend face turul a 27 de tari de pe 5 continente, ocazie cu care isi face 147 de noi prieteni foarte apropiati care o invita sa-i viziteze, iar in plus mai reuseste si sa alerge la maraton si sa se dea cu bicicleta. a fost la lansarea de carte, a citit nush’cate carti, participa la plantat de pomi si curatat de gunoaie si, oricat de putin timp are, vine cu manichiura si freza impecabile. Recunosc ca ma roade invidia, dar nu pricep, frate, de unde atat energie. Really, oricate sucuri de fructe beau, la mine nu merge! drept care, uitandu-ma cu jind la pagina de FB a colegei, dau si eu din umeri si marai – nu te supooooort!

    • ce tare e colega Duracell! 😆 😆 😆

    • Asta cu colega ta cu Duracell e cam ca-n bancul ala cu Bula care merge la doctor..”ce problema aveti?” il intreaba..”pai sunt foarte ofuscat ca Nae se lauda ca face dragoste de 3 ori pe zi cu vecina”. La care doctorul “da’pe dvs ce va impiedica sa va laudati?”. Asa si ea, poate sa o impinga vaca-n porumb dar ea e in ibiza (pe fb bineinteles) 😛

  37. 1. Colegul chinez care isi clateste gura si scuipa in chiuveta bucatariei comune. A fost nevoie sa se posteze afise cu nu mai scuipa in chiuveta.
    2. Colegul indian care indiferent de anotimp, de la geaca, haine, par si pantofi, totul duhneste a curry. E greu cind esti intr-o sala de sedinta mica…
    3. Celalat coleg indian care se scarpina in ureche cu furculita. A pierdut multi vecini de birou din cauza asta…
    4. Colegii rusi care continua sa vorbeasca ruseste chiar daca audienta nu intelege limba. Dar te servesc cu prajituri bune.
    5. Colegii romani care sint rasisti 🙂

  38. “L’Enfer, c’est les autres…”
    Sartre

  39. Dragii mei, dintre toți colegii, cred ca eu ma încadrez cel mai bine in toate tipologiile.
    Ajung târziu (ca am prieteni si imi place viața de noapte). am un milion de draci pana ajung sa beau cafeaua de dimineața si am grija sa stie toți. cand cafeaua isi face efectul, imi dau seama ca-s in blugi skinny si un tricou mulat si draci!…am uitat sa-mi pun sutien (frate, am plecat la 9 de acasa, exact cand toată lumea a ajuns la birou. Ce vrei???). rad “pe interior” la bancurile altora insa ale mele sunt bestiale. mi-e foame continuu, bag continuu câte ceva si nu ma ingras (cred ca muncesc prea mult). injur cand nu-mi iese ceva si vad zeci de priviri ale virginelor dezaprobatoare. ii frec pe toți cu “nu mai mânca mar- mănânci urat!”, “nu mai cânta, esti groaznica”, “dați naibii drumul la aerul ăla!”. si am si cele mai tari rezultate (sunt buna. Si da, șeful este un bărbat bine).
    Si astea sunt numai cele pe care le conștientizez! :)))
    A dracu’ fereastra a lui Johari! :)))

  40. Aoleu, staţi aşa, că m-aţi stârnit rău. Mai e colega care vorbeşte în continuu. Ea gândeşte cu voce tare, indiferent că în birou suntem – să zicem – 8 cetăţeni care prestăm. Ea vorbeşte aşa cum respiră, fără oprire, căci dacă se opreşte moare sufocată. Ea răspunde la orice întrebare se pune, indiferent cui este adresată. Ea intervine în orice discuţie se poartă, indiferent pe ce temă. Ea are opinie despre orice – de la Formula 1 şi până la dovlecei, de la Kant şi până la chiloţi tanga, de la proiectul de web-design şi până la bugetul de telefon. Ea ştie cel mai bine orice. Te comentează dacă porţi negru, roşu, verde, albastru, roz bombon, dacă ai zâmbit/n-ai zâmbit, dacă ai trântit/n-ai trântit, dacă ţi-ai prins părul/nu ţi l-ai prins, dacă….. am obosit, să mor io. Oare cum trăia fata asta în aşa goană? Frate, grea fu viaţa de corporaţie… 😆

  41. Colega “toata lumea are ceva cu mine”. Toate discutiile sunt despre esecurile ei, despre problemele pe care nu misca un deget sa le rezolve, se ia la cearta cu cine apuca, se judeca cu juma de familie, face reclamatii pe unde nici nu gandesti: la salonul de masaj, ca nu i-au spus la revedere; in restaurante; la ratb, ca un tramvai a trecut cu viteza pe langa fusta ei; are impresia ca toti colegii comploteaza sa o dea afara si sa-i faca probleme; a alertat tot departamentul de securitate al cladirii pentru ca cineva i-ar fi furat scaunul.

  42. Procentajul e aprox.90% doamne,domeniul 98% corporatisti.De pe la o forja sau un santier 0%.No offence,e o simpla constatare..Oricum,fauna umana e incredibila.. 😀

    • te rog fromos, eu nu-s corporatista, exemplul cu colega frantuzoaica e dintr-o asociatie artistica. 8)

  43. Colegul old but (not) gold: mai are 2 ani până la pensie (de care nici nu pomeneşte – şi chiar are posibilitatea să rămână şi după pensionare în firmă, până vine dricu’ să-l ia). E fecior bătrân dar aspiră în taină la prospături, titrate dacă se poate (el însuşi având nişte titluri); pretinde că seamănă cu Antonio Banderas şi are (cel puţin) un lifting facial făcut, parcă, în preistoria operaţiilor estetice (incizie cu toporul, sutură cu frânghia). Are ticul să-şi treacă mâna prin păr, să tragă vârtos de el şi apoi, întinzând braţul lateral şi răsfirându-şi degetele, să se scuture de fire. Adesea se lamentează, ipocrit sau nu, de kilogramele-i în plus (e slab ca un câine de pripas); se compară şi îşi doreşte să arate ca cele mai silfide dintre colege. Degeaba îi spunem de conformaţiile diferite ale corpului femeii de cel al băbatului – nu conteneşte. Şi Doamne fereşte să aminteşti de vârstă (nici măcar în alt context, chiar pozitiv)!!! Ei bine, în fiecare dimineaţă acest crai bătrân îşi ia micul dejun în faţa calculatorului. Plescăind şi sugându-şi dinţii… plescăind şi sugându-şi dinţii… Uneori, în timp ce citeşte, sparge seminţe. Alteori îşi toaletează nările: da, se scobeşte în nas şi bagă-n gură. Doamnelor, domnişoarelor sunteţi interesate de acest bărbat fatal? Sau letal?

  44. Imi pare rau sa te dezamagesc Romi dar eu chiar nu lucrez la un birou.Sunt o simpla vanzatoare.Iar colegele respective chiar le am .Intradevar prezentarea este pentru corporatisti .Poate si datorita faptului ca mai au timp si sa scrie despre altceva decat presupune jobul.Acesta este avantajul de a lucra la birou.Sau nu o stiai pana acum? Norocul meu ca am timpul de a citi cea ce imi place se datoreaza doar simplului fapt ca sunt in concediu .

  45. As preciza cateva tipologii de la mine de la seviciu:
    1. Colega (sau colegele, ca-s mai multe) alarmista: oricand apare ceva nou se panicheaza, incepe sa se planga de cutare sau cutare lucru (care trebuie facut pana la data de…), cat e de complicat, cat de mult timp rapeste, se enerveaza, ii sare mustarul si ii face cu ou si cu otet pe toti mai-marii etc etc. M-a inspaimantat in primele luni, pana am realizat ca nimic nu e nici atat de complicat, nici imposibil de realizat…
    2. Colegul mieros: suna pe toata lumea, se pune bine, lasa impresia ca e saritor, dar nu-si vede decat interesul propriu. Ii place sa barfeasca, sa poarte vorbele de la unii la altii si, sub umbrela bunavointei si a unui interes vadit pentru parerea ta, are grija sa o impartaseasca rapid cu altii, punandu-te, evident, intr-o lumina proasta. Te provoaca sa spui vrute si nevrute, apoi imprastie venin in jur, ca ai zis si ai facut… S-a enervat rau ca nu i-a iesit figura cand, dupa ce mi-a spus ce cred x si y despre mine , eu i-am replicat ca nu m-am ghidat niciodata in viata dupa ce spun altii si la varsta asta nu e cazul sa ma schimb! E foarte periculos si, da, e barbat!
    3. Colega care se face mereu ca ploua, nu raspunde la telefon, nici la e-mail, usor aeriana, visatoare si neimplicata. Extrem de inselatoare, lasa impresia ca e saraca cu duhul, dar e foarte vigilenta cand e vorba de ceva ce o priveste direct. Nu i se da niciodata nimic de facut pe motiv ca “stii cum e ea… pana se integreaza”, desi lucreaza deja de cativa ani in acelasi loc. Ii convine de minune situatia, nu are responsabilitati de niciun fel, dar are aceleasi venituri ca ceilalti… Cand am incercat sa ii spun sa-si faca treaba, a devenit dintr-o data foarte limbuta si agresiva. Irecuperabila, din punctul meu de vedere.

  46. Am citit majoritatea comentariilor, dar nu cred ca am descoperit tipologia colegei-putori-ordinare. Este genul de femeie cocheta, bine machiata, bine parfumata, cu aere de vedeta, careia-i place sa-i incalte pe altii cu indatoririle ei de serviciu. Se pisiceste mai mereu pe langa cei pe care-i poate exploata, explicandu-le cum ca ea “nu stie, nu se pricepe”, discursul finalizandu-se in niste fluturari de gene, tuguiat de buze si o rugaminte soptita pe un ton dulce-dulce. Bineinteles ca fraierii cedeaza in cele din urma si o ajuta intr-un mod total dezinteresat. Partea mai proasta este ca fraierii nu-s tampiti si isi dau seama intr-un final ca “pisicuta” manichiurata si bronzata este un parazit nemernic, care prefera sa depinda mereu de altii, refuzand sa-si foloseasca neuronii din dotare si pentru altceva decat pentru barfe si platitudini. Pfffiiiiuuuuu, ce bine ma simt acum!

  47. Am citit aproape toate povestile si comentariile, dar nu am vazut (repet, am zis “aproape toate”) colegul turnator, care sta cu un ochi la computer si cu unul pe geam, ca sa raporteze la sefu’ cine intarzie. Sau apare brusc ori de cate ori se constituie un mic grup de fumangii, chiar daca el nu fumeaza.

  48. Colegul care lucreaza în acelasi servici cu tine de mai bine de 3 ani, la 1 metrii de biroul meu, sta cu usa de la birou închisa cînd toata lumea sta cu usa deschisa si nici dupa 3 ani nu am priceput ce face. O fi facînd el ceva!

    Si un coleg indian pe care l-am avut acum cîtva ani buni cînd lucram într-o societate de soft si pe care l-am vazut numai si numai dormind. In timpul programului bineîteles si la birou( ca sa nu fie dubii )!

  49. Colegul caruia ii miroase gura: firma a instituit doar tinuta “biznis”, nu si spalat obligatoriu pe dinti, asa ca, deasupra costumului ou-de-rata-din-poliester, cu un umar mai sus si celalalt mai jos, ranjeste gura lui nespalata de la Craciun. Sau de la Revelion. Sau de la Pasti, daca e luna decembrie. Daca tot nu si-a cumparat periuta de cand a facut buletinul, are si damblaua sa ti se vare-n suflet cand iti vorbeste. Si vorbeste mult, ca are si mamitica, are si matusica, si nevestica, si bebelusa.
    Colega (colegele) religioasa (religioase): a fost suficient sa se instaleze o managera cu icoane, ca s-au umplut toate de evlavie. Una a tras tare si a pus mana p-un popa, s-a facut manager de RH si, de atunci, in biroul ei se-mpuiaza de-a icoane, cruci si matanii. Isi selecteaza colegele de birou (noroc ca n-are acces si la alelalte departamente) in functie de rugaciunile cunoscute, sfintii din calendar preferati, talentul de a face inchinaciuni si daruirea in a bate matanii. Fiecare pupitru, pe langa laptop plin de post its, duce si un altar, mai mare sau mai mic, mai vintage, sau mai trendy. Se afiseaza icoane modelate-n lemn, miniaturi pe boabe de grau sfintit, poze cu stareti la moda, cruci din perle de plastic in combinatia cromatica alb-antracit. Sunt cucernice si au grija sa-l invoce pe Dumnezeu in orice etapa a proiectului la care se lucreaza, dar nu ezita sa pupe dosurile necesare si sa placheze gioalele de le stau in cale, in caz de nevoie. Sunt barfitoare si iscoditoare, daca nu te duci tu la spovedanie, au ele grija sa auda tot, plasand urechi strategic, sub promisiunea unor beneficii specifice (randu-ntai la sfestania de Pasti, o lingura de coliva-n plus la ultimul salariu).
    Colega procesomana: are o viata profesionala (si psihica, mai ales) dificila. Are misiunea ingrata de a colabora cu toti colegii, care o saboteaza permanent, ascunzandu-se apoi cu grija si lasand-o pe ea la inaintare, sa dea explicatii sefilor si clientilor. Dupa trei sarcini indeplinite, omeneste, isi pierde busola si incepe sa-si sune avocata (imaginara?) si sa intenteze procese tuturor: colegei de la administrativ ca i-a sustras capsatorul, coegilor de la civile ca au ras la un banc bun cand pe ea o durea burta, sefului de proiect ca i-a stabilit program de 6 ore pe zi, iar managerului de hardughie, c-a angajat-o. La finalul primei luni, pleaca val-vartej, cu o rapaiala de citatii fictive si amenintari intunecate in urma-i.

  50. Trist ar fi să-i ai pe toţi…

  51. #Simona Tache, un sfat:
    Pe acel câine rău nu-l boteza “Da şefu’ ” ,învață-l sa sară la vorbele astea!:-)

  52. Radem noi, dar oare cum ar fi viata la servici fara colega sexy si colegul optimist?
    De cine am mai rade pe sub mustati? :))

  53. colegul/colega care se cacă pe el/ea: fara sa faca rau nimanui, el e doar “din alt film”, unul mult mai classy, desigur. Lumea vine in slapi si bermude (ca e firma de software cui ce-i pasa atata vreme cat iese codul) el/ea vine in costum+cravata+etc/taior+tocuri, de parca ar lucra la FMI. Lumea face sedintele cum poate, cand prinde, mai citeste in ultimul moment excelul care urmeaza a fi discutat, el/ea isi pregateste dinainte discursul, opinia, are schema comparativa cu pro si contra, de parca toate sedintele sunt despre strategia economica nationala pe 20 de ani (a stat ieri pana la 12 noaptea ca sa se pregateasca, da’ nu se lauda musai cu timpul petrecut peste program). Noi restul muritorii de rand mai facem cate o evaluare subiectiva a colegilor ca na, oameni suntem, el/ea are criterii precise, profesioniste, schemuță, tabeluț, excel.
    Nu-i acelasi cu colegul/a Duracell, nu-i vb de cat de multe face, ci de cat de disproportionate sunt cu ceea ce se cere, ce fac altii si cu ceea ce e nevoie (nu, nu vb de multinationala), probabil dintr-un fel de importanta extraordinara pe care si-o dau singuri.
    E ca si cum ai fi instalator si-ai veni imbracat la costum la om la usa, cerandu-i 2 minute la baie sa te schimbi in blugi si tricou inainte de a te apuca de treaba (“daca-mi permiteti sa va deranjez, as dori si un umeras ca sa-mi pun costumul sa nu se boteasca”) si explicandu-i care era viziunea lui Kant despre diferenta intre izolatia pe cauciuc sau pe silicon pentru robinetele cu alimentare laterala (nu zic ca instalatorii n-au dreptul sa faca conversatie intelectuala, zic doar ca nu e in fisa postului si ca nu schimba cu nimic rezultatul). Evident, la plecare, ai inmana clientului cartea ta de vizita pe care nu scrie “instalator” ci “consultant instalatii si responsabil-sef implementare si mentenanță”.

  54. Colega trecută de prima tinereţe, care îşi trăieşte viaţa la birou, fără căţel şi purcel acasă şi pe care toţi masculii cu care vine în contact (şef, şefuleţ, coleg de birou, poliţist, vecin, poştaş, funcţionar de la vreun ghişeu) vor să o violeze. Dar ea nu se lasă.
    Şi are câte o păţanie de asta pentru fiecare zi.

  55. Colega dezordonată. Ca să găsești orice la ea pe birou sau în sertare e nevoie de o echipă de căutare și o haită de câini special antrenați. Indiferent dacă ceri registre, foi de observație sau cheia de la depozitul de materiale o vezi cum , toată un zâmbet, se scufundă în mijlocul biroului, căutând ca o tornadă. Dacă îi împrumuți vreodată un pix, capsator sau foarfecă o faci știind că o să fie înghițite și pierdute pe vecie.

  56. Eu as adauga asa:
    1. Colega suparacioasa, care are impresia ca tot universul comploteaza impotriva ei. Nu poti sa iesi la masa fara ea pt ca se supara. Nu poti sa te duci sa iti iei cafea pt ca se supara daca nu ii zici si ei, se supara daca nu e inclusa in pauza de tigara, se supara daca e ceva ce doar ea nu stie etc.
    2. Colega libidinoasa, care pupa in fund de ti se face rusine. Care mereu intr-o discutie de grup unde participa cel putin un sef, ea face discutia despre ea, unde a lucrat si cu ce tari, cate limbi stie, pe unde a fost, mai ales daca superiorii respectivi sunt de alta nationalitate. Acapareaza discutia si nu stii cum sa ii dai un heads up pt ca e penibila (ex: “oh, i was in germany once, in x city, they have so many supermarkets, with all these brands, wow”)
    3. Colega sesizatoare sefa, s-a mentionat de ea mai sus, care se sesizeaza daca tastezi nu stiu cum, daca vb la tel, daca tragi scaunul dupa ce te ridici de la masa, toate alea le remarca ea. E o moralista convinsa desi barfa este sportul ei preferat. Mereu nemultumita de companie, cu senzatia ca ea face suficient oricum desi nu este proactiva deloc.
    Hmm, acum mi-am dat seama ca de fapt am vb despre o singura colega, colega mea :))))

  57. Colegul sau colega care in loc sa-si vada de ale lui sau ale ei, le vede pe-ale altora… (Un intelept spunea ca nu poti vedea la ceilalti decat ceea ce ai si tu!).

  58. Mai e si colegul PLATIT DEGEABA: care sta toata ziua ori la masa, ori la sala de jocuri, ori iese 2 ore pt “o cola” de la magazinul de jos…si colac peste pupaza..mai vine si cu tine la tigara mereu pt “a face o pauza” :)))))))))

  59. Ma bucur ca unii oameni chiar inteleg ce insemna sa fi jignit sau batut dar insa trebuie sa isi dea seama ce este mai important viata pentru ei sau pieirea dativa sema atfel e prea tarziu.
    Pa!??????????????????

  60. Colega care sufera de lipsa de bagare in seama. Aude o discutie intre 2-3 persoane, nu exagerez, vine tocmai din partea cealalta a biroului ca sa isi dea cu parerea. Evident ca daca nimeni nu se uita la ea si nu o baga in seama, intreaba : “pe mine nu ma baga nimeni in seama?!?!?!” Tot acea colega are prostul obicei cand iti savurezi mancarea sa se apropie brusc de tine si sa te intrebe “da tu ce mananci acolo?”. In situatia in care mananci ceva nesanatos, sau nu esti la dieta, criticile curg garla. Acolo nu se supara ca nu o baga nimeni in seama. Tot ea este singura care reuseste sa urineze (ca sa fiu finuta) sa urineze pe capacul de WC de la femei sau care intra peste baieti in toaleta, ptr ca da, totul i se cuvine. Chiar i-am rugat pe baieti, ca ar face bine sa se intoarca spre ea cand intra nonsalant cand ei urineaza, si sa ii arate cum se face. Poate asa o sa aiba macar bunul simt sa bata la usa.
    Colega care stie absolut tot despre orice. Nu exista topic despre sanatate, dieta, nutritie… ah.. si vaccinuri (asta ma calca pe nervi la max). Orice zici, esti un prost, ea stie mai bine, ptr ca citeste.. unde crezi? pe net!!!! In repetate randuri am incercat sa ii explic cu argumentul ” mai bine intrebi un doctor” dar prostia se tine bine. Ca si cealalta persoana de mai sus, tine neaparat sa iti analizeze trocul si evident, sa te critice. Mananca totul bio si fara carne… dar sa-mi bag ceva, arata in continuare ca un butoi. O banui ca acasa isi indeasa 5 mars-uri deodata in gura, eventual pe ascuns ca sa pice de porc.
    Preferatul meu este cel care cumva, nu stiu cum, are acces la site-uri porno (in conditiile in care eu nu pot sa ascult radio online) si care in procent de 95% din activitatea lui zilnica, inseamna vizualizat filme, poze porno si disparut la WC ptr cateva minute de “relaxare”. Va spun ca face asta, ptr ca omul este extrem de miserupist si nu se sinchiseste sa isi minimizeze ferestrele de “mizerii”. In celelalte 5 procente, mai fura platori de mancare de la zilele de nastere cand toata lumea pleaca, topuri de hartie si pachete de cafea pe care ultima oara le-a dat cuiva de secret santa. Din pacate scria numele firmei pe ele cu markerul, deci, s-a facum cam de cacat, ca ne-am prins toti.
    Colega care (pe asta n-am dibuit-o inca) care are impresia ca mirosul de fecale se poate aerisi cu usa deschisa direct in chicineta (bucatarie pe la birouri).. si care nu stiu ce mananca (am zis prima oara ca e de la Post, da se pare ca e all season) dar.. sigur e ceva mort de luni de zile. Tind sa cred ca sufera de vreun sidrom care nu ii permite sa mai simta vreun miros, ceva.

  61. Colegul super deștept dar extrem de nesimțit. Doar el le știe pe toate….doar el face totul bine….de îți vine sa îl strângi de gât!
    Oricât ar fi cineva de deștept lipsa celor 7 ani de acasă îl face câteodată antipatic !😆

  62. colega prajitureasa. Face ce face acasa si aduce si la birou, numai dulciuri si uneori al naibii de bune. Totul face sa saboteze colegii cu 100++ kg care nu rezista evident. Si la naiba, nici nu e grasa!!

    • @Mai (o) femeie:
      Perfect de acord cu tine. Si sa stii ca si pe mine ma enerveaza stromatele alea. Frate, nu se mai termina. N-as zice ca-s al naibilii de bune, dar vad ca de mai bine de-o saptamana toata lumea e cu gura pe ele. Cica D-na Macron s-a interesat ieri de reteta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green