Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

“Mama socială ne îngrijește și ne face mâncare bună”

Vă spuneam, acum puțină vreme, ce înseamnă pentru mine acasă. Și am primit niște răspunsuri foarte, foarte frumoase și de la voi:

citat 1

citat 2

citat 3

citat 4

citat 5

citat 6

citat 7

citat 8

Foarte emoționante răspunsuri, nu-i așa? 😉

I-am întrebat același lucru și pe copiii care locuiesc în casele familiale ale SOS Satele Copiilor. Iată ce mi-au răspuns:

Ana, 11 ani: “La SOS Satele Copiilor România mă simt foarte bine. În casa familială în care stau mă simt foarte bine față de casa în care stăteam eu. Mama socială mă ajută la teme. Simt că sunt mai puternică, este foarte bine la SOS. Tuturor copiilor le doresc să vină aici, să aiba și ei ce avem noi. Am multe lucruri pe care nu le aveam acasă. Am spațiul meu în casa familială și facem multe activități.”

Cristina, 10 ani: “Mă simt în acest sat ca acasă. Am mulți prieteni și mă joc cu ei, învăț foarte bine la școală și citesc mult. Eu mă bucur că am o familie bună și fericită.”

Andreea, 10 ani: “Mie îmi place în casa familială pentru că mama socială, doamna Lumi, ne îngrijește și ne face mâncare foarte bună. De aceea niciodată nu am fost bolnavi.”

După cum vedeți, pentru ei “acasă” înseamnă mamele sociale, prietenii lor din SOS Satele Copiilor și casele sociale în care locuiesc, case care au fost construite acum 20 de ani și care au ajuns, între timp, într-o stare avansată de degradare.

În ultima parte a anului 2013, a fost însă demarat programul Totul începe acasă, care presupune renovarea și eficientizarea energetică a căsuțelor. Printr-un parteneriat între GDF SUEZ Energy România și Habitat for Humanity Romania s-au înlocuit deja tâmplăria exterioară și ţigla și s-au instalat centrale termice si contoare de gaze în 4 din cele 12 case, iar acoperișul a fost înlocuit deja la 7 dintre cele 12 case. În timp ce voi citiți acest text, se lucrează la izolația exterioară și interioară a trei case din cele 12.

Toate casele vor fi reabilitate până la finalul anului 2014, iar costul de 300.000 de euro al proiectului va fi suportat de GDF SUEZ Energy România și Fundația GDF SUEZ, în cadrul platformei de responsabilitate socială Energie pentru Fapte Bune.

poza-copii-SOS-Satele-Copiilor

32 comentarii

  1. minune-n lume copilasii astia, cum sunt ei asa frumosi, fragili si cu nevoie mare de zambete; mi s-a strans inima putin cand le-am citit compunerile cuminti (mai ales cand imi stiu capra din dotare ce gura mare si sloboda are )
    eu simt nevoia sa multumesc oricui face ceva pentru copiii orfani pentru ca parca ar prelua putin din datoria pe care o avem toti fata de cei care au nevoie de noi.
    si chiar le multumesc

  2. Eu cred ca e datoria intregii societati sa avem grija de copii. Cei din jurul nostru, dar si acestia, mai putin norocosi.
    Chiar daca nu putem financiar, dar putem fi un exemplu bun.

  3. Ce frumos au scris minunile de copii.

  4. offf in ultima saptamana am tot vazut si citit pe net reportaje despre copii, de la Teleleu pana la niste reportaje gasite pe youtube se numesc In Premiera, atat m-am intristat, atat am plans si atata inversunare am adunat pentru ceea ce se intampla in tara noastra cu acei copilasi..mi s-a rupt sufletul…atat de rau ca acum ma informez temeinic sa adopt un copil ca tot ne doream noi 3, sper doar ca varsta sotului meu sa nu fie o mare piedica. Intr-unul din reportaje “o mama” care isi abandonase copii in spital a fost intrebata cand a nascut ultimul copil si cum il cheama…nu stiu daca va dati seama cata durere am putut sa simt pt acel copilas cand ea a spus “nu stiu nu mai tin minte” copilul avea aproape 1 an…grav, grav de tot, :(, sper ca toti copilasii sa isi gaseasca o casa ca ei saracii nu au nici o vina pentru ce li se intampla.

  5. Una din Bucuresti

    Pe mine ma umfla plinsul instantaneu, chit ca am citit pe diagonala, ca ma grabeam. Sint o fire foarte empatica, si-mi suflu copiii si-n fund, ca sa ma exprim finuț, dar intotdeauna am observat ce este in jur, si am vazut destule. Asa e si mama, suntem milosi rau. Tin minte cite dadea mama pe vremuri, iar eu, in mintea mea de copil o certam ca de ce da atit la altii, si ea imi spunea ca lasa, o sa intelegi tu mai bine cind o sa fii mai mare. Si am inteles.
    Tare ma bucur ca acesti copii nu sint abuzati. Macar atit.

  6. “Acasa” e in primul rand apartamentul meu mic unde, cand ma intorc de pe unde a inventata Dumnezeu petrolul, ma steapta nevasta si piticul (apropo, adoptat acum aproape 11 ani).
    “Acase” mai sunt si la bunici, sau la bunicii piticului, atatia cat mai sunt…

    Si una peste alta “acasa” e tara asta de rahat, asa cum e ea, cu bune si rele…

    As vrea sa fie ca-n Elvetia sau Germania, dar cand ma intorc din Algeria, Libia, Arabia Saudita sau de pe unde mama dracului umblu, credeti-ma ca Romania pare un paradis.
    Sunt optimist de fel asa ca “se poate si mult, mult mai rau”….

    • da, din păcate, se poate și mai rău…

    • Tin neaparat sa precizez ca am un respect extraordinar pentru oamenii care adopta, indiferent ca pot sau nu pot avea copii (biologici) si ca pot iubi cu adevarat si creste frumos copiii altora 🙂 Spun asta pentru ca am si auzit cateva persoane care refuza categoric gandul de adoptie, pentru faptul ca: daca nu e al lor, nu vor putea iubi….

  7. pe vremuri, cum am scris la postarea originala, am avut un contract de meditatii pe care le dadeam copiilor de la SOS Satele copiilor,dar care invatau la noi la liceu.
    m-a socat o fetita exceptionala la invatatura.cand zic exceptionala zic media 9.50 in clasa a XI a. mama naturala o chema pe acasa doar sa faca curatenia generala ,de 4 ori pe an.atat.

    • ” În casa familială în care stau mă simt foarte bine față de casa în care stăteam eu”, zice o fetiță mai sus. Deci, da, cred ce zici, cu curățenia, și e horror.

  8. ceea ce cei de la SOS Satele copiilor ofera in plus fata de un centru de plasament este caldura unui camin.sincer, asta simti.totul e personalizat acolo,in fiecare camera e un pic din sufletelul micului chirias.asta am simtit eu diferit fata de centru de plasament.conceptul e f fain si oamenii,evident.

    • nu doar ei au case familiale, sunt multe. până în 2020 va dispărea orice urmă de orfelinat, toți copiii instituționalizați vor fi mutați în case familiale, ne obligă UE. e o diferență ca de la cer la pământ între căsuțele astea și monstruoasele case de copii.

  9. eu sper si altceva:sa se modifice legea,sa nu mai poata lua nimeni copiii de la orfelinat de sarbatori,ca sa dea bine la prieteni,sa arate ca fac si ei o fapta crestina.
    toti copilasii de la orfelinat de care m-am ocupat incepeau asa: totul a inceput cand am fost luat casa de cineva si adus inapoi,ca nu stiam ca exista si alta viata.
    ei,readaptarea la viata de orfelinat e imposibila de multe ori si multi raman rugandu-se sa vina inapoi doamna.domnii care i-au luat de sarbatori,ca ei au crezut ca e pt totdeauna.
    aceia raman cu “fapt buna”,copiii cu lacrimile si rugaciunea pana la urmatorul Paste/Craciun.

  10. si cei de la SOS Satele Copiilor mai au doua chesti super misto pt care i-am admirat mereu: au o doamna psiholog care mereu e langa ei si mai au un program personalizat,pe copil, fiecare face curat in camera lui, fiecare areprogram in functie de programul de la scoala, de activitatile extrascolare.

  11. dar daca ii scoti in grup la Zoo , sau la un muzeu sau in parc- asta nu are cum sa le faca rau..si daca ai facut-o de cateva ori apoi nu ai mai putut..nu stiu, e mai rau decat daca nu o faceai deloc?..
    stiu ca le creezi asteptari dar mai stiu ca cei care vor sa ajute mai pot gresi uneori, important este sa isi dea seama de greseli si sa reduca impactul (da, ma simt cam vinovata ca i-am dus pe niste copii de la Giurgiu in Bucuresti pentru 1 zi de distractie- ma rog, 3 zile cu 3 grupe diferite) si mai stiu ca ei se asteptau ca in si anul urmator de 1 iunie sa se repete..nu le-am promis insa le-am dat de inteles ca pot sa spere:(
    hm, m-am pleostit maxim 🙁

  12. iosdevina,cam asa e.am facut recuperare cu copiii astia. ei se roaga, pt ei l-ai luat de tot.tanjesc dupa o mangaiere. nu e vb de luat in parc de distractii,ca asta fac si cu orfelinatul,din cand in cand, insa e vorba de luat la masa de Craciun,de Paste,de vazut ca exista copii pe care mama si tatal lor ii saruta inainte de culcare.la revenirea la orfelinat se misca haotic in camera, nu mai pot dormi, nu mai invata, numai nimic.
    si urmeaza etapa a doua:invinovatirea.ei sunt de vina ca daca ei erau ok domnii aceia ii opreau si pe ei.
    drumul e greu, e lung.nu inteleg de ce au ajuns la o masa imbelsugata cu oameni veseli, cu nopiti in bratele parintilor si apoi sunt dusi inapoi.
    dar egoismul adultilor de a da bine de sarbatori,de a se concentra fix pe ideea ca ei sa fac ao fapta buna,fara sa analizeze in ansamblu consecintele pe termen lung, nu poate fi depasit .
    da, ii poti lua, mergi cu educatorul,pedagogul, platesti biletele pt o grupa de 20 de copii, gestul e nepersonalizat.

  13. iarta-ma.

    indiferent cat de mare voi avea salariul,cate functii voi avea, lucrul cu acei copii imi va lipsi mereu.
    cu multi am pastrat si acum legatura.

    sunt minunati. un copil e o minune si de aia nu rezist,plang si eu cand plange cate un bondocel ,de nu mai pot.

  14. hei, m-a luat boceala, gata!
    oricum eram pleostia ..si mai sunt si la birou ..
    (stiam eu ca sunt batrana si plang usor dar nici chiar asa, in prag de sedinta de board!!!)

    oricum, multumesc nike, am inteles …

  15. Doamne ce au scris copilasii , cat de putin le trebuie sa simta acasa 😥

  16. 🙄
    ca sa vezi potrivire..

  17. Ce frumosi sunt toti copiii! Eu nu am (inca), dar ador toti copiii rudelor! Adevarul e ca-i cumplit sa cresti la orfelinat. Mai nou exista si alta categorie: copiii crescuti de diverse rubedenii (bunici, matusi etc) ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate… Sunt cadru didactic universitar si poate parea bizar, dar si copiii mai mari sunt afectati… Cel mai mult m-a impresionat in prag de Craciun un student, e o experineta pe care nu cred ca o voi uita vreodata. I-am intrebat in ultima ora ce vor face in vacanta si ce-si doresc de la Mos (predau limba straina si acesta era un exercitiu oral… ). Un student dintre cei mai buni, singur la parinti am aflat atunci, foarte la-locul-lui din toate punctele de vedere, a spus simplu ca isi doreste o masa gatita, calda, in familie. Am inmarmurit… Si in sinea mea ulterior m-am intrebat “oare merita sa sacrificam emotional copiii pentru bani”? Acest copil exemplar, bine crescut, bun la invatatura tanjea dupa familie… oare sa fi fost nevoie de doi parinti care sa munceasca in strainatate pentru singurul copil? Degeaba era bine imbracat si se vedea ca nu-i lipseste material nimic, tot singur se simtea…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green