De la metrosexual la punctepunctesexual

Mai întâi a fost metrosexualul. Bărbatul care trăiește într-o metropolă, se bate cu nevasta pe serul antirid de pleoape, distinge, și dacă-l salți noaptea din somn, între loțiunea tonică și gelul exfoliant, se epilează, se moțează toată ziua, e leșinat după haine și se duce la solar. David Beckham e cel mai cunoscut reprezentant al curentului.

Apoi a apărut ubersexualul. Genul ăla de mascul care nu are nevoie, ca Beckham, să îi spună nevasta sau revistele glossy că e sexy (sâc!). Și care e preocupat mai puțin să aibă fundul epilat și mai mult ca binele să învingă în lume și să fie salvate balenele. Nu, reprezentanții curentului nu sunt Batman și Superman, ci Bono, George Clooney sau Guy Ritchie.

În timp ce ăștia doi de mai sus se confruntau, prin lume își vedea de treaba lui, fără să facă prea mare gălăgie, și retrosexualul. Exact opusul metrosexualului adică. Mai nebărbierit, așa, mai ciufulit, mai necioplit un pic, dacă vreți, dar gata să își pună pirostriile și să rămână o viață lângă aceeași femeie. Reprezentant de seamă, Russel Crowe.

Dar să trecem mai departe, la neosexual. Neosexualul arată mișto, dar nu e obsedat de asta ca metrosexualul, e masculin, dar nu e necioplit ca retrosexualul, și este atent cu doamnele, dar nu exagerează nu atenția, cum face Bărbatul Sensibil New Age. Nu mi-e foarte clar cum e BSNA ăsta (în afară de sensibil!!), dar să știți că reprezentantul lui de seamă e Keanu Reeves.

Mai departe, scrie-n carte și pe internet, iar eu m-am ambiționat să adun aici toate tipurile de bărbați care au fost identificate, până acum, pe suprafața Terrei.

Keanu Reeves, acest Sensibil New Age, este concurat de un alt sensibil: metroemoționalul. Termenul a apărut prin 2007, nu a făcut cine știe ce vogă și a definit bărbații preocupați de sentimente și spiritualitate. Ca Sting.

Dar să nu uităm de tehnosexual, termen care definește bărbatul înnebunit după device-uri, care se manifestă prin ceea ce s-ar putea numi “exhibiționism tehnico-informațional”. Adică își etalează sculele scumpe cât de des poate, indiferent dacă funcționează sau tocmai i s-au stricat. Între o cină romantică cu Scarlett Johansson și o seară cu laptopul lui superscump, tehnosexualul ar alege-o, la orice oră, pe-a doua. Sau, hai, poate ar ieși cu Scarlett, dar numai ca să-i arate laptopul. Reprezentant de seamă: un amic de-ai mei, George (se știe el!).

Continuăm cu sapiosexualul, bărbatul care nu se dă cu creme, nu cântă despre sentimente și nici nu e la zi cu cel mai fițos model de iPhone, pentru că e de părere că cea mai importantă calitate a lui e inteligența. Exemplu: Woody Allen. Probabil că și Einstein s-ar fi încadrat aici, dacă n-ar fi fost mort.

Vitalsexualul e domnul care, deși a depășit binișor vârsta de 40 de ani, nu acceptă cu niciun chip să îmbătrânească din punct de vedere sexual. Adică, 70% dintre bărbații de la Hollywood, în frunte cu, de exemplu, Jack Nicholson.

Dar de heteroflexibil ați auzit? E bărbatul heterosexual, deschis și spre experiențe homosexuale. Ricky Martin ar fi, se pare, un mândru exponent al categoriei.

Ce credeți că sunt Ben Affleck sau Daniel Craig? N-o să ghiciți niciodată, așa că mai bine vă spun. Sunt gastrosexuali. Adică bărbați care gătesc cu plăcere, iar prin gătit nu înțeleg a băga o pizza congelată la cuptor și nici a prăji două ouțe. Nu, o ard cu franțuzisme, cu indienisme și alte… isme.

Cam astea sunt categoriile clasate până acum. Însă timpul trece, nu stă, ceea ce face posibil ca, în timp ce eu am scris acest text, să mai fi apărut niște tipologii de bărbați. Dacă nu, vor apărea sigur următoarele categorii, vă promit:

Workosexualul, adică bărbatul căsătorit cu munca. Nu se îngrijește prea mult pe sine, dar e obsedat să aibă un birou mișto. Petrece multe ore peste program, zugrăvindu-l, schimbând tapetul sau parchetul. Uneori, își schimbă obsesiv și secretara, într-o competiție nebună cu alți workosexuali. Nu o schimbă cu una mai frumoasă, ci cu una mai competentă.

Senectosexualul, adică un fel de metrosexual, dar destul de bătrânel, care, spre deosebire de vitalsexual, iese cu bătrânele, nu cu tinerele de 20 de ani. Senectosexualul face diferența între o cremă de față și una de ochi, dar nu se epilează pe fund decât în ziua în care-i vine pensia. Și acasă, nu la salon, ca să-i rămână și de-un ceiuț la care să-și scoată noua iubită, agățată la coadă la medicul de familie.

Cu voia voastră, ultimul pe listă, că mi s-a terminat spațiul din revistă, nu de alta, punctepunctesexualul. Punctepunctesexualul e bărbatul care-și schimbă caracteristicile de la o zi la alta, precum cameleonul culoarea. Azi e metrosexual, mâine nu se mai bărbierește și devine retrosexual și așa mai departe, până în ziua în care se decide să devină tehnosexual. Și își cumpără un telefon mic, de plastic, cu ecran alb-negru, cu care învață să dea SMS-uri.

Ăăăăăăă… mai ziceți și voi, sigur aveți idei, propuneri și sugestii.  

(Text apărut în revista Unica, ediția din aprilie 2014)

Foto Shutterstock