Războiul eprubetelor
Am uitat să vă povestesc ceva funny. Ieri dimineață am fost la o clinică, să-mi fac niște analize de rutină. Ca de obicei, coadă în fața cabinetului de recoltare. Dau să mă așez, da’ mă strigă un tip extrem de arogant, care stătea PE SCAUN, 5 metri mai încolo, și mă anunță că el e ultimul. A bulversat toată coada cu statul lui pe scaun, veneau alții, nu știau unde să se așeze, nu intru în detalii, rețineți doar că s-a remarcat prin aroganță, devenindu-mi destul de repede “foarte simpatic”.
Când, într-un final, a intrat în cabinet, ziceai că a venit Majestatea Sa Regina Angliei la analize, așa un nas avea pe sus. Am intrat și eu și m-au invitat asistentele fix pe scaunul din fața lui. Locul perfect din care l-am văzut cum s-a înverzit când a scos tanti în halat acul, cum se uita cu disperare în altă parte, ca să nu-l pape sângele din eprubetă, cum îi tremura buzița lui arogantă de fricuță, cum i se prelingea un fir de pipi pe crăcușorul de la pantalonași. PRICELESS! Io mă uitam cu nesimțire, sfidător, când la acu’ din vena mea, când la fața lui pierită. Și-mi venea să-i zic:
– Ia zi, coițe, nu mai ești cel mai tare din cartier? Nu te mai uiți de sus la toată lumea? ȚI-E FRICĂĂĂ? Mie nu mi-e frică, bă, papagalule, nu mi-e frică! Mă uit cum se umplu eprubetele astea una după alta, cum îmi clocotește sângele în ele. Mă uit la sângele meu, bă, și nu mă-ngălbenesc ca lămâia, ai înțeles? SÂNGEEEE! BUHUHUUUUU! 😆
A fost o înfruntare pe mutește în care l-am strivit, ce să mai discutăm. A ieșit din ea buimac, precum Serena Williams când a luat-o de la Simona Halep. Muci era. Iar eu… eu dădeam pe-afară de triumf. Acum EU ERAM REGINA, eu eram șefa la toți pacienții ăia care așteptau să li se ia sânge, ce să mai, era cea mai bună zi a vieții mele, mai sus nu aveam să urc niciodată…
Dar i-a scos tanti boului acul din venă și, odată cu asta, i s-a ridicat instantaneu nasul. A renăscut aroganța-n el, ca pasărea Phoenix. S-a ridicat maiestuos, mi-a aruncat o privire plină de scârbă, apoi a plecat exact așa cum venise, ca un Suveran Atoatestăpânitor, ca un ZEU, dar nu orice ZEU, ci chiar ZEUS, REGELE ZEILOR (dacă ar mai fi avut vreun șef Zeus ăsta, ca ăla ar fi fost 😀 ). Arghhhhh… Am rămas în urma lui, strivită, învinsă, scâncind ca un gândăcel semistorcit de bocanc, umilită până la sânge (ăla care-mi mai rămăsese). Îmi venea să-l plachez cu brutalitate, să mă atârn de picioarele alea ale lui de bou arogant și să nu mă las până nu-l târăsc înapoi în cabinet și-l leg de scaunul ăla îmbrăcat în vinilin albastru. CA SĂ NE MAI ÎNFRUNTĂM O DATĂ ÎN EPRUBETEEEEEEE! 😆 😆 😆
Hahaha, un papagal caruia ii e frica de un ac!!!!
eu, eu… nu mă uit cînd mi se ia sînge pentru că…
faza 1:
internare de zi în vederea efectuării de analize; urma să suport o intervenție chirurgicală minoră în sfera ORL, din proprie inițiativă (recomandarea era fifty-fifty); apare prima asistentă, mă împunge de 2 ori, după care cheamă o colegă mai experimentată; și a doua asistentă s-a chinuit puțin însă în final a reușit să preleveze cele 2 eprubete necesare; după care îmi zice să merg la masă; mă întorc de la masă pentru raze la plămîni însă asistenta zice: “canci raze! stai să-ți mai iau o probă de sînge că pe prima au contaminat-o la biochimie!” și se chinuie sărmana, cu blesteme, mă întreabă dacă mi-e frică, io zic nu, din moment ce am ales singur să merg la operație, etc. în final a reușit să “stoarcă” ceva dintr-o venă cam în zona brățării ceasului, singura care a cooperat; “bre, zice, am 24 de ani în meserie însă așa ceva, sincer, n-am mai văzut”; explicația constă în faptul că vena se lipește (colabează) și nu curge sîngele însă asta este o reacție cauzată doar de frică..
hai ca merge sa dracu’ net-ul
faza 2: (fara diacritice, ca scriu pe desk si nu stiu sa schimb tastatura)
un coleg sufera un accident, cu ceva vreme in urma; nasol, un picior retezat de tot! astazi insa, dupa 14 luni merge bine-merci cu ambele; miracolul(a) raspunde la numele de Dr. Tamas, spitalul de urgente iasi;
oricum, operatii, nevoie de singe, donatori, tot balul…
urcam vreo 8-9 colegi in masini si…hai la donare de singe!
discutia dintre mine si doctorita care ne pregatea:
-doamna, cit singe se preleveaza?
-400ml (sau 500?, nu mai tin minte);
-si daca nu curge atit, ce faceti cu punga?
-o aruncam, ca nu e buna; dar de ce intrebati?
pai…si descriu faza de la ORL din primavara aceluias an
-dom’ne, daca matale vrei sa donezi, nu-ti face griji, ca la noi curge! numai sa intri mataluta in sala de recoltare!
si am intrat; si a avut dreptate, a curs exact cit trebuie;
si daca ma intreaba cineva, este cea mai buna fapta facuta de mine in cei 40 de ani de existenta;
aviz amatorilor
In interval de 2 ani am ajuns de 3 ori la acelasi spital, aceeasi clinica, culmea, aceeasi asistenta. Care asistenta m-a ciuruit ca pe o stropitoare. Cel putin ultima oara, a incercat la ambele maini, si pe fata si pe dos, de la nivelul palmei pana mai sus de cot. Cand prindea o vena, baga acul si nu curgea nimic. Si cand scotea acul, tasnea sangele, arteziana.
Doi ani mai tarziu, ajung din nou acolo in vizita la o prietena si dau iar peste asistenta minune. “Dumneavoastra ati mai fost la noi!” Aveam parul muuult mai lung, alta culoare. Am intrebat-o si eu: N-au stat multe la ciuruit ca mine, nu-i asa?
🙂
I-as fi pus o piedica in drum spre iesire, sa cada in nasul lui de rege! 😆
Eu, gravidă, burta vizibilă și din avion, anul 2004 – cînd nu exista prioritatea gravidelor la analize și consultații. Merg să-mi fac analizele lunare. Desigur coadă. Încerc să ”mă strecor” – asta dacă e posibil în condițiile date – și să ajung mai în față. Asta pînă la prima persoană din coadă un tinerel care păzea cu strășnicie ușa și care mă anunță că n-are de gînd să-mi acorde prioritate. Rămîn resemnată, el intră și… LEȘINĂ!!!
Eu – răzbunată!!!
😆 😆 😆 😆
Off topic: In 2008 cand eram eu gravida eram la hipermarket la coada la o casa speciala (pt gravide, persoane cu handicap) si in spatele meu se aseaza un nene care nu era nici / nici si o alta gravida (si cu un copil mic) in spatele lui, moment in care l-am rugat frumos sa o lase pe doamna in fata lui pt ca este gravida si casa de marcat e speciala etc, dar nenea foarte iritat tipa la mine ca daca e gravida sa o las eu in fata mea si am zis OK si eu sunt gravida dar uite ca eu o las numai asa ca sa stai tu mai mult la coada (si eu aveam un carut pliiin) si raspunsul lui a fost “Ce poate sunt si eu handicapat daca voi sunteti asa gravide!?” 😆
Avea omu` fobie, se mai întâmplă 🙂
Eu fac parte dintre cei care nu se sperie de ac, la școală eram printre puținii copii care nu plângeau la vaccin, iar în cele câteva ocazii în care mi s-a luat sânge n-am avut nici un stres și, culmea, în alte condiții nu suport să văd sânge. Dar na, când știu că e spre binele meu parcă nu mai e așa mare filozofie…
Mă duc la doctorul meu de familie cu o cădere de calciu (am și ghinion, îl asimilez foaaarte greu) și îmi prescrie niște pastile. Aici e fobia mea 😀 Decât să înghit o pastilă mai bine cad cu tot cu calciu de cinci ori pe zi 😆 Îl întreb dacă nu poate să-mi dea tratament injectabil. S-a uitat la mine ca la un extraterestru, probabil că mă și înverzisem când am auzit de pastile…
Știu că nu e bine să râzi de fobiile altora, dar îngâmfatul ăla chiar merita chinuit 👿
Asa e fata cea mare, are 14 ani, si nu poate inghiti pastile….io cred ca se blocheaza mental. Am incercat sa-i explic cum ca mincarea pe care o inghite e mult mai mare decit o pastila, dar nu si nu!! Asa ca ii dau in forma lichida. Pina acum nu a avut nevoie decit de antibiotice, ocazional, si anti-inflamatoare, care se gasesc lichide.
În cazul meu nu e blocaj mental, ci doar dezgust. Am luat prea multe într-o perioadă relativ scurtă și de atunci… nici nu vreau să le mai văd. La un moment dat am avut și o reacție alergică la un medicament iar asta m-a cam convins că prefer acul. Rezultate mai rapide, chiar dacă sunt dureroase 🙂
Dacă e vorba de blocaj mental și descoperiți împreună despre ce e vorba și din ce cauză apare, se poate trece peste asta. Dar sper din suflet să nu aibă nevoie de nici un fel de tratament 🙂
Va sugerez celor care nu suferiti de tripanofobie sa nu judecati acest aspect. Faptul ca e mitocan nu are legatura cu fobia lui. Asta v-o scrie unul care sufera enorm de pe urma unei asemenea afectiuni. Eu spre exemplu sunt destul de stresat pana la intrarea acului, dupa care incep sa ma relaxez usor. Pulsul in repaos depaseste lejer 140 bpm. Tot ce am incercat pana acum a avut efecte relativ mici in a inbunatati situatia.
Nu l-a judecat nimeni pentru fobia lui, ci pentru atitudine 😛 Cred că e rău să ai orice fel de fobie și poate că asta nu se poate schimba, dar atitudinea… da 😉
Și-apoi, nu a confirmat nimeni că respectivul chiar avea fobie, poate era doar puțin fricos 😆
n-avea fobie, ar fi făcut mult mai urât, avea doar teama standard a bărbatului de sânge și ace
Exact cum bănuiam 😆
Majestatea Sa Regina Angliei nu e aroganta… 🙂
June fiind, cu frica de intepaturi specifica unui barbat in devenire, mama ( asistenta medicala), suflet milos, imi recomanda sa merg le ea la policlinica, avand o colega cu mana usoara ( lucra la pediatrie, dar prestase la recoltari in trecut).
Ma duc cu inima deschisa in cabinetul de pediatrie iar femeia se apuca de lucrari.
Imi da vreo 2,3, gauri rapid, in cautarea venei…nimic. Greu, schimbam mana, mai face si acolo ceva lucrari cu acul pe sub piele in diferite directii si adancimi, intr-un final intra.Blestem, de emotii scapa seringa (sticla, se stie) pe jos. Usor precipitata, pleaca in cautarea altei seringi. In timpul asta, din acul ramas infipt in vena curgea pe jos sange , nu inainte de a mi se scurge de-a lungul antebratului, pana la varful degetelor.Cand se intoarce la mine, in jurul meu era sange de parca taiasem nu porcul, doar un porumbel.
-Vai, da’ ce s-a intamplat?
-Nimic, dumneavoastra cautati seringa, eu sangerez pe podea.
Calca prin stropii cazuti pe podea , locatia devine din ce in ce mai mult decor de filme horror, emotiile domnesc in toate taberele, sfarseste totusi cumva sa umple cateva eprubete.
Eu depasisem orice frica inca de pe la a patra tentativa de a-mi gasi vena, cand am vazut cum curge sangele din vena eram curios sa vad cat de mult curge, iar la final eram amuzat de mini macelul produs de o persoana cu “mana usoara”, ma gandeam ce norocos am fost ca n-am dat peste o neprofesionista.
Bonus, cand a intrat si maica-mea in cabinet era sa lesine: colega era gri-verde la fata,cu halatul patat, eu usor palid, cu antebratul ciuruit si manjit, podeaua rosie, plus o seringa tandari si un garou odihnind la picioarele noastre.
Episodul asta m-a vindecat de orice angoase legate de ace: am donat sange, mi-a fost recoltat sange, tot timpul ma gandesc ca acum se folosesc seringi de plastic.
Am murit de ris!!! Bine ca te-ai vindecat de angoase, ca putea sa fie si invers.
hahahahahaaaaaaa, tare tipa! 😆 😆 😆 😆
acuma nici măcar seringi nu se mai folosesc, ci direct niște eprubete șmechere, etanșate, care se atașează la ac până se umplu.
Foarte tare faza! 😉
Eu fac parte din specia lesinaceelor 😀 Si ii las pe toti in fata mea, doar doar de s-o termina programul de rcoltare si sa ma trimita acasa ne… E suficient doar sa ma gandesc si ma ingalbenesc. Insa culmea, la stomatolog, cer eu anestezie, chiar si 2 si nimic nu ma bucura mai mult decat sa-l vad pe medic cu siringa si acul cela kilometric 😀
of, fată, niciodată bogatul nu crede săracului, nici sătulul flămândului…
dac’ai ştii tu ce naşpa e sa-ţi fie frică de ace…
am uitat să zic că ştiu de la o prietenă
CLAR!
Hm, ma tem ca Sandman si cu mine am nimerit aceeasi asistenta omenoasa si inzestrata cu mana usoara. 😀
Merg la recoltat acum cativa ani, anunt cu glas pierit ca mi se face intotdeauna rau, sa fie pregatita femeia.
Primesc asigurari ca nici nu se pune problema, ca n-o sa simt nimic, eternul blabla care ma face sa ma gandesc la ce e mai rau.
Ma asez resemnata pe scaun, cucoana imi strange garoul cu dexteritate de cowboy, incep sa-mi pulseze degetele si simt cum ma paste o gangrena pana sa apuc sa lesin din cauza procedurilor. Ma asigura din nou ca e spre binele meu, ca asa o sa nimereasca vena din prima si ca am sanse sa scap netorturata.
Inteapa de vreo doua ori, nimereste a treia oara pufnind si icnind, moment in care scapa eprubeta pe jos iar sangele incepe sa picure in ritm alert pe linoleum. Isi evalueaza rapid posibilitatile, pentru oricare dintre ele ar trebui sa-si schimbe manusile, asa ca incepe sa raga spre incaperea alaturata:
– Stelutoooo, hai repede ca mi-a scapat asta pe jos si am umplut de sange aici.
Asta a fost lovitura de gratie. Am intors capul care pana atunci era sucit cu privirea cat mai departe de locul faptei, am procesat datele, am vazut sangele de pe jos si de pe halatul ei si m-am inmuiat complet pe scaun, gafaind, prada unui atac de greata-tahicardie-panica.
Au terminat, m-au carat spre chiuveta, m-au curatat, m-au stropit cu nitica apa si m-au culcat pe un pat cu genunchii adunati la piept. Ce am uitat sa mentionez e ca era vara, ca aveam o fusta lunga si stramta pe mine si ca usa cabinetului se deschidea exact la picioarele patului. 😳
Am ris cu lacrimi, eram “incalzita” deja 😆
noroc cu sandman că n-a leșinat, poate era și el în fustă 😛
altfel, da, râdem și de fobiile altora, da’ râdem și de noi înșine. vi se pare că eu n-am ieșit destul de jumulită din poveste? 😛
sa scriu, sa nu scriu………………………..
eu nu pot face anestezie decat cu risc major de a-mi vizita bunica (de opt ori,crede sarmana ca-s nepoliticoasa,ca doar bat la usa si ma aduc aia din upu din nou acasa) si o data am sta ceva mai multa vreme la ea.
in consecinta operatii la dantura – patru, una cu 8 fire-oeratie de cusut bucata de get dezlipita la locul lei, de scos punga de infectie din palma, de facut biopsii-2,de piele- si toate cele, inclusiv scos dintii, only pe viu.
la asta s epune si imposibilitatea de a lua calmante,antiinflamatoare, ceea ce dupa o cezariana sau apendicectomie e super spre exagerat.
bon, la cezariana am reactionat naspa de dure, naspa rau sau durerea de mine,dar nu am scos un sunet.
la apendicita a fost bestial.
se vaiata una frate de am crezut ca i-a scos juma din ea.calmante, tadoare, tramale alea,alea.
eu vesela si verde, niciun sunet.
cand vine domn profesor la vizita, madama tipatoare spune clar si dur profesorului: vreau sa imi faceti si mie ce i-ati facut doamnei (adica mie), ca toti avem aceleasi drepturi, ce daca unii nu au dat cat dansa! pe ea de ce nu o doare si eu crap de durere,ca am facut aceeasi operatie??sa imi dati acum ce i-ati dat dansei!
faza de rasete in corpul medical. eu o intreb calma: doamna, sunteti sigura?
la care profesorul: pai sa va facem si dvs nimic ca sa vedeti ca nu va mai doare!
cu strumful la coada.
trebuie sa ii iau analizele.strumf are o problema naspa: ii cade rau glicemia. oricum abia, abia daca atinge 75 , cu mare of si chin. a se citit cand tipa dupa dulce, trebuie sa am containerul de magiun ori kinder dupa mine.
cand ii iau analizele, e nemancat si asta il face f prost dispus.
clinica privata, 4 barbati ,din care 3 peste 60 de ani si 2 mamaie in fata. niciunul pt analize,ci doar rezultate sau programari. receptionera a zis ca ma las ain fata doar daca ma lasa ceilalti si nu, nu m-au lasat. nici macar unul.
sa ma bucur ca una nu s-a putut programa si 3 nu aveau rezultatele gata?
am stat 45 d eminute cu copilul plangand, tipand dupa papa in brate. s eintampla la Medas Unirii.
ii recolteaza, imi da rezultatele. moment de taiat venele. facut sarbatori inalcramate rau. refac la fundeni,analize impecabile. sun la medas si raman masca: a, pai nu avem scala de rezultate pt copii,asa ca le interpretam ca pe alea pt adulti!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
HUOOOOOOOO!
dislakuitorul din halatelul cu pastilutele roz, ca sa nu mor neinstruita si nefericita, ce anume e de dat dislaic la un copil ce sta 45 de min sa i se recolteze? o fi doamna cu catelul de la postarile mai vechi! zic
Dislaikuitul se adresa clinicii . Sau poate alora care aveau de luat rezultate 🙂
Tocmai ce i-am povestit aseara faza asta unei prietene, care e medic.
Am o prietena/vecina, careia i-a iesit ceva suspect la mamograma. Isi ia liber martea trecuta, se duce la spital, sa-i faca o biopsie. Dupa doo ore, anestezie, mri-uri si mai stiu io ce, asteapta momentul final, biopsia. Aude forfote, discutii, agitatie, nu stie saraca ce se intimpla…vin astia spasiti, cu mii de scuze ca nu-i pot face procedura din lipsa de AC!!!!! Si-a revenit femeia din semi-anestezie, doctorul era furios pe cine trebuie sa comande acele alea speciale, iar scuze, azi se duce la spital, cred ca o asteapta aia cu flori si prajituri hihihiiii, ca sa nu-i dea in judecata, probabil. Tipa nu a facut circ, doar ca nu-i venea sa creada ca nu aveau acul necesar 😕
Pff ce subiect enervant, PAS!
Mi-e ciuda ca l-ai lasat asa sa plece, Simona! TREBUIA sa ii zici ceva, orice! Fie un ´´baietel,stai ca termina tanti imediat, sa nu lesini,mama,ca nu-i frumos´´ 😈 -in timpul procedurii,
fie un ´´la revedere,lasati ca data viitoare poate nu o sa mai tremurati asa,ia uitati ce galben sunteti´´-la iesirea din cabinet!
Ce sa zic, ai avut sansa si ai irosit-o !
Multumesc . M-am amuzat…Asa sint unii “barbati” !! haha…Ne dam “vioi” ..pina la proba cu acul..cind o felscaim…Noroc ca singele adunat in eprubeta…nu arta (la prima vedere!) cit de prost e cineva…De fapt prostia n-are nevoie de probe de singe…din pacate.
Eu lesin direct daca nu ma lasa sa ma intind. Si dupa ce isi termina treaba trebuie sa mai stai un minut doua pentru ca altfel vad stele verzi. Asa ca acum le spun povestea inainte sa inceapa sa ma ciuruiasca pentru ca ultima data cand am lesinat am bagat in sperieti vreo 3 asistente :-)) am si visat ceva in lesin cu o herghelie de cai in galop 🙂 Nu mi-e frica inainte sa intre acul si nici un pic dupa (nu cred ca e frica ce simt ci mai mult neliniste ca o sa lesin din nou), dar daca nu ma pot intinde, la vreo 30 de secunde dupa ce intra acul incep sa nu mai vad clar si…. la revedere 🙂
Simona,
Doresc sa fac reclama pentru o asistenta si sa opresc acesta fobie post traumatica fata de ac la recoltare.
Acu, … multi ani, … lucram la o regie de interes local ai caror salariati erau si mai sunt expusi la o boala profesionala cumplita, leptospiroza. Pentru necunoscatori …. poate deveni cronica in maxim 3 zile dupa care urmeaza coma si decesul daca organismul nu este suficient de puternic. Aveam 1600 de salariati la care, pentru testele anuale, trebuiau recoltate probe de sange si transmise pentru analiza la un institute specializat, sunt,erau 4 in toata tara.Mentionez ca aveam angajati 1 medic si o asistenta de medicina muncii. Ani de zile nu am avut reclamatii. Dar … fosta regia este absorbita de o companie de interes national cu 1400 de salariati cu doi medici si sase asistenti … cu pretentiile si autosuficienta de rigoare. Primul an de convetuire … dezastru total. Maini mutilate, trei patru gauri in vene, vene inflamate … termene de recoltare depasite … dezastru total. Intreb si eu asistenta mea: dra Oana I. … ce dracu se intampla si tu ce dracu faci? Raspuns: Eu sunt de la fosta regie si nu am acces la cabinetul medical principal. Injur si plec nervos la conducere. Haos, injuraturi si reclamatii si aici. Pun paie peste jar, injurand … ba tampitilor, in mintea voastra creata, de ce dracu nu a-ti solicitat sa vina Oana. Alte blesteme si injuraturi de la reclamanti. Noroc de mintea din urma a sefului suprem .. “sa vina si asta …o sa vedem ce facem apoi’. Si vine Oana … reclamatiile se sting depasim un pic termenul de recoltare …dar … totul revine la normal.
Acu, “bomba” … Oana era o bomba sexi si o asistenta desavarsita. Blonda, super profesionista, masuri 90/60/90, cu un mod super de abordare a pacientului, prin afectiunea din vorba, compasiune, atingere (o mana usoara) si apropiere de suflet, ca daca erai inconstient si rapanos, adus dintr-un subsol imund, unde reparai ceva la instalatiile sanitare ale unui bloc rapanos, te ridicai din pat, fugeai la baie, te spalai si reveneai pentru tratament.
O superprofesionista, pacat ca a plecat in strainatate.
Concluzie: frica de ac este indusa de neprofesionisti, de mecle acre, de oameni ce i-si fac munca din obligatie, fara dedicare..
nu prea stii ce este fobia, no offence.
Eu n-am probleme de genul..chiar imi place sa ma uit cum curge sangele..si oricum am experienta la recoltari..de 10 ani am “donat” deja vagoane intregi :)) In 2004 cand a inceput toata tarasenia nici nu mai stiau de unde sa-mi ia, atat eram de ciuruita 😛 Cat priveste statul la coada, unde merg eu de obicei sa-mi fac, se sta civilizat la coada si te striga asistenta sa intri (sunt cate 2 si merge repede). Daca eram in locul tau i-as fi zis vreo doua boului 😛
agneswood:
FOBÍE, fobii, s. f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.
am zis ca nu ştii tu, nu dex-ul.
fobia nu este indusă de o cauză obiectivă, deci categoric aia cu neprofesioniştii, meclele acre şi oameni care “î-şi” fac munca din obligaţie, fără dedicare, nu are ce căuta aici.
cunosc oameni care nu au fost înţepaţi în viaţa lor şi au această fobie.
Si eu am patit cateva faze misto la analizele de sange. Odata cand eram gravida, un tip, foarte gentleman, ‘nalt ca bradu, m-a lasat in fata lui la recoltare ca sa nu astept asa de mult. Dar cand a vazut cum imi recolteaza asistenta sange, a cazut pe jos cat era el de lung, intr-o fractiune de secunda, nici n-a apucat nimeni sa reactioneze. In secunda 1 era alb la fata, in secunda 2 era KO pe podea. Noroc ca nu mi-a cazut in cap 😀
Da’ cel mai amuzant la recoltari era fiu-meu, cand era mai mic. El s-a nascut saracu ipohondru pe lumea asta, de nu exista altul mai mare decat el (poate doar soacra-mea, de la care presupun ca a mostenit calitatea asta). Pe la vreo 7-8 ani am fost cu el la analize, si a facut un show….in primul rand, a trebuit asistenta sa-i dea cu vata si cu spirt de vreo 3 ori pe mana, ca sa nu-i ramana niciun microb pe piele. Dupa aia, a fost musai sa-si schimbe asistenta manusile, a trebuit sa vada el cu ochii lui cum se scoate acul steril din ambalaj, dupa care le-a tinut la asistente si o teorie lunga despre gripa aviara (atunci era nebunia aia cu gripa aviara de se isteriza lumea cand vedea porumbei pe strada, si fiu-meu era absolut panicat ca o sa murim de gripa aviara). noroc ca era o zi cu lume putina si au avut rabdare asistentele cu el 😀
@Agneswood : tripanofobie (sau trypanofobie), belenofobie, enetofobie, aichimofobie. Toate sunt denumiri pentru frica de injecții. Unele dintre ele nu se referă doar la teama de înțepătura propriuzisă ci și la cea dată de gândul că, cu această ocazie, există riscul inoculării unor agenţi patogeni. Iar faptul că această fobie este destul de des întâlnită a avut ca răspuns din partea specialiștilor în tehnică medicală crearea dispozitivelor jet-gas.
Asta ca să aibă și „arogantul” un comentariu „pro” într-o luptă, altfel destul de inegală cu o distinsă doamnă cu studii și practică în domeniu. 😈
Io am o chestie de neinteles. Merg la donat/recoltat, nici o problema, ma uit la ac, ma uit cum iese singele, e-n regula (am cerut si mi s-a dat voie sa ma uit si cind am fost operat la un picior, mi s-a parut a fi interesant). In timpul recoltarii glumesc cu asistenta, sint ok, nu transpir sau de-astea.
Bon, DUPA ce termin, mi se scoate acul, ma asez undeva sa se inchida locul unde-a fost acul etc voi lesina. Intr-un interval intre 5 si 30′, uneori dupa ce am iesit din cabinet! Dar cu certitudine voi lesina 😆
Evident am grija intotdeauna sa le spun asistentelor ca voi face asa ceva dar nu pot sa nu rid de mine si atunci dar si acum.
ii inteleg si eu pe cei cu fobie dar nu pe cei idioti
Am o prietena pe care am insotit-o la analize tocmai pt ca ii era frica: am ramas masca, fetei nu ii curgea nici o picatura de sange avdn acul infipt fix in vena! dupa niste minute lungi in care a fost apasata, stoarsa in toate felurile ..au reusit cu greu sa ii recolteze un sfert de eprubeta din 6 cate ar fi trebuit; au renuntat pur si simplu..nu credeam ca e posibil sa se intample dar am vazut-o si pe asta .
Am avut in trecut in echipa 2 barbati virilosi de dadeau pe afara care aveau aceeasi fobie:, doua mandresti, doua caractere. Unul tantos si guraliv ca un cocos, altul misterios foc. Ei bine, i-am tinut de mana pe fiecare (se facea medicina muncii la birou si tb sa faca testul de glicemie cu capsatorul acela care te ciupeste de deget. Chiar mi-a fost mila de ei – si am putut sa ii inteleg pentru ca aceeasi recatie o am eu la serpi! noroc ca nu se gasesc prea des prin preajma mea; ce sa va spun – am ramas prietreni forever dupa fazele astea si era cumva secretul nostru – pana azi 😳 dar na, au trecut ani de atunci, merit iertare
“șefa la toți pacienții” nu-mi suna corect gramatical. Ma astept de la o jurnalista sa stapaneasca cel putin acest subiect. Sau poate ma insel si nu cunosc eu destul de bine limba romana.
o stăpânește, stai liniștit, așa a vrut să scrie pt că sună mai amuzant 😉
Mariusica, du-te-n larg! N-ai tu treaba cu Simona!
Nicoleta: sunt dus in larg deja, si da, nu am nici o teaba cu Simona. Doar ca dupa ce ma “delectez pe feisbuc” cu expresii stricate gramatical si cratime puse aiurea sau chiar deloc (inclusiv de la prieteni care au o facultate la activ!) ma asteptaptam sa nu gasesc asemenea greseli aici.
Simona: nu m-am prins ca asa ai vrut sa scrii, scuze 😮
In graba am citit ca ai fost la un test de…urina.Se intampla cand ajungi ultimul in cabinet si vine dupa tine o TANTI mai intepata,cu care anticipezi ca vei avea discutii neprincipiale,sa-i amintesti dupa cine E.Curajul in fata acului de siringa nu este din pacate direct proportional cu gradul de cultura,ci tine mai degraba de sadomasochism.Iar testul de rutina in care iti recolteaza eprubete nu mai e de rutina,e un semnal de alarma pentru o ipotetica SIDA.
eu nu inteleg nimic din ce zici tu aici. E amuzant?
E de bine,vad ca nu a injurat!
Poate il stringeau chilotii. Tare.
intr-o tara indepartata, la vreo 400 km nord vest de romanica, e o alta tara care are un obicei bizar si barbar.
de patru ori pe an, in fiecare comuna-satuc-dorf de acolo vine o salvare cu aparatura si ce mai trebuie si ia sangele la donatorii care vor.
care vor sa doneze.
si asa se face ca in orice comuna cu 5-600 de suflete se gasesc 80-90-100 de indivizi care varsa din sufl… din venele lor aia 450 de ml de sange…
ce primesc pt asta?
pai o ciocolata nestle si un pahar de cola.
iar la zece donari ( ca sunt toate bine contabilizate) o sticla de vin.
si unde mai pui ca 15-20 la suta de alti doritori de donare sunt respinsi pe motiv e diverse, de la starea tensiunii arteriale pana la locul unde au fost in concediu…
de ce doar o data la patru luni?
pt ca mai des nu e voie sa donezi.
dar asta v-am zis ca e la ei, nu la noi…
eu nu am prea multa minte, dar sunt cinstit.
ma dusei o data la dentist, stiti voi, aia care iti umbla in gura cu picameru…
asa, aveam o lucrare mai naspa, tocmai prin gat, dracu stie pe unde era…
asistenta super, doctorita o bunaciune, vara, decoltee…sau decolteuri…
ma aseaza tipele pe un fotoliu care se facu pat, dar cu capu mai jos decat corpu, ca asa e ergonomic, cred…
si se apuca de sapat…
eu nu mai vedeam decat decoltoacele, ca restul erau in gura mea cu totu…
si dupa vreo 40 de minute, ce credeti?
ei bine, pacientul lesina…
mama, sa vezi sperietura pe alea doo… ca moare prostu… mi-am revenit, cu apa si zahar (reteta mea), le-am zis ca o fost frumos dar tot ce e prea mult nu e bun, mai ales ca eu, om insurat, nu suport sa vad prea mult de la alte doamne…
transpirasele tipele… de zici ca facusera concurs de tricouri ude.
cred ca la vara ma duc din nou.
Io` zic ca nu e vina lui ca a reactionat asa. Aia de la cabinet/clinica… ce-o fi ea, puteau sa dea bonuri de ordine sa nu mai fie discutii, da`-i doare-n “bascheti” de oamenii pe care-i ingrijesc, asa ca, asta e, ne uitam urat unii la altii, doar asa ca sa se distreze asistentele alea… parerea mea…
Eu nu am frica de ace, injectii, perfuzii, branule etc (am facut sute de analize, perfuzii in fiecare zi timp de 2 luni si ceva, anticoagulante in fiecare zi combinate cu injectii IM) daaar nu suport sa vad cand baga acul in corpul meu, la altii nu am probleme, am si facut cateva injectii (la nevoie) altcuiva, imi scade tensiunea si lesin dar am timp sa anunt ca o sa lesin. Imi este putin mila de “arogantul” din articol pentru ca probabil e genul de barbat care tipa ca fetele daca se taie si vede sange si e cam nasol dar bravo tie ca ai fost “sefa”.