De-a ce vă jucați când erați mici? De-a ce vă jucați azi?
Mai țineți minte de-a ce vă jucați când erați mici? Eu am încă în minte ditamai lista de jocuri:
- de-a Nadia, la bara de covoare, până am căzut în cap;
- de-a doctorul, cu colegii de grădiniță, până m-a “operat” un coleg cu ciobul;
- de-a datul în leagăn, până ajungeam cu capul în jos și zburam de-acolo direct cu dinții de asfalt (ok, am zburat o singură dată, da’ bine, iar maică-mea n-a aflat nici până azi);
- de-a schimbul de timbre și de surprize de ciungă;
- de-a tricotatul de haine pentru păpuși și de-a croșetatul unei veste, pentru mine, vestă pe care n-am terminat-o niciodată;
- de-a coafatul păpușilor;
- de-a gătitul. Cu noroi, desigur;
- de-a înmormântatul gâștelor moarte (mda…);
- de-a înmormântatul puilor de vrabie căzuți din cuib (mda again…);
- de-a vânătoarea de libelule;
- de-a mama și de-a tata, varianta candidă (oare mai există jocul ăsta? :D);
- de-a îmbrăcatul cu hainele mamei, în absența ei, desigur;
Și câte și mai câte… Mă uit pe lista de mai sus și constat că nu prea am avut nevoie de cine știe ce recuzită, ca să o scot la capăt onorabil cu ditamai copilăria: ceva păpuși, niște gheme de lână, noroi, gâște și vrăbii moarte, libelule vii, leagăne, timbre, cioburi… Nu ca ăștia mici de-acum, care o ard cu tablete, Playstation-uri, computere și alte divaisuri. Nici ca ăștia mari de-acum, care tot cu tablete, Playstation-uri și computere o ard.
Chiar așa: oare părinții noștri se jucau prea mult, în afară de a da uneori cu zarul, la table, sau a muta câte-o piesă de șah? Eu nu-mi amintesc să se fi jucat, darămite s-o facă laolaltă cu toată familia, cum se mai întâmplă azi. Rezultă că e mult mai mișto să te joci în 2014 decât era să te joci în 1984, de exemplu.
Iar, pentru cei care, de sărbătorile care urmează, își doresc să se joace pe cinste, am o informație: UPC are, pentru Crăciun, o ofertă de cadou pentru toată familia. E vorba de Playstation 3, cu care poți nu numai să te joci vreo mie de jocuri, ci si să vezi filme (DVD sau Blu-Ray, la calitate HD), să asculți muzică, să te uiți la pozele din galeria proprie și să navighezi pe net. Aici găsiți detalii despre ofertă, prețul și toate cele. Atenție, e limitată oferta, deci, dacă vă doriți Playstation 3, ar fi bine să vă grăbiți.
Să-mi spuneți și voi de-a ce vă jucați când erați mici, că eu v-am spus. Dar azi? De-a ce vă jucați?
Când stăteam în casă mă jucam cu soră-mea de-a mama și de-a bunica.. ea fiind mai mare, era bunica, evident.. Și ne mai jucam și de-a cântărețele.. Cântam piese de la Phoenix și Compact… Acum ne jucăm de-a Hearthstone..
hahahaha, și cum era jocul “de-a mama și bunica?” 😮
El era “MAMA” !!
Acu` eşti Bunica ?? Don`t Hate The Player , Hate The Game 😉 !! Feels amused !! :))
Varianta candidă? Cum e aia?
ghici
De-a prinsa, de-a mama şi de-a tata, ţară ţară vrem ostaşi, raţele şi vânătorii.
Dar cele mai deosebite jocuri le-am jucat cu o păpuşă, pre numele lui Eschi. Prescurtare de la eschimoş. Nuş de ce am hotărât că era băiat, fiindcă era destul de androgin. Dar era băiat.
Şi numai Dumnezeu ştie câte documentare de la teleenciclopedie am explorat cu el.
ce drăguț. mai știi ceva de Eschi? eu am iubit mult o păpușă pe care o chema Ciupuita (de la Ciufulita), mă trezeam noaptea și-o ceream. nu mai știu nimic de ea, a ajuns, probabil, la gunoi acum zeci de ani.
1. master game: elasticul … motiv pentru care scoteam elasticul de la toate obiectele de lenjerie care posedau asa ceva, fapt care se solda cu tipete si urlete in momentul in care se constata lipsa acestuia (de obicei exact cind se grabea mai tare posesorul articolului vatamat). Plus ca mai obisnuiam sa exersez in casa, ca sa prind toate subtilitatile, si fiind singura, trebuia sa ma descurc sa gasesc ceva sa-mi tina elasticul. Asa ca intr-o zi, intr-o totala lipsa de inspiratie, la pozitia “pe-un picior” am fixat elasticul de gitul inalt unei vaze de-aia de sticla rosie … am gresit miscarea, iar vaza s-a darimat cu un zgomot puternic, urmat de sectionarea gitului la jumatate … urmarile de banuiesc, probabil;
2. coarda – si la asta am incercat o data sa exersez in casa, pina am agatat coarda de lustra. noroc ca m-am oprit la timp … fara urmari notabile, dar m-am si lecuit de sarit coarda in casa;
3. bara din fata blocului, la care ne jucam si noi de-a Nadia … accidente multiple, fara sechele, totusi;
4. “pitita”, “alergatea”, “ratele si vinatorii”, “tarile”, “sotron”, “castelul”, “flori, fete, filme sau baieti”, “de-a mama si de-a tata” – varianta super candida, pentru ca majoritatea copiilor de la bloc erau fete, asa ca imparteam rolurile aleator, “de-a zinele”, “baba oarba”;
5. probatul hainelor mamei, avind o slabiciune vizibila si normala pentru rochia de mireasa … pina m-a prins mama;
6. tenis de cimp, plimbari cu bicicleta …
Oricum, eram foarte activi fizic … copiii de astazi sint mult prea sedentari. Iar urmarile sint grave …
ah, elasticul! da, da, daaa, elasticul! și bambilici, și “Țară, țară, vrem ostași!”.
Am un simtamant nostalgic, am trecut si eu prin toate cele enumerate mai sus
Mai putin bicicleta, ca d-aia maica-mea nu a gasit cu cale sa imi cumpere. Daca nu a invatat ea sa mearga pe, de ce as fi invatat eu, nu?!
Ţurca,hoţii şi vardiştii,ascunsa ,baba oarba,de-a Tarzan,de-a Winnetou,ţintar cu boabe de fasole şi de porumb,ŢOMANAP,găseşte ţara pe hartă,de-a calul,pac-pac cu tubermanul şi cornete,de-a arcaşii lui Ştefan,paraşutiştii (săream din pom cu un cearşaf legat la colţuri 😀 ),de-a cercetaşii (il jucam când mergeam la furat fructe 😀 ),făceam avioane de hârtie,inălţam zmee de hârtie pe care le rupea orice vânt mai puternic,mai sunt multe dar nu-mi mai amintesc acum 🙂
ce e aia ŢOMANAP?
Dar dati-mi voie! ţări, oraşe, munţi, ape, nume, animale, plante. Parca
Eu jucam tomanapaf, adica alea de sus plus actori si filme. Nu-ntrebati de unde scoteam noi in plina glorie comunista actori si filme, da cre’ca faceam noi cumva… 😕
T – tari
O – orase
M – munti
A – ape
N – nume
A – animale
P – plante.
Cel mai fain era in timpul orelor de fizica…hi hi!
Tomapant…eu asa il stiu
lapte gros, de-a mama si de-a tata, fotbal, cu papusa de carpa facuta de bunica, singura papusa pe care am iubit-o.
elasticul,sotronul, de-a hotii si vardistii, ratele, tara,tara,vrem ostasi, alunelul, flori,filme sau baieti,castelul,
iaheu, taranul e pe camp
Flori, fete sau băieți am jucat o buna perioada.
9 pitre sau 7, depinde cate găseam.
Era șantier cand m-am mutat si jucam un joc mai ciudat… Trebuia sa mergem doar pe pământ de la un punct la altul. Asta cu un foarte bun prieten. Evident ca jocul nu avea sfârșit sau câștigator.
Baschet cu mingea de tenis de camp la un cos improvizat din electrozi de sudura.
Tenis de camp pe covor cu minge de tenis de masa.
Fotbal cu figurinele de sah.
.. Trebuie sa ma mai gândesc…
OMG! știi că nu îmi mai amintesc cum era “Flori, fete, filme sau băieți”? 😯 😯 😯
flori,filme sau baieti/melodii sau cantareti. mergeau doua din grup si fixau un nume de …floare,film,artist etc si grupul trebuia sa ghiceasca
De-a vecinele, tot varianta candida (aka fara barfe & rautati). De-a inmormantatul insectelor “bune” – furnici, albine, buburuze, fluturi, gandacei colorati (a se deosebi de insectele “rele”, gen muste, paianjeni, gandaci negri). De-a olaritul = modelat diverse obiecte artistice din noroiul clisos luat din gradina (inclusiv modelat “case” pentru rudele supravietuitoare ale numitelor furnici, care nu voiau deloc sa locuiasca in ele…:))))).
A, si vara, de-a salvamarii (fara sa stim ca se numesc asa) – salvam de la inec insectele cazute in butoriul plin cu apa din gradina :))
de-a gatitul, de-a operat papusile,de-a prins fluturii.culegeam maci, ne cataram in copacii din spatele casei,faceam concursuri de alergat, de-a croitoria, testul de etemina. eu aici pierdeam mereu startul,dar sid esfasusarea.
Păi, copilarind la țară, am jucat câte-n lună și-n stele, de dimineața și până seara, uitam și de foame și de tot… Șotron, frunza, biscuitele, țările (a mai jucat cineva? “se trage mâța de coadă și porcul de urechi… GERMANIAAAA!” – sau oricare țară mai era pe cercul desenat cu cretă, fiecare țară fiindu-i atribuită câte unui copil), rațele și vânătorii, leapșa, v-ați ascunselea și câte și mai câte.
Și de-a ce ne jucam: de-a mama și tata, de-a bucătăresele (ou furat din coteț, amestecat cu țărână), de-a manichiuristele (cărămidă pisata amestecată cu un pic de apă și pasta rezultata întinsă pe unghii), de-a gradinaresele (făceam grădini în miniatură cu fântâni din borcane umplute cu apă și îngropate), de-a înmormântarea, dar noi ne rezumam la albine moarte, de-a magazinul, unde într-un an am creat în pivniță, cu sora-mea, un super suc format din apă + zahăr + vopsea de ouă pt culoare, și au cumpărat toți copiii din vecini, ba prietena mea din copilărie l-a pus și “la rece” pt mai târziu.. o, doamne, și acum îmi amintesc cum ne-au sărit în cap vecinii când au aflat :)) scuza e că eram micuțe, eu 6 ani, soră-mea 10, dar spirit mercantil aveam de pe atunci…
Dadadada, “la foc, la foc, la foc, Germaniaaaaa” si ne raspindeam care-ncotro, cit mai departe de minge si ne trinteam pe spate pregatindu-ne sa respingem mingea.
In rest, cele pomenite mai sus. Oricum, jocurile presupuneau in general miscare, alergare, sarituri, indeminare cu sau fara minge. Sanius pe cele 3-4 derdelusuri de linga oras plus cele 2-3 din. Patinaj si hochei pe cele doua balti maricele care inghetau sau chiar pe strazile orasului. Cazemate din zapada, construit de iglu-uri mai mult sau mai putin reusite. Vara strand, concurs de sarituri de la trambulina sau de pe margine (obligata: sarea unul sau una intr-un fel, cit mai fistichiu si trebuia sa-l imiti), foarte activi eram. A, si turca, un soi de baseball in 2 :)))))
@Diana: hahahaha, ce compoziție super avea oja din jocul “de-a manichiuristele”! 😆 😆
și sper că vecinii nu au și consumat sucul ăla hidos! 😮 😮
noi ne puneam unghii lungi din petale de flori … pe care le furam prin gard de la vecinul de la parter care ne boscorodea si arunca cu diverse chestii dupa noi …
daaaaa, unghii din petale de flori. Doamne, cât de frumos, încă puțin și mă ia plânsul.
Da,da,da, unghiile din petale de flori neaparat rosii si …………tocurile! Adica pietre rotunde(sa nu intepe tare) puse in sandale sub calcai.
Pe langa jocurile clasice vreo doua veri am ingopat comori. Asta dupa cee ctitisem vreo doua carti cu pirati. Faceam gropicele in jurul blocului in pamant, puneam un staniol(si se gaseau cu greu) peste o floare si apoi un ciob de geam bine sters de pantaloni sau tricou, sa fie transparent. La un moment dat eram vreo 12 tanci ce faceam asta, tot gazonul de langa bloc era ramat. Si ce “buni” eram cand descopeream comorile altora…. Tatal uneia din gasca de piticoti era oceanist, i-a adus o nuca de cocos…am ros cate o bucata din ea toti si in jumatate din ea am facut cufar si am ingropat si catiiva banuti de 25 si 50 de bani….Doamne ce comoara, si ce avuti eram!!
ce sweeeet asta cu comorile!
unde ai vazut tu moneda de 50 bani atunci?
Trasul cu cornete și hălăduitul/murdăritul hainelor prin șantierele patriei 👿 L-am considerat un joc foarte inocent până când într-o zi, amintindu-mi de vremurile bune, l-am inițiat pe băiatul meu în arta trasului cu țeava. Când m-a prins soția șoc și groază. Cu ocazia asta am aflat și eu după zeci de ani ce teroare era acest joc al băieților pentru fete 😉
cornetele cu ACE în vârf! HUOOOO!
Fără bolduri și fără să trag în fete. Eram prea cuminte (în sensul că mă făceam roșu ca un ardei capia dacă o fată se uita la mine 😳 ). În schimb eram nemilos cu plasele de tânțari de la ferestrele blocurilor din apropiere (nu eram kamikaze să trag acolo în blocul meu). Singura fată în care am tras cu cornete a fost soția după ce am aflat că avea o fobie la așa ceva 👿 Ea cu făcălețul eu cu țeava de cornete 😀
Foarte adevarat, blocurile comnuiste nu erau trerminatr dar noi copii be-au placut mai ales in Berceni unde am copilarit eu. O copilaraie frumoasa pot spune ca, am avut.
verde stop, mai tine minte cineva? trebuia sa ai tot timpul ceva verde asupra ta, altminteri… chiar nu mai tin minte ce se intampla, daca isi aminteste cinva, rog frumos sa ma lamureasca si pe mine. nu tin minte pentru ca n-am pierdut niciodata jocul asta, chit ca uniforma, bentita, alea, alea. imi pusesem o bucatica de frunza intre ceas si cureaua lui. Iar acum, privind in urma, incep sa realizez de ce nu eram tocmai populara, evident ma pricepeam sa tai cheful de joaca :))
mi-am stors creierii și nu reușesc să îmi amintesc de ce era așa important să ținem frunzele alea după noi 😆 😆
De-a rugby. Pe strada eram vreo 7 la juniorii Farului Constanta. Strada atipica, pe maidanul de langa blocurile noastre se organizau meciuri de rugby, nu de fotbal. Jucam 9 la 9, iar la sfarsit echipa care pierdea, “adapa” invingatorii cu Cico de la aprozarul din colt. Ultimul meci…ne-am strans din nou acum 5 ani sub privirile celor mai frumoase si mai inteligente jumatati ale noastre, plus kinderii din dotare, cine are…si a fost frumos. Peste alti 5 ani, mai jucam, daca ne mai strangem. In rest…copilarie normala.
Vad ca nu a pomenit nimeni de finante, rupeam fetele cutiilor de chibrituri si le asezam intr-un cerc mic facut cu creta si de la “linia” aflata la citiva pasi aruncam cu niste “placinte”de cauciuc; de risca si caserie ceva mai tirziu cind am dat de bani.
Problema e ca ne handicapam copiii, le ducem ghiozdanele, ii dam jos din masini in fata scolii si le permitem sa stea ore in sir in fata ecranelor. Le dam ce le place si nu ce au nevoie.
Coci , un sport local (n-am auzit sa se fi practicat in alte zone geografice ), implica bile de rulment sau “limonine”( bilele de la damele chinezesti, se stie :razz:) , capace de bere sau monedele de 5,15, 25 de bani, la liga mare se mergea pana la moneda de 3 lei ca si miza.
Cartonase, asta era cu fetele de la cutiile de chibrituri, o piatra neteda si multa maiestrie.
Turul ciclist al cartierului ( se acordau premii , acestea erau in general bunuri sparlite din casele proprii).
Olimpiada de vara, un fel de pentatlon 😛 care avea ca si probe : table, licitatie/whist/66, tenis de masa,Monopoly-hand made dupa un original indian, tenis cu piciorul.Fiecare participant venea cu bani de-acasa, medaliatii luau potul.
Fotbal cu nasturi- asta a fost jocul de suflet, l-am jucat pana pe la 18 ani ❗ Terenul de joc era “tunat” pe un carton mai mare decat cel clasic, avea nocturna ( o veioza cu neon), portile aveau plase, nasturii aveau numere pe tricou si erau jucatori de fotbal, nu bucati de plastic.In afara campionatului intern pe care il jucam fiecare in singuratate ( 34 de etape, 9 meciuri pe etapa, 15 minute/ meci, miercuri si duminica), existau campionate europene, mondiale, acolo fiecare isi arata valoarea contra unui adversar in carne si oase.Exista si un document care atesta inclusiv infiintarea FIFAN ( intelegeti voi, FIFA, dar cu nasturi). Bietii nostri parinti pur si simplu nu intelegeau cum niste adolescenti de 17-18 ani stau cocosati impingand nasturi in loc sa fumeze, cum era normal.
Fotbal si tenis cu piciorul-pana la epuizare.
Mama lor de Playstation, tablete, X Box si toate celelalte “minuni tehnologice” care ne transforma copiii in zombies 😡
Aaaa, ştiu şi eu Coci şi bilele alea cu frunzuliţe colorate în interior! Îmi amintesc de zdrăngănitul lor pe asfalt şi parcă şi le văd în faţa ochilor, care clare, care mai ciobite, care mai înceţoşate de atâta treabă câtă aveau. Dar nu mai ţin minte din care parte a copilăriei e această amintire: cea de Constanţa sau cea de Bucureşti…
coci & limonine la constanta 🙂 [am gasit acu’ limonine (frantuzesti made in china) dar nu-s ca alea din copilarie (made in china calitate frate!)]
avioane cu colegul de banca
elasticul din fata blocului.
acuma aud prima oară și de coci și de limonine 🙄
Si eu stiu cociiiiii yuhuuu
Constantean si eu, deci coci. Ma rog, n-am stralucit 🙂
Fotbal cu nasturi n-am jucat la un asa nivel, jucam doar la scoala, in pauze, pe bancile din clasa. In loc de nasturi, foloseam uneori monede.
saritul pe canale cu 4 gauri=noroc,cu 6=ghinion, urmaritul nr la masini:cifre duble/triple=noroc, zero dubla,triplat=ghinion.
cum sa nu, verde stop,expeditii arheologice in gradina.
cazemate in zapada. ati facut cazemate?
Cand vedeam dubla sau tripla loveam usor cu palma partenerul de drum si spuneam “dublu 2” de exemplu, tineam scorul care a vazut primul mai multe. Sau masini rosii, daca numeri 100 masini rosii intr-o singura zi si dupa aia iei de mana fata care-ti place te insori cu ea. Aveam vreo 7-8 ani pe atunci, cre-ca nici nu stiam cum vine aia a te insura. Am reusit odata sa adun 100 masini rosii da’ n-am avut curaj sa o apuc de mana pe distinsa colega de clasa 🙂
băiet fiind…nu, nu cutreieram păduri ci petreceam vacanțele la țară, la bunici; așa că încă îmi mai amintesc:
Vara:
-furtul de harbuji(pepeni pentru nemoldoveni); se făceau movilițe din nisip(pepenii) pe care unu’ trebuia să-i păzească iar ceilalți să-i fure; educativ, da?
-alergatul cu cercul (de butoi sau în cazuri mai norocoase janta de bicicletă) condus cu o bucată de sîrmă (v-am zîs că-s moldovian)!
-de-a marinarii; barca era o balie (cădița din plastic) veche iar vîsla lopata de lemn de dat plăcinte în cuptor a bunicii; noroc mare că apa era pînă la genunchiul broaștei; ulterior aceeași balie a devenit bob, pe o pantă abruptă
-primăvara se prepara “parfum” din toporași sau zambile în amestec cu alcool sanitar;
Iarna:
-patinaj; se rupea un cornier din aluminiu de la antenele tv, care se mula pe încălțări; dacă nu-ți rupeai ceva la “patinaj” se rezolva acasă cînd se constata că nu se mai vede la tv…
-ski fond; în 2 variante; ori cu scinduri din gard ori cu doage de butoi ( erau curbe, nu?)
Bey, ai uitat cartul din placaj ci roti din rulmenti. Daca nua i avut … nasol, nu ai fost hip!
@Costicămusulmanu: și ce făceați cu “parfumul” ăla?
Ai uitat ligheanul devenit bob, sau sacul umplut cu fin (paie), tot pe post de bob;
Hei! Ce placerea sa aud cuvinte “de acasa”, din copilaria mea, precum balie, harbuji, sau sa imi amintesc de patinele si schiurile improvizate….. Pariez ca esti din Iasi si ca ai o varsta….frumusica(!), nu?
În obzeşpatru, fiind unicul copil al părinţilor mei neînţelegători ai necesităţii naşterii de urgenţă a unui frate mai mare cu fix doi ani, mă jucam foarte mult singură. Jocul predilect: ‘elasticul’. În casă, cu firul de elastic prins între două scaune, astfel că Tanti Meri, vecina de dedesubt, îmi spunea că din primul meu salariu trebuie să îi cumpăr lustră. Mă mai jucam de-a ‘două mâni dibace, dar stângi’, cum îmi spunea tata, şi lipeam pe orice ambalajele de gumă de mestecat cumpărată de la contrabandiştii sârbi de la Severin. Ultima găselniţă a fost să le lipesc pe toate pe telefon (acela vechi, cu disc, era loc berechet) cu un fel de super-glue al momentului care a lipit hârtiile, dar a topit plasticul din care era făcut aparatul. La scurt timp a fost înlocuit cu unul nou, care să nu zgârâie la mână. Tot sub categoria de ‘mâini dibace stângi’ se încardează şi experimentele chimice, precum cel cu termometrul cu mercur ţinut în flacăra de la aragaz până mi-a pocnit în mână. Sau înlocuitul curelei de la casetofonul Sony (marfă rară la vremile acelea) cu un banal elastic de păr care a făcut ca ABBA să cânte gros şi lălăit.
Eh, şi altele, dragii bunicii, dar continuarea în episodul următor… 🙂
da, frate, și eu mă mai jucam elasticul cu scaunul, deși nu era deloc fun față de ăla jucat cu mai mulți copii
si totusi, Nike, ce se intampla daca te prindeau fara verde la ‘verde stop’? oricat m-as stradui, deloc nu-mi amintesc…
De fapt se numea “verde stop pe nemiscate”.
Cand erai prins fara verde trebuie sa te opresti din orice activitate. Daca imi aduc bine aminte parca trebuie sa stai pe vine chiar. “Inviai”dupa ce iti dadea cineva verde .
păi incrucisa destele (mijlociul peste aratator) ala de te prindea si iti zicea ghinion, ghinion, ghinion,ceea ce era f naspa ,de deazctivat ghinionul primit adica
hahahahaaaaaa, asta era oare? 🙄
Ce vremuri frumoase…ce jocuri faine:
1. sotron
2. jocul cu mingea si tarile (fiecare isi alegea o tara si capitanul jocului arunca cu mingea si striga tara..si daca era a ta , trebuia sa te feresti sau ceva de genul)
3. tot asa cu mingea aruncam de la unii la altii, care nu era atent si nu o prindea, primea nu stiu ce pedeapsa
4. de-a v-ati-ascunselea (ma jucam si cu ai mei in casa si locul predilect de ascundere era in dormitor, intre dulap si perete, pe unde trecea si teava de la calorifer…acum ma mir cum naiba incapeam acolo)
5. in parc ma jucam cu taica-meu de-a alergatul intre copaci (nu mai stiu care erau regulile)
6. de-a doctorul (si pana la urma am luat jocul in serios 😛 )
7. de-a invatatoarea (asta ma jucam la o prietena a bunicii, si pe post de elevi erau umbrela, 2 maturi si inca alte obiecte de care nu-mi amintesc..pe umbrela o chema Ina, iar una dintre maturi se numea Loredana 😆 ce minte aveam atunci!! eu dadeam lucrari in locul lor si tot eu le corectam..umbrela primea note bune, restul nu 😛 )
8. ma mai jucam totusi si cu jucarii normale: papusi Barbie si nu numai (primisem una imbracata cu fusta cam scurta, o bluza cam decoltata si o haina de blana..si o tot imbracam si dezbracam de haina)..aveam si o gramada de animale de plus (cum am si acum!!) si intr-un timp cand taica-meu trebuia sa vina acasa la 3 p.m ma uitam pe geam, il vedeam cum vine, aliniam animalele pe pat si cum trecea cate o masina, le ziceam “acum tu mergi acasa, acum tu mergi acasa si tot asa. Am mai avut o papusa mare, aproape cat mine, careia nu stiu cum i s-a rupt capul (jur ca nu eu i l-am rupt!!) si s-a chinuit taica-meu sa-l monteze la loc..nu prea a nimerit, statea cam stramb, dar i-am pus o esarfa frumos colorata la gat si gata
9. jocuri de carti: ma jucam cu o prietena “pachetel” nu mai stiu cum era..trebuia sa aduni toate cartile de o culoare sau asa ceva
10. vazusem la TV cum niste copii intorsesera masa si facusera barca din ea…asa ca am facut si eu la fel cu masuta din sufragerie, adunand toate jucariile in ea si imaginandu-mi ca-s in mijlocul oceanului 🙂
11. covorul fermecat…m-am asezat pe covor si am rostit niste incantatii inventate de mine cu scopul de a decola 😛
daaa … de-a invatatoarea ma jucam si eu … si scriam cu creta pe usile de la sifonierul din dormitorul parintilor, care era maro si lucios … si format din 3 parti, exact cum era tabla de la scoala. si imi amintesc ca am nimerit odata o bucata de creta cu piatra in ea si am zgiriat usa sifonierului de putea mama sa citeasca perfect rezolvarea problemei chiar si dupa ce stersesem frumos “tabla” cu o cirpa inmuiata in apa … Doaaaaamne cit mi-a luat sa lustruiesc usa aia … pentru ca se impregnase praful ala de creta si usa devenise opaca si cu niste dire pe ea. probabil ca fiul meu a mostenit genetic aceasta indeletnicire, pentru ca si el a scris frumos cu plastilina colorata pe peretele alb din camera lui. dar mama nu se supara … stie ea de ce 😆
Ah, nuuuu….treaba cu vazutul la TV-ul ala mare, in cutie de lemn, alb/negru, a fost un adevarat pericol.
Pai am vazut eu si una bucata var primar, intr-o duminica (ca doar atunci pupai 30` de Stan&Bran) cum astai doi, numitii Stan si Bran zboara lin, frumusel, ca o frunza in cadere, cu umbrelele de pe o cladire. Ei si ce-a fost in capatenele noastre de 3, respectiv 4 ani, ca una doua, furat umbrela buncii, urcat in pod, din pod iesit pe acoperis si ne-am dat drumu` tinandu-ne amandoi de aceeasi umbrela…Am spus ca era casa cu 2 etaje?!!! Mi se face rau numa` cand ma gandesc. Da` atunci, copil fiind…am testat amandoi treaba cu gravitatia. Rezultatul: eu ambele maine rupte, varu` un picior. Norocu` nostru? Pai copacii din gradina casei, care au mai amortizat nitelus….
Tot la Stan&Bran, astia doi inghit niste chei, dupa aia dau cu apa siii…minune, le cantau burtile…hi, hi…Hop si noi: gasit chei (de-alea vechi, de casa), chinuit sa le inghitim, chinuit sa scoatem apa din fantana…..si asteptat…Binentels, nu a cantat nimic, in afara de noi, care am urlat de durere de burti/stomace, si am primit din plin medicamente de pardon…kkreala….:))
Doamne, ce vremuri!!!
@raluca: vai, vai, vai, nu creeeeeeed asta cu aruncatul de pe casă 😆 😆 😆
Multumescu-ti de buna reamintire ca si io am sarit cu umbrela mamei de pe o masa de lemn in curte. Da’ n-am patit nimic numa’ o observatie din partea mamei ca i-am cam paradit umbrela 🙂
@Simona: Ba te rog frumos sa ma crezi. Daca ma voi hatari sa public ale mele amintiri din copilarie…sa te tii…: sarit de pe casa, bagat vaca-n casa (nu de alta, da` afara ploua si-mi era mila de ea, saracuta cum sta ea acolo singura si o uda cerul), imbatat porcul cu tescovina, fugarit si jumulit pe viu un cocos, sarit cu liana peste o rapa, ne jucam de-a tarzanu si mi-am rupt mandibula, dat foc la bucataria de vara (ne jucam de-a indienii)…si muulte altele!
Sa stii ca era mai frumoasa, mai palpitanta, mai activa copilaria (eu sunt generatie `78) decat acum cu tehnologiile astea!
Îmi place mult și aia cu vaca băgată-n casă. 😆
Zaresc un print calare, calare, calare
Zaresc un print calare, ihaeu
Ce cauta printul aicea, aicea, aicea,
Ce cauta printul aicea, ihaeu
Nu cauta sa se-nsoare, in luna, in soare,
Nu cauta sa se-nsoare, ihaeu
Dar el oare ce doreste, ce doreste
Dar el oare ce doreste, ihaeu
El vrea …………….
ce vremuri…..in afara elasticului sarit zilnic, jucam Nu te supara frate cu prietena mea..si mai era o trusa de magician care continea o bagheta neagra care nu mai stiu ce facea si un banut de plastic legat de un elastic pe care il prindeai cu un ac de siguranta sub maneca ..
Taranul e pe camp
Taranul e pe camp
Ura, draguta mea
Taranul e pe camp
El are o nevasta
El are o nevasta
Ura, draguta mea
El are o nevasta
Nevasta un copil
Nevasta un copil
Ura, draguta mea
Nevasta un copil
Copilul o dadaca
Copilul o dadaca
Ura, draguta mea
Copilul o dadaca
Dadaca un pisoi
Dadaca un pisoi
Ura, draguta mea
Dadaca un pisoi
Pisoiul prinde soareci
Pisoiul prinde soareci
Ura, draguta mea
Pisoiul prinde soareci
Si soarecii la branza
Si soarecii la branza
Ura, draguta mea
Si soarecii la branza
Si branza la butoi
Si branza la butoi
Ura, draguta mea
Si branza la butoi
Butoiul la gunoi
Butoiul la gunoi
Ura draguta mea
Butoiul la gunoi
Taranul sa-si aleaga
Taranul sa-si aleaga
Ura, draguta mea
Taranul sa-si aleaga
😆
😆
Nevasta un copil
Nevasta un copil
Ura, draguta mea
Nevasta un copil
Inca de atunci se stia ca, in mod sigur, copilul e al nevestei. Pater semper incertum…
In vacante la tara pe langa jocurile obisnuite, jucam finante…toate cutiile de chibrituri erau distruse iar papucii de plastic sau cauciuc ai bunicilor deasemenea… seara bunicile stateau la o barfa si la o samanta iar noi jucam de a v ati ascunselea prin lucerna pana dupa miezul noptii! Incalzeam apa la soare in albie sau copaie si faceam plaja in gradina printre randurile de vie si zarzavaturi… la scoala era moda fotbalului pe banci cu monede….ce urlete in pauze cand jucam cu baietii sau echipe mixte! 🙂
kems ati jucat?
Asta era cu carti de joc nu? ceva pe echipe de cate doi, se presupunea ca trebuia sa fii atent si la partener si la echipa adversa si implica si niste semnale secrete….si daca te prindeai de semnalul celorlalti ziceai contrakems si i-ai batut daca aveai dreptate….stiu ca eram groaznica la jocul asta…atentie distributiva lipsa…in schimb in acelasi stil oarecum, imi placea Killer!! cu criminalul, politistul, oamenii buni (victimele)…era fun…si din aceeasi perioda campionatele de TOMAPANT in clasa cand nu venea vreun profesor la ora….ce as mai juca acum…
daaa … kems si macao si tabinet si popa prostu’ si trombon … 😥 mi-e dor de perioada aia …
Cand eram copii toate vacantele le petreceam la bunici. Eram 5 nepoti, eu eram cel mai mare. Ne jucam de-a Olimpiada, cu toti vecinii. Aveam diverse probe, de alergari, de sarituri, de aruncari, de gimnastica (cu note – sigur ca aici cam iesea scandal). Apoi faceam festivitatea de premiere. Aveam si podium (3 scaune, de marimi diferite) si medalii (un nasture mai mare, unul mai mic si o margica pentru medaliatii cu bronz, legate cu ata).
Alta data imparteam curtea bunicilor in sectoare, care erau tari si fiecare locuia in cate o tara. Ne faceam vizite unul altuia, ne tratam cu cafea (apa chioara) si prajituri (cateodata avea bunica niste cozonac sau placinte, alta data foloseam si “paine goala ca la scoala”). O tin minte pe vara-mea, care era cam mucalita de felul ei, cum din America unde locuia ne-a anuntat solemn ca pleaca in vizita in Spania. Chestie care ne-a cam derutat, pentru ca nici unul dintre sectoarele curtii nu desemna Spania. Ne-am lamurit cand am vazut-o ca merge la WC. 😆 Da, in gradina!
Tin minte cand am facut visinata, turnand apa in castronul cainelui, presand visinele si lasand sucul sa curga tot acolo si apoi servindu-ne. Da, din castronul cainelui! 😆
Sau cum furam cartofii fierti din oala in care bunicul pregatea mancarea pentru porci. Da, de acolo, din oala pentru porci luam cartofii fierti si-i mancam. Foarte buni! 😆
Sau cand ne-am ascuns de bunici, ca sa-i speriem, in poiata gainilor si ne-am umplut de paduchi de gaina. Noroc ca pica usor din cap, cand dai cu piaptanul, nu sunt ca cei de om.
O, cate mai am. 😉
păduchi de găină a luat și soră-mea din cotineață (așa se numea la noi “poiata”). de mai multe ori chiar 😆
dar cum e aia cu vișinata băută din castronul câinelui! 😆
Apa cu suc din visine. Turnata in castronul cainelui si pusa apoi in pahare si bauta. Easy! 😎
Cand aveam vreo 7-8 ani aveam o obsesie cu gimnastica ritmica. Asa ca am improvizat obiectele aferente:
-pe post de cerc luam o rama imensa de tablou, pe care evident ca n-o puteam roti in jurul taliei
-pe post de batul ala de fluturat aveam una dintre laturile ramei de tablouri cu o esarfa legata in varf
-pe post de minge aveam “minge” de plastic, formata din 2 jumatati in care stateau ghemele
si in fine in loc de maciuci sau popice cum le-o zice aveam 2 sosete umplute :)) imaginatie debordanta, ce mai!!
Mi-am mai adus aminte si de “bufnite”..erau prosoape rulate, pe care le luam la plimbare si le dadeam si in leagan 😛 (nu, nu eram cu toate tiglele pe casa)..odata a venit o vecina in vizita si si-a lasat nepoata sa se joace cu mine..eu ii zic hai in dormitor sa ne jucam cu bufnitele…ea “care bufnite? alea-s prosoape” “ba sunt bufnite, esti tu proasta!!”
coropișnițe cu lumanari si ata graosa a prins cineva? apoi nu le-a pus sa alerge?
beahhhh, asta nu! asta cred că numai băieții făceau
pai toata copilaria am facut asta,la mamaie. elgam lumanrea aprinsa cu o sfoara, o bagam in vizuina coropisnitei, asta iesea, stingeam lumanarea, legam coropisnita……………………
A prins unu; un ceva, ii spunea nasicorn si a facut asta.
Da’ noi abia asteptam luna mai sa iasa carabusii, adunam borcane intregi si le deschideam in sala de clasa
Sau ii legam cu ata de un bat si ii faceam morisca
fazanul,maroco, razboi?
Daa, fazan..ce-mi placea..abia asteptam sa spuna careva cuvantul care nu trebuie, sa pot sa-i incui (faza clasica iepure-restaurant)
a…ce frumos, ce amintiri….ce prietenii..
de-a Tarzan – pe un soi de liana spanzurata deasupra unei mlastini
tenis cu “rachete” din scanduri de lemn (minge aveam..)
de-a sculptorii in coji de pepene: sa fi vazut seturi de mobilier stil …
de-a bucataresele: am jumulit o data o gaina cand nu erau acasa parintii unei fete din vecini – am vrut sa ii facem o surpriza pregatind o ciorba in care gaina avea ciocul intreg si nevatamat
ne jucam in mdo frecvent cu puii de animale (catelusi, purcelusi, ieduti – hranidnu-i cu biberoane desi erau intarcati sau aveau inca mame la indemna) ;ii cam chinuiam cand incercam sa ii transformam in bebelusi – cu caciulite, botosei si tot dichisul
de-a spiritismul_ cu recuzita aferenta improvizata din cele mai stranii obiecte ( o potcoava gasita pe camp care parea veche si..magica)
painicile (cand scriai pe o foaie cifrele de la 1 la 10 si cand aveai trei liniute adunate faceai o painica)
baietii mai umflau broaste cu paiul si le puneau pe apa dar nu prea ne ametsecam cu ei la asta….
de-a ascunsealea in lanul verde (de ovaz, secara samd)..
si cate si mai cate
stiu sigur ca nu ne plictiseam niciodata si ma apuca amocul cand aud cum copiii de azi sunt plictisiti..si “nefericti cosmic” de la varste mici
da fata, de-a spiritismul cu cheia si cartea
îmi amintesc și ceva vag cu pâinicile. dar cum adică AȚI JUMULIT O GĂINĂ? ERA VIEEEEE??? 😯 😯 😯
a, si ” Am cazut in fantana” ..la cati metri? si cine vrei sa te scoata….x-ulicaaa!
x-ulica te pupa inainte de a te ridica de pe scaunul care tinea loc de fantana..(asta il jucam la gradinit 😳 )
si Am pierdut o batistuta ma bate mamica..cine o afla si-o gaseste ii sarut gurita..samd
si mai tarziu ..vopseam tricuri cu Galus (legate cu sfori sa faca niste cercuri)
Gaina era vie initial- ca apoi a taiat-o frate-su mai mare (fo 14 ani) caruia i-am spus ca ne-a zis mama lui sa facem ciorba pana vine..Teoria o stiam asa ..am oparit-o, apoi am jumulit-o, apoi cu penseta locurile mai greu accesibile, am parlit=o la foc mic si tranc in oala (i-am scos si intestinele); capul insa ramas atasat de restul si la el nu am umblat ca ..deh, era prea mult; mama-sa ne-a cam ocarat (mai ales pe fata ei, eu am fugit cu coada intre picioare acasa si am stat mica vreo 3 zile gandindu-ma ca afla ai mei ); am aflat ca ciorba aia a mancat-o bunica-su deci nu s- a pierdut ..
cââââââât deee scârboooooooooos! 😆
Nadia eram si eu…nu doar pe bara de covoare, teava (foarte ruginita) de apa a rezervorului de 1 tona de langa gradina, barne de sustinere la via agatatoare…Problema era cand pe aceste “paralele” si nu numai faceam si exercitii la “barna”. Mergeam si pe garduri, ce mai…Macar am ramas cu cateva semne pe viata.
Apoi , cu verii mei am barbierit puii de gaina , sa-i facem cu gatul gol cum ii placeau bunicii. Gainocid a fost!
Pot confirma fascinatia inmormantarilor…tot ce ramanea fara viata devenea personajul principal al unor procesiuni funebre complexe.
Cel mai rau am iesit dupa ingropaciunea unui hulub la care i-am facut crucea crestineasca din 2 facalete. Bunica a invartit mamaliga cu linguroiu de lemn in seara aia si pe noi tot cu linguroiu ne-a mangaiat 😀
clincea,a-ti uitat de ea?
stiti de ce au unii barbati penisu` mare ? cand erau copii nu aveau cu ce sa se joace 🙂
In ordine aleatoare, and eram mica ma (sau ne, in varianta cu prietenele/ii) jucam: la nisip (fie cu forme, fie spargeam pietre “sclipicioase” cu ajutorul altor pietre si al unui prieten mai mare), de-a doctorita, de-a mama si de-a tata sau, in varianta mai extinsa, de-a familia, de-a creatoarea de moda (aveam cateva sacose cu haine pentru papusi), de-a bucataria (ingrediente de baza: faina, cacao, frunze), de-a luptatoarele Sailor (eu eram Sailor Jupiter), de-a Perinne (!), de-a Radio Tam-Tam (patronam un post de radio imaginar si, ulterior, cateva canale TV – TV Tam-Tam 1, 2 etc.), de-a luptele cu pistoale (pistol cu apa, cu bile, cu capse etc.), de-a sabiuta (imi facuse tata o sabie din lemn si m-am crezut o perioada Xena), de-a cantareata, Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, Ochii albastri, Fotoliile. Ratele si Vantorii, Tara, tara, vrem ostasi, Tarile, V-ati ascunselea (mai rar), Leapsa (pe diferite categorii de obiecte), Elasticul (ajunseseram la niste performante greu de egalat), TOMAPAN (aici ne etalam cunostintele astia mai brainiacs wannabe), table, sah, felurite jocuri de carti (de fapt,probabil cu astea am inceput!) cu carti normale sau cu carti tip Pacalici sau Pacalicioaica (era o babuta in plus intr-un pachet de carti pereche fetita-baietel, mama-tata, bunic-bunica pe diferite culori si ocupatii), Sus-jos (un joc cu mici pioni unde trebuia sa parcurgi un traseu si aveai diverse scurtaturi sau incurcaturi), de-a invatatoarea (ani de zile am avut-o pe matusa-mea drept eleva), jocul pe TV (rate, cowboys say discuri de impuscat, apoi Tetris unde batusem orice record, jucam ore in sir, iar noaptea visam cum sa fac cat mai multe linii simultan, Batman, tancuri etc.), sticla (stateam intr-un cerc de persoane si invarteam o sticla, partea misto fiind cand sticla se indrepta cu gatul spre o persoana care era “obligata” sa raspunda la o intrebare bla-bla, intrebarile fiind despre relatii reale sau ipotetice, desigur), de-a prezentatorii (asta se intersecta cu TV si radio, dar nu se limita doar la acestea), Spanzuratoarea, Mana, volei peste gard, badminton – la fel, fotbal, coarda (as putea zice in figuri), Sotron, Ciocolata (varianta mai elevata a sotronului, pentru care cautam obsesiv cioburi sau caramizi “bune”), Fazan, de-a Macron I, de-a biroul (asta in era Dallas), Marocco, de-a gimnastica (ritmica – vorba unei alte comentatoare, dar tot o sa imi cumpar din Decathlon o panglica de-aia), Trivia (ce-i drept, asta mai tarziu, prin facultate).
In prezent: Colonistii din Catan, variantele joc de baza, navigatorii, cavalerii si negustorii. In rest, ma mai joc de-a stapanul de caine cand mai plimb cainele unor vecini mai in varsta si fantasmez ca ar fi al meu (some day).
Multam, Simona, ca m-ai facut sa cotrobai intr-un mod placut prin creier!
Si eu eram sailor jupiter..era satena si desteapta..eu eram blonda cu parul lung si mi se parea o insulta comparatia cu sailor moon, care era cam prostuta 😛
La elastic am si eu amintiri multe!
Astazi am cumparat 3m de elastic, si facut fetitei unu similar. I s-a parut mai interesant sa il transforme in hatzuri de cal, si sa alergam asa…
Tarzan intr-o rachita, pana s-a rupt.
Prins fluturi.
Inaltat zmee facute de tataia cu o hartie indigo, bucati de trestie taiate in lung, lipit cu clei de pe prun si ata furata de la mamaia.
Bostani/dovleci scobiti toamna, cu lumanari. Deseori nu aveam lumanari, dar bostani aveam.
Ma jucam de-a magazinul … in copac.
Afumat gauri de vulpe in pamant sa le scoatem – o data ne-a reusit, doar ca mai avea o alta iesire….
Cocotat in cat mai multi copaci. Cazut din cat mai putini copaci.
* Some day, desigur, un alt caine! :)))
Tre’ sa marturisesc ca am gasit si-am cumparat o coarda acum cativa ani, o am la birou. Din cand in cand mai dau spectacol la corporatisti pe balcon. Coarda n-are nicicum aceeasi calitate cu sfoara aia din copilarie, eu am sarit de 40 ani dar tot mai pot duble si opturi.
Eu ma jucam de-a spectacolul, deh, imi placea scena de mica. Pe vremea in care in 3 camera traiau 3 familii ale aceleiasi care, aveam canapea si in bucatarie. Iar mama, neam de inventive, mi-a incropit o scena din toti cei 4 tabureti patrati ai mesei din bucatarie. Mi-a cumparat o lingura de lemn cu coada scuta si mi-a facut loc in spatele perdelei, sa pot iesi ca o diva pe scena. Iar ea, tricot molcom si-mi aplauda poeziile interminabile de zeci de strofe, spuse par coeur.
In zilele noastre, ma joc de-a bucatarul, uneori cu rezultate spectaculoase si alte ori, fix ca acum 25 de ani: cu toata cina aruncata la gunoi, din prea mult zel in preparare.
Iar el, se joaca de-a inventatorul, si-i place, iar mie si mai mult, caci, se stie, romanul s-a nascut poet, pardon…reparatory de orice, oricum, oriunde.
Despre joaca de-a “Palatul acelor”, in alta episoada :).
PS. promit ca eu scriu correct si frumos dar ceva auto correct imi joaca feste cam prin toate comentariile
– Prinselea (cu variatiunea zanele si zmeii)
– Gimnastica – la un sistem foarte interesant de bare, din curtea scolii. Imi amintesc un finish o data, cu o aterizare de la peste 2m (voita) si destul de eleganta, dar in care mi-am muscat limba de mi-a sangerat.
– Ratele si vanatorii
– Pac-pac (cu tuburi de la blocuri in constructie si “gornete” de hartie)
– Statuile
– Matele-ncurcate
– Castelul
– Pitu (asa ziceam noi la pitulusu)
– Floare floare deschide-te-n soare
– De-a scoala
– De-a spectacolul
– Incetul cu incetul se fabrica otetul
– Elasticul
– Coarda
– Tara tara vrem ostasi
– Fete filme sau baieti, melodii sau cantareti
– Sotron (si cu varianta in melc)
– Telefonul fara fir
– Telefonul american
– Fazan
– Un fel de “20 questions”, nu mai stiu cum se numea, dar intrebarile nu erau limitate (Exemplu: Incepe cu “d”, se termina cu “e”, are 6 litere si traieste in Delta). Cine ghicea, propunea urmatorul cuvant
– Spanzuratoarea
– De-a Dallas (aveam o varsta la care nu ne lasau nici la scene cu saruturi), asa ca cele mai impresionante erau birourile lor mari, cu secretare, cu telefoane (nu aveam fix pe atunci). Noi nu aveam niciun birou in casa, dar improvizam impingand noptiere sub mese.
– Saritul de pe dulap (de obicei in pat). Nu stiu cum ne urcam acolo, ca era destul de inalt, dar stiu ca eram destul de mici cat sa incapem stand in sezut (era destul de aproape de tavan)
– Saritul de pe lada recamierului (ceva mai inalta decat patul, dar nu cu mult) in maini (sau cap) in pat, dupa care se continua cu o tumba. Ne-am lasat de acest sport dupa ce frate-meu a aterizat cu capul in calorifer.
Amaratilor.
Eu am avut antrenamente la tenis, ca era nastase-n voga, apoi fotbal, 5 pa saptamana si duminica meci, ca asa voia taicamiu.
Lectii de pian si de vioara, ca asa voia maicamea.
Meditatii la mate, romana si la nu mai stiu ce, ca asa voia diriga.
Palatul copiilor, cercurile de dans popular si pictura, da nu stiu cine draq m-a trimis.
Si cand mai eram un pic liber, dupa lectii, citeam jules verne si altii asemenea.
Frumos si instructiv, nu ca voi, bagabontilor.
Foarte frumoasa ideea articolului. Imi aduce aminte de copilarie.
am vazut aseara un grup de copii prin cartier care erau cam dezorientati , vorbeau cam stalcit :asl, plm. wtf , plm . net pla .erau cam palizi la fata si i-am intrebat .. bai , sunteti zombie ?? Nuuu , ne-a picat netu ,,, plm wtf ~^%*&#$$$$$
ala era banc . eu imi aduc aminte ca puneam pietre pe post de porti si jucam fotbal pina crapam . fetele erau cu ratele si vanatorii ,si ceva cu tenis de camp in fata blocului , si nu era Simona Halep nascuta in 1980 …aaaa si momentele de seara cand era ..MAGIC . adica ochii parintilor nu mai erau asa de vigilenti ..si vacantele de vara la tara la bunici …..si .. cred ca sunt batran de am inceput sa am amintiri din copilarie 🙁
Oooo, ce de amintiri placute!
Hockey pe gheata la patrat (cu bete si puc – cutie de conserva goala de la gunoi, fara patine ca alunecau cizmele la perfectie), concurs de saniute sau tren de sanii, handbal la patrat (adica nu aveam poarta ci un patrat desenat pe jos), elasticul, coarda (inca imi mai place sa sar coarda), carti – in special Septica si Macao, apoi am descoperit Rentz si Whist, frunza, tomapan, flori, fete sau baieti, tip top minitop, tara, tara vrem ostasi, baba-oarba, teatru de papusi, daca mi-o arati tu pe-a ta, ti-o arat si eu pe-a mea (!!!!!), de-a scoala, de-a nunta, curse si intreceri cu bicicletele, cu papusile de a mama si copilul.
Trebuie sa o invat si pe fiica mea toate jocurile astea (in afara de aia cu ti o arat eu pe a mea). Diseara, cand ajung acasa o invat tomapan.
si sa nu uitam sezoanele de iarna <1989 . am avut parte de cele mai bune derdedusuri din viata mea de copil serpentinele inzapezite din oras care nu erau accesibile masinilor . altii platesc bani grei prin Poiana Brasov sau alte statiuni de lux de prin Austria . ale noastre erau la doi pasi . era mai greu cu caratu` saniilor la deal . dar era haiul de pe lume …amintiri din copilarie
ma domnule shoric
da cand te duceai dumneavoastra la bunici, iarna , nu se taia si porcu, neasomat?
si ce manca si gura dumneavoastra mai intai, domle shoric?
e, ia sa te vaz cum replici acu…
@dg , eu mananc doar frunze de primavara asezonate cu lacrimi de panda de cand parintii mei taiau porcu in fata blocului
ce amintiri frumoase !!!!
de-a nadia oricand si oriunde, in casa sau afara
la bara cred ca ne jucam de-a liliecii – nu aveam un nume pentru asta dar stateam atarnati cu capul in jos pentru destul de mult timp 😆 , asta cand nu ne miscam ca maimutele de pe o bara pe alta numai in maini
din cand in cand eu puneam in scena o mica “Cantarea Romaniei” pe scara blocului, dadeam roluri, poezii de invatat etc 😆
am jucat foarte mult “9 pietre” : un joc foarte dinamic, eram intro continua alergare
la tara la bunici ne jucam de-a magazinul : aveam o gramada de nisip in curte si vindeam/cumparam nisipul ala incontinuu 😆 … si aveam si concerte – cantam mai multi la manerul corzii de rasuna satul
telefonul fara fir – cand am mai crescut (12-14 ani) am inceput sa-l apreciem mai mult
ratele si vanatorii – jucat cu patima – daca te nimerea mingea erai terminat 😆
flori fete filme baieti cantareti – se dadea o litera si trebuia sa spui cu acea litera un nume de fata, baiat etc – cam plictisitor, tot pentru 12-14 ani
matele-ncurcate – jucat mai rar ca era prea static
da,da, matele-ncurcate! il jucam frecvent!
pomeni pentru psicile decedate!ce bunatati mai mancam atunci!
printre atatea activitati super inteligente ce vi le zise-i mai sus, mai era una , da rog persoanele prea pudice si sunsiblu sa nu citeasca.
aveam io un vecin mai mic ca mine cu vreo doi trei ani, cam prostalau.
eu si cu gashca de derbedei de seama mea faceam o groapa in nisipul din parcul (era un maidan, un loc viran plin de balarii caruia noi ii ziceam , eufemistic, parc, n.n. ) dintre casele cartierului , unul isi facea nevoile in groapa aia, pa urma il chemam pe ala si ii spuneam ca am ascuns o comoara.
tolomacu credea, cauta si cand se murdarea de, scuzati, “comoara”, era un circ si un ras de zile mari.
stiti ce a ajuns tipul?
acu cativa ani am citit despre el, si am vazut si la televizor, ca a fost prins facand trafic de droguri prin canada si a ajuns in romania la parnaie.
si el, si masa, si tasu.
tasu canta misto la chitara si acordeon, da n-am avut timp de invatat si asta ocupat fiind cu jojingul prin cartier dupa fete.
probabil ca noi presimtzeam asta si il sanctionam anticipat, inca de mic, pa ala micu.
jocu ala cu mingea care nu trebuia sa te atinga la corp sau cap
si pe care o loveam doar cu picioarele, dar din pozitia sezind noi ii ziceam lupta-n cur…
asa era dialectu in colentina, simona stie…
7 pietre, tupu, bâză, fazan, aţe, berman, flori-fete-filme-sau-băieţi-melodii-sau-cântăreţi, lapte-gros, la foc, animale din continente, păcălici.. Plus un cântec oarecum franţuzesc care se termina cu pupatul fetelor, dar ăsta nu-mi plăcea…
Pfuoai! Deci jur ca alaltaieri am vrut sa-ti scriu si eu prima data, cu gandul sa-ti propun acest subiect. Si asta deoarece trebuie sa povestesc de ce am eu trei baieti.
Pentru ca atunci cand mi-a povestit unul din prietenii mei cei mai buni (care erau trei frati) ce prostii faceau, mi-am dorit si eu trei baieti.
Deci faceau asa: Stateau la un bloc de zece etaje si terorizau toti locatarii. Asteptau pana cand doi locatari cu usi pozitionate fata-in-fata veneau acasa, legau cele doua usi cu o sfoara moale (nu intinsa), si apoi sunau la cele doua usi. Cand persoanele incercau sa deschida usile, tot isi trageau si isi inchideau unul altuia usa si nu reuseau sa o deschida. Iar ei stateau pe hol si se cracanau de ras.
Dar cea mai tare faza a fost cea cand au observat ca cei de la electrica au scris cu creionul numerele apartamentelor in tabloul de sigurante de pe scara. Si asa cum erau ele scrise pe orizontala, le-au sters frumos si le-au scris pe verticala. Si apoi au scos o siguranta la intamplare. Cel de la ap 2 de exemplu, a venit sa vada de ce nu are curent dar cand a decuplat siguranta sub care scria 2, l-a decuplat pe altul. Si tot asa pana cand s-a adunat tot blocul jos. Intr-un tarziu si-a dat unul seama ca scrisul e cam de copil si s-au dus iarasi la parintii celor trei sa-i parasca. (Am uitat sa zic, ca orice se intampla in bloc, tot ei luau bataie) – nu-i mai credea nimeni ca nu au fost ei, nici chiar parintii
Sau cand se lua curentul, ( ca era pe vremea lui Ceausescu) puneau scobitori la toate soneriile, numa’ la a lor nu. Vuia tot blocu’ cand venea curentul.
hahahaaa. și ai tăi fac ce ai visat? 😆
Ai mei sunt speciali, ca si toti copiii de altfel. Am foarte mare incerdere in viitor cand ma uit la ei. Se joaca pe afara, dar bineinteles ca si pe calculator. De altfel, si singura pedeapsa care functioneaza este cea cu calculatorul. Cel mijlociu este cel mai tare. Daca-l pedepsesc, trebuie sa precizez toate gadgeturile, ca daca spun “Esti pedepsit pe calculator!”, se joaca in continuare pe telefon sau pe laptop, si zice : “Da’pe telefon n-ai zis ca nu am voie” Ultima data cand l-am pedepsit am avut grija sa le precizez pe toate : “Esti pedepsit o ora! Nu ai voie nici pe calculator nici pe telefon … samd.” Si cand merg in casa, ce facea dragutul de el? Se juca fara nici o taina. Eu: “Ce faci David? NU ti-am zis ca esti pedepsit o ora?” ,La care raspunde: ”Da, dar nu ai zis de cand incepe ora aia!”
Te felicit mult pentru blog, si sa stii ca oricat de obosita as fi, sau oricat de tarziu as avea timp, tot mai citesc cateva randuri de la tine si de la cei care posteaza aici. Sunteti toti molecula mea roz – azurie care ma relaxeaza dupa o zi plina. (nu pot spune grea daca fac ceva pentru cei dragi, dar pline sunt toate zilele mele.)
Am râs pe “crăcănatelea”, vorba lui Carmen, deși am 76 de ani ! Ce-or fi ajuns în viață cei 3 frați ?
De-a Nadia ma jucam si eu.. Sora-mea, mai putin “talentata” la tumbe, era Emilia Eberle. Si ma frecam zdravan cu praf de creta pisata inainte de ” evolutiile” pe alee. Cea mai tare evolutie era roata intr-o mana.
“De-a sahul”. Foloseam piesele sa ne jucam de-a printesele. Regele si regina erau ok, ii mai schimbam garderoba reginei cu niste staniol si palarii din martisoare. Tabla de sah era palatul pe care il mobilam corespunzator..palatelor cu canapele de “argint” de la ciocolata, oglinda lu’ mama si ce mai gaseam prin casa. Mic.
Topogan pe capota masinii, cand mergeam la vie..
-elasticul
-campionat de sarit coarda
-lapte gros
-hotii si vardistii
-prinsa pe culori, animale
-de-a v-ati ascunselea;
-castelul;
-ratele si vanatorii;
-sotronul
-cu tevi si sageti de hartie
-alergatul dupa cocos, gaini, rate si orice alta oratanie domestica
-catarat viteza in copaci, pe sura, pe unde apucam
-100 sau mai mult metri garduri cand fugeam de la furat cirese, porumb, mere, etc
-sprint viteza cand intarziam acasa..:)
-bucatareala cu noroi si frunze. Aveam un vecin care saracu` venea de la munca taman cand “placinta” era gata, noi insistam sa-l servim si el chiar gusta….Acu` are o varsta si ulcer si eu tare cred ca de la placinta i se trage, desi el nu s-a plans saracu` niciodata..:)
-de-a cantarea Romaniei. Pe post de microfon, un stiulete de porumb;
…si muulte altele.
de-a intnsul ateti cand treceau oamenii. puneam ata la nivelul fruntii sau al gleznelor si stateam ascunse sa vedem cine sa impiedica.
de-a intinsul atei voiam a scrie
juca cineva si “Nenea Nae face baie in odaie”?
e varianta mai putin ortodoxa a lui TOMAPAN, in sensul ca fiecare cuvant din titlu reprezenta o rubrica, se impaturea hartia in 6 si se schimba de la unul la altul la jucatori, cel ce urma la rand nestiind ce cuvinte au scris cei dinainte…
pt. fiecare rubrica aveai oarece restrictii, astfel la “nenea” trebuia sa pui in grad de rudenie sau un apelativ de genul doamna, d-ra, dl., tanti etc; la “Nae” un nume (de obicei cele ale prietenilor 😛 ); la “face” un verb; la “in” o prepozitie; la “odaie” orice era permis….
la final, cand se citea propozita rezultata, radeam de ne stricam de ceea ce rezulta 😈 😆
Da, da..jucam si noi asta!! erau rubricile “cine” “cu cine” “ce face” “cum” “cand” “cu ce” si scriam cate 2 alternativ..daca eram la scoala scriam si nume de profesori si activitati inimaginabile :))
De-a COOP-ul la bunici, pe santul din fata curtii: vindeam si cumparam de toate, doar pt farmecul de a face plati / incasari de bani. Bancnotele erau frunzele prunilor, pe categorii si dimensiuni.
De-a arheologii si pietrarii la garla: scormoneam toata garla pt a gasi cele mai misto pietre si mai ales melcii/cochiliile pietrificate.
De-a inventatul de limbi straine: oricum eram experti in pasareasca, deja era depasita limba, asa ca inventam alte limbi (pe sisteme destul de complicate).
De-a doctorul si pacientii: si da, ne dadeam chilotii jos si da, ni se faceau injectiile de rigoare (niciun pacient nu era sanatos si toti aveam nevoie de injectii). Seringa era o carioca rosie (trebuia sa curga sange).
De-a inventatul scuze delicios de tampite, cand spargeam cate ceva prin casa: a fost cutremur, dar mai puternic la voi in dormitor (cand am spart un ceas melc, aflat in mijlocul noptierei); au venit hotii si au vrut sa ma bata cu o bara, dar m-am ascuns la mine in pat sa dorm (cand de fapt m-am dat uta-uta pe bara cuierului de la intrare, pana am cazut si eu si bara) etc in acelasi stil.
De-a miresele, de fapt doar de-a voalul miresei: faceam nod la prosop la un capat si guguloiul ala il puneam pe cap. Pana aici frumos, dar ce te faci ca am vrut trena intr-o zi?! Si trena a fost facuta din perdea? Si seara cam toate cele 8 familii din scara au avut show, fiind vaduvite de perdele?!
Si de-a cam toate celelalte jocuri faine insirate de comentatorii tai faini!
In prezent mai bifez doar remmy, monopoly, sahul cu bile chinezesc, si lungile partide de carti. N-as mai indrazni sa-mi iau perdeaua si s-o fac trena sau sa m-apuc sa ma dau uta pe cuier!
Jocul de-a mama si de tata varianta cvasicandida. Eu eram tata iar o vecina de varsta mea mama. Eu mergeam la servici iar ea statea acasa si facea “mancare” sau plimba “copiii” (adica papusile ei). Nu eram sigur pe vremea aia cam ce trebuia sa fac eu la servici, asa ca nu faceam nimic acolo, stiam doar ca trebuie sa “stau la birou”. Dupa aia ma intorceam “acasa” unde ea ma facea albie de porci pentru ca stateam prea mult cu prietenii si veneam tarziu acasa si nu aduceam toti banii pentru ca “ii beam”. Ce era la gura ei ma facea pe mine (baiat, deci mai obisnuit cu injuraturile) sa rosesc. Dupa aia eu ma uitam la “televizor” (o bucata de scandura pe care era desenat un ecran, deci arata a LCD cand nici nu stiam ce e ala) iar ea dadea cu matura prin “casa”. Dupa aia o luam de la capat.
Parintii ei au divortat de-abia cand noi eram adolescenti.
vai, vai, ce joc trist 😕
Io mă jucam cu soră-mea de-a Angela Similia și Corina Chiriac, io fiind mai mic și tuns trebuia să fiu tot timpu Corina Chiriac. Aaaa, si acum ma mai joc cu prietena mea de-a Tiberiu Lovin și comentatoarele lui.
😆 😆 😆 😆 😆 😆
In prezent mai joc (rar) carti cu ai mei (in liceu jucam septic cu taica-meu si-mi placea f mult-castigam cam de fiecare data-si citeam o serie de carti despre Ramses, asa ca el a ajuns sa ma ia peste picior “tu ce crezi, ca la facultate la medicina o sa ai in afara de anatomie si fiziologie la optionale Ramses si septic??”…prin facultate ma mai jucam niste prostii pe calculator (ceva cu moda, imbracam niste manechine si ceva de gatit, care mi-a tocat nervii pt ca la ultimul nivel trebuia sa faci nu stiu cate placinte in 30 de sec si nu-mi ieseau nicicum)..iar acum ma joc cu pliantul foarte ingenios de Brilique (medicament antitrombotic) primit la o prezentare 😛
Pfuai ce amintiri…eu zic ca tot mai bine era inainte de ceasca…acum nah…fiecare dupa cum crede
sotron
tomapant
elasticul
macao
toci
kems
trombon
frunza
9pietre
de-a v-ati ascunselea…bineinteles cu schimbat haine….si strigatura: ai spart oalele si ai mancat sarmalele
telefonul fara fir
cat e ceasul imparate?
Patratica
uliul si porumbeii
fazan
septica
licitatie
aprozarul
seara de disco
tubermane
prastii
de-a scoala….aveam si catalog….se dadeau note
oracolul
licitatie
si multeeee altele…
De-a înviatul muştelor. Mai mereu…
Mi-a trecut între timp.
hăăăăăă? poți să detaliezi? 😮
De-a scoala, makao, tarile (un fel de volei in care fiecare jucator isi alegea numele unei tari si cand arunca mingea striga o alta tara, iar jucatorul strigat trebuia sa prinda mingea). Acum mi-a trecut, iar jocurile pe pc nu le suport, in special sa se joace altul pe calculatorul meu.
Prima parte a copilariei mele s a desfasurat intr un varf de munte, ai mei amandoi meteorologi. Iarna eram maxim 10 oameni izolati vreo 5 luni pe an cand zapada atingea si doi metrii. Iarna ma jucam de a derdelusul cu ligheanu de pe casa, acoperis de tabla. Dupa ce dadea tata zapada jos de pe casa disttanta de la acoperis pana jos se micsora considerabil aatfel ca era un deliciu sa ma azvarlu cu ligheanul galben ( parca il vad) de pe casa o zi intreaga, apoi am avut niste schiuri procurate de tata cu greu, pe care le am rupt in prima zi pe “partia” batuta de tata, m am infipt intr un gard cu capul in jos si atarnand de schiuri…..nu mi dau seama nici acum cum am reusit. dupa ce a reusit sa se adune de pe jos de ras, a venit si m a smuls din gard. Vara ma jucam de a exploratorul, saraca mama era terorizata de salamandre, serpi,broaste si alte jivine, inclusiv o nevastuica pe care am reusit sa o pripasesc pe langa casa intr o vara si care imi impletea parul….nu glumesc si nu infloresc. cand s au prins ai mei stiu ca am mancat bataie prima si ultima oara, fiindca nevastuica putea sa imi faca rau. Intr o vara m am jucat de a scafandrul intr o toplitza ( un loc special amenajat pentru cresterea puietilor de pastrav), era vara dar apa foarte rece, tin minte ca dupa aceea am racit, ai mei nu stiu nici in xiua de azi de ce. Ma mai jucam de a meteorologu’, de asemenea de a tata care scoate cenusa din soba, cenusa am reusit sa o intind prin casa si altadata de a pus varza la murat, dar in loc de varza am bagat cartile din biblioteca in apa cu sare intr un butoi. Daca imi mai aduc aminte….revin!
cum adică îți împletea părul o nevăstuică????? 😯 😯 😯
Aha….uitasem, dar vad ca daca stau sa ma gandesc imi aduc aminte mai multe. intr o varam am luat un ruj de la mama, pe care l am intins pe toata fata, m a frecat mama inclusiv cu un burete cu nisip fin intr un rau, poate poate se duce. Imi aduc aminte ca era un ruj verde dar care se facea rosu….trebuie sa o intreb fenomenul. alta data am facut coca din paine si apa intr un cuptor care era ascuns in pamant, exista si in ziua de azi, dar nu stiu multi de el, am spalat o tabla ruginita si le am copt acolo. Se mira mama de ce nu mi e foame, dar nu am murit. Si faza e ca I am dus si ei sa guste. :)))). Intr o vacanta am strans o papornitza de pietre ” frumoase” din rau pe care a trebuit mama sa le care intre casa de la valcea si casa de la munte vreo doi ani, nu ma desparteam de ele. Apoi cand m au adus la scoala ma jucam cu verisorii mei de a televizorul cu o carcasa goala de tv, prezentam stiri, si de a caruta cu coviltir, intorceam pe o parte scaunele cu spatar. Puneam un cearceaf pe picoarele lui iar ru stateam turceste pe spatar care eta rotunjit si ma leganam, ziceam ca de la denivelari. Acum inventez jocuri pentru copil, de exemplu plimbatul cu scaunul tip lada cu capac, scot capac, pun una bucata copil in scaun si impihg sau trag de scaun pe parchet prin toata casa, el rade cu gura pana la urechi, sotul meu spune ca David nu o sa aiba mama ci un partener de joaca. Ne jucam de asemenea de-a dl ciorapel si dna ciorapica, ca sa il conving sa ma lase sa ii pun sosete, daca va intereseaza va spun cum, garantez efect…..bebelu ramane cu gura cascata, iar eu ma schimonosesc si treaba e facuta. Am citit toate comentariile si mi dau seama ca noi astia “mai batrani” stiam sa ne jucam. Eu am sa imi notez de prin ele si am sa imi invat copilul sa se joace.
Tocmai i-am citit lui fii-miu cateva din comentariile voastre. Ma uit la el si dupa ce am ras si mi-am amintit atatea, m-a apucat plansul si sper sa aiba si el parte de 25% macar, din fericirea neconditionata a copilariei noastre.
Acum ma reintorc integral la el, sa-i povestesc ce faceam eu, sa stie si el de la 6 luni ce-i aia copilarie cu jocuri minunate!
Va multumesc tuturor pentru amintiri!
“pistrui” a jucat cineva?
Nu,cum e jocul asta?
Pentru ca m-ati incitat cu povestirile voatre nastrusnice, o sa amintesc si eu cateva moduri de a ma juca in copilarie, alegand pe cele pe care nu le-am intalnita inca aici:
– de-a design-ul de locuinte (acum ii zic asa, atunci habar nu aveam de asta), adica de-a mobilatul casei papusii. Pentru ca pe vremea aceea (de tare de mult) nu prea erau jucarii de acest gen si oricum ai mei nu cred ca ar fi avut bani sa imi cumpere, improvizam mobilierul din diverse obiecte si slava Domnului erau destule obiecte ca ai mei tocmai renovau casa:capete de scandura, table, cutiute, ba chiar si piese utile ca de exemplu capacul scurgerii de la baie care in imaginatia mea reprezenta cada si pe care l-a cautat taica=miu doua zile suparat ca trebuie sa cumpere/caute altul
– de-a facutul animalelor din cartofi: cautam cartofii tocmai scosi din pamant care aveau forme mai speciale si faceam din ei adevarate turme de vaci, porci, cai, depinde fe forma gasita , unindu-le capul de trunchi si facandu=le picioare si urechi din betisoare de diverse marimi; evident suparare pe bunici ca stricam cartofi!.
In rest toate jocurile de mai sus si mai ales miscare in aer liber! Oare cum putem face ca si copii de azi sa iubeasca asta mai mult decat electronicele?
Mai tineti minte “mozolul” de dupa ore ? Cel putin asa ziceam noi cand asteptam fetele sa iasa de la ore si sa le batem cu bulgari de zapada. Ma rog, nu era foarte cavaleresc, dar ce stiam noi la varsta aia :)) . The winter is coming!
Apoi, mai erau injectoarele – aici e mai greu de explicat, un soi de pocnitori care functionau cu fosforul de la chibrituri. Erai legenda vie daca pocneai un injector cu zece chibrituri – trebuia sa-l arunci ca altfel iti sareau si degetele.
Fumigenele – staniol cu o minge de ping pong care era aprinsa si apoi introdusa in cutia postala a unui vecin nefericit.
Da, tin minte “mozolul” mai ales ca bulgarii aia aveau o afinitate speciala pt persoana mea 😛 Odata insa m-am ferit si bulgarele l-a nimerit drept in figura pe portarul scolii :))
Nu-i adevarata asta cu “copiii din ziua de azi…” Frate-meu face 14 ani si s-a jucat destul pe afara de-a va-ti ascunselea si hotii si politistii ( varianta moderna cu zombie), pac-pac si celelalte jocuri de se facea o larma afara pana aproape de miezul noptii. Ceva amuzant: intr-o seara (acum ceva ani, cand era la faza fetele sunt proaste si bleacs) imi povesteste despre jocul lor de pac-pac. Si il intreb auzi mai, cand eram eu mica asa ne doream sa ne jucam pac-pac cu baietii si nu ne lasau niciodata, ba ca noi nu stim, ba ca n-avem pistoale, ba ca suntem tolomace, voi va jucati cu fetele? La care copchilul meu ridica din umeri si zice razand: nu, ca-s tolomace si nu stiu sa se joace. :)) Unele lucruri nu se schimba niciodata 🙂
Impreuna cu sora mea si o verisoara am rupt usa de la dulap in doua. Se stricase o balama si tata a luat usa jos sa nu se strice si cealalata pana cumpara una noua. Iar noi am pus-o pe birou si am facut-o tobogan. Si mai apoi trambulina. Dar cea mai groaznica “nazdravanie” a fost disrugerea viorii. Am studiat, otara, sa nu ma surmenez, am lasat-o pe fotoliu si m-am apucat sa escaladez mobila ca sa cotrobai in dulapul parintilor unde nu aveam voie sa umblam. Si am cazut. In fotoliu. Peste vioara. Si am mancat bataie cu arcusul de am vazut stele verzi iar a doua zi a dus tata vioara la lucru sa o carpeasca, apartinea scolii. Culmea ca am mai cantat la ea, mare mester tata. :))
Voi sunteti siguri ca nu locuiam toti in acelasi cartier?
As adauga :jocul de-a restaurantul unde fripturile erau mainile si picioarele de la papusile bebelusi cauciucati iar cartofii erau bucati de hartie de prin carti .Colectiile si schimburile de surprize sau ambalaje(care aveau un miros dumnezeiesc )de la guma de mestecat straina tipi-tip,baltazar ,turbo…,timbre. Lipitul gumei de mestecat de dulap sau de pat inainte de culcare pt.ca apoi,dimineata sa o iei iar la mestecat cu gustul imbunatatit. Daca ma gandesc,o guma imi ajungea vreo cateva saptamani.
Jocurile cu palmele din recreatia mare:”Un marinar de la marina
Avea si el o balerina
Si balerina lui canta:
OH,PONI-PONI…
CEA-CEA-CEA!”
Aaa..era sa uit jocul cu ata pe degete si primavara,cand era sezonul de carabusi,concurs” cine prinde mai multi carabusi” sub stalpul din fata blocului.(recordul:o punga de pufuleti plina de carabusi).
Apropo! Va mai amintiti pufuletii cu lapte praf?
Si noi faceam schimb de timbre si poze decupate si abtibilduri..ce vremuri 🙂
Isi mai aminteste cineva jocul “DACII SI ROMANII”(ala in cutie)?Revistele “PIF” si “RAHAN” ? cine le avea era bogatas.
Caietul de amintiri?
Motivul pentru care “Pif” și “Rahan” erau permise în România la acea vreme (în număr foarte redus) era faptul că apăreau în Franța sub oblăduirea oficiosului Partidului Comunist Francez, numit “L’Humanité”. Nu însemna neapărat că erai “bogătaș”, ci aveai relații (de obicei la poștă).
“bogatas” cu ghilimele,in sensul asta.Era” averea” cea mai de pret a unui copil.Toti ii cereau imprumut revista
necherman?
aaa?
Mi-ai adus aminte de copilarie. Ne jucam ratele si vanatorii, elasticul, de-a doctoral, imitam formatii, facem corturi, x si 0….si cate si mai cate! Am avut parte de o copilarie frumoasa…
1. RUBLE. Colectam fațetele de la cutiile de chibrituri… le numeam “ruble”. Le puneam teanc pe trotuar la 10 – 15 metri distanță de noi în mijlocul unui cerc marcat cu cretă. Apoi aruncam spre stiva de “ruble” cu o piatră plată (se numea “paică”) sau mai evoluat, cu un bidon de ulei de mașină (de 1 litru) umplut cu nisip. Scopul era să spulberi din cât mai puține aruncări cât mai multe ruble. Se organizau campionate, mai ales în vacanța de vară când vuia strada de țipetele noastre. Puneam mare pasiune în ceea ce făceam. Cine colecta cele mai multe “ruble” câștiga respectul nostru. O variantă primitivă de popice cu un “twist” balcano-gitan.
2. DACII Și ROMANII. Construiam scuturi din blocurile de desen mari, din carton, cele necesare la acea vreme în timpul gimnaziului. Săbiile erau confecționate din șipci de lemn. Ne împărțeam în două echipe și puneam de un război. Când lucrurile scăpau de sub control apăreau și vânătăile.
3. NU TE SUPĂRA, FRATE! Un joc prostuț, din comerțul comunist, alergai cu niște pioni din plastic pe o placă de carton și eliminai adversarii… am uitat regulile. E mult de atunci.
4. PITITEA. Desigur, în varianta noastră din mahalaua Piața Sârbească din Ploiești (azi Transilvaniei) unde stabileam cu claritate unde ne puteam ascunde. Pe strada X și Y dar nu mai departe de Z, în curțile vecinilor, ocolu’ mic sau ocolu’ mare, etc. Ne prindea noaptea jucând așa ceva. “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!”
5. ȚARĂ, ȚARĂ, VREM OSTAȘI! Ne împărțeam în două grupuri, aruncam alternativ cu o minge de handbal unii în alții. Cine era lovit, era eliminat! Se numește “dodgeball” în lumea anglo-saxonă.
6. SPORTURI. Evident fotbal, badminton și volei. Vuia strada, enervam vecinii, ieșea cu scandal și se lăsa cu pedepse. Turneele de dublu la badminton erau fantastice!!!
7. MONOPOLY. Copiat fraudulos după cel occidental, ilegal introdus în patria noastră în anii ’80, pentru că pruncuții de românași nu aveau voie în comunism să execute operațiuni bancare, să dea cu zarul și să cumpere proprietăți, să impună chirii sau să își exploateze colegii de joacă.
8. CURSA CU BICICLETA. Cei ce aveau așa ceva, organizam curse de-a lungul întregii străzi. Câștiga cel ce trecea linia de sosire primul dar erau apreciate și frânele puse brusc care înălțau nori de praf în mod spectaculos!!! Pegas, Pegas, unde ești?
9. FURATUL DE ZARZĂRE. Cu dureri de burtă și fără alte comentarii.
10. JOCURI DE CĂRȚI, ȘAH. Asta când ne făcusem mai mari. Tabinet, Bridge, Șeptică, etc.
11. LA FILM. Când era un film “bun”, mergeam împreună la cinema. Producțiile indiene de la Bollywood, Piedone (Bud Spencer) – filme cu cafteală, “Jandarmul de la Saint Tropez” chiar și “Mihail Câine de Circ” erau foarte apreciate de noi toți.
12. LA STADION. Meciuri de fotbal. Eram captivați de joc, mai puțin de audiența din tribune și minoritarii vânzători de semințe, care era departe de a fi de calitate. Pe vremea aceea eram copii și puteam face abstracție de ce era mai puțin plăcut în jurul nostru.
AZI? Am emigrat, muncim și ne creștem copiii noștri. Tot ce ne dorim este să fim sănătoși și să ieșim învingători la acest joc. 😉
Ce coincidenta!Si noi am imigrat si ne crestem copii nostri! 😀 Jocul asta il jucam cam multi!
un “i” din copiii l-am pierdut SCUZE
@Lixuca – nu prea am avut de-ales. Ale vieții jocuri 😀
Jocul de-a mama si de-a tata… 😆
Dar de cocoţatea mai ştiţi? Piticot? Capace? “Capacele” se aseamănă cu “cartonaşe”, dar se juca cu capace de bere, pepsi (astea erau aşa de rare…), mergeam pe la cîrciumă şi le adunam de pe jos.
Noi mai jucam “soldăţei”. Făceam cazemate din cretă – cumpăram cutii întregi de cretă şi construiam cazemate, lipind bucăţile de cretă cu aracet pe un placaj de traforaj, după care, făcînd două tabere, trăgeam în soldăţeii inamici cu “invizibile”- un fel de praştii mai mici care foloseau ca proiectile sîrmă îndoită sau bolduri îndoite.
Alt joc era “tampoane”. Da! De mici l-am jucat. Aveam maşinuţe pe care le tamponam între ele şi, care se răsturna, ieşea din joc. Iar cel care avea maşinuţă de “fier” era nabab. Sau erau unele albe, care parcă se numeau Packard, li se deschideau uşile şi capota. Bordurile erau pe post de străzi.
Ce vremuri, ce de nostalgie 😉 Si noi jucam coci si limonide (sic) si faceam gimnastica la gardul vecinilor (adica podul si stand in maini), iar vecinii – niste batranei ff simpatici – ne dadeau note 😉
Si TOMAPANT, Ali-Ali (deh, Dobrogea cea turcita), sau, preferatul meu tarile, care se cucerea cu cutitele. Adica se trasau patrate pe o bucata de pamant, se alocau jucatorilor si apoi fiecare cutitar, prin rotatie, isi arunca pe spate cutitu,l incercand sa cucereasca o tara vecina si neprietena. Asa m-am ales cu un cutitas infipt in laba piciorului drept si am si-acum dovada 😉
_ “Nu te supara frate
– trasul cu “pishcarul”
– “gradinita”de furnici in camera
– intrecere cu muste legate de picior cu ata
– colectii de capace de bere turtite
– colectii de partea din fata a cutiilor de chibrituri
– prins pisici si legat de coada lor cu o sfoara a unei conserve goale in care se introducea pietre … apoi dat drumul la pisica pe asfalt … in 2-3 saptamani nu mai circula nici o pisica prin zona
– castelul
– poarca
Eu inca sunt suprinsa ca mai tin minte dupa atata timp “numaratorile”,An-tan-te / Dize mane pe / Dize mane compane / An-tan-te” “iti biti furca-n cur, vin tiganii si ma fur, unu’ ma leaga, unu’ ma-ntreaba:
ce-ai facut cu capra neagra?..” :)))Si cel mai tare mi s-a parut, la un moment dat cand ne-am strans o gasca mare din diferite colturi ale tarii, ca toti le stiam … Cum circulau, dom’le, fara internet? ! :))))
Aaaa… si “Iesi, papucule de sub pat” :))
Gropita juca cinva? castigai bani multi daca nimereai groapa (din asfalt sau pamant) cu monede. mai stie cineva?
E mult de atunci …. dar i-mi amintesc cat de mult riscam ” jucandu-ne de-a soldatii cercetasi ” in PALATUL BRANCOVENESC din comuna Potlogi, judet Dambovita, unde am copilarit, casa noastra fiind la circa 50 de metrii de acesta, … ” morisca cu oua de cioara ” luate din podul palatului, unde ajungeai numai pe o scara de lemn de circa 8 – 10 metrii, care se balansa periculos la urcarea noastra ” bagam un betisor prin ou, pacalitul tinea betisorul cu oul intre maini, iar initiatorul ii strivea oul in maini lovindul cu ambele maini, … ” cercetasi din tunel ” – din palat pleca un tunel care se infunda la cateva sute de metri, noi aprindeam suluri de carton, din cel negru cu zmoala si cercetam tunelul, odata s-a intamplat ca dupa ce am aprins un sul nou, de la cel consumat, pentru ca m-am ars la mana, l-am aruncat pe fata fratelui meu, mai mic, care a avut niste rani, pentru care mi-am luat bataie acasa …
Cu stima !
Barbu Florea
PS – in 2008 a-ti scris un comentariu despre CANDIDATUL LA PARLAMENTARE BARBU FLOREA, profit de ocazie si VA MULTUMESC.
LA MULTI ANI, SARBATORI FERICITE, SANATATE SI MULTA FERICIRE incepand cu NOUL AN 2015 !
Fotbal toata ziua… Clar! Acum, nu prea mai am timp sa ma joc nimic! 🙂