Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Din nou despre cât de uituci suntem, mai ales eu

Screen Shot 2015-03-08 at 20.06.11

Vineri am postat victorioasă o istorioară pe care o povestise o cititoare tot aici, pe blog. Mă amuzase teribil și mi-o salvasem pe desktop, cu intenția s-o public separat, la un moment dat. Și am publicat-o, moment în care au început comentariile cititorilor. Ba că “Simona reîncălzește capacul de WC” (despre asta era povestioara), ba că “Simona vrea să ne testeze”, ba că… ”Am mai citit asta aici. Pac, link cu dovada“. M-a lovit link-ul ăla drept în moalele capului, mai am și-acuma cucui. Pentru că, dăăăăăă, ăsta e adevărul, o mai publicasem o dată, nici mai mult nici mai puțin decât cu vreo săptămână în urmă. Cu alte cuvinte, mă caută neamțul ăla pe-acasă, îl știți voi, e ăla de am uitat cum îl cheamă. Am recunoscut pe blog, spășită, că sunt varză, la care cineva mi-a propus să fac o postare despre asta și să invit toți uitucii care mă citesc să se confeseze. Și m-am apucat s-o fac, zâmbind mulțumită. “Mamă, să vezi câte povești funny o să se-adune, o să ne superdistrăm”, mi-am zis și, de undeva din colțul camerei, mi-a zâmbit, aprobându-mă din cap, neamțul cu pricina, ăla al cărui nume nu mi-l amintesc. Un singur neuron, stingher și nebăgat în seamă, a îndrăznit să foșnească pe undeva prin cap și să se agite ușor, în căutarea unui confrate cu care să facă o sinapsă. Doar că nu voia nimeni, toată lumea era plictisită și nu avea chef de muncă. Până la urmă, am găsit un neuronaș mai bleg și mai slab de refuz și l-am împins de la spate, cu mâna. “Hai, du-te, frățiorul tău are nevoie de cineva cu care să facă o sinapsă”. Mai n-a vrut, mai s-a lăsat, până la urmă a ajuns lângă frate-său, târșâindu-și picioarele și s-au încârligat, ca să facă sinapsa. Frățește s-au încârligat, nu vă gândiți la prostii, aș fi vrut eu să se încârlige altfel și să se lase cu nașterea a noi neuroni. Rezultatul sinapsei: mi-am adus aminte, vag, că e posibil să fie probabil ca, la un moment dat, să mai fi deschis discuția despre uituci aici, pe blog. Așa că am folosit emoționată funcția search, cu ajutorul căreia am identificat nici mai mult nici mai puțin decât trei postări cu această temă. Pe două dintre ele, Am uitat că sunt măritată și Povești haioase cu uituci, chiar vi le recomand. :mrgreen:

Bineînțeles, dacă mai aveți nervi, puteți să mai spuneți, în cele ce urmează, și alte povești despre uituci. Pe cele mai mișto o să le postez, ca de obicei, și separat. Poate chiar de mai multe ori. 😛

Foto Shutterstock

49 comentarii

  1. numai ca neamtul cica ar fi austriac de fapt 😀

  2. Despre uituci si uitari si ce trebuie uitat, zici?
    Vezi tu, uitarea asta e … cum ne place noua s-o simtim. Sunt unele uitari haioase, sunt apoi uitarile dorite, sunt uitari care te sperie…

    Aaaa, cand am uitat sa pun scurgerea de la masina de spalat in toaleta si am lasat-o atarnind pe raftul de lemn, in cutia de ratan… Si 70 de litri de apa mi-au scaldat, ca pe Nica al Popii, tot ce aveam in intregul dulap din baie (de la creme de ghete, medicamente, tampoane, sare de mare, detergenti, pana la papuci de casa, ate si ace de cusut) ce pot sa mai zic? In afara de faptul ca m-a costat iar 1700 ron sa schimb dulapul in care era incastrata chiuveta. Asta a fost o uitare haioasa. Si nu prea…
    Despre uitari care te inspaimanta, ca atunci cand ai uitat sa cobori la Muncii, te-ai trezit la Dristor si nu recunosti o iota din ce te inconjoara. Asta e o uitare inspaimantatoare. Iti pui mana pe burta de 7 luni si te intrebi cum naiba a dat Altzi ala mic asa repede peste tine si incotro te indrepti spre o iesite. Oricare…

  3. Astă toamnă, început de lună, joi. Mă sună al meu să-mi spună să vin de la birou direct la Kaufland, să facem cumpărăturile lunare. Are el lista gata făcută. Șampon, gel de duș, periuțe de dinți, balsam de rufe, mănuși de curățenie, detergent de podele, lavete, bureți de vase, baterii, saci de gunoi, fâs-fâs pentru toaletă și multe altele. Zis și făcut. N-avem pix să tăiem de pe listă, deci bifăm produsele-n minte. Cumpărăm tot magazinul, îl cărăm cu chiu cu vai acasă și distribuim totul prin dulapuri.

    Astă toamnă, început de lună, vineri după joi. A doua zi, carevasăzică. Ies de la birou. Răstorn geanta cu susu-n jos, să caut cartela de la clădire. Găsesc lista de cumpărături. Intru-n panică. Aoleu, n-am făcut cumpărăturile, nu mai avem de niciunele prin casă. Ia, să-i fac eu bărbatului o surpriză și să cumpăr singurică toate cele trebuincioase. Mă duc la Kaufland. Cumpăr tot magazinul, chem taxi și mă urnesc cu droaia de papornițe până acasă. Ăsta al meu s-a trezit cu fața la cearșaf? De ce se uită la mine ca la un om nebun? Mă apuc de distribuit produsele prin dulapuri. Încet, încet, parcă începe să mi se ridice ceața de pe creieraș. Aceleași dileme, în două zile consecutive. Balsam de rufe cu vanilie sau cu liliac? Fâs-fâs cu lăcrămioare sau cu levănțică? Detergent de podele cu ceară de albine sau cu ulei de măsline? Gel de duș cu ciocolată sau cu mentă? Sau, mai bine, cu ciocolată cu mentă? Aceleași alegeri. 😆

  4. Eu in fiecare zi mi-am impus sa mananc doar un “ceva bun”!!! Si sunt atat de uituca, incat pana la sfarsitul zilei mananc doua-trei, dar imi promit solemn ca de maine nimic dulce sau gloriosul ” ceva bun mic”!!!Ironia este ce exact dupa ce am terminat de halit a doua bomboana de ciocolata :mrgreen: imi aduc aminte ca mai mancasem una, dar again se sterge tot din memorie la a treia bomboana si uite asa nu pot sa ies din cercul vicios! 🙁

  5. Eu am incercat, la un moment dat, sa ma tratez de uituceala. Epic failure!! M-a convins cineva sa iau niste suplimente cu gingko biloba, ginseng si alte douaj’ de plante miraculoase. “Dar vezi ca trebuie sa le iei macar o luna zilnic, fara intrerupere, ca sa aiba efect”. Zis si facut. Dimineata la ora 9, pastila mea de memorie era nelipsita de langa iaurtul care constituia micul dejun.

    Trec niste luni de zile. Intr-o zi cu soare, era pe la pranz…nu-mi vedeam capul de treaba, avem de pregatit enspe mii de rapoarte, activitati si delegatii…si ma pomenesc intrebandu-mi colegii de birou: “Voi va mai amintiti daca eu mi-am luat pastila de memorie azi dimineata??”
    Hohotele de ras s-au auzit pana la ceruri 😆 😆

  6. la mine Alzi are deja o relatie trainica si plina de afectiune cu mama,asa ca e de-al casei,ca sa zic asa.
    cel mai nasol lucru care mi se intampla este ca uit ce medicamente am luat. si din cand in cand fac numaratoarea si nus tiu cum s e itnampla, dar la sfasitul lunii imi raman de fiecare data.seara numar si imi ies ,dar la sfarsit de luna, nu mai ies.
    nu pricep nimic.

    Miercuri seara ii atrag atentia puiului meu sa nu uite sa printeze ultima fotografie a rudei mele care murise  marti cu scopul de a o duce mamei lui,o persoana la care tin f mult.
    Puiul meu imi spune: Iubire,daca imi aduci aminte maine dimineata, totul se rezolva.
    A doua zi, la ora 9.30 imi sun puiutul , care imi spune:Gata, acum o printez si iti fac copie color si buletinului tau.
    Zic:bine puiut.
    Ora 12. Sun.
    Eu: Pui mic, fotografia si buletinul ………………..
    El: se poate  puiutul meu? sunt deja in rucsac.
    Ora 14.Sun.
    Eu: plec de la serviciu la germana. totul e ok? stii tu: poza si………
    El: da draga mea sunt in rucsac.
    Eu:ok!
    ora 16. Sun:
    Eu: pui , intru la germana vezi sa nu uiti…………
    El: nu ma bate la cap. ambele sunt in rucsac.
    Ora 19.00. Ies de la germana. Suna telefonul.
    Puiul meu: iubire am ajuns la inmormantare, dar stii ce am uitat?
    Eu: ce???????????????????????
    El: rucsacul la serviciu!

    • Feminista lu' peste

      Acu sa ma iertati ca sunt carcotasa si vorbim despre uituci…dar @nike, nu ne-ai mai povestit o data faza cu rucsacul??? Sigur am mai citit-o!!!

  7. Lasa, fata, noi sa fim sanatosi. Nemtii sa-si vada de ale lor. Da’ totusi domnu’ Nic ar trebui sa fie pregatit cu foi A4 cu poza ta sa o lipeasca pe stalpi, ca sa stie oamenii care vad pe una cam buimaca ratacind pe strazi cine e persoana si ca cineva o asteapta acasa cu cumparaturile. Preventiv doar, desigur. :mrgreen:

  8. La mine sunt prea multe, mult prea multe. Incepand cu mutatul dintr-o camera in alta cu o carte in mana si pierdutul cartii pe drum (care a durat 10 secunde!). Continuand cu cititul ziarului in fata aragazului “ca sa nu uit ca am mancare pe foc si sa nu se arda” si trezitul dupa o ora inconjurat de un fum gros sa-l tai cu cutitul (si cred ca si ceva monoxid de carbon intr-insul). Si cu multe altele, de asemenea, pe care o sa vi le spun … dupa ce mi le amintesc. 😈

  9. O experienta de la primul meu job, munceam vreo 10 ore/zi fara pauza (covrigi..)+sambata si la un moment dat le zic colegelor: “bai oare ce chiloti am pus pe mine azi de dimineata? ca nu-mi mai amintesc..” a trebuit sa ma duc la toaleta sa verific, in rasul general. 🙄 Deci asta-i primul semn ca munciti prea mult, nu va mai amintiti ce chiloti ati pus pe your gorgeous self 😳

    • ryo,
      frig afara, eu n nopti endormite.
      ajung la birou si imi desfac incet geaca si vaz niste danteluri negre revarsandu-se. stai c abluza d=asta nu am,zic.
      da, era doar sutienul.
      m-am dus si mi-am luat o bluza de la primul magazin……………

    • Sau… ajung acasa, bag rufle la spalat (dupe ce am rezolvat scrugerea – acum merge direct in tevi, nu mai tre’ sa stau sa o agat de toaleta).
      Intre timp ma apuc de mancare, copil, barbat, alea-alea. Ba aud intre timp si masina de spalat anuntandu-ma ca a terminat, apoi cu un alt beep imi spune ca se si inchide singura (desteapta masina am, nu? ). Il rog, intr-un tarziu, pe sot sa scoata rufele din masina, sa le intind.
      Ei, as! Rufele uscate. “Pai n-ai dat drumul la masina, nevasta!”. “Cum nu, barbate, am si auzit-o beepaind de final”. “Ba uite ca nu, ca-s uscate tzoalele”…
      Pfff, nervi, timp de asteptare iar! Si as fi vrut sa ma culc si eu devreme, cu copilul. N-ai sa vezi.
      Ma intriga faptul ca masina m-a jucat pe degete. Mi-a si sunat ca a terminat. Ma jur. Am auzit-o eu. Cu urechile astea doua…
      Ce sa mai cred? Ca si urechile imi joaca feste? 🙂

    • Acum vreo 6 ani iarna, buimaca (nu auzisem desteptatorul) 😐 si cu un barbat care zbiera de la usa ca tre sa plecam urgent ca am intarziat vreo juma de ora, am plecat in strampi 😳 !La un semafor ii “aluneca” mana barbatului pe picioare si ma intreaba asa nedumerit”auzi da cat de scurta e fusta sub geaca”…io…”care fusta??”N-are rost sa ma scriu cata mormaiala 😡 am auzit pe drumul de intoarcere spre casa, si cate zile din cea cu pricina eram pusa la usa sa verific ca nu am uitat nimic 😛 !!!

  10. 1. vineri seara incep sa pun rufe la spalat, schimb prosoape, stiu sigur si musai ca am scos din dulap prosopelul curat roz sa il schimb, dar nu mai stiu unde l-am pus. O iau pas cu pas: l-am pus frumos impachetat mai departe, in masina de spalat, cu prospapele murdare.
    2. Mustruluiesc sotul ca ce a facut cu cheile mele (le aveam in posheta, sst, nu el pune mana pe posheta)
    3. m-am ridicat de la birou sa merg la toaleta. Pe traseu ma intalnesc cu un coleg, vorbim putin, ma intorc pe scaun. A, da, nu am fo la toaleta inca.
    4. ma apuc sa scriu un email Laurei (e o cititoare de a ta infocata, din Tulcea). Cand deschid meil: vad ca deja mi-a raspuns si nu ca e telepatica, ci ca ii scrisesem deja 🙂
    5. platit de 2 ori aceeasi factura

    • ah, asta cu mailurile o știu. mai găsesc și eu, după săptămâni, mailuri la care CRED că nu am răspuns. și mă apuc să le răspund. noroc că, înainte să dau “send”, verific dacă nu cumva am mai făcut-o. 😆

  11. Uitarile mele sunt mult mai prozaice.
    Am uitat sa duc pisica la rapel la vaccin. Dar uitat-uitat, ca noaptea. Doua saptamani mai tarziu (aseara, adica) mi-am adus aminte, cand sinapsa a facut clic vazand pisica intrand in masina de spalat [ultima data cand a intrat in masina de spalat s-a lasat cu veterinar, si de-acolo fluxul constiintei]
    Am uitat ca fi-mio avea programare la ortodont. Ceea ce n-ar fi mare lucru. Desigur, daca ortodontul n-ar veni doar de 4 ori pe an in Romania si n-as fi umblat dupa programarea aia ca dupa Sfantul Graal.
    Si mai era ceva ce voiam sa scriu. Dar am uitat.

  12. Cat mi-am batut capul nu am reusit sa imi aduc aminte vreo chestie mai recenta, darpana la urma mi-a venit in minte ceve de pe vremea cand aveam 9-10 ani (si asta cica e un semn ca te cauta neamtul sau austriacul, cand iti aduci aminte cum ii chema pe toti colegii de gradinita dar nu mai stii unde ti-ai pus cheile acum o juma’ de ora ).
    Deci ma trimit ai mei la tuns ca incepea scoala si nu dadea bine sa te duci cu lana in cap inca din prima zi, ma duc la frizerie, ma tunde o domana “ca pentru scoala”, iar cand sa ii platesc, imi spune sa ma duc cu banii aia pana in piata care era alaturi, si sa ii cumpar nu mai stiu ce morcovi si patrunjeluri. Nu stiu ce mi-a venit, dar mi s-a pus subit pata si in loc sa ma duc sa ii fac shoppingul in piata, am spart banii prin oras pe inghetata si gogosi.
    Dupa o vreme, adica vreo sase luni, a trebuit sa ma duc iar la tuns si, ca boul, uit ce facusem ultima data, asa ca ma duc la aceeasi frizerie, intru, si prima cu care dau ochii e frizerita pe care o lasasem fara morcovi si alte alea. Imi aduc aminte in momentul ala ce escroc fusesem, mi se taie picioarele, si pana sa apuc sa ies, tocmai ea vad ca desface un cearsaf sa mi-l puna la gat si imi face semn sa trec e scaun. Vreau sa zic ca au fost cele mai traumatizante 20 de minute din copilaria mea, pentru ca ma tot gandeam ca m-a recunoscut si o sa ma tunda in partatele sau in scari ca sa se razbune. Din fericire, cred ca si ea uita prea repede asa ca mi-a executat o freza impecabila asa, ca pentru clasa a IV-a, fara sa zica nimic.

  13. Si daca tot veni vorba despre cat sau ce uitam…parca trebuia sa anunti azi un castigator( o castigatoare) la concursul pentru produsele vichy …cum care ?, cel cu gheonoaia si scorpia ce ne bantuie viata 🙁

  14. acum vreo 10 ani trebuia sa ajung la Palatul copiilor la orele mele obisnuite si, stand in afara orasului, trebuia sa ma duca tata cu masina. ei, vine el acasa, striga sa ma incalt sa plecam, eu constiincioasa iau papucii si gecuta pe mine si cand cobor, ia masina si pe tata de unde nu-i. ma duc la mama la birou, ea la fel de nedumerita ca mine. acum un minut era acolo. dupa vreo 15 minute vine tata. a ajuns la destinatie si nu intelegea de ce nu cobor :)).
    si pentru ca aschia nu sare departe de trunchi, intr-o dimineata agitata si adormita m-am trezit plecand la scoala in papuci de casa. noroc de mama ca mi-a spus, dar nu inainte sa rada bine. in rest doar chestii obisnuite. cu timpul am invatat sa iau lingura cu mine cand gatesc sa-mi aduc aminte ca am mancare pe foc 😉

    • amintit una recenta. expirat abonament RATP, vreme naspa, facultate, nu se putea fara. zic, las’ ca-mi scot fara adeverinta ca oricum ies mai ieftin. fac un calcul, imi intreb colega de camera cat costa si planuiesc ziua urmatoare. n-am respectat programul, habar n-am de ce, dar am trecut pe acasa in loc sa ma duc direct sa-mi fac abonamentul. imi zic “mare branza, cat e pana la toneta, nu-mi mai iau geanta” si plec victorioasa cu banii sa-mi scot abonament. ajung in statie si realizez ca am uitat sa-mi iau poza. ma intorc acasa, caut poza si o bag in buzunar si ma indrept iar spre toneta. ajung acolo si zic sa verific daca-mi ajung banii si citesc ca am nevoie de carnet de student pentru abonament…si iar ma intorc acasa. de data asta iau tot portofelul..sa fiu sigura ca nu mai am surprize!

  15. Feminista lu' peste

    Si pentru ca am mai citit de masina de spalat, la mine lucrurile au mers o perioada astfel: pus rufe, uitat detergent. Pus detergent, uitat rufe (da, se poate). Pus rufe si detergent, uitat pus scurgere, inundat vecin, nu recunoscut nimic. Acum am in minte: masina de spalat – 4 chestii de facut. A 4-a e s-o bag in priza.

  16. Pe la sfarsitul anilor ’80, eu si sotul meu lucram in ture diferite. O saptamana o scotea el pe fiica-mea de la gradinita, urmatoarea eu. Intr-o zi, ajung eu acasa seara tarziu de la fabrica si merg sa o pup pe fata. Fata, nicaieri. Disperata, o caut peste tot, ea niciunde. Fug repede sa il intreb pe sotul meu ce s-a intamplat, unde e Oana, dar el sforaia dus pe canapea. Dupa ce mi-am infipt bine mainile in pieptul lui si l-am scuturat otara, s-a dezmeticit si si-a dat seama ca a uitat de ea. Nu aveam masina, nu aveam telefon, iar gradinita era la o jumatate de ora departare. Am ajuns acolo si mi-am gasit fiica infulecand dintr-o chiftea. Noroc cu una dintre ingrijitoare care se pare ca a stat peste program sa aiba grija de ea. Ati crede ca a fost o intamplare singulara, dar nu. Peste ceva timp iar a uitat-o la gradinita. El e uitucul suprem: lasa mancarea pe foc si adoarme la televizor, iar cand ajung acasa dau de un fum gros- asta s-a intamplat de cateva ori, uita sa opreasca gazul, da drumul la apa in vana si uita sa sa o opresca pana nu calca intr-o balta, etc. Numai lucruri periculoase. N-are nicio boala, asa e el.

  17. de obicei sunt fff organizata , scriu liste , schimb verigheta pe dreapta ca sa imi reamintesc , fac si semne cu pixul pe mana , ca sa nu uit ceva
    nasol e cand ma trezesc cu 3 stelute de pix pe mana si nu stiu pt ce sunt
    am uitat ca aveam o zi libera de la firma si eram mot intr-un birou gol cand trebuia sa fiu in pat
    uit ce imi trebuie din camara desi plec hotarata ( camara deja e in legatura clara cu austo- neamtzu mic , prea des intru si nu stiu ce caut , poate imi place camara mea , cine mai stie )

  18. Venisem din provincie si ajunsa in Capitala iau un taxi sa merg acasa. Sotul plecat si el,m-am gandit sa fac cumparaturile in drum pentru ca era gol frigiderul. Oprim la un mega, iau una alta, se strang doua pungi mari.
    Ajung acasa, achit taxiul si ies. Da, da, fara cumparaturile mele care nici macar nu erau in portbagaj ci pe scaunul din spate(eu am stat in fata).
    Urc in apartament, aerisesc, fac dush..si ma pun sa dorm o ora. Dorm, ma trezesc. Ma ia foamea, o iau spre bucatarie. Si in acel moment raman asa un pic blocata,desi in cutia mea craniana se derulau scurtcircuite periculoase,la capacitate maxima. :mrgreen:
    Si incepe dialogul cu mine insami: Bai, fir-ar….eu parca am fost azi la mega! Unde mi-s pungile??? Sa nu zici ca…ba da! Nu CRED! Le-am uitat in taxi!
    Dau sa sun la dispecerat…stop: ce firma era?

  19. Mi-am adus aminte de o situatie cel putin amuzanta.. Lucram si locuiam in alta tara decat cea de origine si anume ca insotitoare de zbor. Era cupa mondiala de fotbal si fiind un grup de prietene foarte internationale, in fiecare seara cand eram in zona ne duceam intr-un bar sa sustinem ce echipa se nimerea sa joace (sigur una din noi avea vreo legatura cu oricare dintre tarile participante). Intr-o seara se anunta distractie maxima, doar ca eu veneam de pe un zbor cam tarziu. Ajung acasa ma schimb si fug la chef, unde gasesc toate fetele in varii stadii de ebrietate asa ca decid sa le duc acasa. Ne-avand masina, una dintre fete zice ca lasa ca ne duce un amic. Buuun.. Amicul era cu masina de familie si cu toate jucariile copiilor inauntru. Una dintre fete, mare amatoare de fotbal, vede o minge de fotbal si se gandeste (am mentionat starea de ebrietate) sa o “imprumute”.. asa ca se chinuie o vreme sa ii faca loc in gentuta ei de domnisoara si chiar reuseste. Intre timp ne gandim sa ne oprim la fast-food sa ne luam ceva de mancare. Cand ajungem la casa sa platim, prietena mea scoate intai mingea din geanta ca sa isi caute portofelul.. “Amicul” evident nu a fost la fel de amuzat ca si noi, asa ca ne-a lasat acolo sa ne descurcam cum ajungem acasa..

  20. Eu am inceput sa fac liste pentru cumparaturi. Le pun pe frigider, pe dulapul din camera ,pe hol…si le adun cand plec la cumparaturi. Ajung la magazin …imi dau seama ca degeaba caut listele… nu sunt in geanta. Le-am luat ,dar nu stiu unde le-am lasat pe drum pana la geanta…Ok, nu e mare lucru …sigur imi aduc aminte ce sa iau..sau aproape. Fac cumparaturi ,gandindu-ma ce era scris pe biletul din bucatarie-legume ,fructe, mezeluri,paine…pe cel din camera-carpe de praf , solutii de geam, solutii de mobila, deodorant de camera… pe cel din hol-mop,crema de pantofi…Platesc o avere la casa si ajung la domiciliu. Gasesc biletelele lasate in baie pe etajera- le citesc: pe cea din bucatarie-folie de aluminiu, servetele rola, zahar ,piper si legumix; pe cea din camera:pantaloni de trening pentru Sergiu( baietelul meu), ciorapi scurti albi, doua farfuri pentru florile de pe geam;pe cea din hol:crema de pantofi. Ma uit disperata la pungile cu cumparaturi si gandesc cu greu cand imi voi face timp sa ma duc totusi cu biletelele sa iau si ce am nevoie…!!!!

  21. Ahhh … Cred ca am nevoie de muuuult ginko biloba sau de spitalizare. Ma recunosc in aproximativ jumate din cazurile povestite. Cand eram copil am plecat la scoala, odata in strampi si odata in pijamale …dar mi-am dat seama pana sa ies din scara blocului. Mi-am pierdut caciula cu ea pe capul meu. La fel si cu stiloul. Le-am pierdut si pe bune. Am uitat complet de programarea la ortodentist, mi-am adus aminte dupa o saptamana. Am uitat sa pun furtunul de la masina de spalat in chiuveta …. de doua ori. Mi-am pierdut telefoane si portofele de mai multe ori. Am o frica constanta ca daca nu gasesc ceva e posibil sa fipus la gunoi fara sa-mi dau seama. Am fost la serviciu int-o zi de 1 dec si ma miram de ce e biroul gol. Si mai sunt multe altele dar nu mi-aduc aminte de ele.

  22. Televizor propriu si personal nu mai vrea sa porneasca.Dupa ce discut, un pic, cu “neamtul” imi amintesc ca am facut o facultate tehnica deci ma pricep sa repar un TV.Desfac TV, vad condensator mare umflat, scot condensator, caut prin dulapuri, gasesc unul la fel, schimb condensator, apas buton pornit-oprit , nimic.Mai apas odata, nimic.Schimb baterii la telecomanda, nimic.Desfac telecomanda, toate bune.Dupa cca 30 de minute intra sora mea si ma intreaba ce fac.Zic:”Am reparat Tv-ul dar nu vrea sa mearga.”Sora mea:”Esti sigur ca functioneaza si nebagat in priza?”

  23. Un banc pe tema:
    O femeie merge la doctor sa se plinga de barbat. “Doctore, sint ingrijorata. Al meu face amor cu mine din 5 in 5 minute, ore intregi. Uneori si noaptea ma trezeste si 3-4 ore tot face amor, din 5 in 5 minute. Ce o avea ? Vre-o dereglare ? “Doamna” spune doctorul “n-are nimic hormonal. Doar ca uita”

  24. 1. Am cautat ochelarii de vedere care erau pe nas.
    2. Am bagat friptura in sifonier, in loc de frigider. Iar sora mea, alta data, a bagat mancarea in masina de spalat in loc de frigider.
    3. Vineri am plecat mai repede de la lucru, bucuroasa nevoie mare ma duc acasa si constat ca trebuie sa imi astept sotul de la lucru deoarece cheile mele erau in masina lui (noi mergem impreuna la lucru cu aceeasi masina).

  25. Poate am mai povestit…poate nu..
    Eram gravida a doua oara. A fost o perioada foarte ciudata pt mine. La un moment dat m-a trimis tanti doctora la niste analize si s-a intimplat sa merg si cu sotul meu. Pina sa imi extraga sangele de rigoare din sistem, ma ia o tanti la intrebari:
    -Numele?
    -Ionescu Alice, zic eu.
    -Doamnaaaaaaaaa nu o cheama asa..o cheama Dima de vreo 8 ani, il aud completind pe al meu cu mare aplomb.
    Se uita tanti suspect la mine si continuam:
    -Telefonul?
    -076……
    -Doamnaaaaaaaaaaa..nu mai are telefonul asta de citiva ani. Acum are numarul acesta: 0723……
    Dejaaaaaa tanti era incruntata toata si eu zimbeam suav si cred ca “cam” cretin, dar asa era. Era ca el.
    -CNP?
    -Lasati ca nu l-a stiut niciodata pe asta ca are cifre multe…s-a oferit imediat sotul din dotare , ca sa lamurim problema mai repede si sa nu mai mint cu nerusinare.
    La care femeia total perplexa:
    -Si va incumetati sa o lasati sa plece vreodata singura de acasa? Ia uite..scrie ca mai aveti inca un copil cu ea…
    Da domle….eram vraiste si de fericire si de..habar nu am, hormoni..nu stiu..dar nu te mai intelegeai cu mine. Eram zen non stop.

  26. He he, multe din cele mentionate aici, de la camara in care nu stiu ce caut, la plecat sa depun diverse acte – fara acte! Cea mai tare acu’ vreo 2 luni: zilnic dau jos verigheta si inelul aferent, ca am o durere de incheietura la degetul ala de nu se poate (vb consortului: “caznicia” e grea…) Le pun pe unde nimeresc, pe masa, pe canapea, pe birou, pe noptiera etc… Intr-o zi ma gandesc sa pun doar verigheta cand plec la serviciu, abia e mai subtire, poate ma mai slabeste si reumatismul asta… Zis si facut! Dupa vreo 2 zile ma gandesc, dar oare inelul unde o fi? Caut peste tot, noptiera, birou, canapea etc. Nimic! Nu mai am timp sa continuu, trebuie sa plec. Fac si o calatorie de 2 zile la parinti, taman in mijlocul saptamanii, cu treaba. Ma mai gandesc sporadic la inel, unde-o fi? Vin acasa, timp liber, incep cautarile! Caut, caut peste tot, cutii cu bijuterii, sub pat etc etc… La un moment dat zic “Gunoi!” Parca am mancat niste portocale, cand am aruncat cojile poate… Ma panichez cu gandul ca in lipsa mea consortul a umplut si aruncat gunoiul, dar fericire, nu!! Desi e cam plin…. imi bag mainile pana la cot, zat de cafea, plantele mucegaite din ceai, niste piele de pui, hartie coji de cartofi, niste ambalaje de la alimente, si… cojile de portocala, taman pe fundul cosului! Le iau sarguincios la purecat, si pe punga neagra de gunoi, exact in fund de tot, sub cojile de portoclala, lucios si triumfator, inelul meu!!!! Recuperat bunatate de inel de aur si trecut sub tacere intreaga intamplare!!!

  27. Uituca demna de un Pulitzer! Eu! AM aplicat ieri pentru un loc de munca super, am trimis un mail cu un cover letter super, am fost atat de mandra si incantata de job . . . Doar ca tipul de la recrutari mi-a trimis mail inapoi sa ii trimit, eventual, si un CV . . . Inca imi adun fata de pe sub birou!!!

  28. Nu stiu daca mai e de actualitate, dar eu cred ca merita: Am urmarit stupefiata un spot publicitar la ceva naturiste pentru memorie cred… Era cu un nene care plecase cu lesa cainelui dar…fara biata dobitoaca cu nevoi fiziologice. Si ma gandesc in sinea mea “ce copywriter idiot! Asa ceva? E complet nerealist!” Eeeei biiiine…guess again! Eu am un sot. Sotul o mama. Mama un caine…si un job care implica deplasari peste hotare. Atunci, eu daca am sot, cu mama si caine, prin tranzitivitate, am, ocazional, si caine. Noi doi in vizita la sora-mea impreuna prietenul cel mai bun al omului. Ne luam la vorbe si se face ora de plimbat patrupedul. Si sotul zice “ma duc eu”, cumnatul solidar: “hai ca vin cu tine”; nepoata din dotare (5 ani): “vin si eu!” Si se imbraca toti trei, cu geci, caciuli, manusi, ba… sotul si cumnatul mai pregatesc si o tigara in coltul gurii (ca in casa nu se fumeaza), iau lesa, iau pungute, iau copilul si pleaca. Cine ramane in hol, plangand de neconsolat si fixand clanta usii? Bietul caine. Ce e maxim? Nici macar mie si sora-mii nu ni s-a parut nimic anapoda. Si s-au scurs cateva minute bune pana s-au intors aventurierii strasnic pregatiti si degraba plecati…fara obiectul muncii. Eu, in locul cainelui…trageam o “placintica” drept in fata usii, sa se invete minte fiintele superioare! 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green