Din nou despre înclinația femeilor către autovătămare
Am adus vorba, acum ceva vreme, despre propensiunea femeilor către automutilare și s-au adunat zeci de povești la care am râs cu lacrimi. O parte dintre ele le-am adunat la această postare, în subsolul căreia s-au adunat însă noi și noi istorioare savuroase. Am simțit nevoia să evidențiez câteva dintre ele, în cele ce urmează:
Dacă vreți să citiți și mai multe, intrați la postarea originară (dap, e corect, nu, nu era corect “originală”! :mrgreen:) și citiți toate comentariile.
Altfel, aș vrea să știu dacă totuși nu se automutilează măcar un pic și bărbații. Eu nu prea știu să aibă obiceiul ăsta, dar poate știu eu greșit. Domnilor? Aveți ceva de mărturisit? Doamnelor? Povești despre soți? 
Asta vara, sfarsit de luna august, dis de dimineata incarcam tribul si papornitele aferente in masina si ne pregatim de intors in Grecia!Ramane stabilit ca la venit ca o sa conducem cu randul cei 1400 km.Pe autostrada Pitesti-Bucuresti, ma apuca “treaba mica’!Zic barbatului sa opreasca la o padurice sa ma duc sa fac un pipi.Zice, ca opreste la toaletele alea amenajate sau la o benzinarie!Nu domle zic io, acolo-i murdar, eu vreau la tufis!El nu si nu (baiat crescut numai la oras in Grecia natala), nu intelege cum sa nu vreau la WC-u si sa vreau la tufis????La prima padurice opreste, cobor nervoasa si dupa ce fac primul pas o tepusa imi intra sub unghia mare de la piciorul drept si-mi spinteca efectiv unghia in doua!!!Nu vreti sa stiti cat sange tasneste si curge de la o unghie!!!!La nervii pe care-i aveam nu m-am mai gandit la durere si asa “ranita ” cum eram ma indrept spre padurice si la primii copaci ma “lipesc”intr-un tesut de paianjen si-mi cade pe spinare unul dintre “locuitori”!!!
Pe scurt pe data de 29/08/2014 pe autostrada Pitesti-Bucuresti la km …(nu-mi amintesc exact) era un AUDI parcat in care zbiera un copil si un barbat cauta disperat trusa de prim ajutor, si o individa cu parul valvoi si un picior plin de sange alerga sontac spre masina scuturandu-si bluza!!!
ce haioasa descriere!!!!!!!
vaaaaaaai 😆 😆 😆 😆 😆
Si barbatii se automutileaza, clar!!
Eram la o expozitie, aveam un stand …si desigur seful strain din dotare incastrat in stand!!! Vine un client mai vechi si putin suparat pe firma noastra, din cauze tampite. Sefu – turbat si nitel trecut de prima tinerete, chiar daca inca fasnet, sare vijelios pe masa subreda din stand, dorind sa ii faca aluia o demonstratie (el pe post de masina, masa pe post de utilaj). Se balangane indelung demonstrativ pe masa, si ca sa puncteze demonstratia, sare cu spatele de pe masa fara sa se uite in spate, exact pe marginea unui scaun. Se pravaleste instant, ochelarii ii sar un metru. Insa demn, se ridica cu chiu cu vai si cu o fata pierita: mi-am rupt piciorul! ….dupa 2 ani a reusit sa isi rupa si mana, dar la alta expozitie! 🙂 🙂
Eram la camin in facultate. Dushurile la comun, mixte, evident. Intr-o zi m-am dus sa fac un dush undeva in mijlocul zilei. Tocmai venisem de la facultate si vream sa ma destin putin. M-am dus eu ca o floare,m-am spalat, m-am uscat, m-am imbracat cu halatul meu lung de baie, toate bune si frumoase. Dau sa ies din cabina, insa nu stiu cum in loc sa calc si eu ca omul cu piciorul drept, am calcat stramb si m-am rasturnat toata pe jos, cu fata in sus, cracanata bine si cu halatul de baie peste cap. Cred ca am stat cateva secunde pana sa realizez ce s-a intamplat, numai bine ca tocmai intra un baiat. N-are rost sa zic ce rusinata eram ca m-a vazut goala si a trebuit sa ma si ajute sa ma ridic. Nu mai de zic de cate vanatai am capat in urma cazaturii. Bine ca n-a fost mai rau, of of.
și v-ați căsătorit și trăiți fericiți? sau nu?
Da si eu pot sa bifez o cazatura frumoasa intr-o canalizare. Era prima zi din sejur si nerabdator sa ajung la plaja si sa ma balacesc in apa dupa un drum de 3 ore, am mers sa cumpar o sticla cu apa de la un magazin din apropiere sa avem la plaja. Si cum mergeam eu asa fericit privind 2 norisori mititei care zburdau si ei fericiti pe cerul senin in jurul soarelui, m-am trezit deodata intr-o canalizare frumoasa, racoroasa si cu apa care mi-a ajuns pana la brau. Norocul meu ca am scapat doar cu cateva julituri si vanatai.
Si inca o intamplare intr-o zi de iarna in care m-am gandit eu sa ies si sa fac o plimbare. Cum mergeam eu cu grija, atent la peticele de gheata si zapada batatorita observ ca din fata veneau 3 domnisoare (eram necasatorit pe atunci) care nu prea pareau deranjate de gheata de pe jos. Asa ca m-am gandit eu sa nu mai merg asa incet ca un batranel, ridic capul sus pieptul in fata si mandru ca un cocos exact cu 5-6 pasi in fata domnisoarele am luat o foarte frumoasa cazatura de care mi-am amintit cam 2 saptamani de fiecare data cand ma asezam in sezut. Bineinteles ca precedent cazaturii au fost acele scheme specifice in incercarea de a evita cazatura dar care nu mi-au reusit din pacate, dar au reusit sa le amuze destul de mult pe domnisoarele din fata mea.
Si normal ca au mai fost si alte evenimente de genul asta.
cât am râs! 😆 😆 😆 😆
am si eu una de povestit, dar ca nu e povestea mea :)) – Gabi mi-a adus aminte de viata la camin, cu dusuri comune in capatul culuarului. Deci o vecina, frumoasa si slaba si inalta se duce la dus echipata cu prosopul pe ea. Trage usa dupa ea si…. se inchide automat, ea fiind fara cheie. Inca nu stia :)))
Face dus, vine inapoi cu shamponel, prosopel pe ea, prosopel in par dar…stupoare: usa inchisa, cheia nu e la ea. Evident ca exista o solutie des practicata: se pleaca din camerele vecine pe pervaz, in 4 labe, pana la geamul camerei ei si intra pe geam. Ea a facut asta imbracata in prosop 😀
ahahahahahaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😆 😆 😆 😆
Va rog frumos… sunt maestra cazaturilor. De obicei in locuri publice, cat mai multa lume, nu de alta, dar sa aiba cine se distra….
Locuiesc la tara, sunt vestita, sunt persoane care incep sa rada cand ma vad…. Eram in autobuz, ma rugase o colega sa-i cumpar ceva din oras, ma astepta in statie. Ca sa nu uit, pentru ca mai am si astfel de scapari, ma ridic de pe scaun cu cateva zeci de metri inainte de a ajunge… nu apuc sa ma prind de bara de sus ca nenea soferul pune o frana din aia de zile mari, si normal, eu, zglobie ca o vrabiuta, o iau ca vitica prin trifoi, de pe la jumatea mijlocului de transport in comun, pana in fata….ma lovesc de bord si, tot ca vitica, ma pun cu roatele in sus….vorba vine…eram in genunchi, cu fundul in sus, admirand pantofii soferului…. Partea frumoasa? …Vara, caldura mare, mon cher, rochie de panza si chiloti tanga….si rochia in cap, cum s-ar zice…
sigur șoferul ala mai povestește și azi pe la mesele de Crăciun despre tine
Am si eu una, legata de o fata (ma rog, femeie) din Bucuresti cu care ma vedeam pt prima data. Un’ sa mergem, un’ sa mergem? Sinaia, Predeal, fumate… hai la Slanic (Prahova) ca tot nu vazuse salina. Io emotii, i-o placea, nu i-o placea? I-a placut asa de mult ca tot admirand noi tavanul m-am trezit brusc vorbind singur 🙂 Ce sa prinzi… in fractiune de secunda era la doi metri de mine intinsa pe burta. Bine ca a avut grija sa salveze aparatul foto care-l avea de la servici – bratele au fost corect intinse salvand deviceul. Asta cu pretul unei aterizari direct pe fata, mai precis pe buze si nas… Rezultatele n-au fost vizibile imediat, dar de lunea, la servici la ea comentariile au curs… “Ce faci fata, iesi si tu cu unul si-ti iei cafteala deja?”, etc, etc. Va asigur ca nu a fost batuta, doar….. placuta 😉
și? i-a plăcut la salină? 😆
Placut, da… Ce n-am reusit sa intelegem – deh, doi oameni rationali – dinamica miscarii… Cand cazi te julesti in palme, la coate, nu? Nu, ea avea buza si barba afectate 🙂
Avai, de ma apuc sa povestesc fazele cum scumpul meu sot cade pe scari sau cum se da jos din masina si cade in genunchi cu o mana prinsa in portiera sau cum scapa plasele cu cumparaturile in mijocul strazii si se apuca sa le pescuiasca de sub masinile parcate sau din sant, etc, se face dimineata. 😆 Nu apuca sa i se vindece vreo vanataie ca isi face alta 😆 Asa e el, in fiecare zi ma tine la 220W, ca altfel cred ca ne-am plictisi. 😀 Oricum, e al meu si nu l-asi da pe altul pt nimic in lume. 🙂
e bine conectat la partea lui feminină, e clar 😎
Vara mea plina de senzatii a fost in 2003! Locuiam in chirie impreuna cu o prietena si aveam un covoras de baie ca un fel de puzzle din litere si cifre, care se desfacea in mai multe bucatele. Colega de apartament, harnicuta din fire, manca-o-as, decide sa spele covorasul de baie: il desface in bucatelele componente, il pune intr-un lighean (cred ca la inmuiat!) si pune ligheanul in cada. Vin si eu de la serviciu, intru sa fac un dus, si, de lene sa scot ligheanul din cada, il imping intr-un capat al cazii si iau in stapanire cealalta jumatte de cada. Cand termin dusul in patratica mea de cada, dau sa iau prosopul agatat de usa. Chestia e ca nu prea ajungeam la el, din cauza ligheanului care-mi ingradea accesul. Si ma-ntind, si ma-ntind…si inevitabil ma prabusesc, cu barba de marginea cazii si apoi ma preling gramada peste ligheanul cu bucatele de covoras … si iata-ma cum zaceam in cada, rece, goala, plina de zoaie si de litere si cifre, si cu barba sparta. La nici 2 saptamani dupa treaba asta, cu plasturele in barba si cu maxilarul trosnind la orice clampaneala, ma intorceam de la birou, intr-o frumoasa seara de vara. Era cald, copiii chiuiau pe strada, eu eram imbracata in alb din cap pana in picioare – o feerie, va spun! Si cum topaiam zglobie spre bloc, simt ca ma loveste un corp contondent in moalele capului. Apoi vad ceva venind spre mine si simt nevoia sa centrez cu capul. In realitate, lucrurile se petrecusera un pic invers: intai venise ceve spre mine, si apoi ma pocnise. “Ceva” era un pet de cola de 0.5 l umplut cu nisip- deh, copilasii de pe strada se jucau, va zisei mai sus. Si va mai zisei si ca eram toata in alb – doar ca acum plina de sange de la capul spart in frunte: pe bluza, pe fusta, pe papuceii mei albi- iar in gentuta alba nu aveam nici macar un nenorocit de servetel (alb). Eram aproape de scara blocului, dar nu prea mai vedeam bine din cauza sangelui care-mi curgea inevitabil pe fata si ochi- imaginea era horror, dar in rest eram destul de ok, ca am sunat la interfon si am prevenit-o pe colega de apartament sa nu se sperie cand intru, ca sunt naclait de sange:)). Apoi spitalul de urgenta, rasa in cap ( in frunte, meh), cateva copci si tot capul bandajat. Plus un plasture in barba.
“iar in gentuta alba nu aveam nici macar un nenorocit de servetel (alb)” 😆 😆 😆
in urma cu 3 ani mi-am troznit binisor un genunchi, de-a trebuit sa experimentez dupa 20 de ani de ski, si coboratul cu sania salvamontistilor (sau ma rog, ski patrol in varianta canadiana).
urmeaza un sezon pauza, apoi inca doua sezoane de ski fara probleme, cu o gramada de mountaineering intre. genunchiul rezista.
dupa ani de bantuit muntii, ne hotaram si noi in sfarsit ca ar fi cazul sa experimentam linistea unui concediu de oameni normali, in hawaii. in prima seara, urmarind prin obiectiv sa capturez apusul, ma trezesc lipit de pamant, cazand de pe terasa (noroc ca era la parter), cu toata greutatea mea pe piciorul beteag. si pentru ca inca mai aveam un picior intreg, a trebuit sa testez cu calcaiul cat de ascutit poate fi un coral viu, ca semnele de avertizare de pe plaja nu le-am crezut pe cuvant. sa nu mai spun ca valurile din mijlocul pacificului mi-au incarcat shortul de baie cu cateva kilograme de nisip, ba chiar mi-au si lasat amintire pentru acasa un coral.
si cine mai crede ca skiul si alpinismul sunt sporturi periculoase, sa mearga la plaja sa vada acolo pericole!
😥 😆
inca o intamplare, nu a mea: surioara mea mezina, cea mai nazdravana din familie, cu o studentie plina de fum si aburi, intr-o buna seara era prin zona centrului vechi arzand timpul cu prietenii in proximitatea unui club (nu mai stiu care). plina de energie, ca de obicei, se legana pe o bariera. de pe care a cazut. ca sa nu ramana mai prejos, bariera a cazut si ea. si anume in capul sor-mii. plina de sange, prietenii au luat-o pe sus si au dus-o la spitalul de urgenta. unde medicii si asistentele nu prea reuseau sa se abtina de a pufni in ras, pentru ca, vedeti voi, ea purta un tricou pe care scria mare “no risk – no fun”. asa ca toata lumea parea ca e de acord ca she’s having a lot of fun.
probabil ca ar fi fost mai fun daca v-ar fi povestil chiar ea, dar dupa asa tinerete zbucuimata, acum s-a deconectat de la internet. nu ca n-ar avea internet la manastire, dar nu-l foloseste (sper ca nu-l foloseste, ca daca citeste asta, o sa-mi aud vreo doaua de la ea).
Chiar s-a calugarit?? Ca nu ma prind daca glumeai… 🙄
ba da, chiar s-a…
@Gabi:
Ce bafta au unii (unele?). La noi la Brasov dusul din facultate nu era mixt 🙁 ; ar fi putut sa fie daca si caminele ar fi fost mixte. Nu ma refer la caminele culturale si nici la cele conjugale, care se puteau intalni totusi la Caminul nr. 6, de vis-a-vis de Magazinul (fost) Brasov. Automutilarile insa da, erau foarte mixte. La dus, zic. (Sufar din lipsa de diacritice, Simona, d-aia sunt asa de incoerent. Cred ca si le lipsa unui editor, dar postez atat de rar ca nu-s cel mai indreptatit sa-l invoc. Plus ca ma pierd in sinonome, vezi doar).
Imi iau cele trebuincioase si dau sa intru in dus. Primavara timpurie, nici urma de sesiune, lume putina prin camin. Intru la dusuri in cabina din fund (vezi, ce ziceam! sinonime garla! 😀 ), pun sapunul si prosopul pe caloriferul plasat in afara perimetrului cabinei, normal. Ma udasem bine, urma sa dau jos ramasitele de zgura de la tenis. Dau sa iau sapunul, dar acesta aluneca dupa calorifer cu tot cu sapuniera in care se afla si pas de te mai spala. Cui sa ma plang, de cine sa ma rog sa ce? Incerc sa-mi strecor diafanele mele degete de pianist 😎 in spatele caloriferului, nici vorba sa ajung la sapuniera, care se oprise fix la jumatatea caloriferului. Incerc sa trag putin de calorifer sa ajung la obiect. Taci, ca-mi reusi figura. Bag mana, mai aveam doua degete “pe lat” si reusesc sa ajung sa ating obiectul. Inca putin si gata. Un pic de forta si reusesc sa apuc … subiectul. Cum care subiect? Al postului asta. Ce radio, frate? Cand ti-am zis de sensuri si de “simonime” ai ras de mine. Hai ca v-ati prins. Cum am apucat sapuniera s-a declansat dusul ca din senin. Am reusit, ca un Hercule care sunt eu Hercule, sa dezbin teava de calorifer. Apa aia puturoasa si fierbinte, mirosind a mlastina si avand aspect de mal de Techirghiol ma invada din cap pana in picioare. Prosopul primise primul jetul infect si inota undeva pe jos, la picioarele mele. Luasem culoarea racului, pielea ma ustura teribil, asa ca am deschis apa la dusul de alaturi sa scot mirosul care ma napadise efectiv. Baia de namol imi daduse un aer de sconcs (intre timp s-a mai diminuat, recunosc). Fug in lungul culoarului ca un Adam izgonit, dar nu din Rai (v-am zis ca n-aveam dus mixt), ajung in camera si … surprizaaaaaaa! Toata gasca era prezenta (cu mine 6, in total), iar eu incercam de zor sa le explic ipostaza. Nu puteau pricepe ce-am patit, dar mai ales, de ce put in halul ala. Le-am luat in schimb vazul si auzul cu mirosul, pe care il degajam fara nici un efort. Unul din ei avea un spray de arsuri, din care am consumat jumatate sa-mi potolesc usturimile.
vai, vai, vaaaaai 😥 😆
Al meu nu se loveste, e superman :D. In schimb, tata, valeu! E client fidel la oftalmologie ca mereu ii sar aschii in ochi cand polizeaza sau il “prinde” sudura. M-a pus odata, in timp sa ii siroiau lacrimile,sa ii citesc un desen de piesa ca sa calculeze necesarul de material (pe mine lol, ma uitam ca mata in calendar). Si mai are toate destele zdrobite, bazinul rupt (aia nu a fost amuzant 🙁 ) etc etc. Dar cel mai e cand prajeste ceva si ii sare ulei pe bustul gol: “Aaaaahh ‘tu-ma-n studiile mele!”
Sotul meu imi povestea ca, in copilarie a clocit personal, pe cuibar, cateva oua de gaina 🙂
mai ține legătura cu copilașii rezultați?
In tinerete…“A long time ago in a galaxy far, far away…”, iesisem la plimbare prin oras cu un foarte bun priete. In urma unei cine copioase intestinele ma chinuiau. Baiat educat il intreb pe prieten, cu o mutra demna de James Bond: “E cineva in spate?”. El se intoarce usor, verifica si imi raspunde conspirativ: NU! Eu linistit dau drumul unui vant zgomotos multumindu-i. Porcaieli, blesteme, injuraturi, etc. Trece o perioada de timp, prietenul decide ca el nu trebuie sa fie mai prejos. Trage un vant cel putin la fel de zgomotos si extrem de incantat ma intreaba:”E cineva in spate?”. Amabil, verific si ii raspund:DA! Ingrozit, realizand ca a incurcat cronologia faptelor, se intoarce si….la nici trei metri o frumoasa domnisoara! Atunci a fost prima data cand am vazut moartea cu ochii!!
Al meu sot: intelectual fin, barba, par grizonat, simtul umorului, bunic exigent. Tote bune si la locul lor numai ca refuza sa comita-denecomisul, nu trage parturi decat la baie cu apa zgomotos pornita.Odata, candva demuuult, iese de la dus in chiloti, il urmam pe hol Aliosa/ pisicul/, nepotii apoi eu, nevasta, cu maioul, camasa, sa-l imbracam pentru iesirea la concert. Obsedat de scame si alte marafeturi mici si marunte aparitii pe gresie, se apleaca si minune diavoleasca : – scapa un zgomotos part insotit de exclamatia cu iz ardelenesc — noa bine !!!!!!!
Pisica, surprinsa, zboara peste cel aplecat, eu rabufnesc intr-un ras nebun iar nepotii incep sa urle: – s-a partait bunicul……….! Bietul bunic, a fumat dupa *tragicul eveniment* o tigara sa-si mai potolesca * rusinea*, cateva zile nu ne-a prea privit in ochi iar pisica este mult mai atenta in preajma lui.
Treaba de femei aici dar asta e memorabila…Termin studentia nr. 1 (sunt la nr. 4) si zic: hai sa ma asociez la o firma de taxi ca e rost de bani, angajez soferi in ture…eu numai incasez…Asadar cumpar doua bucati masini noi, si le utilez pt. taxi…Mai greu cu angajatul ca toti prietenii mei cam beau…deci ma mai gandesc..Zic:hai sa incerc eu…si ma duc cuminte (15 ani in urma) la gara si vin la portiera doi studenti plini de bagaje…Ajut sa puna bagajele in portbagaj, evident…unde va duc…bla, bla…nu prea stiam zona…ei se giugiuleau in spate (el si ea)…Si spun…e prima mea cursa asa ca e gratis…Ei coboara prin spate dreapta…eu deschid portiera si dispar…DUMNEZEI, BISERICI, SFINTI…Am cazut intr-un canal fara capac…cam la trei metri, coaste rupte si un femur plus o clavicula….Cum de nu l-am vazut cand am oprit LANGA nu-mi explic…M-am tarat cu greu afara…astia = studentii mei indragostiti = convinsi ca e farsa de camera ascunsa…Ulterior le-am devenit nasi…restul este istorie…:) Nu am mai facut TAXIMETRIE din seara aceea!
😆 😆 😆 😆 😆 😆
Acum vreo 35 de ani indragostit fiind de actuala mea sotie incercam si eu ca tot cocosul galic sa ma dau mare pe langa ea. Ii spuneam eu ceva basme si vrajeli dar ma uitam fireste numai la ea. Iar in timp ce mergeam relativ calm si functional 100% aud un claxon de avertizare intorc capul si nimeresc cu fruntea fix intr-un mare si foarte dur stalp de beton. Dupa care am lesinat. Ala ma claxonase sa imi zica ca sunt in pericol ceea ce de fapt s-a dovedit a fi real ca sunt si acum casatorit cu persoana in cauza posibil de la loviturii si nu mi-oi fi revenit inca.
Si iadul e pavat cu bune intentii!
Sunt la a doua casatorie si atunci, in urma cu zece ani cand am facut pasul din nou,am incercat sa stau de vorba cu sotul meu si am facut o lista imaginara cu tot ce ne-a deranjat la fostii parteneri. Am stabilit ca vom incerca pe cat posibil sa tinem cont de dorinta celuilalt.
Daca eu sunt mai capra 😆 , bietul meu sot (cred ca ma iubeste mult) ,la cele 130 de kg se misca destul diute, sare ca un arc daca scap ceva, sta pe langa mine, mesteca in mancare, in fine, intelegeti voi…ma oboseste uneori.
Intr-o zi, observa el ca nu iese fum pe cosul centralei si isi inchipuie ca au sosit ciorile .Insfaca o scara (!)si urca , de fapt,incearca sa vada ce si cum .
V-am spus ca noi nu aveam scara si ne imprumutase un vecin una , facuta din scandura de dusumea ? Cred ca va inchipuiti si ce s-a intamplat !
Deodata,am auzit un urlet si am iesit brusc sa vad ce e ! Scara rupta, el pe jos, tencuiala cazuta de pe cos iar eu…eu am inceput sa rad 😳 Bietul de el, a avut un umar dizlocat , dar de atunci il atentionez cand mai e furyuns, asa, ca atunci.
Zilele trecute era sa-si taie venele, tot din graba . Ii zic : Ce faci, draga, ai venele asa lungi si megi cu ele atarnand pe jos ? Vrei sa le scurtezi ?
Nu pot altfel, e amuzanta viata cu el, dar si peticuloasa:-)
vai, vai, vai! și tu râzi de om! 😥 😥 😥
Eh treaba cu barbatii care nu se automutileaza e un mit neveridic. Probabil cea mai intalnita automutilare apare cand masculul feroce se umple de testosteron, fara vreun motiv prea important si e pe cale sa explodeze. La fel ca un taur care vede doar rosu in fata ochiilor, asa si barbatul loveste cu pumnii, picoarele, capul sau orice alte parte a corpului care e in proximitatea unui perete, stalp sau obstacol.
In acea situatie m-am gasit si eu in anii mei puerili, cand experimentam prima mea amorezare. Nu imi amintesc exact motivul care a declansat cearta cu ea, dar cand nu am mai suportat spusele ei, am lovit ca un superman foarte important stalpul de sustinere a casei in care ne aflam. Era casa bunicii ei; foarte veche casa, foarte vechi lemnul.
De la forta supraomeneasca a testoteronului sau respectiv a prostiei mele, stalpul sa deplasat si o mare parte a tavanului a cazut pe mine. Mana rupta, capul spart, dar orgaliul…inalt ca cerul. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca nu am mai fost primit la ea acasa si dupa scurt timp am ramas si fara prietena
Pai,rad ! Rectionez asa de cand erau gemenii mici! Asta ca sa treaca durerea mai repede. Stie el ca il iubesc si ma iarta daca sar calul 🙂