O foarte specială curățenie de Paști, care n-a mai avut loc
Simt că sunteți în perioada aia în care ori șmotruiți deja prin casă, ori vă pregătiți să comiteți această tradițională faptă. Din cele mai adânci timpuri, curățenia de Paște e ceva sfânt. Până și eu, care nu-s o mare fană a tradițiilor (în sensul că pot să fac curățenie generală și fără vreo ocazie, dacă mă apucă), discutam acum câteva seri cu soțul despre cum o să spălăm perdeluțele de la bucătărie, care sunt din alea fix cât geamul și prinse pe niște vergeluțe. Eu îi ziceam că le bag în cadă cu tot cu vergeluțe, le înmoi un pic în apă cu detergent, le clătesc, după care le afișez așa, ude, la geam, unde se vor usca rapiduleț, iar el îmi explica siderat că n-a mai auzit așa ceva și că, dăăăăăăă, trebuie spălate la mașină.
Dar nu asta vreau să vă povestesc, ci ceva de-a dreptul… de neuitat pentru mine: cum i-a cășunat lui mamaie, care are 86 de ani și, practic, de-abia se mai ține pe picioare, să facă curățenie de Paști. Adică nu chiar s-o facă ea, ci să i-o facă maică-mea și mătușă-mea. Le-a convocat, așadar, de urgență, fix în week-endul care-a trecut, iar eu am fost șoferul care le-a transportat la fața locului. Dap, e vorba fix de week-end-ul ăla în care a plouat cu spume. Am plecat cu maică-mea din București și am călătorit senzațional pe Autostrada Soarelui. Senzațional de oribil, desigur, prin craterele uriașe, în care sunt banii dumneavoastră și ai mei, și cu vizibilitate spre zero, din cauza perdelei groase de apă. Destinația: reședința lu’ mamaie din satul Radu Vodă, care e undeva pe lângă Lehliu.
Din drum, am pescuit-o și pe mătușă-mea, care s-a înghesuit în spate, lângă maică-mea, ținând strâns în brațe un aspirator. Mă uitam la ele și nu-mi venea să cred, erau ușor livide, dar nu prea îndrăzneau să pună în discuție sfintele ordine. Așa că le-am băgat într-o scurtă ședință și le-am convins destul de rapid că, practic, e imposibil să aibă loc vreo curățenie pe ploaia aia teribilă. Au răsuflat adânc, apoi chiar au început să chicotească ușor euforic. Scăpaseră, ieeee!
Ajunse la destinație, am avut două surprize, una plăcută și una foarte neplăcută: mamaie avea deja curățenia făcută în casă (o ajutase o vecină, pe care maică-mea a și plătit-o instantaneu), DAR VOIA SĂ I SE DEA CU VAR ÎN BUCĂTĂRIOARA DE VARĂ. ATUNCI!!!!!!!
Să leșinăm, nu alta… Faptul că deși are antecedente de pneumonie, mamaie stătuse până atunci în superfrig, cu ușile larg deschise și soba nepornită, supraveghind calitatea curățeniei, ca un Bambi sever și scrutător, cu piciorușele fragile, deja devenise un detaliu palid pe lângă dezastrul care se prefigura. Așa că am delegat-o pe mătușă-mea, cea mai diplomată dintre noi, s-o convingă să lăsăm pe altă dată văruitul bucătăriei. A reușit.
Am asistat, personal, la un final de dialog:
– Să dormi liniștită, da? Că venim și-ți facem când se mai încălzește.
– Bine. Putem s-o lăsăm și după Paște, până la urmă. Nu mă supăr.
Deci, da, exact. Mor copii în Africa, se apropie războiul, cad avioane, iar, în timpul ăsta, ar fi existat posibilitatea ca mamaie să nu doarmă liniștită, din cauză că nu i s-a dat cu bidineaua pe niște pereți CURAȚI, într-o zi de apocalipsă pluvială. Bine că, totuși, s-a hotărât să nu se supere. Gizăăăs! :)))))))
V-a plăcut, nu? 😛
Să faceți bine să-mi spuneți și voi povești amuzante despre curățenii d-astea, mai speciale. Sunt sigură că aveți. Poate chiar una foarte recentă? 
Tot, asta cu perdelele e clasica. Ieri, mama imi spunea daca sa spele ori ba perdeaua de la mine din camera. Dialogul a sunat in felul urmator:
– Iti spal perdeaua? Hai c-o bag la masina repede si o pun uda, se zvanta repede!
– Pai n-ai spalat-o de Craciun?
– …?!
– N-au trecut nici 6 luni!
– Pai si perdelele se spala la 6 luni, sau ce?!
End of story. 😀
in casa mea natala, nu ca se spalau la 6 luni, se spalau SI se schimbau la 6 luni (suspectez ca uneori si mai devreme, ca n-am tinut evidenta; da’ cu siguranta avem perdele de iarna si perdele de vara 😆 )
la mine acasa se pune intrebarea daca anul asta le spal sau inca nu e cazul 🙂
cum adică se spălau și se schimbau? ca la cauciucuri? perdele de vară și de iarnă???? 🙄
cam asa 😛 alea de vara erau mai fru-fru, si nu era frumos sa ne prinda iarna cu geamurile despuiate 🙂
SI eu trebuia sa merg sa ii ajut pe ai mei la curatenie. Aveam un plan foarte bine pus la punct. Weekend-ul trecut (da, acelasi cu ploaia) trebuia sa ii ajut pe ei, iar cel care vine, sa fac la mine acasa – sambata ar fi venit cineva sa zugraveasca in bucatarie (deci bunica ta nu este singura :)), in timp ce eu faceam in restul casei, iar apoi as fi facut si in bucatarie. Toate aceste planuri s-au dat teribil pste cap chiar cand sa ies din casa – ma suna mama si-mi zice ca ploua si ca e foarte obosita si s-o lasam pe weekend-ul viitor. Asa ca nici bucataria mea nu va fi zugravita de Pasti – e o epidemie? :))
mvaaaaaaai. DAR VIN EU ȘI ÎȚI VĂRUIESC, NU SE POATE SĂ RĂMÂNĂ AȘA LUCRURILE!!!!!!!! 😯 😯 😯
Simona, cratere sunt pe A2 doar până la Fundulea și cu preponderență pe prima bandă. De asta eu merg pe banda a doua până pe la km 35. După Fundulea e aproximativ ok, nu mai sunt cratere din alea imense.
Referitor la curățenie nu-mi aduc aminte acum nimic. Mi s-a încețoșat creierul 🙄 că mi-am dat seama că weekendul ăsta trebuie să întorc și eu casa cu fundul în sus…
P.S. Al doilea link din articol nu merge. Iar pentru primul nu găsesc preț la nici un magazin.
da, știu, dar ce lung până la Funduleaaaaaaa 😥
toata copilaria maica-mea se culca la 3 dimineata ca de paste totul sa fie luna, ca altminteri gura strazii o toca pana la patele urmator.
ei, de pastele trecut am inititat vasta operatiune MOPUL MEU IN MANA TA! succes de casa!
la noi inca mai e obiceiul ala neinteles sa se vina cu imparteala, adicatelea un schimb pios de marfuri, ca nimeni nu are nevoie de ce imparte celalalt, dar la saracii aia nu s-ar duce,ca nu se bifeaza pe strada.
bon, de fapt imparteala e minunatul prilej in care ochiul vecinelor sfredeleste precum al soacrei si gaseste particula de praf acolo unde nici mama curateniei nu o vede.
intra o vecina,de asta de a ranit pana la 2 noaptea 2 sapt ca sa fie totul luna.
eu,ravasita, nedormita, cu maica-mea in proceisune solemna dupa Alzie, cu taica-meu abia scapat de cancer, cu sotul in profunda rearanjare, si peste toate cus trumf de dat de mancare din 2 in 2 ore, inclusiv noapte. bifati si faza aia super in care asteptam second opinion pe biopsie si va dati seama perfect in ce stare de agregare cosmica eram.
intra vecina, de-o seama cu mine, nemaritata si foarte ne in genere si zice: fata, da cum n-ai facut curateniei de Paste? nu dormeai si tu noaptea trecuta decat sa te faci de ras (in fata cui?).
cu un calm olimpian m-am dus in baie, am luat mopul si i l-am pus in mana rostind apasat si zambitoriu: mopul meu in mana ta! vezi, ma intorc peste o ora. ai grija sa fie totul luna. e posibil sa fie mici intreruperi in munca ta,cauzate de: faptul ca maica-mea va pleca in pod dupa amanta tatei, taica-meu va ramane fara aer si nitroglicerina vezi ca e pe sifonier, lui strumf ii va cadea glicemia/ va vrea sa manance/va varsa primul pahar in cel mai incomode si nerecomandate locuri/iti vor suna ambele telefoane in care rude f apropiate iti vor da sfaturi sau te vor injura despre cum nu ai grija cum trebuie de parinti/ cineva te va suna si iti va oferi un curs nesolicitat de parentering/ cand te vei duce la buda,strumf va vrea si el.
bon, peste fix o ora sa fie luna si am plecat.
m-am intors dupa 10 min,dar taica-meu a spus ca vecina a iesit instant din casa.
si de atunci nimeni nu mai imi spune ca e deranj.
no, perdele, covoare, nu am. nici macar o scama din ele.
si cum eu duminica am Pastele, nu voi deranja nici ecosistemul si nici dezordinea browniana din casa din motive tehnice.
cozonac voi face, rosenkranz asisjderea si probabil pasca fara aluat si bezele.
mvaaaaaaaaaaaaai, bine i-ai făcut! :)))
Toate astea au fost intr-o singura noapte? Sau ai visat in serial ?
nu, n-am visat,desi al cat nesomn am, mi-as dori
Pe mine tocmai ma da maica-mea afara din casa ca a convocat-o pe femeia ei de incredere sa vina sa se apuce de curatenie, asa ca mai am mai putin de juma’ de ora sa imi pun la adapost toate lucrurile care nu vreau sa dispare la gunoi, sa strang pc- ul, televizorul, sa adun ghem toate matele de cabluri, sa culeg boxele de prin camera, ca sa ramana roate birourile si masutele si sifonierele libere pentru stersul prafului, dupa care plec si umblu de nebun vreo doua-trei ore prin oras. in timpul asta poate imi aduc aminte si de o chestie mai speciala, ca stiu ca de fiecare data ma umplu de draci ritualurile astea, sau poate povestesc cum a decurs salubrizarea de anul asta.
hahahahaaaa, să ne spui cum a fost și ce ai găsit la întoarcere
pai cum sa fie… dupa ce mi-am strans toate alea, femeia a inceput sa intarzie sa apara si a tot intarziat vreo ora, timp in care m-am uitat pe pereti pt ca altceva nu puteam sa fac. La un moment dat, ca sa nu intarzie si mai mult dupa ce o sa ajunga si sa ma apuce noaptea umbland de nebun m-am apucat eu sa sterg praful si chiar ma batea gandul sa incalec un pic si pervazul (et 5) sa sterg geamurile pe dinafara. Asta a aparut pana la urma fix cand incepea sa ploua afara, dar tot a trebuit sa plec, pt ca efectiv nu aveam un loc in care sa ma asez in casa.
e ok, dar, dupa cum am zis mai jos, ma ingrijoreaza ca maica-mea vrea sa se apuce iar de varuit … 😀
aaaa… te-ai gandit totusi sa nu mai stai cu mama?
m-am, dar imprejurarile n-au fost de asa natura, iar acum nu ma incanta deloc ideea sa platesc chirie, la mine in oras, cand am deja unde sa stau. ar fi mult mai mare stresul asa decat asta provocat ce campaniile de curatenie.
Avem musafiri. Mă apuc de curățenie, să găsească oaspeții casa primenită. Aud zgomote din sufragerie. Pesemne, l-o fi apucat și pe-al meu hărnicia. Las’ că-i bine! Dacă mă ajută și el, terminăm imediat. Strig la el, din bucătărie:
– Auzi? Te rog adu-mi și mie aspiratorul, ca să nu mai vin eu până pe balcon.
– Nu pot acum. Am treabă cu el!
Intru în sufragerie. Calculatorul e desfăcut în mijlocul camerei. Bărbatul casei, deasupra lui, concentrat, operează o piuliță. În jur, zeci de căblulețe răzlețite, cutii, ventilatoare, șuruburi, și alte nebunii, necunoscute mie. Mă ia cu transpirații reci:
– Ce, Doamne, iartă-mă, faci aici?
– N-ai zis că facem curățenie?
– În casă, curățenie în casă, nu în calculator!
– Păi, și calculatorul nu e și el tot în casă?
– Și te-ai gândit tu că e momentul oportun, nu? Să mă ții pe mine din treabă?!
– Nu înțeleg cu ce te-ncurc. Aspir și eu piesele puțin. Nu durează mult. Vreo două ore.
– Crezi că are cineva grija calculatorului tău?
– Păi, și dacă musafirii vor să vadă, de exemplu, dacă e silențios? Ei? Nu te-ai întrebat asta, nu? El e extrem de silențios oricum, dar nu mai bine curăț eu toate ventilatoarele, ca să fim siguri? Poate vin oamenii și mă roagă să deschid carcasa, să vadă cum am făcut wire managementul. Pot eu să-i refuz? Nu pot, că sunt musafiri și nu se face.
– Oamenii ăștia vin să ne vadă pe noi, nu să-ți inspecteze ție calculatorul.
– Nu poți să știi niciodată! Trebuie să avem grijă, să nu ne facem de râs.
Episodul ăsta se repetă de fiecare dată când facem curățenie generală. Nu mai zic de veșnicele mocăieli, că-i ia două zile să șteargă mânerul de la un sertar, și de cum știe el că se dă cu mopul, aruncând cu găleți de apă pe jos. Am povestit pe blog. 😆
😆 😆 😆 😆 😆
cred că a făcut armata la marină; așa, am citit, se spală puntea; tot e bine că nu spală putina în ziua cu pricina…
Uite cum tratez eu curateniile astea “agresive” de sarbatori:
http://allbyl.blogspot.gr/2014/12/refuz.html
Si ce program de curatenie urmez astfel incat sa nu fie nevoie sa ma cotopenesc cu astfel de curatenii generale:
http://allbyl.blogspot.gr/2015/02/program-curatenie-rutina-de-vineri.html
http://allbyl.blogspot.gr/2015/02/program-saptamanal-de-curatenie.html
La mama, este curat bec tot timpul!Asa a fost mereu!Este insa regula de neclintit ca inainte de sarbatori sa se faca inca o curatenie, peste curatenia deja existenta!!!In urma unor probleme de sanatate ale mamei,m-am sfatuit cu fratele si sora din dotare si dupa mult “santaj sentimental” a acceptat sa vina o menajera o data pe saptamana.O sunt intr-o seara sa vad ce face, zice “eeee…bine mai mami, uite fac putina curatenie, ca vine fata aia care face curat maine dimineata si sade rusine sa gaseasca dezordine!!!!!
😮 😡
😆 😆 exact asa am patit si eu …
si la mama e curatenie, dar vroima sa o ajute o femie sa umble prin lcouri mai greu accesibile, sa se urce pe scari – ca la tavanele ei inalte e greu sa ajungi samd..
si s-a cotzopenit pe scara dupa ce a carat-o numai ea stie cum, sa ajunga la un fir de paianjen ca..ce! sa ii vina ei lume in casa sa ii gaseasca fir de paianjen?? Ei bine, a venit lumea sa o coboare de pe scara ca nu a mai putut..s-a blocat acolo din motive de spate dureros
anul trecut inainte de Pasti a facut curatenie in podul de la baie (care e o constructie mai noua, anexata casei); a luat-o pe “Scufitza” o vecina cam tembelutza dar de treaba sa o ajute. Prin pod erau niste resturi de vata minerala imprastiata inclusiv deasupra unui ochi de geam care da in baie; ei bine, a calcat pe el, s-a spart si mama a ramas intzepenita jumate in pod jumate in baie; Scuftza s-a pus pe tizpat ca din gura de sarpe ca : aoliooo..si-a frant picioarele, ce ma fac, ce ma fac?) dar nu facea nimic..
A tras-o vreo 2 luni cu hematoamele obtinute! Diin fericire nu s- a taiat decat putin ca asta mai lipsea
Acum ca mi-am amint ➡ sa ii dau un tel sa nu ii mai vina vreo idee..
daaa, cunosc bine treaba asta cu “facut curat ca vine femeia la curatenie” !!!! :))
@iosdevina: aoleeeo, adică atârna din pod, cu picioarele în baie?????? sfinteeeeeeee shit!! nici nu știu dacă să râd sau să plâng. 😆 😥
Eu odata dupa o renovare de apartament am chemat tot asa, o firma de curatenie sa faca asa, mai in detaliu. Si vin aia, se chiorasc, se holbeaza prin toata casa si-mi zic “da’ de ce ne-ati chemat, ca n-avem ce face..” 😆 I-am pus sa frece cablurile, prizele si lustrele ca sa aiba cu ce se ocupa. 😆
am și eu una cu craci în (prin) tavan! moi uncle, român neaoș, la începuturile lui în USA, între “stat pe dec c-o bere-n mînă, spălat floru’ sau aspirat carpetu’ ” mai mergea să-l ajute pe sorin (inginer de felul său) la tras uairuri (from wire, eng) prin casele oamenilor; și cum acolo, a auzit el, time is money…s-a grăbit prin podul americanului ca la bunicu’ acasă, pînă… le-a arătat șosetele ălora din bucătărie… n-au plătit nici o pagubă, americanii distrîndu-se de mama focului atît de uimirea sa cît și de oxford english-ul folosit! acum mai înțelege ceva dar cu vorbirea…e tot la zilele cînd îi spunea babuței pentru care lucra prin curte cînd o vedea că se apucă de ceva…”lasă că faceu, faceu!” pînă la urmă bătrîna, siderată, a întrebat-o pe partenera unchiului:”look, i’m very glad about you working here but why is he telling me all the time Fuck you!!!!
și încă una, tot cu el, apropos de curățenie; stînd el așa, pe dec, cum ziceam, s-a gîndit să tundă gardul viu ce despărțea curtea fie-si de cea a vecinilor; la oarece vreme, în timp ce el tăia de mama focului, vecinu’ începe să “latre” la el și să arate spre gardul viu; unchiu’ își vedea de treabă și-i spunea ăluia:”oke, oke”
cînd apare vară-mea acasă, o interceptează americanu’ și-i face creierii vraiște; unchiu’ era pe prispă așteptînd laudele din partea fetei pentru inițiativă, cînd….
” ești nebun!? vrei să mă bagi în pușcărie pentru încălcarea proprietății?! …și tot așa vreo 10 minute, timp în care apare și vecinul “lătrînd” și el
omu’ meu, imperturbabil, îi ia pe amîndoi de mîini și îi duce în spatele casei, la mormanul de crengi tăiate și le arată, mort, ditamai șarpele…
reacția ălor doi…priceless…ar fi spus dacă ar fi știut engleză
a doua zi l-a angajat americanu’ să-i facă și lui curat în curte; good money…
Toata copilaria mea stiam ca de Paste se scot covoarele afara si se bat, dupa ce in prealabil au fost aspirate temeinic, si apoi se aduc in casa si se spala cu otet ca sa isi pastreze culoarea. Mai se spalau perdele si se aranjau apoi cu grija ca sa faca falduri sau nu, se muta mobila din loc pentru a face curatenie “si in colturi”, se spala gresia si faianta cu o periuta de dinti (nu exagerez) “ca sa fie si la noi in casa curat macar o data in an” si multe alte asemenea. De departe cel mai riscant lucru mi se parea spalarea geamurilor de la balcon, operatiune ce presupunea 2 persoane obligatoriu: una atarna si se intindea sa spele geamurile si cealalta o tinea sa nu cumva sa cada de la balcon.
aia cu atârnatul dincolo de geamuri e… brrrrr
Inainte de botezul primului nepot, cumnata-mea (cred ca a gasit-o pe un site gen fataOCD.com) tinea mortis sa aiba spalate la balcon si ochiurile de geam de pe laterale (nu erau prevazute sa se deschida) si colturile de sus stanga si dreapta la care nu ajungea nicicum). Si atata l-a batut pe frate-meu la cap ca s-a hotarat asta sa-i faca damblaua (ca vin atatia musafiri si nu se poate, de parca aia s-ar fi dus cu lupa la coltul de sus al balconului).
In febra ultimelor pregatiri, ma trimite la piata in ziua dinainte, si la intoarcere, am scapat la propriu sacosele din mana cand am ajuns in fata blocului. Frate-meu atarna pe fatada blocului si spala de zor la geamuri. Am tipat la el sa intre naibii in casa. El doar a ras la mine si si-a vazut de treaba. Era ancorat cu hamul de la serviciu (a lucrat la centrala de la Cernavoda in constructii) de armatura de la balcon care era veche si vai de mama ei. I-am facut o poza cu telefonul si am intrat in casa, unde nevasta-sa ii dadea indicatii de pe interior: mai hais, mai cea, a ramas o pata… I-am spus foarte serios sa termine cu prostiile si sa-l cheme inauntru ca ramane dracu’ vaduva inainte de botez si am amenintat-o ca-i arat poza soacra-sii. A functionat!
Perdelute? Sa vezi cum e cu 2 perdele de 6m fiecare (veranda) + lustruit geamuri – guess what? Numai ce terminam de lustruit geamuri si incepe sa ploua – repede sa strangem perdelele – nu ca erau uscate – si imi spune sora mea:
“Le punem asa, se usuca la geam”
“Nu putem, ruginesc” (6m – nu ma chinui cu ate, vergelute etc. – sunt gen ‘plasa de pescuit’ deci am batut cuie si doar le agat dintr-unul in altul)
Vecina spala de vreo luna pentru curatenia de Paste, vopseste, matura etc. – ieri ma intreaba cum stam cu treburile – am inchis repede discutia – noi nu avem treburi :))
S-ar putea sa ajung vineri, pe 10 apr, la capitolul curatenie si sambata la partea de mancare – oh, joy! Abia astept 😀
Spor la curatenie si alte treburi!
cum adică ai batut cuie și doar le agăți dintr-unul în altul? când vrei să tragi perdeaua cum faci, dacă nu glisează? 🙄
Abia acum vazui intrebarea ta – perdelele noastre nu se trag, nu gliseaza (au 6m lungime si 3m latime) – stau acolo intinse pana la urmatoarea spalare. Nicio grija, intra lumina – oricum, eu vreau mai putin soare, asa ca am o cortina de flori pregatita pentru vara 😀
Si nu glumeam, chiar au un model asemanator cu plasele de pescuit … si iti aratam cum e, daca vedeam pe undeva o optiune de pus o poza, dar nu cred ca fascineaza pe cineva perdelele 🙂
Am ajuns la ‘spartul’ weekend-ului, asa ca nu-mi ramane decat sa va urez la toti sa aveti o saptamana usoara!
păi și dacă vrei să deschizi geamul??? sau să intri în balcon? intri prin perdea? 🙄 🙄
Stau la casa, cerdacul de pe vremuri a devenit veranda – viata la tara 🙂
Geamurile nu se deschid, dar pot sa scot sticla de la cateva ochiuri mici cand vine toridul august.
Vaiii ce mi-a placut povestea ta, draga Simona, si ce bine seamana Mamaie, cu maica-mea!
Dar, am zis ca, atunci cand ma voi face mare si o sa ajung la casa mea, toate aceastea se vor sfarsi. Si, asa a fost. Adica, s-au sfarsit de tot, bietele mele episoade de curatenie pin casa. Da.
De cand m-am luat cu sotul, cand ii spuneau sa facem si noi curatenie de Paste sau de Craciun, se uita bietul de el lung la mine. Cica, ce-i aia curatenie de Paste sau de Craciun? Ca el n-a mai auzit de asa ceva. La el acasa parintii lui faceau totul, neimplicandu-l, motiv pentru care, acum nu prea intelege sintagma. Cum anii au trecut si am evoluat si noi in varsta si obieciuri, sotul meu a inteles ca da, trebuie facuta curatenia in casa, fix de Paste si fix de Craciun. Adica, de azi pe manine, ca maine e Pastele. Dar, mi-am schimbat si eu unele obiceiuri. Pai cum, sa ma apuc eu de facut curatenie generala cu spalat, sters, si muuuulte altele, cu o zi inainte de sfanta sarbatoare? Doamne fereste!
Asa ca, vrand, nevrand, experientele noastre anterioare, ne-au determinat sa rezolvam traditionala curatenie si, avem acum, impreuna, o casa frumoasa, curata, dar niciodata realizarea curateniei nu are loc pe motiv de Paste sau Craciun, ci pe motiv de chef si, eventual, musafiri. Va doresc sa aveti un Paste minunat, dragi romani!
cam așa și la noi, curățenie de rutină, o dată pe săptămână, și întors casa cu curu’n sus cât mai rar 😉
nu veniti voi si la mine? fac curat si in secunda doi , vine strumf si rastoarna toate cele 200 de masinute, 300 de piese lego si multe creioane, carioci, foi, ca vrea sa se joace!
nici Vezuviu nu face cum fac eu,dar degeaba.
la asta se adauga vreo 5 masini de rufe permanent de aranjat si un strumf cu multa, multa imaginatie.
la un moment dat devin senina in fata vietii, te impaci cu legopunctura de ocazie, mai zici de dulce cand aluneci pe o masinuta si te duci de-a dura sub rasetele generale.
– Pai geamurile nu le stergi?
– Ploua.
– Si?!!?!?!?
….
– Pai covorul nu-l aspiri?
– E sub apa, avem inundatie.
– Si??!?!?!
…
Etc.
eu sunt o sotie fericita. adica sotul meu face curat. Saptamana aceasta, desi are o functie, intr-o banca, si-a luat concediu ca sa zugraveasca in baie si camara. Nu vrea sa cheme personal specializat (zugrav, menajera, etc), pentru ca el sustine ca il relaxeaza sa faca curat. Asa ca eu stau peste program la serviciu, iar cand ma duc acasa iau copilul la plimbare.
Partea proasta este ca o perioada va trebui sa gatesc in bucataria de vara, deoarece nu trebuie sa distrug luxul din bucatarie.
Ce are functia cu faptul ca da cu bideneaua in propria casa?
ioana, felicitari!
trebuie sa fie f tare ca un tip cu functie in banca sa isi ia o saptamana de concediu ca sa faca luna in casa.mai ales ca acolo concediile se programeaza cu un numar de luni inainte.
sincer, eu il prefer pe cel aflat inca in perioada de proba.
Dumnezeule, sa nu ma lase sa dau putin pe aragaz sau pe gresie sau pe perete din greseala, cu sos de rosii?
exclus
OMG!!! Draga Ioana, sotul tau e o comoara la casa femeii :))! Chiar ma gandeam ca, daca s-ar intampla o minune cu omul meu, n-as apuca sa ma bucur de ea pt ca as face infarct in fata unei asemenea grozavii :))!
Huooo! De ce unele e fericite si altele nu?????? ( asta daca nu ai spus o minciunica maaare, mare! care barbat face asa ceva? nu se exzista!)
Ooo, bravo lu domnu de la banca ! 😎
nu știți să citiți? sau nu înțelegeți?! păi, la unde lucrează, vreți să cheme externi să-i văruiască peretele cu safe-ul sau să apese din greșeală pe mîna statuii care comandă glisarea bibliotecii către….dăăăh!
Asta suna chiar nasol. Omul e atat de zgarcit incat nu vrea sa dea bani zugravului, de ajutor la curatenie nici nu mai vorbesc! Ca sa nu mai spun ca se alege praful si de plecarea in concediu… ca de, in concediu a zugravit, nu? Ioana, draga…. esti invidiata cam degeaba, nu?
sunt doua posibilitati: ori e o frumoasa metafora, ori omul acela nu se paote bucura de faptul ca foncta ii asigura o renuneratie dupa buget si ca platind, poate petrece mai mult timp cu familia.
asta e una.
si motivul pentru care nu o invidiez deloc, ba chiar o compatimesc si va zic ca e nasol de tot sa stai cu unul ca asta: dupa, o bucata d evreme trebuie sa se exileze ,sa nus trice curatenia. adica niscaiva fixatii, pe ici, pe colo.
stiu si eu cazuri. geaba mobila d emii de euro,daca din 2 in 2 secunde auzi: nu atinge, nu pune mana.
mie imi suna a atmosfera naspa.
deci nu ca face singur tot ma ingrozeste, ci faptul ca ii terorizeaza pe ceilalti sa respecte ce a facut el.
ioana,deci naspa. sincer, eu nu te invidiez.
– Auzi, dar sapunul, sapunu’ l-ai spalat?!?!?!
😆
Eu când de câte ori aud de curățenia de sărbători, mi-o amintesc pe cea din decembrie ’89. Cu sonorul televizorului la maximum, alergam cu lucrurile din curte în casă și din casă în curte, plângeam, înjuram necreștinește, chestii de-astea…
Și, important, din oră-n oră îi ziceam soțului: ”Hai să mergem la București. Nu se mai poate. Hai!”
Așa că de-asta nu dau doi bani astăzi pe teoriile gen ”lovitură de stat, nu Revoluție”. Fiindcă știu din proprie experiență că, dacă n-ar fi fost curățenia de Crăciun, în ’89 am fi fost mult mai mulți pe străzi 🙂
vorb-aia, revoluție-revoluție, da’ nu putem să-l dăm jos pe ceaușescu, cu mizeria asta-n casă, nu? :))
Asta am patit-o ieri: telefon de la soacra-mea, cu gafaituri de nu intelegeam nimica..in fine pricep esentialul: vine in vizita o verisoara din capitala!!! curatenie si mancare!Buun…ma car acasa de la servici, evaluez dintr-o privire situatiunea si decid ca nu-i asa tragic: trebuie doar sa sterg usile si geamurile cu termopan de la intrare, sa aspir prin hol si bucatarie, ca teoretic doar acolo ar intra musafira, si in dormitorul pregatit de soacra mea ulterior..dar vai….observ cu disperare zoaiele de calcar din baia de jos ( am 3..o fericire!1)cu gresie visinie si asortata..Pe scurt, am spalat, lustruit pe langa astea inca vreo 3 usi pline de amprente, geamurile de la inca 2 camere care bateau fix in curte la nivelul ochiometrului cui intra, sters praf frecat dulapuri si masina de facut paine. Momentul adevarului a fost pe la 9.30 seara cand a venit verisoara, rupta de oboseala, a halit ceva din cina festiva ..si a tras pe dreapta.
Bineneteles, nu scap ocazia sa-i scot soacra -mii in evidenta ce mare muncitoare am fost..si-i explic cu detalii cate am realizat eu in 3 ore de smotru monstruos…si ea, usurel distanta si distrata imi zice: eee, lasa ca trebuie facute ca lumea de Paste, ca tot e vremea lor!! si eu i-am zis: pai astea taie-le de pe lista, ca eu tocmai le-am rezolvat asa azi 😀 concluzie : bine ca vin anuntati macar: ))
adică tu stai cu soacra? pffff… 🙄 🙄 🙄
Si bunica-mea traieste pentru a face curatenie si treaba, fara astea nu mai exista nici un raison d`etre pentru ea. Acum cativa ani, am prins-o sapand in gradina singura vara pe amiaza mare, ea femeie de peste 74 de ani care o dor picioarele in continuu. Daca nu e de sapat in gradina atunci e de scos din sobe si de tagasit, si daca toate astea sunt gata, le ia de la capat. Norocul nostru a fost ca s-a imbolnavit anul asta, are probleme cu ficatul si trebuie sa stea locului, si matusa-mea a luat-o la ea permanent si nu o mai lasa sa faca treaba. Acuma numai vase are voie sa spele, dar desi matusa-mea are masina de spalat vase, abia asteapta sa terminam de mancat sa se apuce de spalat vase.
păi, și bunică-miu lucrează grădina, deși de-abia stă în picioare, CA SĂ NU RÂDĂ LUMEA DE EL. care lume nu știu, că sunt morți toți prin jur, iar ăia încă vii oricum nu se simt prea bine 🙄
Cum adica ´´norocul vostru ca s-a imbolnavit si deci sta locului´´????? Foarte nefericita exprimarea 🙁
Bunicii nu pot sta locului pentru ca nu cunosc starea aia de a sta degeaba. Si in plus, activitatea ii tine in viata,ii face sa se simta utili.
Eu sunt – nativ cred – adversara declarata a lui “pentru ca asa trebuie” sau “asa se face” / “toata lumea face asa”. Drept care, inaintea acestor sarbatori ma apuca asa, un soi de panica-lehamite iscata de agitatia tuturor celor din jur care intra in priza intru rezolvarea cu eficienta si la parametri maximi a acestor treburi-care-trebuie-facute. Si asta pentru ca, fiind crescuta de o mama hipergospodina, am ajuns sa dezvolt un soi de aversiune fata de diverse activitati domestice de rutina – de exemplu, stersul prafului, care se executa de 2 ori pe zi, musai – si mi-am autoindus o atitudine relaxata fata de tot ce “trebuie”. Asa ca la noi in casa se strege praful atunci cand chiar e de sters, se plimba aspiratorul cand e de aspirat, se face curatenie generala cand avem timp sau chef. Si sa nu credeti ca imi creste gazon pe mobila sau covoare ! Cu toate astea, tot ma surprind (uneori) incercand un sentiment de vinovatie pentru ca nu sunt si eu “in rand cu lumea”.
idem, minus sentimentu’ de vinovăție 😉
dana, cred ca esti sora mea cosmica; aceeasi situatie;
asa ca week-endul trecut am dat cu aspiratorul, am spalat prin baie (a nu se intelege totusi ca am spalat si faianta) si am stes praful, chestii pe care le fac bilunar. (spalatul prin baie mai des totusi 🙂 )
week-endul asta mai bag o matura si un mop in baie si bucatarie si gata. 🙂
cu perdelele, … cu perdelele e o aventura; sunt super scunda; la curatenia de craciun (din noiembrie 🙂 ) a fost cineva care sa le dea jos, dar n-a mai fost nimeni sa le puna; asa ca nu le-am mai pus. 🙂
Deci nu sunt singura ! Credeam ca e ceva defect la mine de am gicacontrismul asta cu asa se face sau asa face toata lumea. La mine e si mai acut de cand m-am maritat si soacra-mea si raposatul socru-meu ma parau nla maica-mea ca nu vreau sa pun muraturi si compoturi. Si de cand soacra-mea mi-a adus dovleac si vinete sa am in cingelator, chiar daca stie ca la noi in casa nu se mananca asa ceva, cu explicatia ca toata lumea are in congelator asa ceva si nu se face sa nu am si eu
Of,of, of! M-ati facut, cu toatele, sa ma simt si mai vinovata! Recunosc, nu-mi place sa fac curatenie!!!! Mai ales la Pasti si la Craciun!!! Fac orice altceva imi cereti, dar nu ma puneti sa fac curat la Pasti ,cu astenia asta de primavara in care numai pe FB as sta, sau la Craciun cand afara e lapovita si vant de nu-ti vine sa deschizi un geam. Stiu, mi-aduc si eu aminte din copilarie de marea curatenie de Pasti, si de participarea tuturor din casa la eveniment. Cred ca de atunci nu imi plac deloc interioarele decorate minimalist fara covoare si perdele, cum e modern acum, de atunci cand veneam de la scoala si gaseam toata casa goala, cu covoarele pe garduri “la aerisit” si cu perdelele scoase de la geamuri si lasate la “inmuiat sa iasa fumul si praful din ele”. Si apoi curatenia propriuzisa, fara toate ustensilele si detergentii de acum, cand curatenia era adevarat munca fizica, Si uitea asa, am idiosincrazie la expresiile curatenie generala, curatenie de Pasti, etc……
Intr-o vara ii vine maica-mii subit ideea ca e momentul sa mai traga o varuiala generala si ca sa fie un eveniment placut de ambele parti, cadem de acord sa se intample marea spoiala prin august, chiar din ziua in care eu plec la mare. Zis si facut, vine august, imi fac bagajele si imi bag restul de toale prin dulapuri, pun electronicele la adapost si o tai spre mare. De obicei intarzii pe acolo intre zece zile si doua saptamani, asa ca eram sigur ca la intoarcere o sa fie terminat de mult tot balamucul si varul deja uscat pe pereti.
In fine, ma intorc intr-o buna zi si vad la usa blocului niste saci cu moloz, iar scara si liftul pline de praful ala de tencuiala maruntita. Primul gand care mi-a venit in minte a fost sa ma sterg bine pe picioare inainte sa intru in casa ,pt ca probabil era luna si nu dadea bine sa intru cu copitele pline de praf. Ajung la usa, bag cheia, descui, intru, imi duc mana la inima, imi ridic maxilarul care cazuse pana la nivelul buricului, ma ciupesc, ma frec la ochi plus alte gesturi care tradeaza uimirea extrema. In bucatarie era un munte de moloz amestecat cu caramizi sparte, scule gen bormasina, flex, baros imprastiate pe jos si …disparuse balconul!! Nu era balcon iesit in afara, cum e la majoritatea blocurilor, era o prelungire a bucatariei de care il despartea un perete si o usa. Peretele ala era reprezentat acum de muntele de moloz si de sacii pe care ii vazusem afara, si daca n-as fi vazut aragazul intact undeva in spatele muntelui de moloz, as fi zis ca a fost o explozie de la gaze. In plus casa vraiste, toata mobila din bucatarie mutata prin camere, praf peste tot oale si farfurii in dormitor…
Am rabufnit in momentul in care am vazut ca pe jos era un covor din ziare iar cand mi-am aruncat ochii am recunoscut colectia mea de Pop Rock&Show si Vox Pop Rock (pentru cine isi mai aduce aminte) pe care o aveam din liceu, o pastram intr-un geamantan si o mai miroseam din cand in cand sa imi aduc aminte de anii aia misto. Deci o farama din tinerea mele zacea pe jos plina de vopsea, praf si maclavaisuri, asta in conditiile in care eu lucram la un ziar in perioada aia, iar daca era ceva sa nu ne lipseasca din casa alea erau ziarele, pentru ce eu veneam zilnic cu cate unul acasa si se adunasera o stiva de juma’ de metru. Cand aveau nevoie vecinii sa zugraveasca sau ramaneau fara hartie igienica, veneau la noi si le dadeam ziare… Stiva era si ea imprastiata prin casa dar inca mai era destula maculatura sa tapeteze toate camerele cu ea, dar se gasisera sa intinda pe jos tocmai colectia mea din perioada 90 – 95!! Imi iaduc aminte si acum ca am gasit si un coif din ala cum isi fac zidarii, care avea tiparita pe o parte o poza cu metallica.
Ulterior am aflat ca maica-mea daduse peste un mosulet putin cam damblagit care se plictisea sa stea acasa si se oferise ca in pretul zugravelii sa schimbe si prizele , si bateriile la baie si bucatarie, iar la sugestia maica-mii a demolat si peretele ala ca sa desfiinteze balconul si sa faca bucataria mai mare (asa era trendul prin bloc in vremea aia).
Santierul a mai durat cam o luna jumate, timp in care ma culcam in praf si ma trezeam in praf, simteam praf in dinti cand muscam din chiftea, iar garderoba mea care e cam 90 la suta pe negru, batea toata in gri.
Mosul, cum am zis, era un pic dus, lucra singur, obosea repede, mai uita ce voia sa faca, isi aducea aminte brusc ca e sfantul lautentiu sau alta sarbatoare obscura si isi lua liber, asa ca abia prin octombrie am scapat de santier, iar si la un an dupa aia tot mai gaseam praf prin sifonier…
Si mi-am adus aminte de asta pt ca azi tocmai am trecut cu bine de curatenia de primavara, iar maica-mea, careia i-am spus zilele trecute ca in iunie o sa lipsesc vreo cinci zile, m-a intrebat cand, exact, ca vrea sa varuiasca in baie si in bucatarie si sa stie cand sa ii cheme pe meseriasi…
😆 😆 😆 😆 😆
Foarte tare 🙂 oricum , cel mai rău e când tu ești meseriașul 🙂 cum e cazul la mine… Si mai ales când consoarta își amintește mereu la final ce bine era sa fi făcut si cutare lucru, care bineînțeles presupune sa spargi cate ceva pe undeva 🙂 …
Gizz…cred ca eu am dezvoltat PTSD legat de “curatenia de X eveniment” (ca la noi nu se indura Domnu sa fie doar de Paste si de Craciun, ci mai existau vizite, sau si mai tragic, se mai imbolnavea careva din noi si mama decreta carantina si pe urma smotru) si “Gatitul de Sarbatori.”
Prima drama am trait-o la o varsta frageda, cand, ca orice copil de gen feminin, am fost pusa la treaba “ca sa invete pentru mai tarziu.” Deci in nici un caz chemat zugravi/mesteri/etc in absentia…nooo…trebuia sa fiu de fatza la toate procedurile, procesiunile, procesele si ritualurile care acompaniau o curatenie exemplara.
Adaugang la treaba asta si faptul ca mama a fost, cel putin in perioada copilariei, cam germofoba, casa noastra se imbiba pentru vreo 3 saptamani inainte de marile evenimente sau dupa evenimente neprevazute (gen ceva gripa…) intr-un nor de detergent amestecat cu clor cu dezinfectant cu rufe fierte (ca nu se puteau spala pur si simplu, trebuiau fierte, uneori cu sapun de casa…horror!!!) Podelele se frecau efectiv cu solutie salina amestecata cu un dezinfectant la care am ramas alergica, geamurile se spalau “din trei ape”, baile (ca deh, nu putea fi una!) se luau la desfigurat cu periutza (vb de demontat diverse prin baie…), covoarele treceau prin ceva procese chimice, bucataria se scotea toata pana nu mai vedeai decat gresia, etc etc. De dormit dormeam pe unde apucam, claie peste gramada, in camera ramasa inca intreaga, de care ne ocupam evident in ziua urmatoare.
Treaba asta suspenda orice activitate, absolut orice, in afara de scoala si teme. Adio viata sociala, adio mers in parc, trebuia sa facem curatenie. Si curatenie faceam. Atat de multa incat dupa 3 saptamani uram pana si senaztia de rufe proaspat calcate, intr-un pat proaspat primenit (se scoteau si saltele la soare), intr-o casa perfect curata.
Dupa ce drama cea mai mare era terminata, ne apucam, daca aveam ghinionu sa fie chiar inainte de Paste sau Craciun, de gatit…dap, in bucataria aia imaculata, a carei gresii o frecasem cu frenezie. Si dadeam intr-un gatit de-a nebun, cu feluri peste feluri peste feluri, Si nu oricum. Mama fiind o fiinta inaintea vremurilor ei, credea doar in chestiile “bio” – adica de la producatori, tarani, cunoscuti de-ai ei care nu dadeau cu pesticide – si in feluri de manacare “from scratch”. Acuma nu pot sa ma plang – am invatat sa fac mancaruri super decente din orice – si zic orice. Dar Goooood cat stres pana sa gasim toate ingredientele si sa terminam tot. 😮
Asa ca eu nu am alte amintiri de Sarbatori decat…dormind 🙂 La modul serios! Probabil scoteam ultimul cozonac vreo 2 dimineata inainte de marea sarbatoare si pe urma dormeam. Nici foame nu imi era 🙂 In timpul asta mama incepuse probabil sa frece din nou bucataria cu zel… 🙄
săraca de tine, of 🙁
Mai stiu si eu pe cineva exact asa, familie cu 5 insi, toti in patru labe sau catarati pe undeva frecand la cate o chestie. Bomboana de pe coliva, etapa finala care valida curatenia, era pieptanarea franjurilor covoarelor cu un pieptene inmuiat in clor DUPA ce covoarele erau asezate la locul lor.
Faza funny e ca acum, in afara de faptul ca gatesc DOAR ATUNCI CAND VREAU, DACA VREAU, desi pot si o fac mai bine decat se banuieste sau dau de inteles (is under cover 😀 ) imi oripilez consecutiv atat mama cat si soacra, care se ofera pe rand sa “vina sa ma ajute la curatenie” 😆 😎
Le zambesc dulce si le spun ca noua ne place sa traim cu praf si paianjeni.
ca eu sunt contra distrugerii firului natural al vietii si dc ceva ganganii isi gasesc adapostul la mine in casa, cine sunt eu sa le stric linistea, si inainte de sfintele sarbatori!? 😈
PS: In timpul asta, atat eu cat si alesul muncim si platim o doamna extrem de dragutza si eficienta, care rezolva chestiile in mare. Cateodata (incerc rar 😳 ) mai cad in pacat si ma apuc sa ma uit in urma ei. Atunci observ ca sunt fiica lu’ mama 😕 Si ma apuc si iau o periutza…and here we go again…
😆
Pentru mine, chestiunea curateniei (sau mai bine zis, traumele ei) se leaga de experienta timpurie a copilariei (cum altfel?), de ocaziile acelea groaznice in care eram pusi, cu mic cu mare, sa facem casa luna. Stand la tara si avand o gramada de incaperi tocmai bune de lustruit, treaba solicita minim 3 persoane. Asa ca se strangeau: strabunica, bunica, mama, matusa si orice alta parte feminina a familiei, apta de munca (deh, patriarhat) si puneau osul la treaba… scos/batut/aerisit covoarele, presurile, hainele (originare din primul si al doilea razboi mondial, probabil). mutat mobila, igienizat totul etc. Noua, copiilor, ne revenea sarcina atent incredintata – si cu multe avertizari gen `sa nu spargi, sa nu zgarii, sa nu scapi`de a curata paharutele, farfuriutele, cescutele, bibeloutele si alte asemenea minunatii asezate in vitrine prin toata casa. Misiune pentru care trebuia sa manifestam absolut toata rabdarea din lume. O adevarata placere, nu alta!
Aaa, da, si mai bateam si covoarele alea mici si usoare, cateodata 😀
Acum stau la garsoniera, o adevarata `boierie` in ceea ce priveste efectuarea procedurilor obligatorii de curatenie pascala. Si nu numai. Pfiuuuu! 🙂
Eu, in general, nu dau doi bani pe ce zic unii sau altii sau pe ce trebuie facut. Curatenia se intretine, nu se face. Perdelele se spala cand, ochiometric, marginea de care ne frecam cel mai des se resimte. Geamurile se spala cand ma uit prin ele si nu-mi place ce vad (sau cand imi vin nepotii in vizita si imi lasa numai amprente de manute pe geamuri si pe oglinzi). Dar am avut si eu doua momente frenezie gospodareasca:
1. Dupa ce ne-am mutat in casa noua, tot felul de vizite, ce draguuut! sa va fie de bine! Mi se anunta vizita unei matusi de-a sotului care e maniaca. Nu pot sa va spun cat de obsedata am fost sa nu ramana fir de praf sau sa nu ratez vreo panza de paianjen.
2. Acu mai putin de o saptamana ies pe balcon la o tigara. Am fotoliu, masuta, tot ce-mi trebuie. Cum era o zi frumoasa, cu soare, sotul trasese putin jaluzelele (de obicei geamul e complet acoperit, blocul din fata e foarte aproape si vecinii sunt mega curiosi, nu vad bine, dar interpreteaza – de ex, sotul a agatat o tinta de darts in balcon si am trezit curiozitatea tuturor babelor – doamne fereste sa vada vreunul telescopul!). Exact in dreptul fotoliului, pe afara, e aparatul de aer conditionat, supranumit si toaleta tuturor porumbeilor din zona. Nu pot sa va descriu cum arata geamul, ca ploaia bate direct pe aparat, starneste gainatul si mi-l arunca pe geam, la nivelul ochilor.
Eu fac parte din “tabara” Ioanei (adica posed una bucata sot obsedat de curatenie) si ii spun (scriu) cu aceasta ocazie si lui ACristescu ca “DA! Sa ezigsta si barbati care face curatenie!”
Daca e perfectionist, SIGUR si-a ales si nevasta dupa criteriile lui…de perfectionist perfect (#(&%!@@ siamidi), manca-l-ar mama de ciufutzel, ca taaare mi-e drag!!
Nu, nu, nuuuu, nu ma invidiati! Stati caaalmi! Asa sunt in general perfectionistii asa ca aceasta virtute a lui este pentru mine, de multe ori, o pacoste! M-am obisnuit cu timpul (dar, recunosc ca foaaarte greu! in vreo 25 de ani) sa nu-mi mai rod unghiile pa sistiem niervuos si sa-i raspund cu “ai dreptate dragul meu, o sa fiu mai atenta” ori de cate ori imi mai raman urme de degete pe manerul usii care duce de la bucatarie la….alta bucatarie mai mica (sa ai si tu unde sa fierbi burta de vaca, doar n-o sa imputi toata casa fierband-o pe vitroceramica!), sau mi-a cazut un fir de par (pe care-l gaseste numai el) pe gresia din baie.
DAR!
Curatenie de Pasti nu facem. Ca la noi e curat. Perdelute nu spal ca abia au fost puse in ianuarie (casa e noua), iar covoare, mileuri si bibilauri nu posedam.
Daca pana aici n-ati ras am sa va povestesc reactia unei prietene care isi ajuta mama la fiecare sarbatoare traditionala de pe la noi, cand fata fiind, mergea in mod traditional la mamic’sa s-o ajute la traditionala curatenie. Una din fazele curateniei era spalatul traditionalelor bibilauri. Pe care le cara in sortz pana la chiuveta din baie, le spala si le lasa la scurs. Satula de traditionala operatiune, intr-un an ii arunca mama-sii (o superfigura de femeie, dealtfel) prin usa intredeschisa a baii, traditionala intrebare:
– Auzi?
– Aud!
– Ti-as comunica la Pastele asta ca la Craciun eu nu mai vin daca nu arunci toate bibeloaiele astea.
– Pai, de ce? Ca pe vremea lu’ Ceausescu le-am luat “pe sub mana”!
– Fiindca m-am saturat la fiecare sarbatoare sa-ti spal leii in gura, betivii la p#%$ si balerinele la p%z$@! Daca le mai vrei, cheam-o pe cumnata-mea sa vina sa te-ajute!
Nu stiu sa va spun daca doamna respectiva mai are bibelourile. S-ar putea i le fi “rezolvat” cate unul, cate unul, prietena mea. Am s-o-ntreb.
Sarbatori cu bine!
Pe vremea când stăteam în chirie cu vreo 5 băieți, în apropierea Crăciunului, întreb: „Noi facem curățenie de Crăciun anul acesta?”
La care băieții: „Da’ ce, n-am făcut și de Crăciunul trecut?”
Curățenie de Crăciun (Paște) rezolvată cu două replici.
noi ne-am mutat in actuala casa acum aproape un an. de atunci nu am spalat geamuri, perdele si alte chestii ca nu mi s-a parut necesar, am altele mai bune de facut, printre care si stat degeaba
saptamana trecuta, eu la o tigara in curte
vecina (spre 70 de ani, baiatul meu ii zice oma, adica bunica, in olandeza), catarata ametitor pe niste geamuri
eu, politicoasa: That reminds me I should do this, too. (NOT!)
ea: Ah, I feel like I’m getting old. When I was your age I used to wash them every week. Now it’s every month…
…
…
pffffffffff 😮
Daaaa, vitrinele cu multe pahare de cristal, teroarea copilariei mele. Scoase, spalate, sterse si asezate la loc. Urmau bibelourile: pescarul, balerina, betivii, pestele. Si neaparat, geamurile sterse cu ziare, puah!
In schimb ne placea, sora-mii si mie, sa spalam covoarele cu furtunul, ca ne spalam si pe noi, si gardurile vecinilor, sau oamenii care treceau pe strada.
dar curatenia de Paste la scoala nu v apunea diriga sa o faceti?
cate geamuri de 1m/1m am curatat cu ziare!!!!!!!!!!!!!
cate banci am spalat, pereti cati am curatat!
baietii dadeau cu motorina parchetul si vopseau copacii cu var, impreuna cu mastru de la atelier.
voi n-ati facut de astea?
Ba da, si vai, cum mirosea parchetul ala! Numai bine pentru o invoire scurta, pe motiv ca ” ne e rau de la miros”
@nike: ah, nu, asta chiar nu. doar să brodăm perdelele școlii ne-au pus, da’ eu m-am fofilat 😛
Imi amintesc de bibelourile cu cocos si gainusa, cu cei doi catei si alte balerine…care, din “graba”, se spargeau taman cand trebuiau curatate! Acum a mai ramas o singura balerina…plina de praf 🙂
Maica-mea, in afara curateniei de Paste si Craciun, care e sfanta, ma omoara cu curatenia generala facuta inainte sa duc puradeii la ea. Cum aude ca planuim o vizita la ea, se apuca de smotruiala, varuiala. O gasim rupta de oboseala iar de curatenia ei se alege praful in trei miscari de-ale copiilor. Ii tot explic ca nu asa se face, curatenia se face dupa ce pleaca musafirii ca eu asa fac.
Te rog eu nu mai scrie asa ceva ca ajung la spital.
Personal am lesinat de ras. Era sa fac preinfarc din nou. Iti aduci aminte ca de mult de tot era o carte de bucatareala nu imi aduc aminte autorul dar era tiparita pri 1930-1932 cred. Avea cca 5 retete dupa care urma o povestioara de o pagina. Intr-una din ele era fix vorba despre asta. Baba Rada, pe care o apuca amocul sa faca curatenie cam la 6 saptamani o data. Dar de aia generala inclusiv varuit gardul si scimbat acoperisul
în cazul nostru a fost vorba de Tanti Anica, zisă și Anicuța 😛
Am trecut si eu in copilarie prin traumele curateniei de Paste si Craciun si de-atunci m-am lecuit. Maica-mea (ca si restul femeilor din familia ei) e o maniaca a curateniei. Curatenia generala dureaza cam o luna, timp in care dispar perdelele de la geamuri, covoarele de pe jos si tot ce e in vitrina/biblioteca se muta in mijlocul casei. Dupa ce termina curatenia, mai da o data cu aspiratorul, “ca se mai pune cate-un pic de praf”.
Eu si sotul facem curatenie saptamanal dar nu mutam casa din loc.
Anul trecut s-au anuntat ai mei in vizita. O saptamana am tot facut curat cu domnul meu, ca stiam ca sigur o sa gaseasca ceva de comentat. Au stat o saptamana. In timp ce noi eram la munca, au rasturnat casa cu susul in jos “sa fac un pic de curatenie, mama, ca vad ca n-aveti timp, ca mergeti la serviciu”. Cred ca daca mai stateau o saptamana ne zugraveau si apartamentul…
Norocul meu ca ne anunta inainte sa vina la noi (ne despart cam 450km), ca altfel m-ar renega 😆
:)))) cunosc, am si eu o mama asa
o data venind de la munca am gasit-o cu o expresie greu de descris in cuvinte, ca si cum s-ar fi declansat un dezastru planetar, m-a luat de la usa: draga mamei, iti dau bani sa-ti iei un aragaz nou, te rog sa ma ierti, sa stii ca faceam curatenie si am facut o prostie
am crezut ca cine stie ce facuse si cine ar fi vazut faza ar fi zis ca sigur imi caftesc mama, asa era de afectata si tematoare
ce facuse? daduse detergent in spatele geamului de la usa de la cuptor si arata asa, un geam plin de scursura 😀
Intr-o perioada cand ramasesem fara serviciu am acceptat sa fac si curatenie pe la cunostinte pentru sume modice.Cea care ma chema constant era o prietena care o tinea pe soacra la ea , dupa o tentativa de suicid a acesteia. Suferea biata batrana de dementa senila.
Merg acolo, apartamentul mic, prietena imi zice sa am grija sa nu ii dau batranei ceva taietor( cutit,lama) ca e ciudata rau.Ea a plecat la lucru si eu am decis ca e corect sa fac curatenie in camera batranei. Intru in vorba cu ea cat sa devina cooperanta si intru vitejeste in “problema”.
Termin ferestrele , sterg praful si o aud pe d.na Vera:
-Sa imi aduci un cutit, am nevoie sa intind unt pe paine !
-Va aduc eu!
Am uitat sa va spun ca era si exagerat de …nerusinata,pot spune.Nu statea fara pampers,dar mergea si la toaleta. In fine….
Ridic o perna a fotoliului si gasesc dedesubt felii de paine cu unt, unele mucegaite de prea mult timp petrecut acolo. Le iau si le arunc la cosul de gunoi si decid sa nu mai spun nimanui de asta. Apoi, dupa un colt al patului de o persoana observ niste pastilute mititele de mai multe culoriHait, bateana ii minte ca isi ia pastilele. O duc in bucatarie si ma apuc sa mut mobila,OMG …o sacosa ,vreo doua farase de. medicamente!
Strang si il chem acasa pe sotul prietenei care ramane socat. O cearta, eu imi termin curatenia si o aud pe d.na : Cristiiiinaaa, vino sa imi schimbi pampersul ! Eu?!?
Hai, ca n-o fi foc. Il schimb si o aud :
-Nu imi pui altul pana nu imi dai si cu crema la pasarica! Vrei sa ma irit ???!
🙄 Amintiri de (nu prea) demult.
ahahahahaaaaaaaaaa, nu creeeeeeed 😆 😆 😆 😆
Cand ma gandesc la faptul ca iar ma pune aia mica (nevasta) sa o ajut la curatenie, ma apuca… 😉
A venit mama la noi in septembrie anul trecut sa stea o perioada, ca urma sa nasc.
Ok, totul bine frumos. Bebe sanatos.
Se aproprie Craciunul (mentionez, stau in Tokyo).
Mama: “Nu facem si noi curatenie?”
Eu: “Pai nu ai facut cat am fost in spital?” (vezi D-ne sa fie curat pentru cand vine bebe acasa)
Mama: “Pai aia o fost atunci!”
Eu: “Mami, aici e Tokyo, noi facem curat cand avem chef, nu se tin sarbatorile, etc.”
Dap, nu am avut cu cine…
Se apuca baba sa faca curatenie, eu am mai scapat cu doar niste geamuri sterse, ca bebe mai voia si mancat, schimbat, etc.
Dam cu aspiratorul peste tot si da cu bomba “Auzi, dar covoarele din bucatarie si living nu le batem?”
Say what??!!! Unde bre, nu vezi ca astia nu au bara, nici batator??!..
“Las ca stiu eu!”
Si mi le-a scos fain frumos pe balustrada de la balcon si le-a frecat bine bine cu peria inmuiata in apa cu otet !!
Faza cea mai tare a fost ca al meu (japonez) a avut niste timp liber in ziua aia si a venit intr-o scurta vizita acasa(mai face de astea). A belit ala niste ochi cand a vazut ca soacra lui unguroaica ce face @@ si i-a zis “Dar chiar ai chef, nu gluma!”
A plecat in martie acasa, o sun dupa vo cateva zile.
Eu: “Na, cum esti, totul ok?”
Ea: “Da, doar ca e greu cu fusul orar. M-am trezit la 3 am.”
Eu: “Da, asta e naspa, dar trebuia sa mai dormi.”
Ea: “Neah, ca m-am apucat si am calcat hainele!”
Eu: “La 3 dimineata?!”
Ea: “Dar ce are??!..”
😆 😆
Alta curatenie, alta casa….
Pentru ca in casa in care urma sa imi desfasor activitatea exista o pisica(deci, mult par peste tot ) decid sa oncep cu un aspirat .E foarte greu sa faci curat si sa zboare perii aia care-incotro . Cine are pisica stie.
Doamna,insa, s-a considerat jignita, ba chiar mi-a spus ca nu stiu ordinea operatiilor de efectuat curatenie. In fine… Lucrez cu spor , in tacere, pentru ca era prima data in aceasta casa in care observ lipsa unui barbat. Usa de la bucatarie avea broasca defecta si din interiorul ei coborau niste lamele care frecau gresia.
Pentru ca inainte am avut o meserie tehnica decid ca e cazul sa o ajut pe doamna singura ce tocmai mi-a zis ca usa e defecta de vreo trei ani (!). Incep cu partea de jos a usii scot lamelele ( era o usa celulara) ii montez o rama si o prind in holtzsuruburi si repar si broasca ,ce avea doar arcul sarit.
Imediat, curatenia s-a transformat intr-o zi de mesterit.
-Cristina, vezi pe balcon ca sarma de rufe trebuie schimbata, suportul e bun !
-…
-Auzi, te pricepi si la aragaz ? Nu merge un ochi ! 😡
Ziua s-a terminat si primesc banii: 60 de lei, e bine, Cristina, nu ? Ai facut curat sase ore, zece lei ora!
Asta e ….cand mergi la curatenie ti-o cam iei ! Mai bine plecam acasa imediat ce am terminat treaba pentru care eram platita.
clar că mai bine plecai. HUOOOOOOO! 😕
Ce bine ar pica acum un articol cu persoane care doresc sa te ajute la curatenie, mamaaaa! 😉
Gasesc si eu o doamna in Militari care sa nu ma “rupa la bani” si scap de ajutat Maria. 😉
Recunosc, sunt un lenes, ma inscriu si in Asociatia Lenesilor Anonimi! 😉
Dar cu mila, va rog (cand imi spuneti preturile), in Top 300 nu am ajuns inca. 😉
cind ajungi da mi meaj i vin cu tot arșenalul de trebuinta și o șacoșa mare ,pt bani deșigur 😳 😆
A venit mama la noi in septembrie anul trecut sa stea o perioada, ca urma sa nasc.
Ok, totul bine frumos. Bebe sanatos.
Se aproprie Craciunul (mentionez, stau in Tokyo).
Mama: “Nu facem si noi curatenie?”
Eu: “Pai nu ai facut cat am fost in spital?” (vezi D-ne sa fie curat pentru cand vine bebe acasa)
Mama: “Pai aia o fost atunci!”
Eu: “Mami, aici e Tokyo, noi facem curat cand avem chef, nu se tin sarbatorile, etc.”
Dap, nu am avut cu cine…
Se apuca baba sa faca curatenie, eu am mai scapat cu doar niste geamuri sterse, ca bebe mai voia si mancat, schimbat, etc.
Dam cu aspiratorul peste tot si da cu bomba “Auzi, dar covoarele din bucatarie si living nu le batem?”
Say what??!!! Unde bre, nu vezi ca astia nu au bara, nici batator??!..
“Las ca stiu eu!”
Si mi le-a scos fain frumos pe balustrada de la balcon si le-a frecat bine bine cu peria inmuiata in apa cu otet !!
Faza cea mai tare a fost ca al meu (japonez) a avut niste timp liber in ziua aia si a venit intr-o scurta vizita acasa(mai face de astea). A belit ala niste ochi cand a vazut ca soacra lui unguroaica ce face @@ si i-a zis “Dar chiar ai chef, nu gluma!”
A plecat in martie acasa, o sun dupa vo cateva zile.
Eu: “Na, cum esti, totul ok?”
Ea: “Da, doar ca e greu cu fusul orar. M-am trezit la 3 am.”
Eu: “Da, asta e naspa, dar trebuia sa mai dormi.”
Ea: “Neah, ca m-am apucat si am calcat hainele!”
Eu: “La 3 dimineata?!”
Ea: “Dar ce are??!..”
😆 😆
La ai mei acasa mama spala geamurile la 2 saptamani si perdelele le spala lunar, de obicei pe 1 sau pe 2.
Cat am stat cu sotul in chirie spalam perdelele la 2 luni, nu aveam chiar asa mare exces de zel.
Acum, cand am casa mea in care stau de o luna fara perdele, ma gandesc ca atunci cand imi voi pune si eu le voi spala tot lunar. In sufragerie se mai fumeaza, in bucatarie se fumeaza constant, se imbacsesc si retin foarte repede mirosurile. Nu e asa greu sa le dai jos, sa le bagi la masina si sa le intinzi la loc jilave, intr-o zi-doua s-au si uscat.
Dar chiar nu inteleg cum sa speli perdeaua la 6 luni, nu prinde toate mirosurile de mancare, de transpiratie, de jeg?
de transpirație? 🙄 de jeg? 🙄 🙄
Noi anul asta ne-am hotarat ca oricum casa e impecabil de curata, ca de obicei 😎 .
Dar planurile noastre nu s-au potrivit cu planurile catelului, care de felul lui e cuminte, educat si nu face nimic in casa, chiar daca ne asteapta cateva ore bune. Dar miercurea trecuta, cand a avut de asteptat doar 3 ore … s-a hotarat ea sa umple covorul din sufragerie cu … mici chestii maronii, moi si mirositoare. Rau de tot. Dramatic.
Am curatat covorul cu detergent si vanish, l-am clatit cu apa si apoi inca o data cu otet. Are 15mp … am frecat 3 ore la el. In timpul asta se spalau perdelele … ca au prins miros, sau cel putin asa mi se parea. Si daca tot erau jos … am curatat si geamurile. N-am jucat inca la loto ca la cat rahat am curatat ma tem ca as castiga premiul cel mare.
[…] povestit, acum câteva zile, cum ne-a încolonat bunică-mea pe toți, ca să-i facem curățenie și să-i văruim, într-o zi de apocalipsă pluvială. Și nu doar că […]
Am crescut intr-o casa in care pieptanam ciucurii de la persane, aranjam hainele pe culori, ca altfel zacea dragele de ele in mijlocul camerei, drept pedeapsa. Fierbeam tacamuri, oale mai mici in oale mai mari, chiloti, prosoape, sosete (acum ca scriu mi se pare pura patologie!!). Mno si am crescut eu mare si printr-o minune nu am devenit la randu-mi obsedata, ba dimpotriva, mi-am dorit sa gasesc o femeie care sa ma ajute, ca sa avem noi weekend-uri linistite. Daaaar asta trebuia sa se intample fara stirea sotului (un fel de maica-mea, da’ cu mai putin timp de smotru), soacrei – emblema gospodinei de cariera sau a rudelor pana la gradul 10, toate dornice sa ajute daca esti printre oropsitii care nu au timp (singura scuza cat di cat). Si mi se alineaza astrele si sun femeia vineri si-mi zice ca poate sambata (omg omg!!!!). Sotul plecat peste weekend, telefonat soacra si comandat o portie de covrigei cu cascaval (reteta cat sa te tina in bucataria proprie 4-5 ore)….cum sa nu cred ca zeii au aruncat zarurile in favoarea mea?! Cuum?! A venit femeia, nu era cel mai reusit exemplar pt aceasta munca, insa volubila peste masura (apropo, daca veti cauta vreodata o doamna la curatenie, mentionati neaparat in anunt “introvertita”!). Si pe cand cantaream eu mai bine beneficiile vs faptul ca-mi incearca rabdarea aud: “Maria? Ba-i acasa si ea.”. Si ma gandesc ca vbste la tel cu prietena de la care primisem nr, insa vine implacabilul: “nu, nu, nu-s matusa ei. Da’ se saturase sa isi strice sambetele pe curatenie”. A mea era in geam, conversa cu sora soacrei, abila si ea, de altfel, in a afla cine, in afara de mine, poate sa-mi stearga pervazul. Acum altfel incep discutia cu doamna care vine la curatenie, atunci cand intreaba ce are de facut…