Despre slăbitul cu luminițe în ochi și construirea unei relații fericite cu mâncarea
O știu pe Ana Naie de când lucram la Tabu. Eu eram redactor, ea era Brand Manager. Viața ne-a despărțit, pentru o vreme, apoi ne-am regăsit pe Facebook, ocazie cu care ne-am cunoscut mult mai bine decât atunci când stăteam uneori și 10 ore pe zi între aceiași pereți. Am descoperit o Ană plină de umor, numa’ suflet și coloană vertebrală dreaptă, bună ca pâinea caldă, extrem de empatică (știu, am mai zis că “numa’ suflet”, da’ insist 😛 ), cute, ciripitoare, ușor sâsâită, cât să-ți fie drag s-o auzi, îndrăgostită de mâncare și scriitoare de blog de food într-un stil al ei, foarte personal și zglobiu, care mie îmi place mult, cu tot cu romgleza aferentă.
Dragostea Anei pentru mâncare s-a împletit, până acum vreun an, cu joburile corporatiste. Dar a venit un moment în care și-a luat inima-n dinți și viața profesională pe cont propriu. Și ce credeți c-a văzut? Exact. A văzut că e bine, ba chiar mult mai bine decât ar fi îndrăznit să viseze, așa că nu s-a mai oprit din a face full-time numai și numai ce-i place. 😎
Ce face Ana pe cont propriu? Food coaching. Adică învață oamenii să-și construiască o nouă relație cu mâncarea, indiferent dacă bazele noii relații sunt “Vreau să slăbesc”, “Vreau să mănânc mai sănătos” sau “Vreau să mă organizez mai bine”. Dar dați-mi voie să o las să vă explice cu cuvintele ei:
“Cu ce se mănâncă un “food coach”?
Un O “food coach” este o cetățeancă de-aia de înghite în sec și face luminițe în ochi atunci când vorbește despre mâncare. Așa de mult iubește ea mâncarea, încât și-a construit în jurul ei o întreagă, rotundă și normo-ponderală persoană. Știe cum să mănânci ca să fii fericit. Știe cum să mănânci ca să-ți fie bine. Știe cum să mănânci ca să nu te plictisești cu spume. Și, most importantly, știe cum să te învețe toate astea.
Ce livrează un food coach?
Un food coach livrează planuri alimentare. Pe scurt, îți dă scris negru pe alb meniul exhaustiv pe o săptămână. Adică tot ce urmează să mănânci, până în cel mai mic detaliu, până la ultimul sâmbure de pepene roșu ingerat accidental.
Cum te ajută asta?
Păi depinde de obiectivul tău. Dacă vrei să slăbești, slăbești. Dacă vrei să te îngrași, te îngrași. Dacă vrei să nu-ți mai bați capul cu ce mai mâncați și voi, gizăs, iar această întrebare, se rezolvă și asta. Poate vrei să te organizezi mai bine în jurul mâncării. Sau poate vrei să cheltuiești mai puțini bani pe mâncare. Whatever. Tu ai o frământare re’ la mâncare și în loc să te frămânți tu, se frământă altul, căruia, coincidentally, îi și place treaba asta. Shocking, I know. 😆
Care e diferența dintre un food coach și un nutriționist?
Nutriționistul (așa cum mi-l reprezint eu după ce am auzit poveștile triste a vreo 100 de cetățeni sfătuiți în ultimul an) abordează mâncarea din perspectivă mai ales științifică, rareori pasională. Mai ales mercantilă, rareori omenoasă. El îți zice așa, de exemplu: fetiță, dacă vrei să slăbești, nu mai mânca tu ciocolată. Și nici pâine. Și mănâncă ce scrie pe foaia asta. Și dacă n-ai putut, e vina ta. Și dacă n-ai slăbit, plătești oricum. Și dacă ai slăbit cu foaia mea, șansa ta să te menții e să repeți ad nauseam ce scrie acolo, că de învățat nu ai învățat nimic, practic. Sau să zicem că ai învățat să te abții, ha ha, ce glumă bună, de parcă omul ar fi fost zămislit cu darul abținerii, știi. De parcă fructul oprit ar fi fost vreodată altfel decât singurul lucru care ne inoportunează fericirea maximă, plenară și adevărată. Again, ha ha.
Food coach-ul, pe de altă parte, zice așa: nu există ceva ce nu ai voie. Nu există să mănânci ananas înainte de fiecare masă (true story! oamenii au dat bani la nutriționist ca să primeasca așa sfat). Nu există să mănânci altfel decât omul normal, doar pentru că ai un focus în zona asta. Nu ești pedepsit, nu ai ciungă-n păr. Planul tău nu e stas, nu seamănă cu al altuia. Se face pornind de la preferințele tale, timpul tău, magazinele tale, wish list-ul tău punctual, din fiecare săptămână. Se face cu drag de mâncare și suflet de om. Nu conține nimic din ce ție nu îți place să mănânci. Food coach-ul îți dă inspirație. Îți caută și îți pune în plan rețete, că poate te-oi fi săturat de brânzica de casă. Stă de vorbă cu tine în timp real. Te învață, nu te ține într-o codependență bolnăvicioasă, legată de o coală trasă la xerox, cu pretins unica posibilitate de a ajunge unde vrei tu. Te susține. Nu repetă lucruri de la o săptămână la alta, pentru că parte din talentul lui e să te surprindă. Să te uiți joi la planul care va să înceapă de luni și să zici: FUCK ME! Abia aștept să încep! Un plan alimentar bun, făcut de un food coach jmecher, este ăla care te reprezintă în așa mare măsură încât emoția cu care se însoțește este pure joy. Și din stare de pure joy, poți să faci orice. După cum din stare de privațiune și n-ai voie aia și aia, slabe șanse să-ți atingi vreun obiectiv food related. Cam așa.
Otrî șoz?
Nu orice om are nevoie de food coaching. Unii oameni au deja o relație bună cu mâncarea. Alții nu o au, dar prefera dieta Dukan (am și eu un fix, huo!:)). Alții nu găsesc înspăimântător și dezagreabil să-și cântărească mâncarea și să-și numere caloriile, că doar de aia există MyFitnessPal. Alții plătesc 93 de lei pe ședința săptămânală la nutriționist, ca să fie cântăriți și responsabilizați în cadru festiv. Există chiar și oameni care se abțin cu succes. Pentru toți ceilalți, un food coach ar putea fi o idee bună.”
Ce zic oamenii care au slăbit cu Ana?
April: “Întâlnirea mea cu conceptul de food-coaching n-a fost prevestită de nimic și nici nu îmi amintesc cum de m-am trezit pentru prima oară pe blogul Anei, parcă-l lăsase cineva anume deschis la pagina cu pricina. În plus, nici nu căutam așa ceva și credeam despre mine că m-am cam lămurit cum e cu mâncatul sănătos; am destule diete încercate la activ și suficiente fluctuații de greutate în istoric încât să fi acoperit materia suficient cât să iau notă mare la orice test, câtă vreme nu are și probă practică. Adică știu cum se face, mai departe ține de voința mea să traduc în faptă ce știu, și dacă eu nu mă aduc în starea de a face ce trebuie, degeaba vii tu de pe margine să-mi strigi “hai că poți!”, că parol, pot să-ți demonstrez că te înșeli! (zicea mintea mea în gândul ei). Well, aici ia cuvantul Ana, herself, permiteți-mi vă rog să citez din primul ei reply către mine: “Să știi că eu am o părere foarte proastă despre metodele de a izbândi orice implicând voința. Consider că a face ceva cu voința înseamnă a face ceva contra firii noastre. Ori ce mă interesează pe mine e să ajungem la un obiectiv folosindu-ne de firea noastra, nu în ciuda ei. O să vezi tu 😉 “. Convincing, I know!!!
Long story short, cu ce m-am ales eu dupa ce am experimentat două luni treaba asta cu meal planningul: cu altceva decât ce așteptam. Ceva mai bun. Am si slăbit moderat, dar e beside the point. Am descoperit cu uimire o stare de bine, de vigoare – fără fluctuații de-a lungul zilei. Fără acele momente de epuizare sau moleșeală care preced și succed pauza de masă. Am descoperit gusturi noi și rețete minunate, combinații hrănitoare pe care nu m-aș fi gândit să le încerc. Am descoperit că îmi place să le pregătesc eu însămi (which is new for me). Am descoperit-o pe Ana, care e atât de plăcut-convingătoare și atât de funny și lovable încât you reaaaaally really try your best, că n-ai vrea s-o dezamăgești că s-a străduit degeaba cu tine și a pus timp și suflet când a caligrafiat frumos pe agendele ei prețioase un meal plan gândit ca o surpriză de ziua ta, genul ăla pe care când îl deschizi și începi a citi, îți scapă un strigăt de plăcere și abia ai răbdare să vină mai repede luni ca să începi.
Aș vrea să se poată să-mi trimită Ana meal plans everyday for the rest of my life. O recomand cu drag și cu inima plină oricui dorește să-și pună puțină ordine în felul în care se hrănește, fără încrâncenări și extremisme, fără suplicii și interdicții, doar cu grijă pentru propria bunăstare fizică si buna-dispoziție zilnică.”
Andreea: “Personal, nu am pornit la drum cu scopul de a scăpa de kilogramele în plus (deși știam că vine și asta la pachet, deci double win!), ci pentru a găsi mai degrabă un echilibru între sala de sport și mesele de acasă. Simțeam că ceva nu merge cum trebuie, ajunsesem să mănânc ca o vrăbiuță, mese foarte seci, anoste (veșnicul piept de pui cu ceva salată aruncată pe acolo), să renunț complet la cine dintr-un motiv care, vă jur că acum, privind în urmă, îmi scapă. Evident ca nu m-am ales cu nimic bun din toată treaba asta, așa că la recomandarea unei prietene, m-am hotărât să îi scriu Anei și bine am făcut! Au urmat două luni de poveste, cu meniuni atât, dar atât de diverse și de colorate încât mi-am schimbat complet viziunea asupra mâncării În prezent îmi creez singură meniurile, iar Ana mă consiliază and it works like magic. Știu că este ceva ce voi face în continuare și care ușor, ușor, se va transforma într-un stil de viață. Dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva în ceea ce privește abordarea ta asupra mâncării, acum este momentul!”
Paula: “Sunt zece ani de când mă lupt cu greutatea. Am încercat nutriționiști, antrenor personal, diete de pe net, dar de fiecare dată rezultatele au fost de scurtă durată, pentru că se trata simptomul, și nu cauza, prin abordări de genul “totul sau nimic”. Abia când am început food coaching-ul cu Ana am înțeles că abordarea era greșită, că nu e nevoie de tactici extreme, că nu e nevoie să mănânc doar chestii insipide și repetitive, care să mă facă să mă simt pedepsită pentru că am ajuns la o greutate atât de mare. Planurile Anei nu sunt nici low carb, nici low/fat, nici high protein, sunt echilibrate și gustoase și te fac să aștepți cu nerăbdare fiecare masă. Cel mai important este că mi s-a schimbat focusul de pe slăbit pe mâncat sănătos, iar slăbitul vine de la sine, ca o consecință firească. E prima oară când chiar simt că voi ajunge acolo unde mi-am propus cu greutatea, pentru că s-au întâmplat niște schimbări care de data asta țin de cauză, nu de simptom. Am slăbit 16 kilograme în 6 luni și nu m-am simțit niciodată mai bine fizic și psihic. Mă bucur în fiecare zi că am întalnit-o pe Ana, mi-a schimbat viața.”
Ce mai face Ana, în afară de a slăbi oamenii pe persoană fizică?
Workshopuri, care se întâmplă lunar și sunt tot pe tema mâncării. Tot food coaching, doar că pe scurt, condensat într-o după amiază de sâmbătă. Prima parte este mereu una teoretică, în care Ana livrează toată informația necesară și suficientă oricărui om care vrea sa învețe cum să-și facă singur niște planuri alimentare pornind de la obiectivului lui (fie că acesta este “să slăbesc”, “să mănânc sănătos”, “să mă îngraș sau “să mă organizez mai bine”). A doua parte este una practică, în care se aplică prin “exerciții” (mentale, nu fizice, Doamne, păzește, ptiu, ptiu) informațiile livrate, ca să vadă toată lumea mai clar cum le poate folosi. Totul condimentat cu gustărici bune de la Simbio, unde și are loc workshopul. Următorul va fi sâmbăta asta, pe 25.04.2015, între orele 10:00 și 15:00.
Pentru înscrieri, dați un mail la ana@easypeasy.ro. La fel și dacă vreți ajutor pe termen lung de la Ana, pentru slăbit, îngrășat și alte obiective legate de mâncare. 🙂
De ce am scris toate astea?
Pentru că îmi place de Ana și am vrut să vă povestesc ce face. Pentru că, dacă aveți de slăbit, vreau să vă încurajez să slăbiți frumos și vesel cu ea, în dragoste față de mâncare, iară nu în frustrare și chin. Pentru că și ei îi place de mine, drept care mi-a oferit un loc gratis la workshopul ei de sâmbătă, ca să-l dăruiesc mai departe unuia dintre voi, cititorii mei. Povestiți-mi, așadar, într-un comentariu, de ce vă doriți să mergeți la workshop și veți putea câștiga locul prin tragere la sorți. Câștigătorul va fi anunțat joi seara, la ora 20:00, printr-un update la această postare.
La workshop o să o să fie cam așa:
LATER EDIT:
Câștigătoarea workshop-ului esteeeeeee…
Teodora, vei primi un mail de la mine, prin care te voi pune în legătură cu Ana. Să te bucuri de workshop, să-ți fie de folos. 😉
Mi-ar placea tare mult sa particip la workshop-ul Anei. Eu nu vreau nici sa slabesc, nici sa ma ingras. Iubesc tare mult mancarea (inghit in sec de fiecare data cand se vorbeste despre ea in jurul meu) si, din fericire, alerg ca sa ma pot bucura de ea din plin. Ce ma frustreaza insa este ca imi dau seama ca, uneori, platesc prea mult pentru ea, si asta dintr-un singur motiv: nu sunt in stare sa ma organizez si sa planific corespunzator, astfel incat sa fie si cost-efficient si delicios :). O urmaresc demult pe Ana, dar uite ca tot nu am apucat sa ajung la ea.
Poate acum se aliniaza planetele si voi sti si eu, la cei 33 de ani ai mei, cum sa fac sa fie bine relatia mea cu frigiderul si camara 🙂
Hei Alina:D Te astept cu drag, dac-o fi sa fie:) Si daca te pot auta cu (alt)ceva, feel free sa-mi trimiti un mesaj:)
Cele bune!
Buna, Simona. Multumesc pentru postare, a venit la fix. Vreau sa merg la workshop pentru ca sunt o prost-mancacioasa. Adica mananc cand-prea-putin-si-prost si apoi cand-prea-mult-si-si-mai-prost. Cu mancarea am avut o relatie de love-hate mai toata viata mea. A se intelege ca pana la un punct puteam manca orice si nu se cunostea, apoi kilogramele au inceput sa ma considere amuzanta si s-au gandit sa faca o gasca pe mine. La fel ca Ana, la un moment dat am luat hotararea epocala de a o rupe cu tot trecutul meu profesional serios si sa ma apuc sa fac ceea ce mi-am dorit inca de la 20 de ani. Dar se pare ca ce credeam atunci ca mi s-ar potrivi, nu mi se mai potriveste acum, cand am 35 de ani si – ca sa vezi – sunt alta persoana decat la 20-si ceva. Bulversarea asta a viselor, combinata cu un sfarsit de relatie cu Fat-Frumos, m-au transformat intr-o cioco-hololica si nu numai. De fapt, niciodata nu am stiut sa ma hranesc. Si mi-a luat 35 de ani sa realizez asta. Cred ca m-am asteptat ca hrana spirituala sa fie cea mai importanta, iar cea concreta sa fie doar o anexa. Doar ca lucrurile nu merg asa. Vreau sa merg la workshop pentru ca vreau sa invat sa ma hranesc singura, sa simt ca merit efortul de a gati doar pentru mine, sa o fac intr-un mod amuzant (ca daca e serios nu mi se potriveste), sa nu ma mai simt vesnic ca un balon cu aer (cald) si da, vreau sa slabesc kilogramele care ma fac sa ma simt prizoniera in corpul meu, fara a ma infometa si a-mi transforma ziua intr-o lupta cu mine si cu poftele mele. Multumesc oricum pentru articol, acum stiu la cine sa apelez!
Si mie mi-ar placea sa merg la unul dintre workshopurile ei. Nu vreau nici sa slabesc (doar 1 kil, doua acolo, dar oricum n-am vointa si nici putinta, sunt prea pofticioasa si innamorata de dulciuri), nici sa ma ingras, as vrea, doar, sa-mi recapat pasiunea pentru mancare. In ultima vreme faptul ca trebuie musai sa gatesc, si variat si vag sanatos (pentru copil) m-a adus asa intr-o stare de nu mai suport sa ma intreb: si eu ce mai fac de mancare? si eu ce mai gatesc? si in ce mai transform puiul asta din congelator? Si sfarsesc in cercul ala vicios supa de pui cu galuste, ciorba cu taietei, ostropel din care nu mai ies. Eventual cu orez sau piure. Iar cand incerc o reteta noua, imi iese groaznic (ca ultima reteta de pui gatit in vin care a iesit acra de nu puteai manca asa ceva) asa ca renunt la idee. I miss my old self, cand gateam, variam si testam cu drag, fara sa fiu asa de obsedata sa-i pun copilului pe masa ceva comestibil si sanatos.
Nu stiu ce experiente nasoale a avut domnita cu nutritionistii, sau daca a auzit de la altii, insa treaba nu sta deloc asa rau. Un medic in boli de nutritie si diabet nu iti zice ca daca nu respecti ce scrie pe foaie , nu slabesti si e vina ta, si tot platesti. E urat sa bagi intr-o oala murdara pe unii care au invatat la facultatea de medicina, cat n-o sa invete probabil domnita in toata viata dumneai.
Un medic bun te invata sa mananci, si te ajuta sa-ti dai seama ca orice obicei are si un dezvat; nu te abtii de la mancare, ci inveti sa o ordonezi sanatos. Se face un plan pe termen lung, care iti intremeaza organismul si te apara de boli.
Mi se pare corect sa vorbesti despre ce stii tu sa faci, si nu sa-ti castigi clienti denigrandu-i pe medicii care invata o viata intreaga.
un nutriționist bun face cum zici tu. la noi nu sunt mulți. eu am auzit despre multe dezastre, unele le-au experimentat chiar oameni apropiați. celebra dietă cu TONE de brânzică Făgăraș o știi? ah, dar mai bine să nu ne amintim, a ținut-o juma’ de București, doar era dată de un doctor care a învățat o viață-ntreagă…
Ana, asa se intampla ca la mine ajung oameni care au fost la nutritionist si au avut parte de abordari precum cele descrise in text:) Sunt sigura ca exista nutritionisti ok, dupa cum exista si foarte multi care fac lucrurile mai pe dos decat ok-ul. Faptul ca ai facut medicina nu te face neaparat empatic, sau pasionat de mancare. Nu am vrut sa para o generalizare stil “toate femeile ie curve”, doar am povestit ce mi-am povestit si mie cei peste 100 de cetateni pe care i-am coachuit in ultimul an. Point taken, domnita isi cere scuze:)
Simona, cred ca omul putea sa fie si de rang sfant, daca iti zice sa mananci tone de fagaras si te iei dupa el, poate cei care i-au urmat sfatul trebuie sa se controleze la mansarda, iar saracul medic declarat un biet nebun
Nu sunt nici grasa, nici slaba, dar corpul meu simt ca nu se armonizeaza la potentialul sau maxim. I know I can do more than that! Imi place sa gatesc, dar evit chestii noi de teama esecului. Am incercat o data un orez chinezesc cu ghimbir, me no liked it. Imi place sa ma plimb prin rafturile magazinelor si sa imi dau seama cum as putea combina mai bine alimentele. Suna nice, dar din pacate minunea dureaza 3 zile, nu reusesc sa fac din abordarea asta un stil de viata 🙁 Dupa ce am citit tot blogul Anei, peste care am dat intamplator, am devenit inspirata, mi-a dat un sentiment de voie buna si de inteles ca dracul nu e asa negru cum il prezinta nutritionistii (da, am fost si la ei, am slabit, m-am ingrasat deloc, m-a plictisit regimul). Am zis sa incerc Megatocana de porc a ei: OMG, ce minunatie de mancare, nu seamana cu nimic din ce gateam pana atunci. But again……Vreau aceasta inspiratie pentru tot restul vietii mele , vreau sa invat sa ma joc cu mancarea with a smile on my face si cred ca Ana este cea care poate sa imi arate cum sa fac asta! Vreau la workshop! 🙂
Bad Typo da, am fost si la ei, am slabit, m-am ingrasat la loc , m-a plictisit regimul
Lavinia, traiasca megatocana!:))) Ma bucur ca ti-a mers la suflet!
Easy-peasy!!!O stiu pe Ana de pe blogul cu acelasi nume!!Interesanta idee, eu personal sunt intr-o relatie tip cerc vicios de love-hate cu mancarea!!! 😐 😥 ALWAYS!!!
Fetelor, cum vreti voi, dar cand va lucesc ochii eu cred ca e de la foame. 🙂
Luati o clisa (asa se zice la slanina in comuna Plescuta, judetul Arad), cu o ceapa buna si cu pita si dupa asta sa raportati cum a fost. 😉
Si nu uitati o tuica galbena, de aia de 52…53 de grade (la umbra) 😉 , sa nu va pice rau clisa. 😉
Lasati voi prostiile cu vegan, rovegan si alte ciudatenii de alea, ca asa nu puneti voi carnita pe voi si nu-i place barbatului. 😉
Ca daca muierea nu-i un pic mai implinita, parca … 😉
Usor, fetelor, ca glumesc, ce va uitati asa?! 😉
Gelu, eu am copilarit la Arad, sa stii. Cata pita cu unsoare si boia am mancat, numai eu stiu:))
Si e buna tare, nu? 😉
Cea mai buna! Cea mai, cea mai:D Mi-e dor.
Ana, dacă după atâta pită cu unsoare arăţi aşa, înseamnă că io n-am mâncat destulă. Să mai încerc, zic. 🙂
clisa, e super, cu ceapa si pita! patru ramatori se odihnesc deja, ce-i drept mai mici, in stomacul meu, an de an.
ce e viata fara clisa? ce e carnea fara porc?
cu palinca, nu pot bea deloc,dar stiu sa fac o palinca de fo 55 de grade, numa buna……..pt altii.
O urmaresc de o vreme pe Ana, dupe ce am descoperit-o pe Cristina Mazilu ce-i drept, si-mi cam place de ea. Imi place de fapt relaxarea ei, cred ca asta ma fascineaza, usurinta cu care povesteste si face lucruri, si faptul ca a renuntat la corporatie :))
Am tinut regim dintr-o carticia, am slabit, m-am ingrasat jumatate la loc si faptul ca am inceput sa si gatesc dulciuri nu prea m-a ajutat :))
si nu-mi place pentru ca obisnuiesc sa fac prea multe cumparaturi si ca arunc mancarea din frigider si banii astfel.
So, workshop-ul ar trebui sa ma ajute sa rezolve aceste “mici” detalii 🙂
Of, aproape ca imi vine sa plâng de frustrare.. Azi dimineața i’ve reached a new low.. in metrou, o doamna mi-a oferit locul dumneaei presupunând ca sunt însărcinată :(( :(( nu, NU sunt, doar ca am mancat complet aiurea in ultimele luni 🙁 deci da, cred ca m-ar ajuta tare mult work-shopul Anei..
Mi-ar placea tare mult sa merg la workshop-ul Anei. Poate asa reusesc si eu sa ma organizez mai bine in ceea ce priveste mancarea si scap de vesnica intrebare: noi ce mai mancam azi?
Eu vreau la Ana pentru ca imi place maxim de ea si am nevoie si de food coaching si sa cunosc oameni noi si frumosi cum stiu ca sunt la ea la workshops. (+ ca nu am bani luna asta sa imi rezerv un loc :))
Astept cu nerabdare un workshop la Cluj!
Cred ca sunt printre putinele persoane care incearca de o viata intreaga sa se ingrase, infruntand genele “norocoase” de care am parte. Am facut o vizita si unui nutritionist care intr-adevar nu prea m-a convins, am primit un plan alimentar care sigur mi-ar fi zguduit colesterolul si ar fi depus un strat de celulita considerabil pe coapse. Sa nu fortam mana destinului, zic! Prin urmare, mi-ar placea sa aflu cum pot castiga cateva kg in plus intr-un mod sanatos si sustenabil pe termen lung.
Mi-ar placea sa particip la workshop pentru ca vreau sa slabesc (cam 30kg 😀 ) Am tinut Dukan mi s-a potrivit super, am slabit 30, n-am terminat-o pentru ca am ramas insarcinata si am lasat-o cam balta. Dupa sarcina aveam 11 kg in plus si in final le-am pus pe toate la loc. Am fost la nutritionist dar regimul propus avea prea multe paste/cartofi/orez decat mananc eu in mod normal si am revenit la Dukan. Daar acum mi se pare foarte greu… poate acest workshop are solutia magica si pentru mine 😆 😆 😆
Stii cum crezi ca ai raspunsul la tot si ca pana acum le-ai incercat pe toate si te gandesti ca tu esti de vina? Ei bine, atunci vine un articol de genul asta si o persoana asa echilibrata cum pare Ana care sa te puna putin sa te gandesti la mancare altfel. Asa ca mi-ar placea mult sa iau parte la workshop, sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva.
Eu vreau la Ana. Ca să nu mai plâng.
cata dreptate aveti cu nutritionistii!
ma duc eu, juna ,nevoie mare, la cineva cu grade universitare, nutritionist cu mare CV in spate.
voi dieta,zic.uite lista cu interdictii.
pai si ce dieta pot eu sa va dau?
nu stiu,zic,ca de asta vin la dumenata.
pai mananca si mata ce poti.
si am denumit-o dieta ce poti si asa i-a ramas numele.
Mi-ar placea foarte tare sa pot participa la workshop-ul de sambata. In primul rand ca locatia mi se pare deosebita. Am tot citit de acest loc dar, din pacate, nu am apucat sa-i trec pragul. Apoi, Ana este exact persoana de care am nevoie in viata mea acum. Sunt o combinatie imperfecta de: copilul ” trebuie sa mananci tot din farfurie ca doar n-o s-o aruncam” si adulta gurmanda careia ii sclipesc ochii atunci cand povesteste despre mancare. Am fost la nutritionisti, da, la multi. Am lacrimat de foame seara pentru ca nu puteam sa manac dupa ora 18.00 tocmai pentru ca asa spusese nutritionista. Imi place sa gatesc, sunt foarte curioasa si pofticioasa. Nu pot sa mai vad file de peste la gratar pentru ca am ramas cu sechele in urma curelor de slabire. Am slabit 27 de kg, le-am pus la loc, am mai slabit 20 de kg, le-am pus si pe ele la loc si, uite asa, viata mea continua. Imi place painea ( glumesc frecvent ca, atunci cand mor sa nu mi se faca coliva, ci paine sa se dea), imi plac cartofii, pastele, nu imi pot imagina o viata intreaga de mancat numai piept de pui la gratar, file de peste si salata verde cu lamaie. Dupa multele cure de slabire am inteles macar ca, din pacate, niciun nutritionist nu iti spune cum sa traiesti o viata normala, Cum sa-ti faca placere ce manaci dar, sa nu te mai ingrasi la loc si mancarea sa aiba gust. Mi-ar placea sa stiu cum sa-mi fac meniul zilnic in asa fel incat sa pot lua mancare la birou fara sa stau sa gatesc dimineata la ora 07.00 si, cum sa ma descurc cu ingrediente normale. Si, mai mult, magandesc cu groaza ca as vrea sa raman insarcinata si as vrea sa stiu cum sa nu mananc pentru 2 in lunile de sarcina, ci, sa mananc pentru unul sanatos.
Dacă îţi dă o dietă cu pâine, paste şi cartofi, s-o bagi aici, să halim şi noi, ăştia din provincie. 💡
si eu vreau la ANA!
Îmi doresc să particip la acest workshop pentru a primi sfaturi legate de alimentație.
Si eu vreau la workshop-ul Anei 🙂 Se pare ca toti o stim si ne place de ea, sa vedem pe care pica norocul 🙂
Eu am cunoscut-o prin “De ce fac oamenii copii” si de atunci sunt fanul ei numaru’ 1 :)) A, si am si nevoie de training pentru mancat 😀
am un soft spot pentru Ana, deoarece blogul ei a fost cel care m-a determinat sa incep sa gatesc ca prea ma saturasem de salata greceasca. daca numai prin ceea ce a scris pe blog a reusit sa fie un food coach excelent pentru mine, imi si imaginez cum e experienta live 🙂
Mie imi “miroase” putin a ayurveda 😎
Principiul consta in echilibrarea unei persoane prin mincare, in functie de constitutia fizica si emotionala, de sezon, si de locul in care traieste, iar slabitul e ca un efect secundar. Asa, un fel de fengşui alimentar 😉
Ana, ce parere ai? Ca ma facusi curioasa, na!
Mie imi place site-ul asta, mii de retete, interactiv, http://www.joyfulbelly.com
Ma, da’ un workshop despre cum sa bei sanatos nu face nimeni?
Ahahahaaaaa!!! Da, ar cam trebui, ca si cu bautura oamenii au o relatie de iubire-ura
Bărbaţii sunt mai autodidacţi şi nu e nevoie ca cineva să le spună: ce, cum, când şi cât să bea. În caz că nu ştii răspunsurile, doar pui “ori” în faţa întrebărilor. De oricâte ori vrei şi poţi duce 🙂
😉 Sa inteleg ca domnul face cinste? 😉
Buna, Simona, Interesant articol/interviu 🙂 Ar fi dragut sa particip la acest workshop in care as vrea sa (re)descopar placerea mancarii si sa aflu alternative sanatoase si rapide de gatit 😀
Am gasit-o pe ana acum cateva luni cand cautam retete de diversificare pentru bebelusha mea. M-a cucerit atunci si tot cochetez cu ideea de a-i scrie un mail macar… Postarea asta ma pune pe jar din nou si tare as vrea sa vad cu ce se “mananca food coachingu” asta in cazul meu: am zis ca am bebe, da?
Nu particip la concurs, locuiesc la dracu-n-praznic, Doamne iarta-mi expresia, incerc doar sa imi fac curaj
Mi as dori sa particip la workshopul Anei pentru ca ma tot chinui sa am o relatie “sanatoasa” cu mancarea! Hm…. 🙂 se poate dovedi o experienta numa’ buna pentru mine! 😀 Clar imi pun sansa la bataie!
Articolul de mai sus m-a pus pe ganduri: oare sa fie posibil? Fara nutritionist? Fara sentimentul de vinovatie pe care il ai cand ai mancat o tableta de ciocolata sau te-ai uitat pofticios la inghetata? Fara remuscari si fara lista alimentelor definitiv si iremediabil exilate din casa? Ar fi o noutate pe care trebuie neaparat sa o incerc!
Mi-a placut postarea si cred ca voi incerca sa o cunosc pe Ana la un moment dat. Mi-ar placea sa merg la acest workshop pentru a o cunoaste si a invata noi lucruri despre alimentatie. Am slabit cam 11-12 kg in 4 luni (sept.-dec. 2014) mergand la nutritionist si facand miscare 1 h/zi, dar m-am plictisit extrem de tare de tot ce mananc si simt nevoia sa incerc lucruri noi, care sa fie si bune si sanatoase. Ceea ce nu stiu sigur daca exista…in variante prea multe :S
Oh…ce bine mi-ar prinde! Dilema mea e: daca voi castiga merg eu care am doar cateva kg in plus dar imi doresc enorm sa adopt un stil de viata sanatos sau il trimit pe prietenul meu care are aproape un quintal, dar nu se agita prea tare :))
Ana,as avea nevoie mare de sfaturile tale,doar ca imi este aproape imposibil sa ajung in Bucuresti.Nu faci cumva coaching prin corespondenta?
Si eu sunt din provincie si am aceeasi curiozitate… se poate face food coaching prin corespondenta, pe email sau skype? Si daca da… e la fel de eficient?
Hello ladies,
Sorry ca raspund asa tarziu, dar datoria Simonei, am avut ceva treaba zilele astea :-)) Se face totul prin corespondenta, no problem. Lucrez cu oameni din Canada pan’ la Botosani. Totul se intampla fara probleme online si pe telefon 😉
Cineva din România a remarcat vreodată cât de aproape se pronunță cuvintele diet, dye și die? (coincidență cu dai).
Mie mi-ar placea sa revin la Simbio (au un desert cu ananas si ciocolata bestial).
Am de dat jos cam 20 kg, m-am apucat de dieta Rina si deja a aparut intrebarea: dar ce gatesc? Incat sa manance si cei 2 copii si significant other…
Deci da, suna bine o intalnire cu Ana 🙂
Eu nu vreau la Ana, ca am fost, am inteles, a fost bine dar acum sunt insarcinata. Dar mi-a placut de ea si -mi place si articolul asta. Si Ana e exact asa!!!
Si mie mi-ar placea sa particip la acest workshop, sunt indragostita de mancarea buna, insa nu imi place cand si ‘mancarea se indragosteste de mine’ 🙂
Vreeeauuu la Anaaa! Fetelor, si Gelu cu palinca aia la care ma gandesc de dimineata :D, eu mananc sanatos. De cand ma stiu. Dar nu e de ajuns sa mananci sanatos daca habar n-ai, asa ca mine, sa mananci variat. Mananc salata verde cu lamaie si tofu pe rondele de orez in fiecare zi, de asta iarna. Colegii ma intreaba mereu de ce sunt stravezie 😀 [Asa am inceput sa ma machiez mai mult ca sa nu mai vada ei prin mine :))] Ma uit pe site-uri cu mancare, simt viata si culoarea alimentelor pe care Ana, Ligia, Madalina le posteaza. Le iubeeesc! Dar a doua zi ma intorc la salata mea 🙁 Si inca ceva: vreau la workshop pentru ca sunt vegetariana si alergica la gluten. Si as fi o provocare pentru Ana 😉
Imi doresc mult sa particip. Am vazut acum cateva zile promovat pe Facebook acest eveniment si mi-a starnit interesul. 🙂 Cred ca este f important, atunci cand tii dieta, dar si in general, sa gatesti diversificat si sa nu te plictisesti de ceea ce mananci. Chiar am nevoie de inspiratie si de un impuls. 🙂 Mi-ar face mare, dar mare placere sa particip si cu ocazia aceasta, sa te cunosc si pe tine, dar si pe Ana 🙂 Va pup!
Si eu mi-as dori sa particip la acest workshop deoarece consider ca este un mod foarte util si interesant de a petrece o sambata studiind despre mancare si nu mancand aiurea….
Suna atat de bine, mi-as dori mult pt sotul meu – sa poata slabi, sa primeasca un ajutor asa atractiv cat sa-l si accepte
Eu imi doresc sa particip la workshop-ul de sambata asta pentru a putea fi in forma si pentru a fi la curent cu noile tendinte in materie de planuri alimentare. Succes tuturor si o alimentatie sanatoasa!
Mi-ar placea sa particip la workshop. Ma tot gandeam sa ma duc la un nutritionist, ca sa mananc mai organizat si mai sanatos si sa slabesc cele cateva kg pe care vreau sa le dau jos de vreo 2 ani. Dar parca suna mult mai interesant meal planurile Anei.
Am dat asa, un mare scroll pe blogul Anei, pierzand cateva ore din viata mea (ore faine, ce-i drept). Ei bine, am ceva relatie de love-hate cu mancarea, ba o dieta drastica, ba binge eating. Plus, nu stiu ce fac, dar incercand sa gatesc asa intr-o maniera pe care o considera sanatoasa, mancarea mea NU are gust. Uneori imi e teama ca m-as putea otravi singura. Oh well, da, ar prinde tare bine niste sfaturi si o discutie cu oameni faini, asa #cadesambata. So pick me, pick me!
nu imi vine sa creeeeeeeeed!!! multumesc mult de tot! am o zi groaznica azi, dar brusc a devenit mult mai buna 😀
Congrats, Teodora, te astept cu drag maine’
Si multumesc, Simona, si aici, pe prispa ta. In valtoarea situatiei mi-am dat seama ca numai aici nu zisesem asta. Mi-ai facut o prezentare asa calda si frumoasa ca si mie imi vine sa ma iau de suflet :-)) Multumesc si tutror celor care au comentat, sper sa ne cunoastem cu alta ocazie. Keep calm and eat well ;-))
tuturor*
Pupex!
[…] ați citit e un fragment dintr-o discuție despre mâncare și băutură pe care am avut-o cu o fată simpatică. Citiți toată discuția pe desprealcool.ro, adică aici, răspunsurile sunt chiar […]